Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1889 (Anul 52, nr. 244-267)
1889-11-21 / nr. 260
din causa silnici sărbători de mâne, iluimilii nu va apără până Mercur! sera. Braşovii, 20 Noemvre v. Spirea cea mai nouă, ce ni se împărtăşesce din diecesa Gherlei, aruncă deplină lumină asupra tristei situaţiuni, ce ne-au pregătit’o terorismului celora dela putere şi slăbiciunile noastre. Cetitorii noştri îşi aducă aminte că înainte cu vre-o şăse săptămâni amu înregistrată scrrea sensaţională, adusă de noua foia şovinistă din Cluşiu „Magyarság“, că P. S. S. episcopul Gherlei Ioană Szabó a suspendată din oficiulă de protopopii pe vredniculă preotă şi protopopii din Seini Alexia Berinde, din causă că acesta împreună cu preoţii din tractură său a servită si liturgiă pentru preotulu Lucaciu, în ajunulă procesului ce i-sa intentată acestuia înaintea tribunalului din Sătmară. Foia ungurăscă şî-a esprimatu bucuria pentru „acestă actă“ alu Episcopului, motivându-o cu aceea, că părintele Berinde a fostă celă dintâiu, care înaintea tribunalului din Sătmară a refusatu se vorbescă imguresce şi că la esemplulă lui au refusatu şi ceilalţi preoţi a vorbi în limba ungurăscă. Era dar învederată că pedepsirea lui Berinde nu se cerea fiindcă a servită o liturghia pentru colegulă său prigonită, ci numai şi numai, pentru că a premersă cu esemplu în apărarea dreptului limbei române, care este şi limba bisericei sale. De aceea noi avendă în vedere starea adevărată a afacerei Berinde ne-amu esprimată neîncrederea în esactitatea scriei aduse de „Magyarság“ : „nu putemu crede, ca ună episcopii română să persecuteze pe preoţii săi din causă că aceştia îşi facă datorinţa loră românăscă.“ In cjiua următăre primirămu din isvoră bine informată o telegramă, prin care se desminţi categorică scriea adusă de fata ungurăscă şi lucru firescu, că neamă grăbită a-o înregistra cu multă satisfacţiune. Informaţiunea din urmă a şi fostă esactă. Din nenorocire însă numai pentru scurtă timpă, căci la o lună după ce amu publicat’o s’a schimbată situaţia ărăşi în defavorulă părintelui Berinde. Acăsta ni-o confirmă scriea cea mai nouă despre care facurama menţiune la începută, şi care se resumă în următorele: „In consistorulă episcopescu ală Gherlei întrunită în zilele de .2.9 şi .26 Noemvre st. n. s’a hotărît suspendarea pe timpii nedeterminate dela oficiala protopopescă a celui mai zelosă preotă şi protopopă din diecesa gherlană, Alexiu Berinde.“ Vestea ne veni ca ună trăsnetă din senină, căci abia începuserămă a ne linişti vecénde, că dorinţa fetei unguresc! nu s’a împlinită. Acum în faţa nenorocitului faptă împlinită se nasce înainte de tote întrebarea: cum de asciută foia șovinistă din Clusiu cu șăse săptămâni înainte, ceea ce avea se se decidă in consistoriulă din Gherla în afacerea Berinde? Acăsta nu ni-o putemu esplica, decâtă numai într’ună singur chipu, care nici că se mai poate trage la îndoială, s’a făcută presiune asupra episcopului Szabó din partea şoviniştilor şi a guvernului, ca să pedepsăscă pe bravură protopopă din Seini, cu scapă de a teroriza preoţimea română din Sătmară şi din Sălagiu, care o dată cu ocasiunea procesului Lucaciu dovadă atâtă de strălucită, că semte românesce. Lucru de trei ori durerosă, că episcopulu Gherlei a fostă prea slabit de a resista pănă la fiiită presiuniloră și terorismului celoră dela putere. Nu s’a gândită Prea Sânţia Sa la urmările grozave, ce le pote avă acăstă slăbiciune, nu’şi cunosce încă omenii, ca să scie, că dăcă le întinde acuî degetulu, ei îi vor cere mâne întregulu braţă ? Unde o s’ajungă lucrurile, dăcă Prea Sânţia Sa se crede datoră a împlini dorinţele cele mai nedrepte şi esagerate ale şoviniştilor, dela putere, chiar cu pericululă de a sacrifica văra şi liniştea bisericei? Nu ne îndoimă, că între sfetnicii Prea Sânţiei Sale se voru fi aflată şi de aceia, cari să lă facă atentă la relele urmări ale acestui pasă. Cu atâtă mai tristă lucru este, că totuşi s’a putută face. Terorismul e mare, dar din nenorocire şi slăbiciunile nóastre suntă mari, de totă prea mari. Casulă din Gherla aruncă lumină asupra tristei situaţii, ce ne-a pregătit’o acţiunea isolată a Episcopilor. Numai umiliri şi desastre! Pănă când totă aşa ? FOILETONULUI„GAZ. TRANS.