Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1890 (Anul 53, nr. 1-24)

1890-01-14 / nr. 11

fjdHWiK, MíüiiisiiathiBea ii Tipornál»: ERASOVU. piaţa mare Ur. 22. Benson' nel'rancate nu s« j»rj Manuscripte nu se re­­trimite î O^TTIlAEEIRtX IDE DUMNITECA) „eftf.et»1' «»« în trecere 41. tbd­amie peana Aastio-Ci/îana: [’« nni ană 12 (I., pe sese luni 6 fl­, Fe »ei luni 3 fl. i’sntri România și străinătati: î'e unu anu 40 franci, pe aia» luni 20 franci, pe trei iuni 10 franci. Se prenumără la tote oficial» poştale din întru și din aiuri și la doi. colectori. Uionanioniiln teutrn Siaşoiâ: • H. afiministrațiune. pmtnmivr»­­Nr. J£, ctnifiuîfl ?. iteuiia h«V» 10 fl.,'pe t­'a$r luni 5 fl.T pe fre» luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu h\ ;asa: Pe »mii anii 12 fl. pe sese kiivî 6 fl., pe t.j*eî lo.nl 3­0. Umi «semplaru e or. *•­­*• îf» bau». Vtata abouamenî.ele efttve s» ineertiunile sxmntu * s* plat* ;rmhî te. Birourile de aiuad­itii. Cr&sovu. piata mars Nr. 22. Inserate mai pTimescü în Viena MAdoîfu M.ow„ SaasennteinA Vogler (Otto Maus), Heinrich Schalek, Alois EtmuD. M. Dukes, A, OppeUk.J- Dan­­msherp • in Budapesta r A. V. fíálrf­­ber^er, Anton Meza', Eckstein Dermds te Frankfurt: ff- L.Daube: in Ham­burg: A. Steiner. Jhratuifi msert-hunleru: • garmonda pe o polAna * er și 30 er timbru pentru o jm­bîioare. Publicări mai fika* după tarii­a şi învoiala Rad­am« p* putrin» 1I­­?» » eari». 10 nr. v. h. «6i. /• hniiL Nr. 11.—AnulU LDL Braşovft. Duminecă 14 i26­ Ianuarie 1890. „Kisdedovo.“ Braşnvii. 13 Ianuarie st. v. Ministrul­ ungurescul de ins­trucţiune a făcută cunoscută dietei din Pesta, că-i va înainta în cm­­­enda unu proiectă de lege pentru înfiinţarea de „Kisdedovo“ în tote comunele din Ungaria şi Transil­vania. Cetitorii noştri, de pe la sate mai alesă, se vor­ întreba spă­­riaţî, că are ce-o mai fi şi acestă „Kişdedovo“, cuvântă pe care limba Românului numai cu mare greutate ile pute rosti. Nu cumva este o nouă dare, ce voiesc­ să­ o încarce cei dela putere în spi- j narea comuneloru? Ne pare râu că în privinţa acesta nu-i putem­ linişti pe ce­titori. Este o dare nouă, ce li se va pretinde şi încă o dare îndoită, nu numai bănescă ci şi sufietâscă. „Kişdedovo“ în traducere ro­­mânesca însemnă „scutire a co­­piiloru“. E vorba adecă ca statulu se ia sub scutulu seu pe copii noştri pană la şepte ani şi se-i crescu în asilurî de copii seu „Kiş­dedovo“, ce se voră înfiinţa­ în comune! Ministrul­ Csaky nu ne crede destulă de destoinici de a ne cresce noi înşi­ne copii mici, după cum ne lasă inima şi ne taia capulă, ci vrea se ne vină în ajutoră, ca se ni-i ferescă îngrijitorii şi înve­­ţătorii şi învăţătorele unguresci. Planulă nu e de ori sau de alaltăerî. Este lozinca vechia a ma­­ghiarisatoi­iloră. Mai ânteiu s a născută acestă plană în creerii contelui Ştefană Széchényi, care încă înainte cu săsefieei de ani a stăruită pen­tru maghiari­sarea Româniloră şi a Slaviloră, ca singurulă mijlocii de a asigura viaţa şi esi­stenţa ras­­sei maghiare. Dela Széchényi a împrumutată apoi ideia baronală lege, asigura. instrucţiune contele Albin Csaky.