Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)
1885-05-23 / nr. 113
REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRATIV:*». A BRAŞOVIÎ, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE zI. Pe an anii 12 fior., pe şâse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate. Pe anii 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. NS 113* ANULU XLVIII. o L PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUBOIUBILH: 0 seriă garmonda 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorbori ne.Toncate nu ie primeton. Planuipripte nu ne retrimită. arcuri, Joi 23 Maiu (4 Iunie) 1885. Braşovui, 22 Maiu (3 Iunie) 1885. Ziua de Luni a fostu pentru Francia ai pentru toți oamenii cugetători ai veacului nostru civilisatii, o Zi doliu adencit. In acesta (}i s’au depusă în gloriosală templu ală națiunei francese, în Patheonă, rămăşiţele pămentesci ale marelui poetă, Victor Hugo, alături cu acele ale lui Rousseau şi ale lui Voltaire. Nu s’a mai văzută de când e lumea, o manifestaţiune de doliu națională mai grandioasa ca ceea ce s’a făcută, în onoarea lui Victoră Hugo. Aceasta manifestațiune, la care au lăută parte, după cum se anunţă, celă puțină ună milionă de oameni, se poate asemena numai cu festivitatea , ce a vertut’o Parisulă, când a intrată prin arculă de triumfă carulă funebru, ce purta rămăşiţele imperatorelui Napoleonă I, mortă la sf. Elena. Onorurile aduse cadavrului poetului decedată au întrecută chiar şi p’acele făcute cenuşei marelui imperatore. Atunci poporulă francesă a adusă omagie gloriei naţionale, alaltăerl elă s’a închinată dinaintea osemintelor, celui ce a îmbărbătată tóta viaţa sa pe mică şi mare la luptă în potriva despotismului; dinaintea celui ce a apărată cu tóta tăria sufletului său pe cei asupriţi, celui ce a luptată pentru liberarea spiritului din cătuşile ignoranţii, apostolului adevăratei umanităţi şi libertăţi, celui ce a luptată pentru egalitatea dintre popoare şi pentru frăţietate între oameni. Victor Hugo,zise la îmormântare sub arculă de triumfă ministrulă instrucţiunii Goblet, va rămâne cea mai strălucită personificare a acestui seculă, pentru că nici o fiinţă n’a întrunită în sine mai multă ca elă istoria, contrazicerile, îndoielile, ideile şi nobilele aspiraţiuni ale secolului nostru. Cu Victor Hugo, Zise preşedintele senatului, nu amă perdută numai ună mare poetă, ci a dispărută dintre noi ună factoră, care a avută o influinţă enormă asupra moralei Franciei. Iar preşedintele camerei adause, că festivitatea aceasta nu este o înmormântare, ci o apoteosă asupra apostolului, ală cărui nume nu va peri, a cărui memorie va fi neuitată, ale cărui opuri vor conduce cu timpul la victoria definitivă a libertăţii, egalităţii şi frăţietăţii. Devotamentală entusiastică, cel’a dovedită poporulă francesă cu ocasiunea îmormentării marelui erou ală spiritului lui, este o viuă dovadă că acestă poporă, ca şi în trecută, are menirea de a fi şi în viitoră ună înfocată apărătorii ală ideilor de libertate şi egalitate. Sutele de mii, cari au defilată dinaintea coşciugului lui Victor Hugo, au arătată lumii, că şi astaffi inima Francesului este încâlcită de marele idei ale liberării şi progresului popóareloru. Aureola, ce face să lucéscu pentru toţi vecii numele lui Victoră Hugo, deşteptâ şi în inimile nóastre, pe lângă simţulă de admiraţiune, speranţa într’ună viitoră mai demnă şi mai fericită ală omenirii, a cărei soarte a purtat’o eră în inima sa. Popoarele asuprite, setese de libertate şi de dreptate, se pot bucura când vădit că o naţiune mare ca cea francesă documentază ună entusiasmă atâtă de puternică pentru ideile umanitare ce le-a propagată genială lui Victoră Hugo, neuitatului apostolă