Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1887 (Anul 50, nr. 142-288)

1887-10-09 / nr. 222.

KBOAV'l'iUII KAWfc All aUÂlti«’i'KA't'iU8i KA1 BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22, ,GAZETA“ IESE ÎN FIECARE DI. Pe ani ană 12 fior., pe ş­a­s­e luni 6 fior., pe t­r­e­i luni 3 fior. România şi străinătate: Pe ani 40 fr., pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMEriA: la poşte, la librării şi pe la doi. corespondenţi. AHCmiURILE: O seriă garmond­ă cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SoHsrrî nefrannats nu an crimanoă — «anuaorlotn nu in retrimit!!. ANULUI L. K.222 Vineri, 9 (21) Octomvre. 1887. NOU ABONAMENTU la „GAZETA TRANSILVANIEI.“ Cu 1 Octomvre 1887 st. v., s’au începută unut nou abonaiuentft pe trib­iuiula Octomvre, Novembre şi Decemvre la care învitămu pe toţi onoraţii amici şi spri­jinitori ai fetei nóastre. Preţuit! abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci „ sese „ 20 „ „ unu anu 40 „ Abonarea se poate face mai ușorii și mai repede prin mandate poștale. Abonațiloru de păn’acum li­­ se recomandă a însemna pe cuponu numerulu fășiei sub care au primită ^.iarulu. Domnii cari se voru abona din nou se binevoescu a scrie adresa lămurită și a arăta şi posta ultimă. Braşovu, 8 Octomvre 1887. Când datoria noastra publicistică ne-a silită să ne ocupămă cu regretabila „afacere a şcoalei de fete din Sibiiu“ publicându­ sub rubrica a­­ceasta părerile, esplicările şi observările ce s’au dată şi făcută din o parte şi din alta, am ară­tată adenea nostra mâhnire pentru conflictulă neaşteptată ivită între personalulă didactică şi direcţiunea şcelei de fete a Associaţiunei şi în­tre comitetulii acestei Associaţiuni. Totă odată însă amă accentuată, că interesulă generală ro­­mânescă, care este legată de desvoltarea acelei scele, pretinde dela noi ca să cercetămă în modă obiectivii şi cu totailă imparţială căuşele conflic­tului şi astfelă să putemă constata, unde este vina şi ce trebue făcută, ca neajunsurile de fe­­lulă acesta să înceteze odată pentru totdeauna. A voî să întrămă în amăruntele neînţelege­­rilor­ ivite între persoanele mai de aproape inte­resate, ar însemna a ne depărta dela linia de purtare ce ne-am­ traate dela începută în aceasta afacere. Nu suntemă noi chemaţi a resolva a­­ceste amărunte. Ei încâtă în cele publicate pănă acum şi mai alesă în corespondenţa ce ni s’a trimisă din Sibiiu suntă atinse şi asemeni amărunte, o spunemă din capulă locului, că noi n’amă pu­tută şi nu putemă lua răspunderea pentru esac­­titatea loră. Ajunge deci dacă, avendă înaintea ochilor, totă ce s’a publicată în acesta neplăcută afacere, ne vomă da și noi la rândulă nostru pă­rerea obiectivă asupra celor­ întâmplate. înainte de toate trebue să accentuămă, că neînțelegerile ivite cu privire la conducerea scó­lei din vorbă erau o cestiune interioara a acestei scoli, care s’ar fi putută aplana în tăcere, fără ca să se mai facă din aceste neînţelegeri unu cală de bătaiă târându-se în publicitate şi pu­­nându-se astfelă în risică chiar dela începută re­­numele scelei. Dar odată date publicităţii lucrurile, nu pu­­teamă să ignorămă acesta afacere şi de aceea, ascultândă părerile unora şi altora, amă trebuită să ne punemă întrebarea: cine poarta vina, că școala a fost d­espusă unui neajunsă ca acela, de a fi deodată părăsită de personalulă ei didactică și dirigentă ? La acésta vomă răspunde scurtă, după im­­presiunile ce le-amă primită, că vina este mai întâiu neînțelegerea ce s’a manifestată cu aceasta ocasiune între persoanele, cadi chemate erau, ea um­ără la umără să conlucre în cea mai bună armoniă pentru nobilulă scopă