­­ cuteză se încerce realisarea ve- j chiului plană sub scutulă „aripei­­ constituţiunei ungurescî“ din ca-1 drilu căreia Slavii şi Românii au­­ fostă scoşi in modă forţată şi­­ măiestrită. Csaky propune înfiinţarea de „Kisdedevo“, după cum însuşi a mărturisită, cu scopă ca se se sporescă minierul , prin maghi­ari sa­rea altă naţionalitate. Maghiarilor, copii lorii de Ni­col­au Wessel­enyi. Acesta în car­tea sa „Szózat“, în care s’a încer­cată a dovedi dreptulu Unguriloru de a magh­iarisa pe Români şi Slavi­a stăruită cu multă focă pe la 1843 pentru a se înfiinţa în tote satele şi oraşele „Kişdedovo“, unde copii până la ală şaptelea ană se crescu cu jocuri şi cântări unguresc­ sub îngrijirea de învăţători şi înveţă­­tore, care se le vorbescă numai în limba maghiară. Vesselenyi numesce acestă „Ki­s­dedovo*­ună „aşefrământă cerescu“ ! Proiectulă de menită a aduce cele mai mari fo-! nunţat­u, încă nu’lă lose maghiarismului. I dor ministrulă ce I­a a­­cunosceme, că va da dreptulu de a înfiinţa asilurî de copii şi bisericeloră. Acestă dreptă este întemeiată în legile dela 1868. Cum se respecteză aceste legi soim­ei cu toţii din păţaniile de pana „Copilaşulu slovacă, sârbă, ro­mână şi germană“, fiice Wesselenyi „va învăţa unguresce tară lucru şi ostenălă, căci copii învaţă, uşorii o limbă ca şi alta. Ce uşoru va fi a face să vorbescu unguresce pe I­acmrig. Guvernulu şi organele lui copii în asilurî. Şi cândă după J uneltescu în contra scóleloru noas­­vre-o câţiva ani cei mai mărişori­­­tre şi împiedecă desvoltarea lorii voră vorbi unguresce cei ce ar­' pe toate cărările, săpându-le pe meză mai târfiiu după dânşii de­­ dedesuptu şi insuindă de a le ii­­sine voră vorbi asemenea. Nume-­i mici seu a le magh­iarisa, rându doue-fiecî de ani dela redi-­­ Aşa se va întâmpla şi cu „Riş­­carea asilului de copii, tóta popo-­ dedovurile“. Comunele vor­ fi obli­­gaţiunea comunei va fi maghiari­ ! gate a le înfiinţa guvernulu le va sata, adecă va sei şi va grăi nu- i veni în ajutoră şi va pretinde guresee...“­­ maghi­ari sarea acestoră asilurî, or Acestă aşefiemântfi, fiicea Ves-­j pe cele înfiinţate de confesiuni le selengi să fia grija şi străduinţa­­ va prigoni, cum prigonesce afiî de frunte a legislaţiunei. De când le scrise acestea Wesselenyi trecură apróape cincîtieci de ani. Câte nu s au schimbată de atunci, câtă deosebire între Slavii şi Românii ele atunci şi de acum! Vocea timpului a deşteptată pu­ternică consciinţa naţională în pepturile loru şi ceea ce se mai credea cu putinţă pe vremurile lui Széchényi şi Wesselenyi, astafii înaintea ori cărui orau cu minte este o ideă nebună învechită, ună anachronismă. Cu toate aceste înveţăcelulu credincioşii ală mariloru maghia­­risatorî, ministrul­ ungurescu de sculele confesionale. Statuia va concura cu confe­siunile şi comunele nemaghiare la, înfiinţarea asilurilor­ de copii şi nouă amărăciuni se vor­ adauge la cele vechi. O nouă furtună se redică, dar în contra limbei şi a naţionalităţii române pe cerinlă posomorită al­ patriei nóstre strămoşesc]. Prevestimu de cu vreme pe Românii noştri despre apropierea ei, ca se se pregatescă a,-o întâm­pina cu bărbăţia unui poporu