Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)

1890-09-11 / nr. 203

IHacțiuea ACHlkiîtrad­Msa TiDDcraS*: SS1AS0VU, plați­ mars Kr. 22 3m­a. ri n.'t'ranoEtn na ca pri­­m aaca. Ha uawipte tu sere vr­imită I Bíraime te aradni: Bra ovi, p­ata mere Nr 22 Inserate satii primosan înVIana Rudolfu Moste Kaasenstein & Volge -­f Otto Maas), enri Schaiek, Alois Bernd iM. Dukes, A. Oppeick,J. Den­­ntbarg'în Eu apeota: 1. V. ffold­­bergtr dn on MesetEckstein Betrat: In frankfurti G. L. Dtmb’.In Him­pure: A. Steiner. 3?r©ţulu in»ertftmiloT&; o p­eria garaiocda pe o polona 8 er. 2* 80 er. .îmbru pentru o po­llenie. Publicări mai des© după tarifă și învoială. Rec4**mo p*. pagina DI-a o ■ereă 10 o», v. a. acu 80 anî. gazeta i­ese în fiă­care cți* iboiaantt jem AMUu-Oumia: Pe nnă ană 12 fl., pe sem luni 6 NI., Pe trei luni 3 NI. Pentri România si străinătate: Pe nnă ană 40 franci, pe lese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiere poștale din intru și din afară și la doi. colectori. ADOHamentulu pentru Brawn: la administrat­iune, piața mase Nr. 22, etagiulu I.: pennu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl. pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Inu esemplaru 5 cr. v. a. leut 15 bani. Atftta abonamentele oftttL şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Kr. 203. Isasevii, Luni, Marţi 11 (23) Septemvre 1890. Braşovii, 10 Septemvre st. v. Alaltăerî s’au terminata mane­vrele prusiane din Silesia şi cu ele şi întrevederea monar­chil­orii la Rohnstock. După­ ce la Liegnitz s’a oferitii ospeţilor­ încoronaţi şi prinţilor!! ultimulă spectaculă militară, făcen­­du-se unii atacă grandiosu de ca­valeria, se dedu semnalulu de în­cheiere a manevrelor!. împeratulă Wilhelm, care era acompaniată de împeratură Franciscă Iosifă, de re­gele Saxoniei şi de prinţii germani, aduna apoi în giurulă seu pe toţi generalii şi comandanţii trupelor, şi în faţa lor, mulţămi monarchu­­lui nostru pentru visita sa şi pen­tru viaţă interesă, ce-lă documen­­tază faţă cu armata germană, es­­primându-şî speranţa, că Maiesta­tea Sa va fi dobândită convingerea, că armata germană nu este mai rea, decâtă a fostă sub buniculă seu împeratură Wilhelm I, şi ca acastă convingere va contribui a face se fiă totu mai strînsă şi mai intimă alianţa între cele doue îm­părăţii. Responctendă împeratură-rege Franciscă Iosifă I lăudă, înainte de toate, tăria şi hărnicia armatei germane, oihcendă, că aceasta este numai o garanţie mai multă pen­tru tăria şi durabilitatea alianţei austro-germane. Acestă nouă manifestaţie a amiciţiei dintre cele două împă­răţii aliate, câştigă o importanţă deosebită după întrevederea îm­păratului Wilhelm cu Ţarul­ Ru­siei la Narva. Urmările acestei întrevederi au fost­ viu comen­tate de cătră ţ­arele europene şi între altele s’a esprimată, mai alesă din partea rusască, speranţa, că Germania va înfluinţa în vii­­toră asupra politicei orientale aus­­tro-ungare în favoarea Rusiei. Politica rusască tinde fără în­­doială de a slăbi legăturile dintre Germania şi monarchia noastra şi cu ocasiunea întrevederei dela Narva s’a dată pe faţă acastă tendinţă în modă demonstrativă. Era în ziua de 18 Augustă când