Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-09-11 / nr. 199

BEIIACTUTNEA ŞI ADMINISTRAŢHIHEA I BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe um­ ană 12 Sor., pe şose luni 6 fior., pe trei luni 3 fior Bossoaia şi străinătate. Pe ană 40 fr., pe s£se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II L. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUHOIURILEI O seriă garmondtt 6 er. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare isrisori «strannata su sa primsioe. — camisorínts na se reirSml­fi. 199, Vineri, 11 (23) Septemvre. 1887, Braşovu, 10 Septemvre 1887. De când cu mobilisarea de probă care, după raporturile călaretorii, a râuşită peste aştep­tare de bine, încrederea Francesilor, în armata lorii a crescută în aşa măsură, încâtă ei nu mai înceteza acum a-şi arăta pe faţă prin graiu viu şi în scrisă bucuria şi însufleţirea. La banchetulu ce s’a dată cu ocasiunea terminării mobilisării comandantulă de corpii ge­nerală Bréart, a rostită nisce cuvinte pline de mândria naţională. „Francia“, zige ela, „îşi cunosce acum puterea armată; suntem,a gata şî aşteptămii­­“ Totă la acelă banchetă a redicată deputa­­tulă francesă Cales ună toastă pentru armată, „care a făcută să reînvieze speranţele ţarei, şi care ne va dobândi revanşa.“ Şi ca să fiă şi mai bine înţelesă adause: „multă vreme n’amă cutezată a spera în revanşă, acum o aşteptăm şi cu nerăbdare­“ Dar ceea ce este mai semnificativă, însufle­ţirea pentru hărnicia armatei documentată la mo­­bilisarea de probă a cuprinsă toate cercurile po­litice francese fără deosebire. Nici chiară cei dela guvernă n’au voită să rem­ână Indéreta în manifestarea bucuriei loră și, precum scimă, mi­­nistrulă de culte și instrucțiune publică Spuller, profitândă de-o ocasiune binevenită şi-a espri­­mată în publică dorinţa, ca se veda pe Francia recâştigându-şi arăşî ceea ce a pierdută. înainte de mobilisarea de probă se găseau mulţi, mai alesă în sânulă oposiţiunei, cari cri­ticau în modă nefavorabilă acestă proiectă , şi to­ceau că se cheltuiescă numai bani în zadară. După ce fuse întreprinderea a reușită spre mul­țumirea generală, au încetată toate ironiile și sar­casmele foiloră din oposițiune și au făcută locă entusiasmului generală pentru dovada ce s’a dată despre destoinicia de luptă a armatei francese. Nu mai trebue să spune că, că aceste ma­­nifestaţiuni generale pentru armată însoţite de esprimarea dorinţei în realisarea aspiraţiunilor­ Franciei, au produsă ună resentimenta foarte ne­plăcută în Germania. Afiarele germane mai moderate ascriau acele manifestări cunoscutului sangvinismă ală Fran­­cesiloră și se mângăiau cu aceea că cu timpulă entusiasmulă provocată prin mobilisarea de probă se va mai recori, când ată că generalulă Bou­langer, celă mai populară în Francia şi celă mai urgisită în Germania, vine­­răşi se tórne uleiu pe focă, ţinândă în 19­1. c. la Saint-Galmer o vorbire înfocată cătră oficerii corpului sĕu de armată. Intre altele 4'se generalulă Boulanger în acea vorbire, că unui Francesă căruia îi dai dru­­mul, se mérge înainte, nu-i poate resista nimenea, și accentua că ar fi mai multă ca ori și când Francesulă are lipsă de aceste calităţi militare, pentru că „ora desarmării încă n’a sunată pen­tru poporele vechei Europe“. A mai adausă că ar fi o nebunia a crede, că Francesii voiescă „pacea cu ori­ce preţă“ ; nu, ei voră continua a lucra și a se întări, căci sciu că o facă pentru Francia. N’a d'ad în sine generalulă Boulanger ni­­mică, ce ar putea fi privită ca o provocare a Germaniei, dar fiindă că elă și nu altulă a ros­tită acele cuvinte, cei din Germania nu voră ceti printre sire decâtă dorința de revanșă, a căreia representantă de frunte este tocmai Bou­langer. Acesta se va întâmpla cu atâtă mai vârtosă, cu câtă manifestaţiunile premerse surită de natură de a-i întări pe Germani şi mai multă în aceasta credinţă. Cu toate aceste foile germane au primită de