Gazeta Transilvaniei, aprilie 1890 (Anul 53, nr. 75-96)

1890-04-08 / nr. 79

Itdacţima, Atolitstrafluea .­ Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Hr. 22 Florisori neftrancate nu se pri mvsv.n. Manuscripte nu se re­­trim­i­te! Birourile de maciuri: Braşovu, piaţa mare Mr. 22. Inserate mai primescú în Vlena Eudclfü Moss*, Haasenstein& Vogler ■ QÜo Maas), Hetnrtch Schalek, Alois Stmdl, M Dukes, A. tippelik, J Ban­­inberg- ?n Budapesta: A. V. Gold­­kg<r, Anton Mezei, Eckstein Bernai: n Frankfurt: O. L.Daube :\n Ham­­öurfl : A. Steiner. ^w»tutlu inserțiunilorii, o seria ,?&?saonula pe o coloana 6 cr. ai BO cr. timbru pentru o pu­­blicare. Publicari mai dese după tarifa și învoială. Reclame pe pagina XII-h o seriă a* cr. v. a. ecu HO bani „timet»“ ese un fleo»re­ap AbOBamoaie penis AuinHaurU: Pe unú anu 12 fi., pe sése luni 6 fl., Pe trei luni 3 NI. Femn România si siriin­âiaii: Pe unú anu 40 franci, pe sése luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumera la toate oficiele poștale din întru și din afara și la doi. colectori. ADonamentili pentru Brasori: la administrat­iun­e, piața mare Nr. 22, Stagiula I.: pe unu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou duaulu io casă. Pe unu anu 12 fl. p» sese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Una esemplaru 5 pr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele ostu şi inserțiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 79—Annnt LIII. Brașovt, Duminecă 8 (20) Aprilie 1820. (nsrcri^E^XJ- 1D1E2 IDTTIvdlIISrEO-â.) Nou abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Aprilie 1890 stilu Ţechin s’a deschisă nou abonamentu la care in­vitamii pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nóastre. Preţulu abonamentului: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 8 fl. pe şase luni 6 fl., pe unu anü 12 fl. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe anu anü 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl. pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşori­ şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, se binevoesca a scrie adresa lămurită și a arăta și posta ultimă. _____AflffiinistraUunea „Gazetei Transilvaniei“, Brașovu, 7 Aprilie st. v. Când, în cele dinteiu­nire ale septemânei acesteia, a fostă vorba în dieta din Pesta de a se primi învoiala dela 1872 încheiată între ministrulă de finanţe ungurescu şi între împuterniciţii fonduriloru şcolare şi ai comunelor­ grăni­­ţărescî năsăudene, s’au ridicată mai mulţi deputaţi din stânga es­­tremă, ceréndu ca se se respingă acesta învoială, pentru că din ea tragă folosă numai Românii şi nu Maghiarii. Ei când li s’a efisă acestoră şoviniştî lacomi şi neîmblânziţî, că în acele ţinuturi nici nu suntă Maghiari, ei au răspunsă, că sta­­tulă trebuia se coloniseze acolo Ciangăi ori Secui şi se le fi dată acestora pădurile şi fondurile nă­seudene. Unulă din deputaţi le arătă că în casulu acesta cele 42 de comune române năseudene ar fi perită, neavendă nici ună mijlocu de trăia şi adause, că după a sa convingere, nici cei din stânga estremă nu ar consemţi cu aceea ca 42 de comune din statulă nu- i gară se se pustiască astfelă. Atunci se făcu mare sgomotu între estremî şi deputatulu Csatar strigă: „Se mergă la America!“ Cu alte cuvinte, mai bine se­­ se prăpădăscă una ţinută întrega românescă, decâtă ca statulă se facă şi acestor „fiinţe nemaghiare“ câtă de puţină dreptate. Aşa se vorbesce în dietă des-­ pre nisce comune române grăni­­ţăresci, cari şi-au câştigată acele averi versându-şi sângele pe câm­piile de bătaie pentru tronă şi monarchie. Deputaţii unguri strigă în gura mare, că statulă mai bine se lase se se pustiăscă ţinuturi întregi şi bieţii omeni se-şî ia lumea în casă şi se plece la America, decâtă ca să-i recunoscă şi Românului măcaru în parte ceea ce i se cuvine, ceea ce este dreptul­ lui! Intr’adeveră ura în contra a totă ce nu este Maghiară nu se pute da pe faţă mai învederată ca cu prilegiulă acesta. Şi totuşi foi maghiare guver­namentale, ca „Kolozsvár“, au ne­ruşinarea a susţinu, că pressa ro­mână este pricina „că poporulă română îşi urăsce patria şi emi­­greza,“­ar nu prigonirile asupririle şi nedreptăţirile, ce trebue sele su­fere dela puternicii unei. Cetitorii noştri sciu, că în zi­­lele trecute au emigrată în număr mai mare nişte ţărani de ai noş­tri în România pentru că n’aveau cu ce se se mai hrănască aici. Unele foi maghiare făcură sgo­­motă vorbindă de agenţi, cari ar amăgi poporulă. Inreutăţiţii dela „Kolozsvár“ şi-au zisu însă: „De ce nu lăsămă noi pe Români se emigreze? Ducă-se, căci n’avemu a ne plânge de perderea acestui elementă, care ne face numai nă­­cazu!