împeratură Wilhelm asistă în Narva la sărbătorea regimentului de gardă Preobrasenski. Se dădu mnă dejuna la care, ca în toţi anii, Ţarulă bău în sănătatea împăra­tului Franciscă Iosifă, care’şi ser­­bază în acastă di­cjina naseerei. Pe astădată însă bău mai întâiu în sănătatea oaspelui său a împă­ratului Wilhelm și a armatei ger­mane. Toastula fu salutată cu urale sgomotoase. Asemenea fu în­tâmpinată cu urale toastulă împă­ratului germană pentru Tarulă şi armata rusască. In fine împăratulă­­ Alexandru bău în sănătatea împe­­­­ratului Franciscă Iosifă, se intonă­­ şi imnulă austriacă, der uralele­­ lipsiră cu totulă şi cei de faţă as- I cultură imnulă în mijloculă unei profunde tăceri. Acestă incidenţă e foarte ca­racteristică pentru curentulă, ce­i domnesce la curtea rusâscă şi e­­ lucru firescă, că întâlnirea dela Rohnstock, imediată după cea dela I Narva, nu pare nicidecum favora-­­­bilă acestui curentă.­­ Cu toate aceste unii comentatori­­ ai întrevederei dintre împăraţii­­ Wilhelm şi Franciscă Iosifă sus­ţină, că este posibilă ca la Rohns­tock Germania să fi făcută încer­carea de a împăca diferenţele dintre Austria şi Rusia. Este forte interesantă în privinţa acesta enunciaţiunea organului prinţului Bismarck ,,Hamburger Nachrich­ten“, care c zice, că ar fi o mare greşală dacă Germania ar voi să intervină în Orientă în favoarea Austriei. Germania, adauge nu­mita fată, n’are nici cea mai mică causă de a se abate dela programa prințului Bismarck, care nu s’a gândită niciodată a face în Orientă treburile Austriei în contra Rusiei.­­ „Acesta ar plăcâ poate interesanți­loru lui „Pester Lloyd“, dar im­periului germani ar putea numai să-i strice.“ Principele Bismarck recomandă doar Germaniei de a-şî continua ro­­lul­ de mijlocitorii între Austria şi­­Rusia „în interesuliî păcii.“ Faţă cu acesta vechiă pro­gramă germană suntu a se pune aşteptările rusescî de-o parte şi cele austriace de altă­ parte. Fiă­­care din aceste părţi doresce şi aştaptă dela Germania ca se în­fluinţeze în peninsula balcanică în favoarea politicei sale, întrevederea dela Rohnstock se va comenta de cătră unele „con­venticule politice“, cum le numesct Bismarck, aşa că acum Germanii s’a ruptu cu totul­ de cătră Ru­sia şi va ieşi din reserva sa în afacerile orientale. De faptu înse, ni­ se pare, ce toate au rămasu în starea de ma înainte. Imperatulu Wilhelm se vede, că n’a pututu ajunge la c învoi­ala practică cu Țarulu și ași semte trebuința de a se alipi ma st­’însu de aliații sei. Dar nu se poate gândi încă a schimba cursul­ politicei germane de pănă acuma, în timpii ce tóate au rămasu în sta­­diul­ de mai înainte. XDX2ST Intâlnirea de la Rohnstock. Din incidentală întâlnire! Maiestății i sale Francisca losifa I și a împăratului G­ermaniei la Rohnstock „Hamburger Nachrichten“ scrie unîi articula în care se cjice, că e probabilă o apropriere între Austria şi Rusia. Foia germană crice nai departe, că decă este în ajuna o­nţelegere între Rusia şi Turcia privitoră a Bulgaria, atunci întâlnirea de la Rohn­stock va ave problema se înduplece pe Austria aşi tocmi trebile în orienta încă nainte, pentru o eventualitate oare­care. Deși nu se scie hotărîtâ, ce se va