Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1889 (Anul 52, nr. 1-24)

1889-01-13 / nr. 10

redactiunea, AdministraţiTM si Tipoerad­a, BRAŞOVU, piaţa mare Kr22. Scrisori nefrancate nu se pri­­tesca. Manuscripte nu se re­trimită ! ■AJtf TTX/CT XJEE­„ Gazeta“ iese în fie-care zi Ataamte neutru Austro-Ungarii Pe unu anu 12 fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unu anüi 40 franci, pe şese luni 20 franci, pe trei luni 1) franci. Se enumeră la toate ofi­ciale poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori, Arimatestuli pentru Braşnit: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.­Cu dusmaii In casă. Pe unu anu Ia fl., pe sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl­anți esemplaru 5 cr. v. seu 15 banî. Atâtu abonamentele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. Birourile de atacuri: Bratovu, plata mare Hr. 22. Inserate mai primescü în Viona Rudolf Mosse, Haasmstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Sckalek, Alois Herndl,M,Dukes, A.Oppelik,J. Ikm­­nebtrg; în Budapesta: A. V Gold­berger, AutonMezei, EchstemBernat; ln Frankfurt: G. L, Daube; în Ham­burg: A. Steiner. Preţul inserţiunilor­: o seriă garmonda pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina III-a o seriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 10. Braşovi, Vineri 13 (25) Ianuarie 1889. Braşovi, 12 Ianuarie v. Déca Kulturegyletulă ’șî-ar vîrî lingura numai în ola ce ferbe la vatra lui, l’amu lăsa în plata Dom­nului şi i-amu face cruce. Dar în­­drăsneţii fiindu­ pană la neruşinare, încâtă încérca se’şi vere lingura şi în ala ce ferbe la vatra altuia, cade-se se pândimu, şi când na prindemă întinerendă laba se ia ce e ală altuia, se’i damă peste ea orî se’i tălămîi din ghiare. Nu-i vorbă, i-a periti multa din pofta şi lăcomia canibalică de a înghiţi în pretinsa cultură ungu­­resca pe Nemaghiari, de când a­­ceştia au luată posiţiă hotărâtă de aperare şi au începută a’lu lua peste picioru; dar apucăturile totă i-au remasă şi pe ici-colo totă mai încerca a’şi juca mendrele în spe­ranţă că’i va cade vr’o jertfă ’n mâni. Aşa s’a întâmplată în chilele trecute în Orăştie. Kulturegyle­­tiştii au dată o petrecere cu tea­tru, negreşitu că nu în vre-unu scopu de binefacere, bunăoră pen­tru seraci ori bolnavi, ci pentru fendulă Kulturegyletului. Petrece­rea a întocmit’o conducetorea gră­­dinei unguresc! de copii. In ze­­lulu ei kulturegyletista, precum spune corespondentulu din Orăş­tiă ala fetei naţionale săsesci „Sieb, deutsch. Tgbb­t.“, a făcut vi­­site chiar părinţiloru ev. saşi şi caută să’i înduplece a’şi scote copii din grădina de copii ev. sáséscá și a’i da în cea unguréseá. Nu mai încape îndoială, că a­­semenea visite va fi făcută și părinților­ români, cu scopă de a’i îndupleca se-șî dea și ei copii in grădina de copii unguréseá. Intr’adeveră mare índrásnélá kulturegletistă a umbla prin ca­sele Nemaghiarilor, cu astfelă de propuneri. Trebue se comiţi ună escesă de bunătate, ori, cum se cjice’n poporă, se fii boală lui Dumnecfeu, ca se nu le-arăţî uşa celoră cari calcă peste pragulă ca­sei cu gândulă de a­ te îndupleca să le pregătesc! copiiloră tei mor­tea naţională. Şi se fimă drepţi, numai acesta soiu nenorocită de bunetate a pu­tută face se­le erésea jupâniloră kultureggletişti, ca şi şoviniştiloră dela stăpânire, Indrásnélu, ca se nu’i cjh­emă pe adeveratulă nume, pană a ni­ se sui în capă şi a ne face de ruşine. Căci déca nu ar fi fostă ei si­guri de „nemărginita“ nostră bu­nătate, are ar fi îndrăsnitu ei a se vîrî cu uneltirile lor­ kultureggle­­tiste pană în casele nóstre, profa­­nându-ne pragulă sfântă şi curată ală familiei românesci, cum s’a întâmplată şi prin Bihoră? Ce caută grădinile unguresc! de copii în comune românesci şi săsesci, unde Românii şi Saşii nu numai îşi au şcollele lor­ naţio­nale, dar ceşti din urmă au şi grădini de copii ? Se lăţâscă limba maghiară şi spiritulu maghiară ? Se ne slabésca Kulturegyletiştii cu ele. Românulă n’are nevoia de spirită ungurescă şi n'are ne­­voiă nici de limba ungurescá, cu care în cele mai multe ţinuturi poate muri de foame în ţară la