Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-11-08 / nr. 246

Nr. 246. GAZETA TRANSILVANIEI. »... Puterea monarchiei zace, după părerea mea, în aceea, că ea nu se mai pote face fericită contra vo­inţei popoarelor­, că pentru durată nu se mai poate face politică esteriora contrară voinţei şi simţămintelor­ fac­­torilor­ constituţionali. Astăzi politica esterna nu se mai sprijinesce numai pe baionete. Orî­ce stătu câştigă putere în mesura, în care pote face se fiă în realitate dreptate şi libertate între cetăţenii sei... Adi e multă mai tare disciplina în armată, fiindu că o nutrescu mo­tivele naţionale şi etice, or nu spiritul­ de casarmă..." Deşi delegatulu Ábrányi, când a vorbită acestea s’a gândită numai la Ungurii lui, e bine ca Ungurii dela pu­tere că şi le întipărăseă bine în minte! A mai vorbită în acea şedinţă şi contele Apponyi cih­enda între altele: „Misiunea istorică a naţiunei unguresc! a fostă tot­deauna a apera civilisațiunea creștină a Occidentului de orî­ce periculă ce vine din Oriente. Aceasta și-a înde­­plinit’o națiunea de veacuri. Ea a suferită, a luptată, a fostă îngenuncheată și în sfârșită a triumfată. Firulă a­­cestei probleme ’nalte se nu-lă lăsă să se cadă..« In adevară, aşa e: dovadă sclăvia popoarelor­ ne­maghiare, maghiarisarea şi rupirea copiilor, slovac! spre a fi maghiarisat! ! _____ d-sa şi va aprecia, că cine merită şi cine nu merită os­pitalitatea d-sale. Luămă de altmintrelea cu bucurie actă de declaraţiunea sa, »că nici odată nu va fi de cumpărată.* SOIRILE PILEI. In numărul­ 171 ală­turei nóastre publicarămă o corespondenţă de pe Valea-B­ăii, în care vorbindu-se des­pre decurgerea alegerei de deputată din perculă electo­rală ală Agnitei, d-lă corespondentă anonimă »Minor« învinovăţi pe d lă proprietară română Ioană Jurca din Răvășeli, pentru că acesta ospăta în casa sa pe „oile călbejite“ ce mergeau la alegere. In privința acesta pri­­mimă cu data 18 Noemvre o rectifi­are dela respecti­vulă d-nă proprietară, prin care acesta recunosce, ce i dreptă, că a ospătată în casa sa pe o parte din alege­torii ce atunci mergeau spre Agnita, dar ne asigură, că prin aceasta n’a avută nici o intenţiune politică, ci a fă­­cut’o numai din obicinuita sa ospital­tate, pe care a ereijit’o încă dela moşii şi strămoşii sei, şi di care os­pitalitate­a sa se bucură ori ce călătorii, fără deosebire de naţionalitate. Este la i lib lâ iu adevără ospitalitatea înăscută a d-lui proprietară Jurca, dar nu trebue să se uite, că și ospitalitatea trebue să și aibă timpulă și lo culă său, căci a fi ospitalfi cu nisce individî, cari toc­mai atunci comită celă mii criminală atentată politică contr­a solidarităţii naţiunei loră, ace­la nu mai inseamna a face ună faptă creştinescă, ci chiar din contră, în­semnă a te face complice la asemenea atentată. D-lă Jurca ocupă loculă ală 28 lea Intre 138 de virdiștî ai comitatului Târnavei mari, este mare proprietară, plă­­tesce 446­­1. 