în­tâmpla în Rohnstock, se scie însâ forte lotărîtă, ce nu se va întâmpla. Nici odăt­ă nu se va împlini așteptarea, că Germa­nia, de aici înainte, de dragula aliatei sale austriace, va înceta de-a se mai con­sidera ca nemijlocita interesată în Ori­enta şi pentru binele Austriei va păşi la mijloca. Cu greu s’ar putea susţine prospectele de pace, decă politica berli­­nesă ar căde în greşala, de-a isprăvi afa­cerile Austriei în Oriente în contra Rusiei, ca şi când acele ar fi ale sale. Politica orientală a Germaniei tota­deuna a fosta acomodată intereselora naţionale ger­mane şi cei ce au acit puterea în mâni tocmai aşa puţine cause au de-a se în­­torce dela politica lui Bismarck, pe câta de puţina ar presupune acesta Kalnoky despre o astfela de întorcere a Ger­maniei. Foile rusescî creda, că ljîntâlnirea dela Rohnstock nu va provoca nici o schimbare. După „Novoje Vremja“ con­tele Kalnoky nu poate conta la aceea, că Austro-Ungaria va pute câștiga promi­siuni dela Caprivi, în ceea ce privesce planurile sale în Peninsula­ balcanică. Tribunări în Lissabona. Soirile, ce le primescă chiarele streine din Lissabona spune, că în camera de­­putaţilor­ s’au ivita scene forte tur­bulente şi că oraşulă are aparenţa, ca şi când ar fi în stare de asediu. Din toate părţile ţerei au sosită di­ferite deputaţiuni trimise cu scopă de-a înainta rugări să se retragă concesiunile făcute Angliei. Cabinetul e şi a dată de­misia înaintea regelui. O scrie mai spune, că deşi guvernulă a demisionată turbu­­rările iau dimensiuni tot mai mari. Pe stra­dele Lissabonei s’a întâmplată intr’una din serile trecute o adevărată luptă între poliţişti şi poporă. O telegramă spune, că mulţimea adunată pe piaţa Dom - Pedro a începută să înjure şi să batjo­­curescă pe poliţişti. Poliţiştii au Viată să aducă la ordine mulţimea, care însă levoindă să se supună, s’a întâmplată o vehementă ciocnire. începeau să sbore fietrile asupra poliţiştilor­, cari la rân­­­ură loră au descărcată revolvere. Situ­­aţia a devenită şi mai seriosă când o sâtă de gardişti a mersă în ajutorulă johţiştiloră. Mulţimea înfricată s’a refu­­ s——————■——i■ — FOILETONULU „GAZ TRANS.“ Torda város és környéke de Orbán Balázs. Budapesta, 1889. 4°, 479 pa­ hare de sema, de Silv. Moldovanu. Astfel, deci la aserţiunea din urmă a autorului, lipsindu i ori­ce basă po­­sitivă, este de prisosă a mai reflecta ceva. Mai departe, pentru noi este in­diferentă, că peşterile „cetatea lui Ba­lica“ îşi au numirea dela căpitanulă Balica, seu dela ună altă Balica an­­terioră căpitanului . Cestiunea, care ne interesază în casulă de faţă estei că are Nichita Balica, căpitanulă lui Francisco Rákoczy ală II. şi familia Ba­lica, este română sau este ungurască, după cum susţine autorulă. Eu credă, că e română şi eră dovedite . Scriitorulă contimporană, Mihailă Cserey, despre care Flegler cjice: „ne luândă în samă judecata egoistică a oame­­niloră, în prefaţa opului sĕu promite, că va scrie numai adevĕrul( şi şi-a şi ţi­nută cuvântulă“11), vorbindă despre căpi­tanulă Nichita Balica, spune apicată, că e Română şi apoi continuă: „Pr­eoţii sub porunca lui Balica şi Fekete Va­­szili**) au făcută multe jafuri prin ţară.