ală acestei scóale; al­ doilea, neprevederea acelora, cari datori erau să asigure scoala pentru asemeni caşuri neaştep­tate; în fine, amorulă propriu rău înţelesă şi şi mai rău aplicată ală dirigenţiloră scelei, cari tote succesele frumóse, ce le-au dobândită în a­­nulă întâiu prin diriginţă şi zelă neobosită, le au pusă în jocă pe o singură carte, demisionarea cu orî­ce preţă. In ce au constată neînţelegerile, nu voimă să cercetămă, dar din punctă de vedere ală in­teresului generală românescă, de a vedé progre­­sândă şcala înfiinţată de Associaţiune, trebue să întrebămă: lucru cu cale şi înţelepţescă a fostă, de a da conflictului o asemenea estindere, încâtă să poata strica chiar şi şculei? Deca neînţelegerile ivite n’au putută fi înlăturate din alte privinţe, nu trebuiau oare să amuţască ele, celă puţină pentru ună timpă oare­care, înaintea exigenţelor, de apărare a intereselor­ şcelei ? Şi ca să trecemă acum la amorulă propriu ală personelorii care, faţă cu meritele loră din trecută pentru scóla, s’au crezută nedreptăţite, întrebămă: gânditu-s’au ore că prin satisfacerea imediată şi necondiţionată a amorului loră pro­­pri, fiă acesta od câtă de motivată, potă să pe­ricliteze nu numai fructele muncei loră conscien­­ţiose de ună ană, ci şi resultatele muncei de­­jeci de ani a unei reuniuni de cultură ro­mânesc! , întrupată în instituţiunea scólei de fete ? Nu crederaă că s’au gândită la acésta, căci déca se gândeau, căutau să-şî satisfacă amorulă propriu aşa, ca nici câtuşi de puţină să se va teme interesele scólei. In totă casulă, nu putem­ nicidecum aproba demisiunea necondiţionată din directoratul­ sediei şi părăsirea imediată a acestuia, tocmai la înce­­putul­ semestrului, adecă fără a fixa ună ter­mină ore-care, pentru ca comitetulă Associaţiunei să aibă timpă a se îngriji de înlocuirea nimerită și corespunctătoare a celoră demisionați. De altă parte recunosceimi, că noi de aci, cu toate informațiunile ce le avemă, nu putemă învinovăți nici pe unii nici pe alții, nu putemă sei, deca nu cumva și comitetul, totuși a cam forțată lucrurile, judecândă după starea de lucruri ce a aflat’o de bună ună ană de­­jile. De greşală însă, şi încă mare, scimă bine că s’a făcută vinovată comitetulă, adecă că n’a avută prevederea de a stipula în angajamentele încheiate cu persoanele dirigente ale scelei, ori câtă de mare încredere au meritată dânsele, con­­diţiunea că dela eventuala demisionare şi pănă la eventuala părăsire a postului ori funcţiunei să treca celă puţină ună semestru. Spre a evita dor pentru viitoră asemeni du­­reroase neajunsuri şi a le face imposibile, odată pentru totdeauna, e neapărată de lipsă, ca la în­­cheiarea angajamentelor, la şcoala de fete comi­tetul­ Associaţiunei să prevadă, cum se face şi la alte institute, casulă unei neaşteptate retrageri,­lăturea cu Ionă Heliade-Rădulescu, cu Asachi, cu toţi semenii lor­ de inimă şi de fapte. Primiţi dor, Vă rogă, espresiunea adâncei mele mâhniri pentru perderea nereparabilă ce aţi suferită, şi permiteţi unui amică fală valoro­sului Iacobă Mureşianu să vă îndemne a păşi cu încredere pe calea bătută de antecesori, căci întru acesta conaţionalii noştri de peste Carpaţi se potă sprijini pe totă ce e suflare românesca în Daciele lui Traiană şi Aureliană. Profitândă de ocasiune Vă rogă, onorabile Domnă, să primiţi espresiunea sâmţămintelor­ mele de cea mai distinsă stimă, iubire şi consi­­deraţiune. I. M. Rîureanu pe trei luni 3 fl. ,, şase ,, , ,, „ una ani 52 „ In memoria lui Iacobit Mureşianu. Redactorul „Gazetei Transilvaniei« a mai primi la următo­­rele telegrame şi scrisori de condolenţă: Teuţii de susi, 12 Octomvre