Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)

1890-01-13 / nr. 10

Espnerea ministmlni Csaky. I. Avemu se înregistrămu astăcji o nouă enunciaţiune a ministrului ungurescu de instrucţiune. Cu ocasiunea desbaterei buge­tului ministeriului de culte şi in­strucţiune publică în dieta din Pesta, contele Albin Csaky şi-a desvoltat d espunerea sa asupra direcţiunei ce o urmăresce poli­tica sa de instrucţiune. Din acesta espunere aflămu,­­ că minist­lu a şi pregătită pro­­iectulă de lege privitoru la înfiin­ţarea asiluriloru de copii. Proiectul fl stabil­esce, că dreptul fl de a înfi­inţa asemenea asiluri îlu au sta­tuia, bisericele, persoanele juridice şi persoanele private. Minist­ru are de gândit de-a împărţi asilurile de copii în trei categorii, adecă în asilurî de copii ordinare, în asi­­luri permanente şi asilurî de véra. Iar comunele, conformă mijloacelor bănesci de care dispună, se fiă obligate de a susţină una din aceste categorii de asilurî de copii. Proiectulfi de lege din vorbă obligă dor pe fiăcare comună de a înfiinţa asemeni asilurî de co­pii pretutindeni, unde nu s’au în­fiinţată de aceste de cătră confe­siuni sau persoane juridice. Toto­dată se îngrijesce acesta proiectă şi de regularea inspecţiunei sta­tului asupra asiluriloru, ce nu sunt el înfiinţate de elu. Visulu ce l’a visată înainte cu cinciczeci de ani Ştefană Szecheny ca prin asilurî de copii se se lă­­tesca cunoscinţa limbei maghiare între poporaţiunea poliglotă a aces­­tora ţeri şi Românii şi Slavii se fiă pe nesemţite traşi în mrejele maghiarisarii, insula acesta cute­zată îlu crede acuma contele Al­bin Csaky, destulă de coptă pen­tru ca densulii se încerce reali­za­rea lui. In vara anului trecută, când d-lul Csaky a anunţată pentru ân­­tâia oră, că are de gândit a „pune fundam­entu lu clădirii“ prin insti­­tuţiunea asiluriloru de copii, a de­clarată destulă de lămurită ce scapă urmăresce. Ministrulu de instrucţiune a­­fişă atunci: „Trebue se dobândimu o sucrescenţă mai mare, ca odată se devenim el mai numeroşi şi mai buni şi de aceea trebue se ne îngri­­j­­imu deja de copiii, mici. “ Alţii au interpretată aceste cu­vinte şi mai lămurită eficenda, că „Maghiarii trebue se dobendésca o mai mare supremaţia a naţiimei, ca se devină mai numeroşi şi mai buni.“ Este der învederată scopulă instituţiunei asiluriloră de copii şi n’a mai fostă de lipsă ca faim­o­­sulu romano- şi slavo-fagu, Secu­­iulu Gustav Beksics, se constate în şedinţa de Marţa trecută apro­barea generală, ce a întempinat’o enunciaţiunea ministrului Csaky, care a desfăşurată „programa cul­turală a politicei naţionale ma­ghiare.“ N’a fostă de lipsă se mai asi­gure Beksics, că e vorba de­ a se „termina opera statului naţională, în care inteligenţa întregei popo­­raţiunî fără deosebire de naţiona­litate şi de confesiune se fiă unită prin aceeaşi legătură culturală“. Seimu şi vedemu încatrău mână lucrurile cei dela putere şi nu mai avemu lipsă de esplicări. Soima şi ce ave se însemneze împărţirea după categorii a asiluriloră de co­pii, când înfiinţarea lorn li se im­pune comunelor» în modă obli­­gatorii şi când fiă (fisă dreptulă facultativă ală confesiuniloru de a’şi înfiinţa asilurî se mărginesce prin controlulă strictă ală sta­tului . Avemă se ne aşteptămă la a­­celeaşî uneltiri, ce le vedemu a fii pretutindeni pe terémura şcolară. Statulă va înfiinţa asilurî de copii în comune nemaghiare şi în cós­­tele asilurilor­, ce le voră înfiinţa bisericele nóastre cu mari greutăţi şi jertfe. Şi pe când statulu va concura astfelu cu confesiunile, fişpanii vor­ constrînge comunele a-şî face asi­lurî de copii, or pentru câţiva ve­netici străini le vom­ impune limba maghiară. Acesta este în câte­va trasuri icoana viitoarei acţiuni­­pentru aşe­zarea „fundamentului“ culturei na­ționale maghiare unitare. Deca d-lă Csaky se amăgesce cu credința, că pe calea aceasta şoviniștii voru deveni mai numeroşi — acesta mai are orecare noimă, dar de toto pocită și absurdă lucru este, a crede, că voru deveni și mai buni. Fiă sigură d-lă Csaky cu ai sei, că nu voru deveni nici mai numeroşi, nici mai buni — dar voru deveni cu atâtu mai urgisiți de cătră popoarele asuprite și a­­césta fără îndoiéla, că nu va servi spre întărirea fundamentului clă­­direi. FOILETONULUI „GAZETEI TRANSILVANIEI“. I­IEITISTZEI­A. CASEI. Romană, de 1.