51 cr. dare, dar, ceea ce este mai fru­­mosă: proprietatea și a câștigat'o p în propria sa su­doare, ca opincară română. împrejurarea aceasta ne face să ne bucurămă cu atâtă mai imită, cu câtă d-tă Jurca ne asigură, că are ună constantă și firmă caracteră ro­­mânescă. Nu se va supăra însă d-lă Jurca, deca îi vomă spune, că totm­ai cu câtă e mai mare proprietară, cu atâta poftimă mai multă dela d-lui, fiindă că cu atâta e mai independentă. Nu ajunge, decâ­t sa ține la so­lidaritatea româneasca, ci se poftasce ca chiar și densula să contribue la respectarea acestei solidarități din partea altora. Nu ne îndoimă, că deca d-lă Jurca are în ade­­vără ună caracteră firmă românescă, vomă avea ocastă ca să înregistrămă frumoase fapte românesc! săvârșite de —x— Din Dobriți nu se scrie cătră „Budp. Hírlap*, că fu­mătorii de tutună din Hajdu-Nanas suntă așa de con­sternați din causa proiectului de sporire a dării pe tu­­tună, încâtă îa durerea loră au espedată ministrului de finanțe Tisza într’ună pachetă toate pipele din orașă, în numără de 5000. Aceste pipe se ’i amintescu ministru­lui Tisza, de câte ori le va vedea, crima sa ce nu o poate espia. —x— »Ellenzék" a dată încă de ună „Mecenateu ală ma­­ghiarisărei, despre care i se spune că împlinesce o missiă „patriotică“ și că pentru meritele lui câştigate pe tere­­nulă instrucţiunea i s’a esprimată „recunoseință« chiar și din partea Coroanei. Acesta "Mecenate" este şefulă de gară şi preşedintele senatului scolastică Daruvari Paule Ivană din Sim­eria Meritulă lui constă mai vârtosă în aceea, că­a mijlocită ca numeroşi copii valahi din satele vecine să umble la şcola de stată din Simeria, care de­­asemenea este populată de copii valahi din comună. Scóala aceasta se dice că așa este de meritată pentru ma­­ghiarisare, încâtă ori ce copilă eșită din aceasta scóala, care altmin­rea are 6 învățători, sdie vorbi unguresce a­­tâtă de bine, încâtă omului nu­ lă mai poate cunóasce, că nu e de nascere maghiară. — Cum că aceasta’i numai o dorință piă a fetei kossuthiste, nici vorbă nu e; ună lu­cru numai amă vrea să scimă: nu suntă seoale românesci în acele părți? și ce măsuri s’au luată contra uneltiri­­loră de m­aghiarisare ? (12.) FON­­ETON O. IiOGOFETTJLtr MATSITT NOVELA •— Unde l’ai vădută, leliță Rado? — întreba Mă­ruţă nerăbdătore. — A trecută călare, — răspunse după câte­va clipe, îşî potoli plânsulu şi’şî şterse lacrămile, ce-i cur­geau pe obrază. — De ce plângi, leliţă Rado? — întrebă erăşî Măruţă şi în inima ei avea o presimţire, că trebue că ceva rău s’a întâmplată cu Mateiă. — Iată plângă și eu așa, că mi-a venită să plângă, căci de câteorî te vădă pe tine, mi-aducă aminte de fiă-mea. — Ai vorbită cu elă? — întrerupse Măruță. — Ce a ^­isit ? — Astfelă întreba ea nerăbdătore, or Rada, biata Rada, nu știa ce să răspundă, și cu câtă era mai încurcată la vorbă, cu atâtă Măruţă bănuia mai multă, că s’a întâmplată ceva, ce are s’o înspăimânte. — D-ta nu vrei să’mî spui ce a păţită Mateiă! — începu Măruţă şi în gândul ă ei se frământa în totă felulă. îlă va fi trântită calulă, va fi bolnavă, cine scie ce se va fi întâmplată cu elă. Aflu eu dela nenea Du­mitru, dela scutarulă, — dise ea în cele din urmă, şi dicândă acestea par’că mai prinse puţină inimă. Rada se turbură şi mai tare cândă audi de scu­tarulă Dumitru. — Maruţo, dicî că mergi la nenea Dumitru să în­trebi despre Mateiă ? Asta n’ar fi de locă cu cale. — De ce leliţă Rado? Mateiă este dintr’ună sată cu mine, și nenea Dumitru de asemenea. De ce să nu’lă întrebă? Eu mă cunoscă bine cu Mateiă, l’am pomenită pe când era la școlă; elă încă mă cunósce; cunósce și pe părinții mei. Asta’i pricina că te-am întrebată des­pre Mateiă. — Să nu te duci la scutarură Dumitru! Nu se potrivesce. Elă este dintr’ună