Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)

1890-09-16 / nr. 207

ISTovl abonamentu „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cn 1 Octomvrie 1890 stilu vechiu se deschide nou abonamentu, la care în­­vitămii pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nóastre. Preţulu abonamentului« Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. pe şase luni 6 fl., pe unu anu 12 fi. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe anui anui 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şese luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci­, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Domnii, cari se vor­ abona din nou, se binevoescă a scrie adresa lămurită şi a arăta şi posta ultimă. Administraţiun­ea „Gazstei Transilvaniei“, Braşovu, 15 Septemvre st. v. Guvernul­ ungurescu se pre­­gătesce pentru o mare acţiune parlamentară. In viitdrea sesiune, ce se începe cu ziua de 10 Oc­­tomvre a. c., elă are de gândit a presenta dietei nisce proiecte de lege de cea mai mare gravitate. E vorba de mari reforme pe te­­remuru administraţiunii şi ala în­văţământului. Intre partidele maghiare, în sînulu cărora s’au ivită mari ne­înţelegeri, de când cu retragerea d-lui Tisza, se va încinge din nou o luptă înverşunată, căci mai alesă cei din oposiţiunea estremă kossuthistă se temu, că întrodu­­cându-se administraţia de statu, îşi voră perde încetulu cu înce­­tulu totă terémulu în ţară. Partidele maghiare vor­ lucra cum vora şei mai bine în intere­­sul­ lora, marea întrebare pentru noi este vise, ce situaţiune se creeză naţionalităţilor nemaghiare, car! de faptă nu sunt­ represen­­tate în dietă, prin nouele pro­iecte de maghiarizare. Cel­ mai mare pericula pentru naţionalităţi este fără îndoială pro­­iectul­ de lege privitorii la asi­­lurile de copii, care a fost­ pre­­sentată dietei încă în 28 Aprilie a. c. şi care va fi desbătută în sesiunea, ce urmază. Mai deunăcrî, când se întruniră alegătorii saşi în Braşova, depu­taţii loru din ţara Bârsei au ac­centuată acestii periculți cjicândă, că-şi voră ţina de-o sfântă da­­toriă de a lupta în contra ten­­dinţelor­ memoratului proiectă de lege, care acum voesce se estindă maghiarisarea şi asupra copiiloră de trei ani. Şi dacă Saşii vedă şi cunoscă acestă pericula, ei cari aflându-se într’o situaţia mai favorabilă au lucrată deja forte multă pe terâ­­mura asilurilor­ de copii şi po­sedă, mai alesă aici în Ţara Bârsei, o mulţime de asilurî de ale loră confesionale, cu câtă mai multă nu trebue se ne îngrijimă noi Ro­mânii de urmărire, ce le pote avè pentru desvoltarea nostră intro­ducerea obligătdre a asilurilor­ de copii din partea statului, aşa cum o plăsnuesce d-lă Csaky? Unulă din memoraţii deputaţi era de părere, că Saşii voră face bine, dacă nu voră aştepta, ca se fiă siliţi ori sprijiniţi din partea statului de a’şî înfiinţa asilurî, ci dacă prin mijlocirea comuneloră loră bisericesc! voră purta de grijă pentru paza şi prima cres­­cere a copiiloră loră cu propriele loră puteri, şi dacă ministruîă de culte nu va face politică culturală, ci politică de maghiarisare în pro­­iectul ă seu de lege, sau în apli­carea lui, atunci alegetorii saşi se lupte cu curagiu şi din resputeri în contra acestora tendinţe peri­­culose. Şi dacă Saşii cei blăjinî pro­cedă în modulă acesta spre a se îngrădi faţă cu pericululă, de care este ameninţată naţionalitatea loră, are alegetorii români şi cetăţenii de naţionalitate română, ca mem­bri ai comunelor­ române, biseri­cesc!, cărora noulă proiectă le im­pune cele mai grele îndatoriri, se n’aibă causă de a se îngriji în contra nouei furtune de maghia­risare ? Piarulă nostru a arătată şi a lămurită de timpuriu grava cesti­­une a asiluriloră de copii, dar în locu se întâmpine recunoscinţa ce­­lor­ ce suntă în prima liniă datori de-a se interesa de acâstă cestiune vitală, pentru crescerea şi învăţă­­­mântul­ copiilor­ noştri, a trebu­ită se-şi audă dintr’o parte grele imputări, că vrea „să pună în agi­tare spiritele“ şi „să însceneze de­­monstraţiunî politice“ în sínulu bisericei. Ei bine, de atunci domnesce cea mai adâncă tăcere în sânulu bisericei. Dar are acâstă tăcere, care este soră dulce cu nepăsarea, fi-va ea spre folosu bisericei ro­mâne şi neamului română, ajuta-va ea ca se se delăture periculele, ce ameninţă limba, cultura şi cres­cerea fiiloru sei ? Noi credemu, că nu, şi de aceea aşteptămu dela conducătorii bise­ricei şi ai naţiunei nóastre se fiă cu ochii în patru şi se-şî împli­­nâscă datoria cetăţenâscă şi ro­­mânâscă în faţa periculeloru, ce ne ameninţă. