Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)
1888-09-16 / nr. 203
redactiUB&a, Administrativ si Tiuperaila: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Bérisori nefrancate nu se primesca, Manus^npe nu se retrimită! Bíiomile de antincmn: Brafovű, piaţa mare Nr. 22. Inserate maiprimescü în Viena: Rudolf Mosse, HaasensUm & Vogler (Otto Maas), Heinrich Schalek, Alois Hemdl, M.Dukes, A.Oppelik, J. Danneberg; ln Budapesta: A. V. Goldberger, Anton Menei, Eckstein Bemat; tn Frankfurt: Q.L.Dambe; in Hamburg : A. Steiner. Preţulu inserţiunilorii: o seria garmonda pe o coloana 6 er. şi 30 pr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și invoiela. Reclame pe pagina IlI-a o serie 10 cf. v. a. sau 30 bani.XII. “Gazeta" iese în fiecare cri* Atumamefris pentru Attstro-Onesma Pe unu anü 12 fl., pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate: Pe unu anü 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate oficiale poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamemnic pentru Braţon: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anü 10 fl., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă:vPe unu anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. seu . 15 bani. Atâta abonamentele câta și inserțiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 203. Brasovu, Joi, Vineri 16 (28) Septemvre 1888. Cm se contrarei puştii. Brasovu, 14 Sept. v. Este interesanta a face studii despre starea sufleteasca a şoviniştilor unguri, urmărindu cu atenţiune nebunescile sărituri ce le face spiritula loru turburată de patime şi de pofte nebune. În acelaşi timpă când strigă în gura mare, că numai „câţiva agitatori fără consciinţă“ suntă causa tuturoră nemulţămiriloru, ce amorăscu viaţa naţionalităţiloru nemaghiare, în acelaşi moment, când cu furia miorii bachanţi aclameza verdictulu pronunţată în contra generalului Doda, fără a mai cerceta în ce triste condiţiuni a fostă adusă, numai şi numai pentru că Doda trece înaintea lor, ca ună „duşmană înverşunată ală statului şi ală naţiunei maghiare“, — şoviniştii unguri se ocupă de naţionalităţile nemaghiare şi variază vechia temă despre „mulţămirea“ loră. Din incidentală condamnărei lui Traiană Doda archi-şovinistulă „Pesti Napló“ de pildă găsesce cu cale a’şî uşura consciinţă vorbindă de „mulţămirea naţionalităţilor“ şi resolvândă acesta cestiune după pofta inimei lui. Este în adevera ciudată lucru, că condamnarea unui „duşmană ală statului“, care „stă singură“ şi este însoţită celă multă de „câţiva agitatori“, face deodată pe şoviniştii dela „Pesti Napló“ de a se ocupa de-o cestiune aşa de gravă, cum este aceea a „mulţămirii naţionalităţiloră“. Ei bine, onorabili şovinişti, cum se potrivesce acesta cu întrega voastra atitudine? Cum veniţi deodată se ne vorbiţi de cestiunea naţionalităţiloră, când după a voastră părere n'aveţî de a face decât cu nişte „rebeli în contra statului?“ Căci bine se luămă aminte! Ori că lucrurile stau aşa cum le descriu şoviniştii, atunci este cea mai mare absurditate a vorbi de îndestulirea şi neîndestulirea poporelor, când ar trebui se se tracteze numai de pedepsirea câtorva rei-făcetorî; ori că lucrurile stau cu totală altfelă decâtă ni le înfăţişeză şoviniştii, atunci este curată mişeliă a declara ca turburători de profesiune pe nisce bărbaţi, cari nu facă alta decâtă a da viuă espresiune nemulţămirei generale, ce domnesce în sînulă naţionalităţilor nemaghiare. Tertium non datur. Destulă că „Pesti Napló,“ — care, deşi este oposiţională, sau mai binefisă tocmai pentru că este oposiţională, conduce corulă pressei şoviniste maghiare — debuteza, spre mai mare glorificare a procesului Doda, c’ună articulă despre „îndestulirea naţionalităţilor”.“ îndată ce este vorba de îndestulire trebue se se recunoscă ipso facto, că naţionalităţile nemaghiare din Transilvania şi Ţara ungurescă sunt neîndestulite, se recunosce prin urmare o stare de lucruri, care reclamă ună grabnică remediu. Şi „Pesti Napló“ crede a fi aflatăacesta remediu. Articululă silă începe cu următorele cuvinte: „După cumse poate prevede, condamnarea lui Traian Doda va oferi naţionalităţilor ocasiunea de a se plânge şi de a acusa.