ală libertăţii şi umanităţii va servi ca o întăritură neînvincibilă, de unde cu timpulă se va cuceri definitivă libertatea, egalitatea și frățietatea pentru popoarele lumii ! Imormentarea lui Victor Hugo. Imormântarea lui Victor Hugo s’a făcută Luni la 10Va ore. Corpulă a fostă transportată din casa mortuară sub Arculă de triumfă în noaptea de Sâmbătă spre Duminecă şi asediată imediată în imposantulă catafalcă cu faţa descoperită. Lampe cu flăcări verzi erau singurele lumini ce luminau Zi şi noapte catafalculă în timpulă câtă a fost despusă corpulă, pe care îlă păziau soldaţi din garda republicană în mare ţinută. Mai mulţi amici ai familiei au veghiată în timpulă nopţii de Duminecă spre Luni. Se luaseră toate disposable, pentru ca publiculț să potă defila în ordine pe dinaintea corpului marelui poetă. Pe muntele Valerien s’au slobozita tunuri totă la o jumătate de oră în timpulă câtă corpulă a fost d espusă sub Arculă de triumfă. La 101, ore, când celă dintâiu oratoră începu a vorni, s’au trasă 21 de tunuri. Miniștrii, ambasadorii, senatorii, deputații și toate corpurile constituite se aședară în dreapta alături de monumentală dinspre Câmpurile Elisse, familia şi amicii la stânga, or în rândul c Arcului de triumfă deputaţiunile şi societăţile. Cortegială a pornită în ordinea urmatoare: regimentul 1 de geniu, garda republicană, carulă mortuară (ală săraciloră) cu o singură coroana de imortale, familia, miniştrii, ambasadele, senatorii, deputaţii ş. a., Zece cară cu flori şi coroane escortate de batalioanele şcolare fără arme, deputaţiunea oraşului Besanson unde s’a născută Victor Hugo, societatea autorilor dramatici, representanţii presei, deputaţiunile, societăţile, uină regimente de cuirasieri. Cortegiulă era încadrată de trupe. Cortegiulă s’a îndreptată spre Pentheon, unde corpulă poetului avé să fiă depusă, în urma legii dela 24 Maiu 1885 şi unde voră fi înmormântaţi de aci înainte toţi oamenii mari, cari au meritată recunoscinţa naţională. Ună imposantă catafalcă era ridicată sub peristilulă Pantheonului, a cărui fațadă era întreaga îmbrăcată în postavă negru. Corpulă lui Victor Hugo a fostă așezată pe acestă catafalcă pănă la îmormentare, ce s’a făcută după ce s’au pronunțată toate discursurile. Toate ferestrile caselor, pe dinaintea cărora a trecută cortegială au fostă îmbrăcate în postavă negru. Acesta îmormentare a fostă cea mai splendidă din câte s’au făcută dela începutulă secuiului. Academia francesă însărcinase pe Emile Augier de a vorbi în numele ei, or René Goblet a vorbită în numele guvernului. Deja se vorbesce despre ridicarea unui monumentă lui Victor Hugo, demnă de geniulă seu şi de Franţa. Besanţon, oraşulă seu natală, s’a şi pusă pe lucru dândă celă dintâiu esemplu. Societatea omenilor de litere deschide asemenea o subscripţiune. Se zice, că statuia va cumpăra casa, unde marele poetă ’sî-a dată ultima respirare. Acolo se va instala ună museu numită: .Museulă lui Victor Hugo.« Telegramele din Paris mai dau urmatoarele amărunte despre îmormântarea lui Victor Hugo. Au luată carte la ea celă puţină ună milionă de oameni. Toate cancelariele, scolele, prăvăliele, atelierile și fabricele au fostă închise. N’au rămasă acasă decâtă cei greu bolnavi. Arculă de triumfă a fostă decorată într’ună chipă deosebită, cu catifea negru și violetă, catafalculă îmbrăcată în negru și împodobită cu argintă. Pe partea din afară erau aşezaţî palmi şi ună medalionă ală republicei cu inscripţiunea: .Libertate,* »Egalitate« şi »Frăţietate,« precum şi numeroase embleme francmasonice. La picioarele catafalcului se întindea ună câmpă de flori şi cununi. Peste noapte Parisul sămăna a tabără. Celă puţină 200.000 de omeni au circulată peste