elă. Deca e vorba se înveţe o limbă streină, atunci se înveţe o limbă cu care se potă cutriera lumea întrega şi care se-i folosescă în toate privinţele şi în tote întreprin­­derile lui. înşişi Ungurii simtă nevoia de a înveţa o limbă streină, care se le potă ajuta şi se-i scotă din necazurile, din care limba un­gurésca nu i-ar scote câtă e lumea. Dovadă e porunca ce a dat’o mi­­nistrulă ungurescă de instrucţiune, ca tinerimea ungurésca se se pună în ruptură capului şi se înveţe nemţesce. E forte legitima indignarea co­respondentului foiei săsesci — care impută Sasiloră că suntă prea buni — de atâta Indrásnélá a Kulturegyletiştiloră, precum legi­timă trebue se fiă şi indignarea orî-cărui Română, care şi-ar vedé călcându-i-se pragulă casei de sam­sarii reuniunei de maghiarisare. Socotesce acestă reuniune a­­tâtă de nemernici pe Nemaghiarii ardeleni români şi saşi, încâtă a­­ceştia se-şî voesca copiilor, foră moartea naţională? Suntă destui Jidovi, sporésca-se cu ei kultur­egyletiştii, dar noue se ne dea bună pace şi se nu se ’ntineră mai departe decâtă le ajunge lungulă nasului. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ ~7îf~ Petreceri de pe Câmpia.*) —Traducere.— I. Craiulă Rusaliilor. In­­ţiu a de Rusalii se adună la casa sfatului bătrânii din sală, colea după eşirea din biserică, şi pună la cale trebile pentru alegerea craiului Rusa- J­ii­­orii. Bireulă, notarulă şi juraţii, toţi în haine de sârbătore, întră în casă cu ună ulcioră mare verde, în care este ceva şi eu care facă ceva, — ce, aceea e treba loră. Pe atunci în curte cete de feciori, toţi în spatele cailori, pocnescu difi, bi­­ciurî şi se muşcă unii pe alţii cu glume. Fiecare poftă cămaşă şi ismene albe de gulgiu, — dar nici nu e flăcău celă­ ce nu *) în cele de mai sus, dămu & traducere onor. cetitori done datini ale poporului ungu­­rescu, aşa după cum ele au fostu descrise de cărturari toţu unguri, sunt şi înse bucăţi, cari prin nevinovăţia lor, face bună impresiune. Nota Traducătorului­ are ună buchetă de flori la ureche şi cârpa împestriţată trasă cu colţură prin chiotarea sucmanului. Când apoi domnii din lăuntru au deşertată totă ţinta din călimarulă acela mare verde, o biroulă celă mică se arată în­târnaţi cu ună steagă roşă de mă­­tasă în mână, şi la somnulă dată de dumnealui, lăutarii, aşeciaţi sub coperişă, începă câţi inşi în atâtea laturi, a trage cea mai frumosă dicală, de dragulă că­reia pe câţiva cai o prinde guturaiulă şi neastemperula. Feciorii îşi apasă pălăriile pe capă, încordă benele şi dau rotă cu caii, căci acel e diua, în care se va alege „cine e flăcăulă satului“ —„începeţi!“— poruncescă ţigani­­loră. Celă cu clarinetulă îşi îndrépta instrumentulă la urechea birăului-mică, ca să’lă încredinţeze, că elă nu dórme, cr ciocanula şi ileaţa din urechea aceluia se mai sfărîmă lovindu-se de olaltă. La sunetulă musicei poporulă dă năvală pe uliţî, care pe josă, care în cară şi grăbescă spre şesulă din capâ­­tulă satului, unde apoi se îmbuldescă care de care sâ fiă mai aproape ca sâ potă vedè mai bine; or băeţandrii acă­ţaţi prin pomi, caută cu neastemperit în calea veseliei ce se apropie, şi de acolo strigă celoră de josă, câtă le ia gura: „étá vină! étá vină!“ căci veselia e aproape. Biroulă-mică e călare în frunte, şi aşa mai învârte la steagulă acela roşu, câtă par’c’ar vre sâ’ți scoţă ochii cu elă. După Dumnealui m­ă cară lungă câtă postulă Rusaliiloră, încărcată dragă numai de ţigani, — dintre cari primaşulă aşa-’ţi sfârtică aerulă cu arcuşulă, câtă par’că şi elă ar scote ochii cuiva, — trimbitaşulă îşi aude de cele sfinte dela cocişă, pentru­ că îi suflă aşa de păgână în ureche, — în fundulă carului, brugău­­şulă face ochi dulci fecioriloră de misa­­rasă, și nu cumva se sloboză juncula acela grasă ce-’lă aducă după cară, ci se-i facă şi lui câtă de câtă parte. Și, fiind­că la petrecere trebue sâ mai şi sfârtici câte ceva cu gura, voră frige junculă, — dreptă aceea în carulă ală doilea ducă o ulcuţă aşa de vre-o dece ferii, precum şi câte­va pituţe albe moi, din cari sâ guste feciorii osteniţi mai târdiu, or ca pomana sâ fiă deplină, nu lipsesce nici