“ Ca să­ o potă zice acésta, îşi ascundă duşmănia îndărătulă unui şiră de învinuiri din cele mai mi­şelesci la adresa bravului nostru poporă. Nu le e ruşine acestoră oamen! cu seinţă neumană a sus­ţină că ţăranii noştri emigréză pentru că nu iubescu munca, nu-şî iubescă pămentulu şi patria şi lasă a fi amăgiţi de fiarele Şi de po­pimea romanésca. Aşa­dară déca poporulă seră­­cesce şi nu mai are mijlóace de traiu în acésta ţără totă numai noi sun­­temă de vină şi nu aceia cari se îmbuibă din veniturile şi foloasele ei fără a face nimicu pentru îm­bunătăţirea soartei ţăranului. Bieţii ţărani emigrează în ţara vecină, ca să muncască cu braţele şi să-şi câştige pânea de tote cuilele şi to­tuşi ei suntă cei „trândavi“ că­rora „nu le place ordinea şi cari îşi urască tote datorinţele;“ era nemulţămirea lor, numai noi cei de la gazetele românesc f­amă năs­­cocit’o, numai noi o sădimă în poporă şi nicî­decum faptele ce­­loră dela putere. Astfelă de minciuni tenden­­ţiose şi răutăciose cutază a sus­ţină foia guvernamentală din Cluşiu atunci, când guvernulă ungurescă şi partida sa numai că nu au trebuită se se roge de iertare în dietă, că-i propună o învoială, care s’a încheiată înainte cu 18 ani, aşa­­ca să potă trage şi 42 de co­mune române folosă dintr’însa. De dreptă şi de dreptate nici că au voită să audă șoviniştii, ci mai bucurosă ară fi dorită ca să veda acele comune românesci emi­­grândă în America, decâtă ca se le scie în eserciţiulă dreptului loră de proprietate, câştigată cu sudoare şi sânge! Când în dietă se vorbesce ce­­suri întregi despre aceea, că gu­­vernula ungurescă nu trebuia se concadă nici ună dreptă Români­­loră năsăudenî, —în loc să i­ se facă imputări, că lî-a ştirbită şi ză­dărnicită în mare parte dreptulu de proprietate asupra averei loră grăniţeresci — mai poate fi îndo­iela despre aceea, că unde este isvorulă nemulţumiriloră şi ală releloră ce ne bântuie ? Cum ar pută gazetele şi preo­­ţimea română să facă ca popo­rulă să fiă nemulțămită, când elă numai bine și numai dreptate ar întâmpina pe toate cărările? Așa ceva nu s’a mai pomenită și nici că se va pomeni. Der­ama văzută și vedemă pe fiăcare și svârcolirile mincinoase și răutâcioase ale dușmanilor­, de câte ori e vorba de bunăstarea poporului ro­mână. Paserea pe limba ei piere, 41°© proverbulă. Chipulă cum scriu foile şoviniste unguresci despre Români de câte ori se nasce o întrebare de viaţă pentru ei, ne arată cum semtă ele pentru po­porul­ nostru, precum ne arată desbaterile din dietă câtă de puţină preţuită este acolo esistenţa aces­tui poporă. Dar daca nu ne preţuescă duş­manii noştri esistenţa în patria nostră străvechiă, să ne-o preţuimă cu atâtă mai multă noi înşi­ne, căci de când e lumea niciodată minciuna şi răutatea n’au putută coverşi adeverulă şi dreptatea, când au fostă cine să le apere cu bărbăţia! FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Doina în Ardealu. .. Cine se nu se închine spiritului na­ţionala ala popoarelora? Care muritoră se nu se închine în faţa unei naţiuni, care trăiesce din timpuri, cu ală sau nume, vieţă şi virtute istorică . .. Cine pe lume şi sub sere, se nu adore „in­dividualitatea istorică-­ a unui popor­ şi să nu onoreze cu sânteniă puterea de viaţă şi natura progresivă a aceluia? „Fiinţa cea mai perfectă pe lume, este omula“. Precum însă omula se deosebesce în sine, prin mai multe în­suşiri, la unuia mai multa desvoltare ca la altuia; ba precum unuia are noroci­rea a se desvolta, altuia a rămâne în­­dereta, sau unuia a petrece și a fi influințata de medii esterne