o­­ţelită în lupta contra vijeliilor şi timpului şi cu consciinţa unei naţii, care din timpurile cele mai vechi a dată dovefiî lumei, că-şî iubesce mai multu limba decâtu vieţa. Ce putere lumescă va fi în stare a înstrăina dela sînulu nostru pe copii noştri, când noi ii vomu apăra cu toţu foculu inimei şi cu totă puterea minţii nóstre ? Se încheiămu dér o sfântă le­gătură pentru apărarea şi scutirea copiilor­ noştri şi se nu-i lăsămu, să ni-i apere şi să ni-i scutésca duşmanii limbei şi ai culturei ro­mânesc!­­ După „Kulturegylet“ vine „Kiş­dedovo“. O năpaste după alta. Multe de aceste­a avută se sufere Românulu, der­a rămasă, hara Domnul­ui, neclintită. Apa trece, petrile rămână î FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Honé biserici lângă olaltă. r.Episcopii de r­ulii grecii fără scirea pat­rondară se m­i potă face risitafiune prin moşia nimelui“, aşa suna mii ciulă de lege 13 ală dietei din Mediaşă, ţinută în Decemvre ală anului 1588, la care ar­­ticlu multă preţuitură nostru bărbată George Bariţiu, la pag. 133 a opului său. „Părţi alese din Istoria Transilva­niei“, face următtorula comentară: „Atâta le trebuia aristocraţilor şi feu­dali şi patrician­iloră saşi iudecă le trebuia articlulă susă citată. I. P. R.) pentru ca să ia la fugă pe metropolită orî vre-ună Episcopă românescă, de câte-orî ar fi plecată în vre-o visitaţiune canonică.“ Opulă, în care am cetită cele citate până aci, un’la am, că ună dascălă ro­­mânescă, pe lângă toat­ă bunăvoinţa, nu-­şi poate procura tote cărţile, de cari ar avé lipsă. L’am luată însă în folosinţă spre cetire dela multă, stimatulă domnă Flo­­riană cav. de Porciusă, membru ală Aca­demiei române şi bine cunoscutulă nostru botanică, care este cu locuinţa aici. Când am ajunsă cu cetirea opului la pag. 133, îmi veni în minte ceea ce voiu a vă spune. Mi s a întemplată adecă că­ dăscă­­linda în ţara Haţegului, înainte de asta cu 10—14 ani, să calcă în lungişă şi’n curmedişă mai totă pămentulă, care în gura poporului este numită Ţara Haţe­gului, partea cea mai istorică a scum­pului nostru Ardele. P’atuncî eram tenără şi uşoră, puţină îmi păsa de-o cale cum e cea din Vâlcelele rele pănă la Cătană ori Haţegă, pănă la Mocene ori Dem­­suşiu, pănă la Ulpia Traiană ori Rîu de mori etc. Ei când dăscăliamă în Baru­­mare, pe timpul­ răsboiului ruso-turcă, la care au luată parte activă şi fraţii noştri de peste munţi, mai în totă cjiua, după patru ore, mergeamă la poştă în Puiu după „Gazeta Transilvaniei“ şi „Observatoriule“. Din Baru mare, când aveam fi vreme, mergeamă la Cetatea Boli, la Petroşenî, la Rîubărbatu, Rîu­­albă, Băiesci, Ponoră şi prin alte locuri. Î Mi plăcea să umblu şi să adună cântece de-ale poporului nostru; multă mă des­­fătamă, când dam de câte mnă moşnegă să-mi mai spună şi lucruri înţelepte din­­ vremile trecute, cari deşi nu simtă scrise, ni­ se păstreză din véci în vece, din tată ’n fiu şi din fiu în nepoţi şi stră­nepoţi. ' ntemniamă adesea câte ună omă, care soia să-mi spună din ce pricină se numesce délulii, muntele, m­ulft, sătulă cutare aşa şi nu altcum; or eu însem­­namu bine cele audite şi când aveamă vreme