“ Seria.ta.rea, Leonei. I. In lunca dela Ombra, pe unde picioru de omu n’a serutatu pamentulu, melancolicii portocali îşi lăgănă umbra lor o desfătătore de-asupra unui trista şi frumosu monumenta de marmoră albă. Marmora se pare cioplită de curenda. Netedă, ca oglinda, ea portă o inscripţiă cu litere de aure. Şi câta de neplăcuta mişcată este călătorulă, când cetesce: Sandro, mortu pentru o sărutare. Jura împrejura domnesce tainica tăcere. Dulcele mirosu ala florilor, ascunse printre tufişa, încinge cu undulese şi molcomitare valuri frumosulu monumenta, ăi umbra portocalilor, tremurată de suspinula vântului învăluesce pătra rece, ca unu doliu adânca.... Când cea din urmă radă a soarelui scruta piscurile munţiloru Ombra, ăi discuiţi Dianei desluşindu-se dintre neguri picură pe întinderea pustia străluciri şi văpăi, lângă marmora rece stă îngenunchindu şi cu capula plecată spre mormentu unu tenere cu fața palidă și supărări osă. Ce făcea ehi acolo? Plângea ori se ruga? — Cine să ni-o potă spune acăsta ?! Când își ridica fruntea, el părea mai palida, mai sfârșitu. — Smulse de sub eingetoarea sa una pumnala îngusta și subțire și oscilându-la, ameninţându spre castelulu ce se zărea în depărtare, dispăru în umbrele nopţii. II. In lunca dela Ombra, încunjurată de arbori înalţi şi întunecoşi, se ascunde una vechia şi apróape ruinata castela. Pe calea, ce duce la ela, de multă vreme au crescută fâşii de ălbă. Porta castelului e ruginită. Parcurile lui suntu crescute cu plante sălbatice de statuia unui omu, cari au copleşita florile cultivate, ce’la înfrumseţau odiniără. In Intregu castelulu traescu numai două fiinţe : în etagiu stăpâna, erost lângă portă una servitorui îmbrâncită sub povara anilora vieţii. Stăpâna e încă tînără. N’are mai multa de 24—25 de ani. Era încă copilă când tatala ei muri. De atunci nimeni n’a mai recruta faţa drăguţei copile. Ea trăesce singură. Tuturora ospeţiloru, câţi cercetază castelul, le refusă categorica primirea şi ea însăşi nu merge nicăiri. Prin prejurii multe se vorbescu de ea. Unii dică, că e nebună, alţii că e sfântă, dér mai probabila e, cum ofice unii preotii bătrânu, că adecă ea ocolind mai înainte lumea din lipsă de curaju, mai târdiu s’a sălbătăcita. Dér într’o năpte Sandro, unii tinerii romani, de o statură legendară, s’a furișată în castelu. In cealaltă di ele s’a aflatu morta înaintea porții castelului. — Inima lui era străpunsă de una pumnala îngusta și subțire. Fratele său mai micu, Luigi, l’a ridicatu pe brațele sale și l’a înmormântatu în lunca dela Ombra. Pănă ce tînărulu astupa sub brușii de țărână pe dulcele său frate, bătrânulu pazitorui de lângă pofta ruginită îi demonstra, că probabila ela a fosta ucisa de vr’una bravo*)', Ila sfătui apoi să-și caute de drumu pănă ce e diuă, ca nu cumva ajungându-la noaptea să pățăscă ca fratele său. Tinerulu se depărta, înflăcărată de ură și răsbunare. *) Ucigașă tocmita. ^.a^rxrx-Tfr lh. AManenio peunn Austra-Ungaria Pe unu anii 12 ii., pe sese lun 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România și străinătate. Pe unu anii 40 francî, pe șase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonameitulî pentru Braşovu: 1. administraţiune, piaţa’mare Nr. 22, Stagiula I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 er. