Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)
1887-10-09 / nr. 222.
KBOAV'l'iUII KAWfc All aUÂlti«’i'KA't'iU8i KA1 BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ani ană 12 fior., pe şase luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ani 40 fr., pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMEriA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AHCmiURILE: O seriă garmondă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SoHsrrî nefrannats nu an crimanoă — «anuaorlotn nu in retrimit!!. ANULUI L. K.222 Vineri, 9 (21) Octomvre. 1887. NOU ABONAMENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Octomvre 1887 st. v., s’au începută unut nou abonaiuentft pe tribiuiula Octomvre, Novembre şi Decemvre la care învitămu pe toţi onoraţii amici şi sprijinitori ai fetei nóastre. Preţuit! abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci „ sese „ 20 „ „ unu anu 40 „ Abonarea se poate face mai ușorii și mai repede prin mandate poștale. Abonațiloru de păn’acum li se recomandă a însemna pe cuponu numerulu fășiei sub care au primită ^.iarulu. Domnii cari se voru abona din nou se binevoescu a scrie adresa lămurită și a arăta şi posta ultimă. Braşovu, 8 Octomvre 1887. Când datoria noastra publicistică ne-a silită să ne ocupămă cu regretabila „afacere a şcoalei de fete din Sibiiu“ publicându sub rubrica aceasta părerile, esplicările şi observările ce s’au dată şi făcută din o parte şi din alta, am arătată adenea nostra mâhnire pentru conflictulă neaşteptată ivită între personalulă didactică şi direcţiunea şcelei de fete a Associaţiunei şi între comitetulii acestei Associaţiuni. Totă odată însă amă accentuată, că interesulă generală românescă, care este legată de desvoltarea acelei scele, pretinde dela noi ca să cercetămă în modă obiectivii şi cu totailă imparţială căuşele conflictului şi astfelă să putemă constata, unde este vina şi ce trebue făcută, ca neajunsurile de felulă acesta să înceteze odată pentru totdeauna. A voî să întrămă în amăruntele neînţelegerilor ivite între persoanele mai de aproape interesate, ar însemna a ne depărta dela linia de purtare ce ne-am traate dela începută în aceasta afacere. Nu suntemă noi chemaţi a resolva aceste amărunte. Ei încâtă în cele publicate pănă acum şi mai alesă în corespondenţa ce ni s’a trimisă din Sibiiu suntă atinse şi asemeni amărunte, o spunemă din capulă locului, că noi n’amă putută şi nu putemă lua răspunderea pentru esactitatea loră. Ajunge deci dacă, avendă înaintea ochilor, totă ce s’a publicată în acesta neplăcută afacere, ne vomă da și noi la rândulă nostru părerea obiectivă asupra celor întâmplate. înainte de toate trebue să accentuămă, că neînțelegerile ivite cu privire la conducerea scólei din vorbă erau o cestiune interioara a acestei scoli, care s’ar fi putută aplana în tăcere, fără ca să se mai facă din aceste neînţelegeri unu cală de bătaiă târându-se în publicitate şi punându-se astfelă în risică chiar dela începută renumele scelei. Dar odată date publicităţii lucrurile, nu puteamă să ignorămă acesta afacere şi de aceea, ascultândă părerile unora şi altora, amă trebuită să ne punemă întrebarea: cine poarta vina, că școala a fost despusă unui neajunsă ca acela, de a fi deodată părăsită de personalulă ei didactică și dirigentă ? La acésta vomă răspunde scurtă, după impresiunile ce le-amă primită, că vina este mai întâiu neînțelegerea ce s’a manifestată cu aceasta ocasiune între persoanele, cadi chemate erau, ea umără la umără să conlucre în cea mai bună armoniă pentru nobilulă scopă ală acestei scóale; al doilea, neprevederea