Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-09-11 / nr. 199
BEIIACTUTNEA ŞI ADMINISTRAŢHIHEA I BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. .GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe um ană 12 Sor., pe şose luni 6 fior., pe trei luni 3 fior Bossoaia şi străinătate. Pe ană 40 fr., pe s£se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUL II L. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. ASUHOIURILEI O seriă garmondtt 6 er. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare isrisori «strannata su sa primsioe. — camisorínts na se reirSmlfi. 199, Vineri, 11 (23) Septemvre. 1887, Braşovu, 10 Septemvre 1887. De când cu mobilisarea de probă care, după raporturile călaretorii, a râuşită peste aşteptare de bine, încrederea Francesilor, în armata lorii a crescută în aşa măsură, încâtă ei nu mai înceteza acum a-şi arăta pe faţă prin graiu viu şi în scrisă bucuria şi însufleţirea. La banchetulu ce s’a dată cu ocasiunea terminării mobilisării comandantulă de corpii generală Bréart, a rostită nisce cuvinte pline de mândria naţională. „Francia“, zige ela, „îşi cunosce acum puterea armată; suntem,a gata şî aşteptămii“ Totă la acelă banchetă a redicată deputatulă francesă Cales ună toastă pentru armată, „care a făcută să reînvieze speranţele ţarei, şi care ne va dobândi revanşa.“ Şi ca să fiă şi mai bine înţelesă adause: „multă vreme n’amă cutezată a spera în revanşă, acum o aşteptăm şi cu nerăbdare“ Dar ceea ce este mai semnificativă, însufleţirea pentru hărnicia armatei documentată la mobilisarea de probă a cuprinsă toate cercurile politice francese fără deosebire. Nici chiară cei dela guvernă n’au voită să remână Indéreta în manifestarea bucuriei loră și, precum scimă, ministrulă de culte și instrucțiune publică Spuller, profitândă de-o ocasiune binevenită şi-a esprimată în publică dorinţa, ca se veda pe Francia recâştigându-şi arăşî ceea ce a pierdută. înainte de mobilisarea de probă se găseau mulţi, mai alesă în sânulă oposiţiunei, cari criticau în modă nefavorabilă acestă proiectă , şi toceau că se cheltuiescă numai bani în zadară. După ce fuse întreprinderea a reușită spre mulțumirea generală, au încetată toate ironiile și sarcasmele foiloră din oposițiune și au făcută locă entusiasmului generală pentru dovada ce s’a dată despre destoinicia de luptă a armatei francese. Nu mai trebue să spune că, că aceste manifestaţiuni generale pentru armată însoţite de esprimarea dorinţei în realisarea aspiraţiunilor Franciei, au produsă ună resentimenta foarte neplăcută în Germania. Afiarele germane mai moderate ascriau acele manifestări cunoscutului sangvinismă ală Francesiloră și se mângăiau cu aceea că cu timpulă entusiasmulă provocată prin mobilisarea de probă se va mai recori, când ată că generalulă Boulanger, celă mai populară în Francia şi celă mai urgisită în Germania, vinerăşi se tórne uleiu pe focă, ţinândă în 191. c. la Saint-Galmer o vorbire înfocată cătră oficerii corpului sĕu de armată. Intre altele 4'se generalulă Boulanger în acea vorbire, că unui Francesă căruia îi dai drumul, se mérge înainte, nu-i poate resista nimenea, și accentua că ar fi mai multă ca ori și când Francesulă are lipsă de aceste calităţi militare, pentru că „ora desarmării încă n’a sunată pentru poporele vechei Europe“. A mai adausă că ar fi o nebunia a crede, că Francesii voiescă „pacea cu orice preţă“ ; nu, ei voră continua a lucra și a se întări, căci sciu că o facă pentru Francia. N’a d'ad în sine generalulă Boulanger nimică, ce ar putea fi privită ca o provocare a Germaniei, dar fiindă că elă și nu altulă a rostită acele cuvinte, cei din Germania nu voră ceti printre sire decâtă dorința de revanșă, a căreia representantă de frunte este tocmai Boulanger. Acesta se va întâmpla cu atâtă mai vârtosă, cu câtă manifestaţiunile premerse surită de natură de a-i întări pe Germani şi mai multă în aceasta