favorabile, altuia însă e lipsita de acestea: — în­tocmai națiunile se deosebesca între sine prin mai multe însușiri divirginte, adău­­gânda și norocul­ popoarelor, prin care unele sunta în stare fericită a-şi păstra ce au avuta faţă cu cele ce-şi pierda­tjprin timpuri“ şi ceea ce a avuta, ca în­­dividula, care din stare bună şi mare devine germană şi fără nimică. N’a fostă şi nu este naţiune isto­rică, care să nu se presinte în propria ei individualitate. Popoare din una şi aceeaşi trupină mare, sau cum amu crice mai bine, din una şi aceeaşi voiotăa se deosebesca în însuşirile lorü sufletesel şi în naţionalitatea lorü: ele au geniulu lorü propriu, cultura şi temperamentulü lorü naţională. Căci altfelu a fostü ge­niulu şi cultura poporului evreu, ca ala celui chaldeu şi fenicianu ; altfelü cultura Perşilora şi cea a MecfilorO, şi altfelü a GrecilorO decâtă cea a Romanilora. Uuulü ne arată o credinţă mai na­turală, altulü mai misteriosă, unulü unu cânteca mai înfocata şi plina de dorit, altulü unulü mai malé şi mai sarbedu. Dóar altulü a fostü și este geniulü Orien­talului, și altulü alü Apusanului seu Euro­­peanului. Acestea suntü totu atâtea note și criterii naționale, seu emble de cu­noascere, pentru uni poporu seu altulü. * Fie-care poporu are limba sa: „si­­gilulă inviolabilă care păstrază neatinşi tesaurii prin cari trăesce o naţiune; fiă­care poporu are credinţa sa, datinile şi obiceiurile, vestmentula bunui ce-la apără în contra viscoliloru, ce aru lovi în cor­­pulu seu; fiă­care poporu are cântecula, portula şi jocula, ceremoniile şi petrece­rile naţionale, în cari se oglindeaza ca­­racterul­ și tipul­ seu. Este­ moda cu atâtea prerogative fiindu dotată o națiune și apoi în așa moda presentându-se în lumea popoarelor­, — cine se cuteze a atenta la onoarea ei — cine se cuteze a nu respecta ființa unui poporu — cine se îndrásneascá a viola numele și trecutul­ unei națiuni ? !.. Ori ce națiune este o Putere, ea e o Majestate pe pămenta. Cela ce va tema pe o națiune comite crima de lesă Ma­jestate. Nu e mirare, când recunoscendu acesta adeveri, popoare întregi s’au în­chinata altora popoare și le-au respectata, — indivizii singuratici s’au închinată na­­ţiunilor el şi s’au jertfită pentru ele. Grecii se închină în Iiaţa Egiptenilor­, Romanii se închină Elinilor­ antici; Car­tagena şi Epirula admiră virtutea ro­mană. Moisi se închină naţiunei iudaice şi se luptă cu mari pericle pentru bi­nele aceleia; asemenea Solon, Lycurg, Demosthene, Aristide pentru Greci,­­ Brut, Catone, Torquat, Camil, Curţiu, Scevola şi Muciu pentru Romani, Fran­­clin şi Waschington pentru Americani, Kosciusco pentru Poloni, etc. etc. Toţi aceştia au înţelesă ce va să cilcă „naţiune“ şi au cunoscută prea bine calitățile poporului de care se fineau. — C’una cuvântă, fiă­ care națiune cuprinde în sine, mai multă sau mai puțină, pu­tința de a se ridica la ună nivelă oare­­care în societatea omenească; fiă-care are puterea sa propriă și avuția spiri­tului. Nu numerula și mulțimea ca oastea lui Xerxes, nu puterea şi tăria corporală, ca a lui Polifemă, nu avuţia şi avariţia, ca a lui Lucul şi Midles până pe o ginte în fruntea altora ginţi — ci puterea spiritului, adecă talentele ei, darula su­fletului şi nobleţă inimei face pe ună poporă sc­riă regele altora popoare, — acestea suntă acea stea divină despre care cjice poetulă, că lucesce prin timpii seculari. IE2eT7-lstSL politicâ,. Dinăuntru. La 3 (15) Aprilie s’au în­cepută în camera ungară desbaterile asu­pra proiectului de lege privitora la în­tărirea contractului încheiata, încă la 12 Martie 1872, între guvernă şi între împu­terniciţii fondurilora şcolare năsăudene şi ai comunelora din fostula districta gră­­niţăresca ala Năseudului. In cursul desbaterilor, ni­ s’a înfăţişată trista privelişte, d’a vedé deputaţi unguri vărsându’şi tota veninula asupra popo­rului româna, în contra căruia sunta cu­prinşi de o ură de morte. Nu-i destula, că prin acesta contracta se nedreptăţescă forte multa Nascudenii, că statuia se face proprietara peste teritoriula cu mine dela Rodna, peste stabilimentula de băi.

Next