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Bărbatulu. Novelă spaniolă, de prinţulu Ion Juan Manuel. Trăia odinioră ună Conte de Pro­vence, care era ună omă forte cum se cade şi doria să săvârşescă multe fapte, prin cari să-şi câştige milostivirea lui Dumnezeu şi nu numai să potă stăpâni ţara sa cu cinste, dar să-şi pota câştiga şi bucuriile paradisului. Spre a dobândi acesta, el­ aduna o oste mare şi bine armată şi porni cu ea peste mare în Palestina, propuiindu-şi cu tărie, că ori­ce ar întâmpina în calea sa, se primescu cu curagiu şi voiă bună în convingerea, că i-a fostă dată în servi­­ciul­ lui Dumneczeu, care câte­ odată în înţelepciunea sa, pe care mintea omului nu o pote pătrunde, cârcă pe aceia, pe cari îi iubesce, stându-i în voiă de a schimba ori şi când nenorocirea în no­rocirea şi salutea aceluia, pe care l’a cercată. Astfel, a cercată Dumnezeu şi pe contele de Provence şi lăsa, ca să ajungă în captivitate. Sultanul­ Saladin, care îlă avea acum în puterea sa, se convinse în curândă, că contele era ună omă cu însuşirile cele mai prefiose, de aceea îlă lua sub scutulă său, sfătuindu-se cu elă asupra fapteloră sale mari, şi dându-i totă onoarea şi încrederea, ba Sultanul n îl­ iubea aşa de multă, încâtă în împă­răţia lui contele putea să poruncască ca şi în ţera lui proprie. Când pornise cu oştea, contele lă­sase acasă o fetiţă drăgălaşă, şi acum se afla încă prisonieră, când era vremea să-şi mărite fata. Contesa, soţia sa, şi rudele ei trimiseră soliă la contele şi-i făcură cunoscută, câţi fii de regi şi alţi prinţi au cerut’o de soţiă, şi când într’o di Saladin veni la contele, ca să se sfătuiască cu elă, contele după ce sfârşise, dise cătră elă: „’Mi arătaţi multă graţiă şi onoare, stăpâne, şi vă încredeţi în tóate aşa de multă sfaturiloră mele, încâtă în adevără mă sâmtă norocită, de a vă servi. Fiţi însă, vă rogă, atâta de bună, de a mă sprijini cu luminile Vóastre, déca cuteză a vă cere sfatulă într’o afacere, ce mă privesce pe mine.“ Sultanulă răspunse, că e gata să-i stea într’ajutoră şi apoi contele îi spuse câtă de multă îlă îngrijesce măritişulă fiicei sale. Sultanulă cfise: »’Mi este bine cunoscută, conte, că aveţi minte destulă de ageră, spre a cunosce părerea cuiva şi din puţine cuvinte şi de aceea voia să vă sfâtuiescă în acastă afacere după cea mai bună a mea consciinţă. Eu nu cunoscă pe nici unul­ din peţi­torii fiicei voastre şi îmi suntă necunos­cute familiile, puterea, vecia, moravurile şi legăturile lor­ cu voi, precum şi cari suntă de preferită celorlalţi, aşa că în acestă privinţă îmi este greu a vă da unii sfatu. Dar sfatulă mea adevărată este : „să măritaţi fata Vostră după ună bărbată.“ Contele mulţămi sultanului de acestă sfată şi înţelese forte bine, ce voia elă să­­fi­că cu acesta, şi tocmai aşa cum i’a fostă dată Sultanulă, l’a împărtăşită so­ţiei şi rudeloră sale şi le-a provocată ca să schricesca după moravurile şi senti­mentele tuturoră nobililor­ tineri ai ţării, fără a întreba de avuţia ori de vocia loră, şi să-i dea apoi de scrie în scrisă cum stă lucrulă în privinţa acesta nu numai cu acei cavaleri, ci şi cu fii de regi şi de prinţi, cari au peţită fata loră. Contesa şi ai săi se minunară asu­pra acestei cereri a contelui, dar făcură cum le-a­­fisă, puseră pe hârtie totă ce aflară despre însuşirile acelor­ peţitori din case mari, şi ce se scie despre ei bine şi rău, adaugendă şi o descriere de­tailată a tinerilor­ nobili din împreju­rime şi trimiseră acestă lungă scrisoare contelui, îndată ce-o primi contele, o arăta Sultanului. Din cele scrise Sultanul, vărfii, că pe lângă însuşirile bune, ce le aveau, dintre toţi fiii regilor­ şi ai prinţilor, nu era nici unulă fără scăderi, unulă era lacomă în mâncare şi în beutură, cela­­laltă era violentă în mânia sa, altula era ursuză și era altula tracta rău cu omenii (nsr“CT2v£E^"cr­hdie ^-crn^iiisrE oJL) .Qazeta i­ese în âă-care (ți. iboimiie pemru instio-uuml«' Pe xuttu anu 12 fl., pe sus* Itta 1­6 fl., Pe trei lunî 3 fl. Femn România si străinătate. Pe unü anű 40 franol, pe lése Ioni 20 franol, pe trei luni 10 franol. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afara și la doi. colectori. Armamentul­ pentru Braşovl: la administrațiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şăse Ivi 5 fl., pe trai Ivi 2 fl. 50 or. Cu dusula la casă. Pe unu anu 12 fl. pa ş0se Ivi 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. acu 15 bani. Atâta abonamentele efttu şi inaerţivile suntu a ae plăti înainte. triacţiuea idinlalitratii­sa Tipogianu: BRAŞOVU, piaţa mare Mr. 22 ■iilor! nefranoate no ea pri- Keacn. Manaioripte nu s e re­trimită I Birourile ne­amoliri: Bra­ovă, p­ata mare Nr. 22 Inaerate mai primsBsti In Viena Mudolfn Jfosse Kaasenstein & Volgf (Otto Maat). **im­. Scholek, iloit Bernd­­U.Duket,i.Oppen­k.J.Don- Mc Carp'in Bulapeita: J. Y. Gold­berger in on Ment Eckstein Benot : In Frankfurt: 9. L.Denebe;in Ham­burg: i. Steiner. Preţulâ incerţiuniloră; o aeria Sarmonda pe o coloana 8 er. Îi 80 or. timbru pentru o pu­itoare. Publicări mai dese după tarifă ţi Învoială. Xcelame pe pagina HI-a o ■ereă 10 er. v. a. adu 80­­ ani. Nr. 207,­Anulu LUI. Braşovt, Duminecă 16 (281 Septemvre 1890. lESevista, politică. Dinăuntru, pilele dăriloră de seama ale deputațiloru unguri încă n’au trecută. I­ se şi uresce omului se cetescă atâtea vorbiri late și umflate despre adminis­trația de stată. Oposiționalii în frunte cu Ugran vorbescă de acestă reformă, ca de o ciumă, or guvernamentalii, de la celă mai mică pănă la celă mai mare, o presentă țării și publicului ca pe in­­stituțiunea cea mai „binecuvântată“. De când una guvernamentală, Aladár Szé­chenyi și-a ținută la 21 Septemvre da­rea de semă înaintea alegătorilor, ser în Nagyarad. D-la Széchenyi crise între altele, că noulă guvernă, care şi-a schim­bată şeful­, a păşită înaitea ţării şi a parlamentului cu ună programă nou în parte, fiindcă elă a primită deja opoziţia moderată principială întroducerei admi­nistraţiei de stat­. Aşteptă deci să inau­gureze acestă lucrare de reformă, căci decă nu va face acestă lucru, guvernulă poate fi bănuită în totă raomentală, că se conduce de consideraţiuni personale. Széchenyi a mai disă, că ar dori, ca toţi aderenţii întroducerei administraţiunei de stată să se concentreze într’ună grupă, va să ajică oposiţia moderată să se fu­­sioneze cu partidulă guvernamentală. Széchenyi îşi baseza părerea Sa pe de­claraţia ce-a făcut-o Apponyi când cu presentarea noului guvernă, că adecă în­tre cele două partide, oposiţia moderată şi partida guvernamentală, nu esistă deo­sebiri de vederi esenţiale. In timp­ ce guvernamentalii facă astfel­ de enunciaţiuni, apponyiştii de­clară prin organele lor, cu totă hotă­­rîrea, că de fusiune nu poate fi vorba acum. „Pesti Hirlap“ a publicată în­­zi­­lele acestea ună articolă eşită din glava unui moderată de frunte, în care ideia fusiunei se ia în batjocură şi cjice, că şeful­ partidei oposiţionale moderate nu­mai atunci ar putè pacta cu guverna­mentalii, când aceştia i-ar garanta o in­­fluinţă în măsură corăspunzătore. Vedem, dor, că înşişi corifeii parti­­delor­ unguresci nu stiu ce voiescă. Numai despre ună lucru suntemă în clară, că clipa lui Tisza din partida guvernului nu vre fusiunea. Intre Slavii din Austria începe o adevărată mişcare. In ajunulă sesiunei dietelor­ austriace, „Obzor“ din Agramă aduce ună articulă, în care se zice în­tre altele, că Slavii nici decum nu suntă îndestuliţi cu direcţiunea de faţă a po­liticei lor­. De aceea „Obzor“ se adre­­seză mai alesă cătră dietele din Gretz, Zara, Parenzo, Graţă, Laibach şi Kla­genfurt, pe-ai căroră deputaţi slavi îi provocă să accentueze în unanimitate şi cu totă hotărîrea idea croată. Trebue să luptămă luptă solidară, dice „Obzor“, căci ar fi o slăbiciune şi laşitate din par­­te-ne, dacă nu ni-amă uni toţi Slavii vo­cile într’o singură direcţiune. Lozinca dietelor­ nostre trebue să fiă: împreuna­rea patriei croate; lucruri pe jumătate nu ne mai trebuescă. Trebue să for­­mămă ună programă lămurită, ca duş­manii noştri să scie, ce voimă. Ori şi cum ni-ar chiăma: Croaţi, ori Slovaci, patria noastra una este: Croaţia! Serbii

Next