credinţă. Cu toate aceste foile germane au primită de astădată cu mai multă linişte discursulă generalului Boulanger şi caută a silă esplica ca pe una efluctu ală ambiţiunei personale a generalului, er nu ca o espresiune a dorinţei de résboiu, ce ar fi cuprinsă pe Francesi. Se observă de ună timpă încoce oarecare schimbare de roluri între ziarele francese şi germane. Acum Germanii desvolta acea moderaţiune faţă cu aspiraţiunile de revanşă din Francia, ce-o documenta mai înainte pressa francesă faţă cu ameninţările şi învinuirile foilor bismarkiane. Acesta pledeaza în favorilă întărirei Franciei şi denotă o mutare a constelaţiunei europene, care impune Germanilor mai multă reservă în certele lor publicistice cu rivalii de dincolo de Yogesi. Or! câtă de multă moderațiune și-ar impune însă o parte și alta, mai alesă în cercurile guvernamentale, nu se poate nega faptulă, că încordarea între Germani și Francesi cresce pe 4* ce merge. Acesta s’ar putea constata chiar și în lipsa multelor arestări, espulsări şi urmăriri de spioni, ce se facă şi într’o ţară şi într’alta. Şi pe câtă timpă va dura aceasta periculoasa încordare între cele două mari naţiuni ale apusului, nu mai încape îndoială despre ceea ce a zisă generalulă Boulanger, că în bătrâna Europă nu va putea fi vorbă de dezarmare. Până când va putea suporta aceasta bătrână Europă sarcinele grozave ce i le impune armările continue ale statelor sale? Iată o întrebare, care trebue să deştepte serioase îngrijiri pretutindeni şi de la a căreia grabnică și favorabilă deslegare depinde pacea și bunăstarea continentului nostru. Duşmănia neîmpăcată dintre Francia şi Germania este şi rămâne, după a nostra părere, cea mai mare nenorocire pentru civilisaţiunea Europei şi pentru libertatea popoarelor ei. Gona contra naţionalităţilor!!. Cetimă în oficiosulă „Pester Lloyd“ . In contra agitaţiunii naţionalităţilor, procurorulă generală Kozma a adresată, precumă aflămă, o cerculară energică tuturora procuroriloră din ţară, dispunândă ca se privegheze cu îngrijire şi cu mare atenţiune asupra producteloră literare şi mai alesă asupra diareloră din cerculă competinţei loră, şi de cumva ară descoperi vre-o tendinţă ostilă faţă cu statulă „maghiară“ orî faţă cu naţiunea maghiară, se facă neîntâr- 4iată şi cu cea mai mare energiă paşii judecătoresc! de lipsă contra respectivei publicaţiunî orî contra respectivului diară, şi să încunosciinţeze despre aceasta procuratura generală. Aşa dar progresom, cu paşi repezi spre domnia cnutului ungurescu. Mai lipsesce încă numai o Siberiă. Partidele în Bucovina şi Românii. „Revista Politică“ din Suceava vorbesce într’unu articulu cu data de 15 iulie a. c., despre partidele din Bucovina şi despre raporturile lor cu Românii bucovineni astfelă : Situaţiunea la noi în ţară se totă lămuresce pe di ce merge, încâtă astă-zi putem arunca o privire repede asupra partidelor politice, ce combată pe Români, şi asupra tendinţeloră acestor partide. Este înainte de toată partida Rutenilor, indigeni, ortodocşi orientali. Aceştia trăindă de atâta timpă la ună locă cu Românii, se află, afară de relaţiunile de megiesie, şi în relaţiunî de înrudire încâtă mai că nu vei afla o familiă mai bună să nu fiă încuscrită sau altfelă înrudită cu familiile românesc. Rutenii din ţară sunt b ună poporă blândă şi pacinică, şi nu facă deosebire în naţionalitatea română şi rutena, căci şi la denşii ca şi la Români religia este legea, care-i unesce cu aceeaşî biserică unde se închină deopotrivă Românulă şi Ruteanulă bucovineană. Deosebiri de vederi între poporulă ruteană şi între poporulă română încă nu au esistată pănă acuma, şi nici nu credemă că voră esista, câtă timpă poporulă ortodocsă ruteană din Bucovina îşi va croi singură destinele sale, şi nu va încăpea pe mâna şoviniştiloră greco-catolici din Galiţia. Dar aceştia venindă din Galiţia în ţară, şi căpătândă câte ună postă, au începută a