astădată cu mai multă linişte discursulă genera­lului Boulanger şi caută a si­lă esplica ca pe una efluctu ală ambiţiunei personale a genera­lului, er nu ca o espresiune a dorinţei de rés­­boiu, ce ar fi cuprinsă pe Francesi. Se observă de ună timpă încoce oarecare schimbare de roluri între ziarele francese şi ger­mane. Acum Germanii desvolta acea modera­­ţiune faţă cu aspiraţiunile de revanşă din Francia, ce-o documenta mai înainte pressa francesă faţă cu ameninţările şi învinuirile foilor­ bismarkiane. Acesta pledeaza în favorilă întărirei Franciei şi denotă o mutare a constelaţiunei europene, care impune Germanilor­ mai multă reservă în cer­tele lor­ publicistice cu rivalii de dincolo de Yogesi. Or! câtă de multă moderațiune și-ar impune însă o parte și alta, mai alesă în cercurile gu­vernamentale, nu se poate nega faptulă, că în­cordarea între Germani și Francesi cresce pe 4* ce merge. Acesta s’ar putea constata chiar și în lipsa multelor­ arestări, espulsări şi urmăriri de spioni, ce se facă şi într’o ţară şi într’alta. Şi pe câtă timpă va dura aceasta periculoasa încordare între cele două mari naţiuni ale apu­sului, nu mai încape îndoială despre ceea ce a zisă generalulă Boulanger, că în bătrâna Europă nu va putea fi vorbă de dezarmare. Până când va putea suporta aceasta bătrână Europă sarcinele grozave ce i le impune armă­rile continue ale statelor­ sale? Iată o întrebare, care trebue să deştepte serioase îngrijiri pretutin­deni şi de la a căreia grabnică și favorabilă des­­lega­re depinde pacea și bunăstarea continentului nostru. Duşmănia neîmpăcată dintre Francia şi Ger­mania este şi rămâne, după a nostra părere, cea mai mare nenorocire pentru civilisaţiunea Euro­pei şi pentru libertatea popoarelor­ ei. Gona contra naţionalităţilor!!. Cetimă în oficiosulă „Pester Lloyd“ . In contra agitaţiunii naţionalităţilor, procurorulă generală Kozma a adresată, precumă aflămă, o cer­­culară energică tuturora procuroriloră din ţară, dis­­punândă ca se privegheze cu îngrijire şi cu mare a­tenţiune asupra producteloră literare şi mai alesă asu­pra diareloră din cerculă competinţei loră, şi de cumva ară descoperi vre-o tendinţă ostilă faţă cu statulă „ma­ghiară“ orî faţă cu naţiunea maghiară, se facă neîntâr- 4iată şi cu cea mai mare energiă paşii judecătoresc! de lipsă contra respectivei publicaţiunî orî contra respecti­vului diară, şi să încunosciinţeze despre aceasta procura­tura generală. Aşa dar progresom, cu paşi repezi spre domnia cnutului ungurescu. Mai lipsesce încă numai o Siberiă. Partidele în Bucovina şi Românii. „Revista Politică“ din Suceava vorbesce în­­tr’unu articulu cu data de 15 iulie a. c., despre partidele din Bucovina şi despre raporturile lor­ cu Românii bucovineni astfelă : Situaţiunea la noi în ţară se totă lămuresce pe di ce merge, încâtă astă-zi putem arunca o privire repede asupra partidelor­ politice, ce combată pe Români, şi a­­supra tendinţeloră acestor­ partide. Este înainte de toată partida Rutenilor, indigeni, ortodocşi orientali. Aceştia trăindă de atâta timpă la ună locă cu Românii, se află, afară de relaţiunile de megiesie, şi în relaţiunî de înrudire încâtă mai că nu vei afla o familiă mai bună să nu fiă încuscrită sau alt­­felă înrudită cu familiile românesc­. Rutenii din ţară sunt b ună poporă blândă şi paci­nică, şi nu facă deosebire în naţionalitatea română şi rutena, căci şi la denşii ca şi la Români religia este le­gea, care-i unesce cu aceea­şî biserică unde se închină deopotrivă Românulă şi Ruteanulă bucovineană. Deo­sebiri de vederi între poporulă ruteană şi între po­por­ulă română încă nu au esistată pănă acuma, şi nici nu credemă că voră esista, câtă timpă poporulă ortodocsă ruteană din Bucovina îşi va croi singură des­tinele sale, şi nu va încăpea pe mâna şoviniştiloră gre­­co-catolici din Galiţia. Dar aceştia venindă din Galiţia în ţară, şi căpătândă câte ună postă, au începută a prourma lupta începută