noapte pe stradele lui. Ceremonia a fostă simplă, dar plină de demnitate. Preşedintele senatului, într’ună discursă scurtă şi plină de efectă, arătă că Victor Hugo a insuită totdeauna după cele mai înalte ideale şi că a ajunsă gradulă supremă de dreptate şi umanitate. Perderea lui e cu atâtă mai mare, că cu elă a dispăruta nu numai poetulă celă mai însemnată, ci chiar ună factoră, care a esercitată o influinţă enormă asupra moralului Franciei. Preşedintele camerei luândă cuvântulă. Zise, că acesta nu e îmormântare, ci o apoteosă. Victor Hugo a fostă ună apostola, ală cărui nume este neperitoră, a cărui memorie este neuitată, ale cărui lucrări vor duce la deplina cucerire a libertăţii, egalităţii şi frăţietăţii. Vorbi apoi renumitulă dramatică Emil Augier, Zicendă că Francia în acesta Zi dă onoruri suverane poetului suverană. După aceea ţină ministrulă instrucţiunii ună discursă, în care numi pe poetă personificarea secuiului acestuia. Spiritulă poetului a cuprinsă iotă. Când cortegială se puse în mişcare se provocă o mică demonstraţiune, desfăşurându-se vr’o șăse steaguri roșii, dar poliția secretă amestecată printre lume puse îndată mâna pe ele. De altmintrelea a domnită cea mai mare ordine. In Pantheon s’au ținută 15 discursuri. O astfelă de îmormântare, la care a fostă representată Intreaga Frandă dela ministru pănă la muncitoră şi dela paiaţă pănă la colibă, nu s’a mai pomenită. -------o------ SCmiLE DILEI. In Nr. 95 ală fetei nóstre amă publicată dela d. căpitană ală oraşului o întâmpinare la cele relatate de noi despre omorulă din nóptea S-lui George, comisă de poliţistulă Biro József la crucea Moşioiului. In aceea întâmpinare ni se spunea, că s’aşteptămă resultatulă cercetăriloră. A trecută de atunci o lună de Zile şi nimică nu se scie despre resultatulă cercetăriloră, cu toate că aci nu e vorba de ună omoră »misteriosă.« In acelaşi timp, însă poliţistulă îşi face serviciulă mai departe şi după informaţiunile ce le avemă continuă cu ameninţările la adresa Românilor. In săptămâna trecută, arestândă pe ună băiată, ce se află în serviciulă mobilierului Laskai, pe când scoboră treptele din cancelaria d-lui căpitană şi pănă în camera de gardă a fostă ghiontuită — ni se spune — de numitură poliţistă, oi în camera de gardă »mângâiată« cu câteva lovituri de trestiă, ameninţândă din nou ,că va regula eră pe Români.* Avisă d-lui căpitană de poliţiă. —0— Esposiţia din Pesta e strictă păzită de poliţiă; comitetulă esposiţiunei a primită o scrisoare anonimă, In care i se descopere ună plană ală anarchiştiloră d’a atenta asupra esposiţiunei. —0— »N. Pester Journal« comunică, că prinţulă de coroana Rudolfé, visitândă pavilionulă orientală ală esposiţiunei din Pesta, a dată atenţiune deosebită despărţământului română şi bulgară unde se află covore, ţesăturî, pielării şi interesante tablouri etnografice din România. Despre colecţiunea articolelor desportate în România observă prinţură de corona, că aci i se dă industriaşului nostru ocasiunea d a cunosce necesitățile României, cu scopă de a lua esportulă ună avântă mai mare înera vecină. —0— Nicolau Aronea, preotă gr. or., și Mariană Peculea preotă gr. cat., suntă numiți capelani militari cl. II în reservă. —0— In adunarea generală a districtului bisericescă ev. reformată ținută în Clusiu la 29 Maiu n. s’a luată în desbatere raportulă noului eispcopă Szass d’a se organisa în România ună seniorată cu centrală în Bucurescî. Adunarea a fostă condusă de ministrulă br. Kemény. Noulă episcopă Szass a dăruită 1000 fl. pentru scopuri culturale, dintre cari o parte pentru reuniunea de maghiarizare. -0— Gendarmeria din Sepsi-Sân-Georgiu a pusă mâna pe o bandă de falsificatori de bani în Malnasă și Otisem