butoiaşulă celă de vre-o dece acae, din care se va deşerta în ulcioarele cele frumose, nouâ, anume lu­ate pentru diua de acii. înapoia carâloră înainteza călăreţii patru câte patru în rendu, fiecare cu nă­dejde şi încredere în sine; ei lud­e co­mele cailora loră şi îi înpintenă ca sâ sară unde vadă fetei frumóse în ferestri. Şirulă îlă închee fruntaşii satului, traşi de doi armăsari năsîlnici în că­ruţa cu fidelu a notarului, — aici şade între alţii şi domnu Părinte. Ajunşi în câmpă bireulă­ mică îşi alerga panipulă pănă la movila ce se vede de o lăture, apoi îşi împlântă în verfură aceleia steagulă roşă, — pănă cândă ceilalţi călăreţi se aşedă frumosă în rândă. Biroulă­ mare începe de vreme a-i cinsti dracului decumva voră pica de pe cai, orî se voră împedeca unii pe alţii, ori voră face de ruşine sătulă lă­­sândă să ajungă ună străină craiu ala Ilusaliiloru. Se dă apoi semnă căuaciului, care fiind­că fusese cătană şi încă domnă mare, mare! se pricepe la descărcarea Croaţii şi Ungurii. Deputatulă ungură Lukacs a adresată ministrului pentru Croaţia următorea interpelare: Locuitorii de limbă ungurescu, cari vieţuescă în Croaţia, se plângă încă de multă asupra vitregei tractări de care suntă împărtăşiţi mai alesă de cătră au­torităţile administrative, vătemându-li-se adeseori fără cruţare libertatea personală şi neurmărindu-se cu cuvenita stricteţă crimele şi delictele ce se comită contra persoanei şi averei lor­. In urma anti­patiei autorităţilor­, locuitorii de limbă unguresca nu suntă cum se cuvine in­struiţi la cumpărarea de moşii în rapor­turil­e neregulate de catastru; copiilor­ de părinţi ungi­ri li­ se închidă uşile scó­­lelor­ poporale şi înfiinţarea de scóle poporale unguresci, precum şi instruirea în limba ungurescu în comunele ungu­resc! se face imposibilă. De aceea întrebă pe en. d-nă ministru de Croaţia şi Sla­vonia : are cunoscinţă despre toate aces­tea? Este în posiţiune şi are de gândă să pună capătă acestoră stări rele? Stă resultatele şovinismului un­gurescă, or, cu alte cuvinte: in­­fluinţa culturei unguresc!. Le pla­ce şoviniştilor)? Proverbială (jice: Ceea ce ţie nu’ţî place, altuia nu’i face. Stăpânirea croată face cu Ungurii ce face stăpânirea ungu­reasca cu Nemaghiarii. E tristă lucru, dar aşa e. Desbaterile asupra legii militare. Niculau Perenei e pentru moţiunea lui Apponyi. Totu el­ se plânge că, în 1868 Ungurii au adusă jertfe mari pac­tului esploatându-se cedarea loră pentru a crea o astfeliu de organisare militară, în care e jignită armata ungurescu, ce formeaza o parte întregitore a puterii armate. Numai atunci preaînaltula co­­mandantă va avea o armată comună, în care se se pată deplină încrede, când la marşă vor­ fâlfăi cele două steaguri (adecă celfl austriacă şi celă ungurescă) unulă lângă altulă, numai atunci se va întrece fiecare soldată ală puterii mili­tare comune a dovedi credinţă cătră patriă şi cătră monarchă, precum şi vi­tejia. Proiectul ă îlă respinge, fiindcă e contra constituţiunii. Greza losippovich e pentru proiectă, care dă armatei caracterulă unei armate poporale. Plusulă cheltueliloră ce re­­sultă din noua lege e forte mică. § 14 nu e contra constituţiunii, pentru­ că pe când în § 11 ală legii din 1868 se dice, că efectivulă de răsboiu are a se stabili din dece în dece ani, aşa se dice în § 14 că contingentulă recruţiloră are a se stabili în fiecare ană cu 103,100 omeni. Elă e mulţămită cu disposiţiile privitore la voluntari şi la limbă. De germanisare nu’i e teama, dovadă suntă granițele militare, care au stată 300 de ani sub dominațiunea militară germană și nu s’au mai germanisată. Alexiu­­rgöry e contra proiectului. „Decâ e vorba, ca patria nostră — cțipe elă — sâ’și potă desfășura totă puterea sa atâtă pe teremura spirituală, câtă şi pe celă materială, trebue sâ insuimă a’i procura condiţiunile fiinţei sale de stată şi ale liberei desvoltărî a naţionalităţii sale. Prin proiectă însă nu se permite în armata tinerimei nóastre a’şi dobândi cultura ungurescâ şi ea modelă de gloriă nu li­ se aducă înainte eroii națiunei noas­tre, ci alții". Elă e pentru armată in­dependentă maghiară.

Next