acelora, cari datori erau să asigure scoala pentru asemeni caşuri neaşteptate; în fine, amorulă propriu rău înţelesă şi şi mai rău aplicată ală dirigenţiloră scelei, cari tote succesele frumóse, ce le-au dobândită în anulă întâiu prin diriginţă şi zelă neobosită, le au pusă în jocă pe o singură carte, demisionarea cu orîce preţă. In ce au constată neînţelegerile, nu voimă să cercetămă, dar din punctă de vedere ală interesului generală românescă, de a vedé progresândă şcala înfiinţată de Associaţiune, trebue să întrebămă: lucru cu cale şi înţelepţescă a fostă, de a da conflictului o asemenea estindere, încâtă să poata strica chiar şi şculei? Deca neînţelegerile ivite n’au putută fi înlăturate din alte privinţe, nu trebuiau oare să amuţască ele, celă puţină pentru ună timpă oarecare, înaintea exigenţelor, de apărare a intereselor şcelei ? Şi ca să trecemă acum la amorulă propriu ală personelorii care, faţă cu meritele loră din trecută pentru scóla, s’au crezută nedreptăţite, întrebămă: gânditu-s’au ore că prin satisfacerea imediată şi necondiţionată a amorului loră propri, fiă acesta od câtă de motivată, potă să pericliteze nu numai fructele muncei loră conscienţiose de ună ană, ci şi resultatele muncei dejeci de ani a unei reuniuni de cultură românesc! , întrupată în instituţiunea scólei de fete ? Nu crederaă că s’au gândită la acésta, căci déca se gândeau, căutau să-şî satisfacă amorulă propriu aşa, ca nici câtuşi de puţină să se va teme interesele scólei. In totă casulă, nu putem nicidecum aproba demisiunea necondiţionată din directoratul sediei şi părăsirea imediată a acestuia, tocmai la începutul semestrului, adecă fără a fixa ună termină ore-care, pentru ca comitetulă Associaţiunei să aibă timpă a se îngriji de înlocuirea nimerită și corespunctătoare a celoră demisionați. De altă parte recunosceimi, că noi de aci, cu toate informațiunile ce le avemă, nu putemă învinovăți nici pe unii nici pe alții, nu putemă sei, deca nu cumva și comitetul, totuși a cam forțată lucrurile, judecândă după starea de lucruri ce a aflat’o de bună ună ană dejile. De greşală însă, şi încă mare, scimă bine că s’a făcută vinovată comitetulă, adecă că n’a avută prevederea de a stipula în angajamentele încheiate cu persoanele dirigente ale scelei, ori câtă de mare încredere au meritată dânsele, condiţiunea că dela eventuala demisionare şi pănă la eventuala părăsire a postului ori funcţiunei să treca celă puţină ună semestru. Spre a evita dor pentru viitoră asemeni dureroase neajunsuri şi a le face imposibile, odată pentru totdeauna, e neapărată de lipsă, ca la încheiarea angajamentelor, la şcoala de fete comitetul Associaţiunei să prevadă, cum se face şi la alte institute, casulă unei neaşteptate retrageri,lăturea cu Ionă Heliade-Rădulescu, cu Asachi, cu toţi semenii lor de inimă şi de fapte. Primiţi dor, Vă rogă, espresiunea adâncei mele mâhniri pentru perderea nereparabilă ce aţi suferită, şi permiteţi unui amică fală valorosului Iacobă Mureşianu să vă îndemne a păşi cu încredere pe calea bătută de antecesori, căci întru acesta conaţionalii noştri de peste Carpaţi se potă sprijini pe totă ce e suflare românesca în Daciele lui Traiană şi Aureliană. Profitândă de ocasiune Vă rogă, onorabile Domnă, să primiţi espresiunea sâmţămintelor mele de cea mai distinsă stimă, iubire şi consideraţiune. I. M. Rîureanu pe trei luni 3 fl. ,, şase ,, , ,, „ una ani 52 „ In memoria lui Iacobit Mureşianu. Redactorul „Gazetei Transilvaniei« a mai primi la următorele telegrame şi scrisori de condolenţă: Teuţii de susi, 12 Octomvre st. n. Vină