în Galiţia, pe teritoriulă Buco­vinei, cu deosebirea numai, că în Galiţia obiectulă urei şi a atacuriloră loră înverşunate erau Polonii, ei aici în țară Românii. Și cu toate că, ca streini atâtă de tera aceasta, câtă și de religia țării, nu au nici ună dreptă a se amesteca în afacerile Rutenilor­, ei ca nisce oameni ce nu au nimică a pierde, au isbutită, prin îndrasneala și prin purtarea loră necalificabilă a lua în mâna loră freală conducerii Rutenilor­, au isbutită mai departe a depărta pe inteligenţa ruteană dela cârmă, a o lipi aşa s'conda de părete, şi astăzi suntă ei aceia cari strigă şi înjură în numele poporului ruteană, nu numai asu­pra Româniloră, ci chiară şi asupra aceloră Ruteni năs­cuţi şi crescuţi in ţară, cari nu ţipă şi strigă ca dânşii, care arată mai multă chibzuire, şi mai multă tactă de­cât ă îlă au ei. Spre acesta scapă le servesce atâtă ga­zeta loră propriă, câtă şi ziatură judovescă din Cer­năuţi. Acestoră Ruteni streini, fugăriţi pete de Polonii din Galiţia, şi ajunşi aici la o bucăţică de pâne, le-au succesă în timpulă din urmă a vîrî vrajbă între Românii şi Rutenii din ţară şi a-i întărită pe aceştia din urmă a­­supra Românilor­, ebenda că astfelă îşi voră ajunge mai uşoră scopurile lor­ de a deveni mari şi tari pe spatele poporului. Ei lucrâză şi pentru convertirea po­porului ruteană la catolicismă şi întru acesta suntă ajutaţi şi de iesuiţî, şi se caracteriséaza prin lipsa de orî­ce tactă politică. In unulă din numerii viitori vom veni şi asupra acelor­ preoţi ruteni gr. or. de peste Prută, cari lucreazâ mână în mână cu greco-catolicii şi cari semenal a nu cunoasce hotarele între Galiţia şi Bu­covina. După Ruteni vină apoi Germanii din ţară. Aceştia se deosebescă prin caracterulă loră integru şi prin in­teligenţa şi cultura loră, sunt d­­nse atâtă de puţini, în­câtă mai că i-ai putea număra pe degete. Nenorocirea loră a fostă, că cea mai mare parte din ei s’au polo­­nisată astfelă, că nu-i mai cunosci; şi polonisarea loră nu a urmată prin şcolă, ci prin biserică, prin preoţi şi prin — servitori şi servitoare polone. Cum trăimă cu Germanii din ţară, amă arătată în numerula trecută. Noi avem, pentru dânşii cele mai vii simpatii, şi împrejurarea, că representanţii noştri susţină principiulă autonomistă, or’ ei celă centralistă, nu au micşorată sentimentele de simpatiă ce le păstrază Ro­mânii. De ne păstrază şi ei aceleaşi simpatii, ne vom­ încredinţa eu timpulă; una însă trebue să înţelâgă Ger­manii din ţară, că ei nu se romanisâză, ci se slavisâză, şi că prin urmare pericululă nu le vine dela Români, ci dela Slavi, adecă dela Poloni; o politică sânetóasa ger­mană ar cere aşa dară ca Germanii să mérgá umără în umerii cu Românii, ca împreună să conbată slavismulă, însă unde este organulă loră politică ca să profeseze aceste idei? Cu durere trebue să mărturisimă, că Ger­manii din ţară cu totă cultura loră, nu au ună unică organă de publicitate, şi astfelă nici nu le au dî gla­­sulă loră. Vină apoi Polonii. Aceştia se recruteză din am­ploiaţi mari şi mici, din câţiva medici şi advocaţi, şi din mulţi servitori şi servitoare. Cei mai mulţi suntă nu de multă veniţi la noi în ţară, cei mai puţini suntă născuţi şi crescuţi aici, or mare parte din Poloni suntă Germanii polonisaţî, cari, ca toţi renegaţii, sunt­ cei mai aprigi luptători pentru propaganda polonă. Organul­ Po­­loniloră este »Gazeta polska« din Cernăuţi, care stă sub influenţa iesuiţilor­. Polonii din ţară conbată toate aspi­raţiunile Românilor­, afară de sistemul­ politică urmată de deputaţii români, conbată naţionalitatea, biserica şi şefia română, şi ar voi să domnescă în Bucovina, pre­cum domnescă în Galiţia. Au şi pusă mâna pe cele mai multe posturi în ţară, şi deci ai lua statistica la mână, şi ai calcula numeral­ amploiaţilor­ şi împiegaţilor, po­loni, mari şi mici, ai vedea că partea cea mai bună și mai mare este a loră. Sucursală ce-la capela din Ga-

Next