le scriamă să nu le uită. Când mergeamă dela Baru-mare la Haţegă tot­­deauna îmi venea să mă miră de ună ce, ce-lă vedeamă în sătulă Galaţi, din josă de Puiu. Acolo, adecă în Galaţi, vedeamă două biserici lângă olaltă, pe o formă de mari, de lungi, de înalte, totă în ună stilă, amândouă de petră ,şi puse lângă olaltă, dar chiar lângă olaltă, deva locă de ună stănjină de este golă între ele; una părăsită, or alta folosită de locuitorii acelei comune, cari simtă Români de le­gea unită. Şi am întrebată eu pe umilă şi pe altulă de ce stau acelea două bi­serici aşa ? de ce nu li-a fostă omenilora destulă cu o biserică ? De ce şi-au făcută cheltuelă cu două? de ce... de ce... şi eră de ce? Şi pe câţi întrebam ei, atâtea răspunsuri căpătamă, cei mai mulți însă se plătiau de mine cu: mai seiu io? că nu-su din Galați. — Nu ești din Galați — cugetamă odată, după ce nescrie ’mi dete acela răspunsă, las’ că-oi merge eu odată la Galați, anume numai la Galați, acolo apoi s’a afla doră cineva, care să mă scotă din nedumerire. In véra anului 1877 mă ducă la Ne­­dee la Galaţi, nu atata ca să vădă Nă­­dee, ci mai multă ca să aflu de ce au Gălăţenii două biserici p’o formă. Cum întraiu în Galaţi, mergeudă din Baru­­mare prin Puiu, adecă dela méda­ di spre méda-nóapte, în mâna stângă văduiu ună castelă mare cu parteră susă şi cu o ri­­dicătură, dar îngrădită calicesce, curtea plină de troscotelă, şi elă, adecă caste­­lulă, locuită de lilieci. In curtea cea mare a castelului erau câteva cară şi pe fiăcare oare câte o bute de vină ori vinarsă. Mă uitaiu la castelă cu jale şi merseiu aţă la biserică. Şi le aflaiu — după cum mai fu­seiu, — una ca alta intru toate, numai câtă una părăsită, er alta folosită. Bucurosă ași fi întrebată pe cineva des­pre pricina stărei acelora două biserici una lângă alta, dar cine să stea acum de vorbă cu mine, când hora la Ne­­dee se juca în vre-o crece locuri, era­­ pe lângă casele cu bettinră şi prin se- Be­rista politică. Dinăuntru. Ministrul­ de instrucţi­une Osaky a ţinută să arăte în cameră, isprăvile, ce le-a făcută pănă acum şi ce are de gândă să mai facă. Va de­pune în curendă în cameră ună proiectă de lege pentru azilurile (grădinile) de copii. La lucrarea proiectului a pornit, din punctule de vedere, ca la înfiinţarea asilurilor­ de copii să fie îndreptăţite statală, asociaţiunile religiose, personele juridice şi private. Ministrul­ are de gândit să împartă asilurile la trei cate­gorii, în asiluri ordinare, asilurî perma­nente şi asilurî de veră, şi comunele să fiă îndatorate, amăsurată stării averei loră, a întreţine una din aceste categorii. Afacerea regulării materiale a în­­ceţătorHerii dela sculele elementare, se va aduce în curendă în cameră. E vorba d’a se regula şi pensiunile loră, deopo­trivă eu ale funcţionari­loră statului. S’a regulată raportulă dintre stată şi dintre seminariele mveţătoresă (pedagogiele) con­fesionale printr’ună stătută. Nistinţa mi­nistrului merge spre unitatea scóleloru medii, din care se va scote limba elină. In acestă privință va aduce în curendă în cameră proiecte de legî. Ministrulă se ocupă cu afacerea pensiunilor­ la

Next