a-mi esprima şi eu condolenţa pentru pierderea farului nostru, ce o jălimă în toate unghiurile, unde mai răsună limba dulce şi străbună. Dea Dumnetreală ginţilor, ca să puteţi representa şi D-voastre cu atâta demnitate şi tărnă lupta pentru care v’aţi angajată, ca părintele vostru ! loana Costina, preot c. Bucuresci, 3 Octomvre v. 1887. Stimabile Domnă! Curierulă românescă în Muntenia, Albina românesca în Moldova şi Gazeta Transilvaniei în Ardeală au fostă cele trei focare menite să încălcască, să deştepte şi să rădice poporală românescă, precum confirmă datele de 29 Martie, 3 Maiu şi 9 Iunie 1848. Astăiji şi Iacobă Mureşianu, regretatul vostru părinte, este în lumea nemuritoriloră, a SOIRILE ŢILEI. Precum e informată din Pesta .Polit Korr.«, bilanţul bugetului, ce are de gândit se l presinte în curănd dietei ministru-preşedinte ungurescu, se va înfăţişa cu 31/1 milioane mai nefavorabilii, de cum se prevătuse.__ Acelaşi boceta în fiecare an , de altmintrelea nici nu se aştepta nimenea la una bugeta mai favorabilă ca altă dată, dar la mai rău, da. Destul, că se va spori darea de consuma pe vină, pe bere şi pe carne, se va modifica legea timbrelor, ca să mai aducă ceva venita ş. a. Ce »fericiri» * ne aştăptă! —x— Cu toată subvenţiunea de o jumătate de milionu dată din banii Nemaghiarilor, pentru susţinerea operei şi teatrului nafional ungurescu din Pesta, deficitulă va fi la finele acestui anu de vr’o 50.000 fl. Şi cum să nu fiă deficitu, că Pesta nu e ungurescu? —x— In adunarea ordinară a comitetului administrativă alț comit. Albei de josu de pe luna lui Octomvre, s’a constatata că dările s’au incassata în acăstă lună multa mai slaba ca altă-dată, din causa recoltei slabe şi a lipsei de afaceri. Rugarea adresată ministrului de comunicaţiune, ca să le faca unele drumuri pe spesele statului, s’a respinsa, sub cuvânt că vră să facă economiă. — Dar bine, dările, pentru ce li s’au luata și vitele de ce li s’au vânduta pentru ca sărmanii oameni nici drumuri să n’aibă? Ce miseriă! —x— Ministrul ungurescu de comunicaţiune a decisa se desfiinţeze peste o sută oficii poştale, care nu’și potu acoperi cheltuelile de espediţiune şi transporta. Cu alte cuvinte, unii spora de câteva sute de proletari. —X--Inspectorulu de dare alu comitatului Ilumădora a raportata, că în Septemvrie s’au incassatu dări cu 31,412 fi. 70 cr. mai puțina ca în anula trecuta. Propune se se ştărgă 10,000 (1., care nu se mai potu încassa, căci nu mai au ce să ia esecutorii. In acelaşi timp, însă arată, că deja a trimisă în provinciă 4 esecutorî de dare și una adjunctă esecutorii ca să esecute pe contribuabili. — In ce „fericire“ ne-a înglodata stăpânirea ungurăscă! —x— Ţinutul Reşiţei din Caraş-Severin e bântuita de lupi. Vitele bieţilor o omeni disparu de crecji că le svântă esecutorii de dare. —x— Oştirea permanentă, miliţiele şi reserviştii chemaţi la eserciţii români şi pe anulți viitorii fără cină. Socotindu se er, de omu, trebuia să se mărăscă bugetulu de răsboiu cu 4 milioane florini. Bani însă nu sunt, şi aşa soldaţii totu nemâncaţî se voru culca săraca şi pănă acum. SeJice că, dăcă delegaţiunile vor aduce în vorbă acăstă cestiune, ministrul de răsboiu va chibzui modalitatea sub care câteva trupe din corpulu 4 (Budapesta) se se nutrescu ca probă o jumătate de an, cu o supă de conserve săra în preța de ‘/4 cr. In casulă acesta bugetulu s’ar îngreuia cu mai puțina de unu milionu. —x— Din Iclodula mare ni se scrie, că de două săptămâni plouă pe acolo, așa că putrecrescu pe câmpii bucatele și bieții oamen! n’au putută sămâna bucatele de tomnă. —x—