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl. pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplarul cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele •■Atu şi mnse.rţmnile simtă a se plăti înainte. R4colinsi, Arminisiratinea si Timi air. BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. Scrisori nefrancate nu se trimesc.’6. Manuscripte nu se retrimite! Birourile de audiri: Braşovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescu în Viena Rudolf u Moaşe, Haasenstein& Vogler (Otto ms), Heinrich Schalek, Alois HerndJ, M ./Jukes, A, Oppelik,J■ bunneberg ; în Budapests: A. F. Goldberger, Anton Mesei, Eckstein Bernat: Ir Frankfurt: O. L.Daube: în Ham* burg : A. Steiner. Preţul deserţiunilorn; o seria garmondu pe o colonă 6 er. şi 30 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina 111-a •» ■eriâ 10 or. v. a. seu 30 bani. Nr. 260. Braşovii, Luni, Marti 21 Noemvre (3 Decemvrie) 1889. IDNST Simpatii ruso-franccse. Ambasadorula rusescu din Paris, br. de Mohrenheim, visitânde în Francia de sud şi baia Salles-de-Béarn, fii primită acolo în moda demonstrativa de popolaţione în frunte cu municipalitatea. Oraşula era iluminata, se arse una foea de artificii şi musica cânta imuula naţionala. Ambasadorulă, care părea a fi adenefi emoţionata, dlise . Eu nu considera acăstă ovaţiune, ce se aduce representantului Rusiei, ca făcută persoanei mele. Permiteţi-mi se vă asigura, că sentimentele mele pentru mărirea şi bunăstarea ei suntă tota aşa de sincere, ca acele, cari le documentați d-voastre pentru țăra mea!“ Cuvintele aceste au fost salutate cu strigări de „se trăiăscă Rusia!“ Br. Mohrenheim răspunse: Aceste strigări unanime din parte ve produca una viu ecou în inima mea, și eu le răspunda cu strigarea: „Trăiăscă Francia!“ Din Brasilia. O telegramă din Hamburg aduce scrrea, că în Rio-de-Janiero, din incidentul unei adunări poporale, s’au întâmplatu bătăi cu vărsare de sânge. Monarchiştii au începută să strige „Trăiăscă Pedro! Josu cu republica!“ La strigătele monarchiştilora s’a născuta o mare turburare între poporaţiune şi s’au auditit deodată două descărcaturi de pistolii. Doi omeni au rămas, morţi, şi mai mulţi răniţi. Contrara scriei acesteia, se telegrafăză din Paris, că cercurile oficioase şi cu deosebire ministrul de estenie francesă este prea îndestulitit cu starea de lucruri din noua republică. Intrega ţară a recunoscuta guvernul, provisorii şi pretutindeni domnesce absolută linisce. Diferitele ramuri de comerciu şi industrie şi-au început p ărăşi lucrările lor. Aderenţii monarchismului din cei în di se pot convinge, că nu mai e nici o speranţă de-a restitui vechiulă regim". Din dieta Ungariei, înainte de încheiarea desbaterei bugetare, oposiţionalii au căutat, în toti chipul, se dovedăscă, că purtarea lor, în dietă şi mai ales faţă cu persona ministrului preşedinte este o urmare naturală a terorismului ce la exerciză majoritatea asupra minorităţii, pecum şi a domnirei personale ce-a stabilit-o Tisza sub forme parlamentari. Tiszaiştii începuseră a se tângui, că preşedintele camerei Torna Pechy este prea îngăduitoră şi că ar trebui altfel să facă să se respecte regulamentul camerei. Beöthy din oposiția moderată a interpelata în privința acăsta pe președintele, căci a audita, că în conferința partidei tiszaiste s’a hotărît a se la roge ca în viitor, se fiă mai riguroșa față cu escedenții. Nu merge inse, ca președintele se primăscă instrucții dela o partidă. Preşedintele Pechy răspunse, că el nu sufere nici o influinţare din nici o parte III Pe lunca dela Ombra se lăsase noaptea. Stelele ţesau fire lungi şi arginţii pe întinsa albastriă a cerului. Garofa îşi desvelia în taină umedele-i foi în liniştea pădurei, ăi ţîrăitul insectelor, ce sburau sprintene, ori se terau alene prin valurile de ălbă, făcea una concerta aşa de tainica şi melancolica, ca şi când visătorele dăruri şi-ar da respirula mulcumit, în grija liniştitei nopţi. Süsü, pe zidurile castelului, apare la lumina lunei figura unui om. Figura dispăru deodată în întunecimea tufarilor şi reapăru ărăşi pe veranda castelului. Ferăstra verandei e încunjurată de-o lumină roşiatică. Poţi forte bine să-l observi pe Luigi. Deschide cu multă băgare de sămă ferăstra şi întră în sală. înaintea ferestrei atârnă o perdea fină şi delicată ca rouă. Luigi se opresce aici şi privesce în lăuntru. Drepta în mijlocui a salei atârnă de plafon da unu candelabru uriaşa, la care în locu de luminări arde o mare lampă cu sticlă roşie, care luminăză bucăţile triunghiulare de cristale, precum şi întrăga sală. Sub lampă, întinsă pe o piele