st. n. Vină a-mi esprima şi eu condolenţa pentru pierderea farului nostru, ce o jălimă în toate unghiurile, unde mai răsună limba dulce şi stră­bună. Dea Dumnetreală ginţilor, ca să puteţi representa şi D-voastre cu atâta demnitate şi tărnă lupta pentru care v’aţi angajată, ca părintele vostru ! loana Costina, preot c. Bucuresci, 3 Octomvre v. 1887. Stimabile Domnă! Curierul­ă românescă în Muntenia, Albina românesca în Moldova şi Gazeta Transilvaniei în Ardeală au fostă cele trei focare menite să încălcască, să deştepte şi să ră­dice poporală românescă, precum confirmă da­tele de 29 Martie, 3 Maiu şi 9 Iunie 1848. Astăiji şi Iacobă Mureşianu, regretatul­ vostru părinte, este în lumea nemuritoriloră, a­ SOIRILE Ţ­ILEI. Precum e informată din Pesta .Polit Korr.«, bi­­lanţul­ bugetului, ce are de gândit se­ l­ presinte în cu­­rănd dietei ministru-preşedinte ungurescu, se va înfăţişa cu 31/1 milioane mai nefavorabilii, de cum se prevăt­use.__ Acelaşi boceta în fie­care an­ , de altmintrelea nici nu se aştepta nimenea la una bugeta mai favorabilă ca altă dată, dar la mai rău, da. Destul, că se va spori darea de consuma pe vină, pe bere şi pe carne, se va modi­fica legea timbrelor, ca să mai aducă ceva venita ş. a. Ce »fericiri» * ne aştăptă! —x— Cu toată subvenţiunea de o jumătate de milionu dată din banii Nemaghiarilor, pentru susţinerea operei şi teatrului nafional­ ungurescu din Pesta, deficitulă va fi la finele acestui anu de vr’o 50.000 fl. Şi cum să nu fiă deficitu, că Pesta nu e ungurescu? —x— In adunarea ordinară a comitetului administrativă alț comit. Albei de josu de pe luna lui Octomvre, s’a constatata că dările s’au incassata în acăstă lună multa mai slaba ca altă-dată, din causa recoltei slabe şi a lipsei de afaceri. Rugarea adresată ministrului de comunica­­ţiune, ca să le faca unele drumuri pe spesele statului, s’a respinsa, sub cuvânt că vră să facă economiă. — Dar bine, dările, pentru ce li s’au luata și vitele de ce li s’au vân­duta pentru ca sărmanii oameni nici drumuri să n’aibă? Ce miseriă! —x— Ministrul­ ungurescu de comunicaţiune a decisa se desfiinţeze peste o sută oficii poştale, care nu’și potu aco­peri cheltuelile de espediţiune şi transporta. Cu alte cu­vinte, unii spora de câteva sute de proletari. —X--­Inspectorulu de dare alu comitatului Ilum­ădora a raportata, că în Septemvrie s’au incassatu dări cu 31,412 fi. 70 cr. mai puțina ca în anula trecuta. Propune se se ştărgă 10,000 (1., care nu se mai potu încassa, căci nu mai au ce să ia esecutorii. In acelaşi timp, însă a­­rată, că deja a trimisă în provinciă 4 esecutorî de dare și una adjunctă esecutorii ca să esecute pe contribuabili. — In ce „fericire“ ne-a înglodata stăpânirea ungurăscă! —x— Ţinutul­ Reşiţei din Caraş­-Severin­ e bântuita de lupi. Vitele bieţilor o omeni disparu de crecji că le svântă esecutorii de dare. —x— Oştirea permanentă, miliţiele şi reserviştii chemaţi la eserciţii români şi pe anulți viitorii fără cină. Soco­­tindu se­­ er, de omu, trebuia să se mărăscă bugetulu de răsboiu cu 4 milioane florini. Bani însă nu sunt, şi aşa soldaţii totu nemâncaţî se voru culca săra­ca şi pănă acum. Se­­Jice că, dăcă delegaţiunile vor­ aduce în vorbă acăstă cestiune, ministrul­ de răsboiu va chibzui moda­litatea sub care câteva trupe din corpulu 4 (Budapesta) se se nutrescu ca probă o jumătate de an, cu o supă de conserve săra în preța de ‘/4 cr. In casulă acesta bu­getulu s’ar îngreuia cu mai puțina de unu milionu. —x— Din Iclodula mare ni­ se scrie, că de două săptă­mâni plouă pe acolo, așa că putrecrescu pe câmpii bu­catele și bieții oamen! n’au putută sămâna bucatele de tomnă. —x—

Next