“ Aşa este cum susţine „Pesti Napló“. Acestă fiiara prescmte foarte bine şi corectă consecenţele verdictului dela Aradă. Şi stândă lucrulă astfelă ne luămă voia a întreba pe domnii şovinişti: de ce n’au prevăzută înainte de verdictă, ceea ce prevedă astăcî dupăverdictă ? Cine i-a silită se dea pe generalul Doda în judecată pentru nisce cuvinte, ce le-a comunicată în scrisă cu alegătorii sei, în calitate de deputată? A stată în puterea loră de a nu oferi naţionalităţilor, prin condamnarea lui Doda, prilejul de a se plânge şi de a acusa, de ce n’au făcut’o ? Este clară, că decă îlă lăsau în pace pe Traiană Doda, respectândă imunitatea lui de deputată alesă, era celă puţină pentru momentă linişte în sânulă naţionalităţilor, şi aceste aveau cu o causă mai puţină „de a se plânge şi de a acusa“. Deci vise, cu toate că putea se prevadă lucrulă şi mai înainte, cum îlă prevede acuma, „Pesti Napló“ totuşi a cerută condamnarea lui Doda, trebue se crede că, că a făcut-o cu intenţiunea de a provoca acea nemulţămire a naţionalităţilor. Atunci de ce se mai plângă şoviniştii dela numita fată despre acesta nemulţămire? Şi după ce odată recunoscă, că condamnarea lui Doda este de natură a produce ună adâncă resentimentă nu numai între Români, ci chiar şi între toate celelalte naţionalităţi nemaghiare din aceste ţeri, cu ce obrazii mai potă susţină ei, că Doda nu representă opiniunea publică a conaţionalilor sei? I. Recursul de nulitate aia d-lui Traiana Doda. (Compusa de apărătorulă Eötvös) (Fine.) In comitatele Pesta şi Heves, deputaţii Nyári Pal şi Nemeth Albert au păşită la an. 1869 cu astfel de proiecte, care conţineau coordinarea comitatelor, agitau contra autorităţii generali a guvernului statului şi ţinură spiritele în mare iritaţiune, lucruri, contra cărora s’are putută aplica nu numai unulă, ci mai mulţi din articulii codicelui penală. Guvernulă însă a respectată şi a ţinută de sfântă dreptură de liberă cuvântă ală deputaţilor, şi când agitaţia ajunsese să fiă forte mare, elă (guvernulă) a trimisă în numitele comitate fispani noi şi comisari reg., dar asupra deputaţilor n’a făcută presiuni, intentând contra loră procese criminale. înainte de asta cu 8 ani, deputatulă dietală Szalay Imre a convocată pe alegătorii săi la Lölle şi în formă de programă a desvoltată înaintea lor, necesitatea şi oportunitatea întroducerei republicei. Un astfel de program, la cas décá s’ar realisa, ar aduce cu sine răsturnarea sistemului nostru constituţională monarchică şi detronarea dinastiei; guvernulă însă nici pentru acesta n’a voită să-i vateme dreptulă de liberă cuvântă, ce în constituțiune stă pe o basă atâtă de puternică. Prin atacarea unui dreptă, pe care constituția patriei noastre îl garanteza fiăcărui membru ală parlamentului şi pe care dela introducerea representanţei poporului fiăcare guvernă legală l’a respectată necondiţionată, se premerge cu ună esemplu, care acum, iee-i dreptă, apasă numai pe uniculă deputată de naţionalitate română, dar în urma căruia fiăcare bărbată oposiţională din legislaţiune va fi trasă înaintea judecăţii pentru declarațiunile ce le-a făcută alegătorilor săi. La ce resultată duce acesta, las’ s’o judece stimatorii sinceri ai adevăratei libertăţi. Suntă epoce, când omenii nu stiu să se însufleţăscă, nu vreau să-şi tragă seama de ceea ce facă şi perdândă timpulă cu lucruri mărunte, preocupaţi de micele lor frecări, perdă din vedere principiile şi libertăţile cele mari, şi pe neobservate suferă, ca, în mânile unui guvern, dextru şi poftitură de domnie, drepturile şi libertăţile să se nimicescă şi să rămână la rolul de simple parole. După cum se vede, o asemenea epocă este şi epoca de acum. Şi se poate, că acum îi va succede acusatorului publică acestă procesă, dar sciu abună-semă, că el va veni ună timpă, şi încă nu peste multă, cândă acestă procesă şi aceasta condamnare se va privi ca o caricatură a justiţiei şi ca o vătămare a constituţiei, precum suntă privite procesele acelea, asupra cărora Franciscă Deak şi-a pronunţată părerea sa condamnatoare