“ Ună manuscriptă cu titula: „Scurtă însemnare a întâmplârilor­ mai însem­nate şi a istoriei Ardealului din anii 1690—1715“ (publicată în „Nemzeti Tár­salkodó“ din 1844 de contele I. Kemény), cuprinde referitoră la obiectul­ nostru, următorele: „In anulă acesta (1712) s’a întâm­plată și aceea, că acelă vestită căpitană română („hires oláh kapitány“) Nichita Balica, pe care comandanţii Curuţiloră l’au folosita la multe lucruri rel°, a fostă luată la gonă de cătră garnisoana nemţescă din Clusiu“ etc. Afară de aceste două documente istorice contimporane, avem o unulă totă atâtă de sigură din presenţă, pe care nimenea nu-lă poate trage la îndoială, anume este împrejurarea, că în Petri­­dulă de josă, aşadar în nemijlocita apro­piere de Cheia Turc­ii şi de cetatea lui Balica“, esistă şi acel familia română Ba­lica, cu număroşi membri.***) De alt­cum se vede, că autorul, asemenea a avută cunoscinţă despre esistenţa acestei familii române în Petridulă inferiorii, dar după datina sa, de-o parte reface acesta, de altă parte voesce se intortece adeverida, deoarece vorbindă despre fap­­tulă, că Nichita Balica s’a susținuta timpă îndelungată in Cheia-Turcjii, ahcea că Balica a fostă favorisată și de îm­prejurarea, că „dincolo de Cheiă, în Pe­­tridă, a avută cunoscuți, er în Mischiu și Sân-Mihaiu a avută rudenii“ (p. 411, not. 1). Adevărulă este, că familia Ba­lica e originară din Petridă, er o ra­mură secundară a ei, strămutându-se în Sân-Mihaiu, sub influinţa secuismului din scaunul­ Arieşului s’a maghiarisată, dar şi-a schimbată şi numele familiară din Ba­lica în Balica, sub care numire esistă și 8(fl. Ad­­erăsî se repeteza fenomenulă. ***) Eu cunoscă pe Todora Balica, care e curatură primară ală bisericii române gr. cat., apoi pe Nicolae Balica, cantoră, Gerasimă, Si­­meonă, Iosifă Balica, dintre cei mai tineri este Pavelă și Gavrilă Balica etc. ce l’amă accentuată la numele de co­mune din Transilvania, că adecă popo­­rulă română a păstrată numele originală ală sĕu: Balica, care se află și la isto­ricii vechi, pe când poporulă ungurescă l’a transformată în Balka. Din aceste se pote convinge ori și cine, că familia Balica a fostă română. De altcum se vede, că nici autorulă nu se încrede pe deplină în cele ce scrie refe­ritoră la naţionalitatea căpitanului Balica, deoarece, după ce ne spune cela mai pon­­derosă motivă ală său, — credinţa tra­diţională a poporului din Mischiu şi Sân- Mihaiu, — ca dovadă „eclatantă“ despre originea secuiasca a lui, îlă recomandă natențiunii istoricilor­ moderni.“ (p. 412.) Trecendă din domeniulă istorică, unde fără voia mea m’a tîrîtă autorulă, la cela geografic, trebue se observ, că cu for­mațiunea Cheii, va se cjică cu geologia ei, precum şi cu geognosia nu se ocupă mai de aproape. Numai din unele observări fugitive putemă vede, că elă e de părere — de altcum corectă, — că la formarea Cheii- Turdii a conlucrată neptunismulu, adecă apa a spălăcita şi roşă stâncile de calcă (vară), făcându-şi cale de-a curmecjişulă muntelui. (8) * „A magyar történetírás történelme“ de Alecsandru Flegler, traducere din germană și public, în „Olcsó könyvtár“, nr. 86. **) Acesta Fekete Vasilie asemenea a fost: Romáim. j

Next