sată cu tine.... poate.... dar uite că elă are fată de măritată și nu’i mirare dacă te va batjocuri. Am audu­s că Mateiă merge pe la scutarulă, dar eu nu credă, nu, Doamne feresce, căci Mateiă este ună băiată multă mai cu minte. Măruță se pusese pe marginea răsboiului şi sta acolo atâtă de fără voiă şi fără inimă, încâtă ori şi cine putea să pricepă că este de fată mâhnită. Cum sta ea astfelă şi’şî primbla mâna pe la peptă, dădu peste o flore, ce o avea acolo, se uită la ea, o luă în mână, o suci de vre-o câte­va ori şi apoi o aninca. După o tăcere de câteva clipe Măruță se reculese pe jumătate. îi părea rău că a vorbită cu Rada, căci ea nu’șî mai aducea bine aminte de toate câte le-a vorbită. Credea că a disă mai multă decâtă într’adevără disese. Felă de felă de idei treceau prin mintea ei, ca omului, care este isbită de o veste neaşteptată. Rada mâhnită, cum era, a plecată şi a lăsat-o pe Măruţă singură. Măruţă rămase pe gânduri. Ea nu credea că Ma­teiă e supărată pe ea şi nici aceea că Mateiă nu va mai veni pe la curte. îşi închipuia că alta trebue să fie pricina şi când se gândea astfel­, se cugeta la co­­coana Eleftera, la isterica nevastă a boerului. XI. — Și așa logofete, d-ta credi că eu glumescă ! — Nici decum, îți spună ca unui pretină, și asta o sciu forte mulți, dar nimenea nu vrea său n’are curajă să’țî bage ceva în urechi. — Măruță nu-i fată cum se cade șî-apoi în cele din urmă nici n’are cum fi altfelă. — Ei logofete, logofete — continua ea dândă din capă, — câte mai sciu fetele, cum se sciu ele ascunde, de nici prin minte nu’ţi trece! Cătră fiăcare se arată pretinese, şi tocmai cum ofteză, când te afli d-ta lângă una, toc­mai aşa ofteză ea şi când se află altulă. — Aşa’să fetele! Logofătulă Mateiă a fostă lovită de spusele Ră­­diţei, ’i-au cădută greu, dar mai pe urmă au începută a’i băga nelinişte în oase. „Or fi vorbe“, îşi gândia Ma­teiă pentru momentă şi veselia îi venia erăşî, dar nu o veselie ca pănâ acum, ci o veselie împreunată cu m­ă tremură, ceea ce arăta că elă este forte neliniştită; mai târdiu însă, când se gândia că pote tată să fiă —x— D­­ă lână I. Burduloiu, comercianta în Braşovă, şi d-sora Maria Voicu Moţoe îşi serbăză cununia mâne în biserica din Cernatură Săceleloră. — Adresămă ti­nerei părechî felicitări calduroase. —x— Citimă în „Figaro« următorele rânduri ce i-au fost­ telegrafiate din Lisabona cu privire la artista Teodorini: „Reintrarea d-rei Teodorini la teatrala San Carlos, în Huguenotî, a fostă ună adevărată evenimentă artistică. Marea cantatrice, care interpreta rolulă Valentinei, a fostă primită, dela aparitiunea sa pe scenă, printr’o întreită salvă de aplaude. In duetulă cu Marcel, precum şi în celă din actulă IV pe care a trebuită să Ie biseze, a ob­ţinută ună suc­cesă imensă. Publiculă alesă care asistă la represent­ațiune­a rămasă entusiasmată. La finele re­presentaţiunii d ra Teodorini a fostă rechemată de mai multe ori şi literalmente acoperita de flori*. — x — Din Clusiu se scrie cătră „Ung. Post“. Copilanulă de honvecji losefă Mucsy a fostă găsită m­ortă pe proprie­tatea sa de lângă oraşă ; îşi trăsese uină glonţii în capă. Raporturi familiare nenorocite l’au făcută să se omoare. Cu ceva înainte de moartea sa a pusă de s’a scrisă pro­prietatea sa de 10 000 fi., ce o primise dela bog.