la an. 1839, împrejurarea, că eu sunt de g- / FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ (4) Despre elartea de sine insuşi. (Subiectului unei conferinţe ţinute la Ateneulii din Craiova). (Urmare.) Pentru acestă scopă își făcu la începută o cărțişură, pe care o înlocui mai târdiu prin ună albumă cu plăci de fildeşă; trase pe fiecare pagină sau placă câteşepte linii verticale, una pentru fiecare di a săptămânii; peste acestea trase alte treispre ciece linii transversale cu roşu, însemnândă pe fiă-care numele uneia din cele treispră-dece virtuţi. Examinându-şi în fiă-care sără faptele şi întâmplările petrecute în timpul acelei clipe, însemna cu o mică trăsură greşelile ce găsea că făcuse în contra fiă-cărei virtuţi. Când în dreptul unui nume reuşia să aibă liniă albă la sfîrşitul săptămânii, socotia deprinderea acelei virtuţi deplină şi-şi concentra luarea aminte asupra celei următore. Ca cercetarea faptelor şi purtării sale din fiecarefi să-i fie mai lesne, îşi împărţea şi diua, însemnându-şi pe o pagină din libretă întrebuinţarea celor 124 ore alefilei: pentru studiu, mâncare, repausă, somnă, distracţiuni şi felurite afaceri. Cestiunea de dimineţa era: ce bine aşa, pute face astăzi? cea de sera: ce bine am făcuţii astăcî ? Acestă plană îlă unna mai multă timpă, făcândă la începută patru cursuri pe ană, adecă reuşindă a şterge de câte patru ori pe ană toate însemnările greşelilor de pe fiăcare liniă. Deşi aceste însemnări de controlă asupra sa însuşi erau întrerupte uneori şi în urmă uitate cu totulă din causa călătoriilor şi a multoră afaceri, controlulă însă îlăfăcea neîncetată şi chiar libretulă îlă purta la sine. „Fuiu surprinsă, — dice Franklin, — vădândă că eram mai plină de defecte decâtă îmi închipuisemă; însă avui mulţumirea de a le vedé împuţinându-se.“ Acestei silinţe de ameliorare personală avu elă de a mulţumi o vieţă fericită şi gloriosă până la adânci bătrâneţe. El atribuia sobrietăţii îndelunga şi statornica sa sănătate; sirguinţei şi economiei datora averea, stiinţa, renumele şi comodităţile vieţii; dreptăţii şi buneivoinţe atribuia încrederea, de care se bucura în ţara şi funcţiunile onorifice, cu care a fostă însărcinată, şi tuturoră virtuţiloră cultivate de dânsulă atribuia voia bună şi blândeţa moravurilor, în conversaţiunile şi relaţiunile sale, cari îlă făceau stimată şi iubită de toţi. Nu oricine pote urmări cu aceeaşi tăriăplanulă de a se ameliora. Pe lângă o voinţă şi o inteliginţă deosebită, se uoi u j.i ou ui i.i dtououoi lunoCuvS aplecări spre bine. Dar, mai îngustă sau mai largă, tuturoră le este deschisă aceeaşi cale şi nu lipesce decâtă hotărîrea statornică de a o urma. Mulţi socotescă însă, fiindă tineri, că îşi potă permite oarecari abateri de la preceptele moralei şi igienei, pentru că le rămâne destul timp de a se îndrepta. Nu cugetă la perderea celei mai bune părţi a vieţii şi la dificultatea de a părăsi mai târdiu relele învăţurî. La o etate mai înaintată mulţi află că e prea tardiu a începe o lucrare, care li se pare cu neputinţă sau de puţină însămnătate. Binele însă, ce ne îngrijescă, este atâtă de mare, încâtă trebue să se bucure cineva, când poate mântui din ruina vieţii chiar numai o mică parte; şi pentru acesta niciodată nu e prea tardiu. Kant publică o cărticică scrisă după îndemnulă lui Hufeland, autorul macrobioticei, 1Despre puterea sufletului de a deveni prin simpla propunere domnit peste simţimentele sale bolnaviciose.11 In acesta cărticică elă numesce îndreptarea minţii şi voinţei spre propria ameliorare şi domniă de sine, cunoscută în filosofiă sub rînmonncis stoicismu, onmusses mni cipiu ală dieteticei, care ţine nu numai de filosofiă practică, ca învăţătura morală, ci şi de medicină. „Medicina,fice dânsulă, atunci este filosofiă, adecă sciinţifică şi deplină adevărată, când puterea raţiunii în omă, de a deveni stăpână pe simţămintele sale sensuale, determină modulă vieţii. Din contră, când ea caută afară din omă, (prin farmaciă sau chirurgie), mijloacele de a înlătura simţirile rele şi a deştepta pe cele bune, medicina nu e decâtă empirică sau mecanică.“