prourma lupta începută în Galiţia, pe teritoriulă Bucovinei, cu deosebirea numai, că în Galiţia obiectulă urei şi a atacuriloră loră înverşunate erau Polonii, ei aici în țară Românii. Și cu toate că, ca streini atâtă de tera aceasta, câtă și de religia țării, nu au nici ună dreptă a se amesteca în afacerile Rutenilor, ei ca nisce oameni ce nu au nimică a pierde, au isbutită, prin îndrasneala și prin purtarea loră necalificabilă a lua în mâna loră freală conducerii Rutenilor, au isbutită mai departe a depărta pe inteligenţa ruteană dela cârmă, a o lipi aşa s'conda de părete, şi astăzi suntă ei aceia cari strigă şi înjură în numele poporului ruteană, nu numai asupra Româniloră, ci chiară şi asupra aceloră Ruteni născuţi şi crescuţi in ţară, cari nu ţipă şi strigă ca dânşii, care arată mai multă chibzuire, şi mai multă tactă decât ă îlă au ei. Spre acesta scapă le servesce atâtă gazeta loră propriă, câtă şi ziatură judovescă din Cernăuţi. Acestoră Ruteni streini, fugăriţi pete de Polonii din Galiţia, şi ajunşi aici la o bucăţică de pâne, le-au succesă în timpulă din urmă a vîrî vrajbă între Românii şi Rutenii din ţară şi a-i întărită pe aceştia din urmă asupra Românilor, ebenda că astfelă îşi voră ajunge mai uşoră scopurile lor de a deveni mari şi tari pe spatele poporului. Ei lucrâză şi pentru convertirea poporului ruteană la catolicismă şi întru acesta suntă ajutaţi şi de iesuiţî, şi se caracteriséaza prin lipsa de orîce tactă politică. In unulă din numerii viitori vom veni şi asupra acelor preoţi ruteni gr. or. de peste Prută, cari lucreazâ mână în mână cu greco-catolicii şi cari semenal a nu cunoasce hotarele între Galiţia şi Bucovina. După Ruteni vină apoi Germanii din ţară. Aceştia se deosebescă prin caracterulă loră integru şi prin inteligenţa şi cultura loră, sunt dnse atâtă de puţini, încâtă mai că i-ai putea număra pe degete. Nenorocirea loră a fostă, că cea mai mare parte din ei s’au polonisată astfelă, că nu-i mai cunosci; şi polonisarea loră nu a urmată prin şcolă, ci prin biserică, prin preoţi şi prin — servitori şi servitoare polone. Cum trăimă cu Germanii din ţară, amă arătată în numerula trecută. Noi avem, pentru dânşii cele mai vii simpatii, şi împrejurarea, că representanţii noştri susţină principiulă autonomistă, or’ ei celă centralistă, nu au micşorată sentimentele de simpatiă ce le păstrază Românii. De ne păstrază şi ei aceleaşi simpatii, ne vom încredinţa eu timpulă; una însă trebue să înţelâgă Germanii din ţară, că ei nu se romanisâză, ci se slavisâză, şi că prin urmare pericululă nu le vine dela Români, ci dela Slavi, adecă dela Poloni; o politică sânetóasa germană ar cere aşa dară ca Germanii să mérgá umără în umerii cu Românii, ca împreună să conbată slavismulă, însă unde este organulă loră politică ca să profeseze aceste idei? Cu durere trebue să mărturisimă, că Germanii din ţară cu totă cultura loră, nu au ună unică organă de publicitate, şi astfelă nici nu le au dî glasulă loră. Vină apoi Polonii. Aceştia se recruteză din amploiaţi mari şi mici, din câţiva medici şi advocaţi, şi din mulţi servitori şi servitoare. Cei mai mulţi suntă nu de multă veniţi la noi în ţară, cei mai puţini suntă născuţi şi crescuţi aici, or mare parte din Poloni suntă Germanii polonisaţî, cari, ca toţi renegaţii, sunt cei mai aprigi luptători pentru propaganda polonă. Organul Poloniloră este »Gazeta polska« din Cernăuţi, care stă sub influenţa iesuiţilor. Polonii din ţară conbată toate aspiraţiunile Românilor, afară de sistemul politică urmată de deputaţii români, conbată naţionalitatea, biserica şi şefia română, şi ar voi să domnescă în Bucovina, precum domnescă în Galiţia. Au şi pusă mâna pe cele mai multe posturi în ţară, şi deci ai lua statistica la mână, şi ai calcula numeral amploiaţilor şi împiegaţilor, poloni, mari şi mici, ai vedea că partea cea mai bună și mai mare este a loră. Sucursală ce-la capela din Ga-