­.ta sa soţia de care s’a divorţată, pe numele »Kulturegyletului ardeleană“ şi invitase pe secretarulă şi advocatură reu­­niunei a primi necondiţionată acesta dată, deorece—cum a'cea — se pregătesce pentru o lungă călătoriă. — Fa­tală reuniune 1 —x — Cu ocasiunea lucrăriloră de regulare a Grisului lângă Ciyoma s’au găsită în timpulă săpăturiloră mai multe ose de animale diluviale, precum şi unelte antice de bucătărie şi pescăriţă. Se speră că se vor­ găsi şi alte obiecte preistorice. Obiectele se adună, ca să se trimătă institutelor­ scienţifice din Pesta. —x— Astăcji s’au vândută în Mercurea 59 de porci con­fiscaţî ca fiindă aduşi ca contrabandă din România. —x— Academia română a ţinută şedinţă publică, era Vi­neri. D. Dr. Felix a citită o dare de seama despre con­­gresulă internaţională de igienă ţinută la Viena şi d. Gr. Toen­escu a făcută o relaţie despre antichităţile romane descoperite în susă de mănăstirea Cozma. —x — Delegaţii români, d-nii Viţu şi Cornea, cari au luată parte la congresulă filoxerica din Odesa, s’au reintorsă în Bucurescî şi voră presenţa ministrului domenieloră ra­­portulă loră. —x— Ataşatură militară rusă pe lângă legaţiunea rusă din Bucurescî, colonelă Suboticî, s’a dusă în concediu în Rusia, după ce a visitată încă odată tote institutele mi­litare române din capitală. „Nonă ianicerime“ Sub acesta titlu scrie corespondentul din Viena ală­­jrarului rusescă .Novoje Vremja*­ună interesantă articula contra uneltirilor« de m­aghiarisare ce se săvâr­­şescă contra popoarelor­ nemaghiare din Ungaria, şi mai vârtosă contra Slovacilor­. Despre reuniunile de maghia­­risare era cum se esprimă între altele numitul­ articula: »Aceste reuniuni, sau societăţi, constândă din ul­­tra-maghiari fanatici, din mulţi renegaţi slavi şi germani, precum şi din ună mare procentă de Evrei, suntă de natură atâtă de revoluţionare, încâtă celă mai de frunte representantă ală puterei de stată din Ungaria a aflată de lipsă să şi esprime publice şi pe faţă desaprobarea sa faţă cu aceste reuniuni. Este adevărata, că fariseismulă caracteristică ală lui Tisza şi aici şi-a adusă fructele sale, deorece în o declaraţiune a sa făcută în parlamentă a spusă că nu primesce nici o responsabilitate pentru aceste reuniuni dar în contra scopului la care tindă ele n’a făcută nimică, ,Kulturegylet“-urile, nefiindă ţinute în frâu de pu­terea statului, au ocupată adunările comitateloră şi au recursă la intimidări contra acelora, cari au crezută de prea forţătore mijloacele aplicate de respectivele reuniuni. De presinte aşa cricândă toate comitatele nemaghiare suntă în mânile speculanţiloră şi fanaticiloră maghiarisărei. »Nemaghiarii plătescă dare separată, pe care Tisza o num­esce, ce-i dreptă, ilegalitate, dar întru nimica nu impedecă scoaterea ei cu forţa dela contribuabili. Din darea acesta edifică şcolele unguresci, în cari părinţii suntă da­tori­a şi trimite pe In­ loră. Fiind­că aceste școli nu suntă școli de stată, ci suntă proprietatea reuniuniloră, pe învățători nu-i impedecă nimică întru vîrîrea fanatis­mului maghiară în copii. ele. Din toate acestea — dice »Ellenzék* — Maghiarii potă să vadă, câtă bine face pubtcula ungurescă, deci cultivă cu toate mijloacele posibile »mişcarea kulturală“. Aşa e, multă bine face:­a reînviată ienicerimea, care la Turci o formau copii creştinilor­ răpiţi de Turci şi turciţi! Frumosa misiune culturală! 1887.

Next