­­1. Panţu. Veta rămase cu ochii mari uitându-se la Olga. „Apoi să vedi, Veto! Atâtă de multă i-a plă­cută acestă vorbă fetei negustorului, înoată după o săptămână s’a căsătorită cu filosoful­.“ „Așa este, coconiță Olga. Pre adevărații, tocmai așa mi­ se pare că e destinul­ meu, se iau pe Alexe, cu toate că elă n’are ghiabă“. Olga rise cu hoh­otă. „Ascultă, Veto, ce vreau să’ți spună. Sciam­ă, că ai să cjic­ că așa a fostu destinul­, dar tocmai din acâstă poveste se vede altceva.“ „Eu crede în destină, coconiță!“ grăi Veta. „Vodă că destinula meu este Alexe, căci altfelă cum venea ele, nitam-nisamu, să’mi spună că mă iubesce, și că deca nu...“ „Ascultă, Veto. Și eu credu în destină, dar nu așa după cum gândesc­ tu. Ei bine, să ne intoarcem­ la vorba ta. De ce mi-ai spusă despre logofătulă Alexe?“ zise Olga, fiindcă vedea, că nu este înțelesă de Veta. Veta dădu din umeri. „Ţi-am spusă“, grăi ea după câteva clipe, „pentru ca să rogi pe boerulă, să le d­ică celorlalţi să mă lase în pace, să nu umble cu intrigi, căci pete Alexe să se supere pe mine, şi atunci eu de sigură mi-aşi face m­oarte“. „Ţi voi spune, Veto, dar acum suntă obosită şi n’aşă mai remâne“. Veta eşi. Olga rămăneadă singură, se răzima de dulapulă ei cu cărţile, sta nemişicată şi clătina din capă. „Ce este uşurinţa ele minte!“ zise ea într’ună târdliu. „Dar cine scie cum va fi natura ei, căci o veda că tare i-a sucită minţile. Se vede că’i fată fără părinţi, ajunsă în valurile lumei. Păcatulăi ei, că este şi frumuşică. Aşa’să lucrurile în lume. Ea biata de ea n’are nici cela mai mică motivă de a iubi pe­­Alexe. Acesta logofătă e cunoscută în totă împreju­rimea ca una fantastă şi ca una omu fără caracteru. De altmintrelea are haze, sărmana Veta! — „Nulla dies sine linea“, îmi scria odată Vladu şi de aceea, ca să nu lasă nici acestă seră fără a însemna ceva în „notiţele mele“, am să’i scriu lui Vladu totă con­versaţia ce am avut’o cu Veta. Ela poate o va folosi pentru scrierea vr’unui foileton­. La totă casulă am se’i pună cestiunea destinului şi’lă voiu ragă să trac­teze într’o epistolă asupra acestei întrebări. Eu am unele vederi în privinţa destinului, dar totuşi par’că nu am destulă siguranţă, şi când îmi va deslega Vladu acâstă întrebare, nu mă mai îndoeseft, că mă va lămuri mai bine. Aşa şi facă. Se aşeda la mesciora ei de­scrisă şi’şi făcu câte­va notiţe într’ună caietă ală său. După ce scrise aceste notiţe, începu să’şi des­­pletască frumosulă ei o pâră şi se cugetă fără să vie în acea clipă la tabloul­, despre care a amintită Vladă în epistola din urmă, aruncă o repede privire în oglindă şi rîse. Işî legă apoi părulă cu o batistă albă, şi mai uitându-se puţintelă asupra celora scrise în caetulă său, sublinia cuventulă „destină“, se întors© apoi cătră iconă şi începu să se închine. III. Cocona Mariţa a plecată la Buzău, pr coconulă Mitică eşi cu cabrioleta din curte şi făcu o plimbare pe moşiă. Aşa pe la 10 ore se apropia de armană, şi cum simţiră omenii despre venirea boerului, se pu­seră mai cu dinadinsul­ la muncă. Logofeţii lui strigau la muncitori şi alergau sprinteni de la şira de paiă la maşina de treerată şi mai cârpeau din când în când pe câte cineva cu biciuluii îndemnându’lă la muncă. Muncitorii mai leneşi, cari se ascunseseră după şilă, să tragă un­ puiuleţă de somnă, eşiră la ivaia şi se în­treceau în a ridica paiele de prin prejură şi în a umbla repede ca omulă de ispravă. Boarii, cari mânau şese boi ca să tragă funia de sîrmă, plesniau din bicele loră, grămedile de paie se suiau ușoră de totă pănă în vârfulă muntelui de șiră, pănă lângă macaraua, ce era la căpătă. Lângă mașină era o (4) TJZTL­„Gazeta i­ese în fiecare 2 fl. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe um­­ană 12 ft., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate: Pe um­­ană 40 franci, pe sése luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiale poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov l:­­a administraţiune, piaţa mare Nfr. k12, stagiulu I.: pe unu ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu I»­iasă: Pe unu aim 12 fl. pe sase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr, v. a. san 15 bani. Arătă abonamentele cătă şi mnserţiunile suntă a se plăti înainte. EsdiiCţiiutea, Adffliaisirattttniia si TlMiala: 8P.ASOVU, piaţa mare Nr. 22. Sorisorî nefrancate nu se pri­me­sui­i. Manuscripte nu se re­trimită ! Birourile de ammnciuri: Qr&şovu, piaţa mare Nr. 22. Inserate mai primescü în Viena liudoljuMos.se, Haasmst.ein & Vogler (Oiio Maus), Hemrich Schalek, Alois fferndl. M Lukes, Â, Oppelili. J- Dan­­**berg; în Budapesta: A. V. /,’«»/­­b+r%er,Anton fie/mi,Eckstein Beront: în Frankfurt: ti. L. Daube: in Ham­burg : A. Steiner. l?regulă inserţimiilorfi: o seria farmoniu pe o coloana fi­er. si 80 er. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai alese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina 111-h o­ter­ă 10 pr. v. a. ecu .10 bani. Nr. 20. Braşov, Sâmbătă 13 1251 Ianuarie 1880. HEIZEST Conflictulu­ an­glo-i­ortug­est. Ia afacerea conflictului anglo-portu­­gesc guvernul­ din Londra a aflată de bine a publica corespondenţa schimbată, între cele două guverne, corespondenţă, care a dat el aşa­­ficândă ansă ultimatu­­lui Angliei. Prin publicarea acestei co­respondenţe guvernulu englesü vre să dovedescă, că, intr’adevaru guvernulü portugesü n’a avutu dreptate. Ministrulü de esterne portugesü, Baross Gomez, însă se vede, că a avut­ cunoseinţe for­male despre cele ce le-a făcută Serpa Pinto şi guver’natornici din Mozambique. Salisbury însă, cela puţină la începutu, s’a purtată cu destulă moderaţiune, aşa susţină informaţiile englese. Se dice a­­decă, că Salisbury ar fi scrisă guver­nului portugesü privitorii la atitudinea lui Serpa Pinto următorele : „Guvernul­ Maiestăţii Sale nu pre­tinde nici o scusă pentru cele întâm­plate. Lasă însă la voia guvernului por­tugesit se hotă­rescă asupra dreptului pre­tinsă de seniorul­ Baross Gomez şi ca însuşi să’şî formuleze o judecată despre cele săvârşite de cătră funcţionarii por­­tugesî. Cere însă ca să ’i se dea o de­claraţia deplină şi lămuritore cu privire la aceea, că vor­ face încercarea ca cu forţa brutală să resolve cestiuni de pro­prietate a ţinuturilor­ şi să’şi însuşescă puterea peste astfelă de ţinuturi, cari se ţină de dominaţiunea Angliei.“ In scurtă vreme după acesta consulula din Mozambique Churchill a depeşată, că Serpa Pinto, sau mai bine epsă expedi­ţia sa, rămasă îndărătă, întăresce Kattun situată în mijlocul şi ţinutului Sire şi că cu teritoriulă Nyanza tractază ca şi că un­ teritoriu deja ocupată. In urmă Churchill a mai avisat­, că foia oficiosă din Mozambique, contrară cu promisiu­nile guvernului din Lisabona, a împăr­tăşită o declaraţiă, în urma căreia Ma­­car­boenii să fi disă, că se alipescă de Portugalia şi că Portugalia a luată în posesiunea sa întregă teritoruilă Sire şi că de aici înainte ea îlă va şi guverna. Acestea suntă căuşele, pentru cari An­glia s’a simţită îndemnată a adresa Por­tugaliei ultimatură. In Spania se facă mereu demonstraţii pentru Portugalia în contra Angliei. Sute de Spanioli se ducă la ambasada portugesă şi pe la consulii portugesi de ’şi dau bilete de visita. Partidele din Spania, noula guverna şi republicanii, încercările conducătorilor, liberali­­lor, desidenţî, cu ocasiunea crisei mi­nisteriale, de-a împăca diferitele partide din Spania, n’au succesa. Din causa a­­câsta arăși numai lui Sagasta i-a fostă dată să compună noulă guvernă. Mon­­tero Rios şi Lopez Dominguez n’au vrută să contribue cu totă de-adinsulă la că­derea lui Sagasta, care a părtinită vo­­tulă generală. Totă aşa de puţină au

Next