Gazeta Transilvaniei, septembrie 1890 (Anul 53, nr. 196-219)
1890-09-11 / nr. 203
IHacțiuea ACHlkiîtradMsa TiDDcraS*: SS1AS0VU, plați mars Kr. 22 3ma. ri n.'t'ranoEtn na ca prim aaca. Ha uawipte tu sere vrimită I Bíraime te aradni: Bra ovi, pata mere Nr 22 Inserate satii primosan înVIana Rudolfu Moste Kaasenstein & Volge -f Otto Maas), enri Schaiek, Alois Bernd iM. Dukes, A. Oppeick,J. Denntbarg'în Eu apeota: 1. V. ffoldbergtr dn on MesetEckstein Betrat: In frankfurti G. L. Dtmb’.In Himpure: A. Steiner. 3?r©ţulu in»ertftmiloT&; o peria garaiocda pe o polona 8 er. 2* 80 er. .îmbru pentru o pollenie. Publicări mai des© după tarifă și învoială. Rec4**mo p*. pagina DI-a o ■ereă 10 o», v. a. acu 80 anî. gazeta iese în fiăcare cți* iboiaantt jem AMUu-Oumia: Pe nnă ană 12 fl., pe sem luni 6 NI., Pe trei luni 3 NI. Pentri România si străinătate: Pe nnă ană 40 franci, pe lese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiere poștale din intru și din afară și la doi. colectori. ADOHamentulu pentru Brawn: la administratiune, piața mase Nr. 22, etagiulu I.: pennu anu 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusulu In casă. Pe unu anu 12 fl. pe șese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Inu esemplaru 5 cr. v. a. leut 15 bani. Atftta abonamentele oftttL şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Kr. 203. Isasevii, Luni, Marţi 11 (23) Septemvre 1890. Braşovii, 10 Septemvre st. v. Alaltăerî s’au terminata manevrele prusiane din Silesia şi cu ele şi întrevederea monarchilorii la Rohnstock. După ce la Liegnitz s’a oferitii ospeţilor încoronaţi şi prinţilor!! ultimulă spectaculă militară, făcendu-se unii atacă grandiosu de cavaleria, se dedu semnalulu de încheiere a manevrelor!. împeratulă Wilhelm, care era acompaniată de împeratură Franciscă Iosifă, de regele Saxoniei şi de prinţii germani, aduna apoi în giurulă seu pe toţi generalii şi comandanţii trupelor, şi în faţa lor, mulţămi monarchului nostru pentru visita sa şi pentru viaţă interesă, ce-lă documentază faţă cu armata germană, esprimându-şî speranţa, că Maiestatea Sa va fi dobândită convingerea, că armata germană nu este mai rea, decâtă a fostă sub buniculă seu împeratură Wilhelm I, şi ca acastă convingere va contribui a face se fiă totu mai strînsă şi mai intimă alianţa între cele doue împărăţii. Responctendă împeratură-rege Franciscă Iosifă I lăudă, înainte de toate, tăria şi hărnicia armatei germane, oihcendă, că aceasta este numai o garanţie mai multă pentru tăria şi durabilitatea alianţei austro-germane. Acestă nouă manifestaţie a amiciţiei dintre cele două împărăţii aliate, câştigă o importanţă deosebită după întrevederea împăratului Wilhelm cu Ţarul Rusiei la Narva. Urmările acestei întrevederi au fost viu comentate de cătră ţarele europene şi între altele s’a esprimată, mai alesă din partea rusască, speranţa, că Germania va înfluinţa în viitoră asupra politicei orientale austro-ungare în favoarea Rusiei. Politica rusască tinde fără îndoială de a slăbi legăturile dintre Germania şi monarchia noastra şi cu ocasiunea întrevederei dela Narva s’a dată pe faţă acastă tendinţă în modă demonstrativă. Era în ziua de 18 Augustă când împeratură Wilhelm asistă în Narva la sărbătorea regimentului de gardă Preobrasenski. Se dădu mnă dejuna la care, ca în toţi anii, Ţarulă bău în sănătatea împăratului Franciscă Iosifă, care’şi serbază în acastă dicjina naseerei. Pe astădată însă bău mai întâiu în sănătatea oaspelui său a împăratului Wilhelm și a armatei germane. Toastula fu salutată cu urale sgomotoase. Asemenea fu întâmpinată cu urale toastulă împăratului germană pentru Tarulă şi armata rusască. In fine împăratulă Alexandru bău în sănătatea împeratului Franciscă Iosifă, se intonă şi imnulă austriacă, der uralele lipsiră cu totulă şi cei de faţă as- I cultură imnulă în mijloculă unei profunde tăceri. Acestă incidenţă e foarte caracteristică pentru curentulă, cei domnesce la curtea rusâscă şi e lucru firescă, că întâlnirea dela Rohnstock, imediată după cea dela I Narva, nu pare nicidecum favora-bilă acestui curentă. Cu toate aceste unii comentatori ai întrevederei dintre împăraţii Wilhelm şi Franciscă Iosifă susţină, că este posibilă ca la Rohnstock Germania să fi făcută încercarea de a împăca diferenţele dintre Austria şi Rusia. Este forte interesantă în privinţa acesta enunciaţiunea organului prinţului Bismarck ,,Hamburger Nachrichten“, care c zice, că ar fi o mare greşală dacă Germania ar voi să intervină în Orientă în favoarea Austriei. Germania, adauge numita fată, n’are nici cea mai mică causă de a se abate dela programa prințului Bismarck, care nu s’a gândită niciodată a face în Orientă treburile Austriei în contra Rusiei. „Acesta ar plăcâ poate interesanțiloru lui „Pester Lloyd“, dar imperiului germani ar putea numai să-i strice.“ Principele Bismarck recomandă doar Germaniei de a-şî continua rolul de mijlocitorii între Austria şiRusia „în interesuliî păcii.“ Faţă cu acesta vechiă programă germană suntu a se pune aşteptările rusescî de-o parte şi cele austriace de altă parte. Fiăcare din aceste părţi doresce şi aştaptă dela Germania ca se înfluinţeze în peninsula balcanică în favoarea politicei sale, întrevederea dela Rohnstock se va comenta de cătră unele „conventicule politice“, cum le numesct Bismarck, aşa că acum Germanii s’a ruptu cu totul de cătră Rusia şi va ieşi din reserva sa în afacerile orientale. De faptu înse, ni se pare, ce toate au rămasu în starea de ma înainte. Imperatulu Wilhelm se vede, că n’a pututu ajunge la c învoiala practică cu Țarulu și ași semte trebuința de a se alipi ma st’însu de aliații sei. Dar nu se poate gândi încă a schimba cursul politicei germane de pănă acuma, în timpii ce tóate au rămasu în stadiul de mai înainte. XDX2ST Intâlnirea de la Rohnstock. Din incidentală întâlnire! Maiestății i sale Francisca losifa I și a împăratului Germaniei la Rohnstock „Hamburger Nachrichten“ scrie unîi articula în care se cjice, că e probabilă o apropriere între Austria şi Rusia. Foia germană crice nai departe, că decă este în ajuna onţelegere între Rusia şi Turcia privitoră a Bulgaria, atunci întâlnirea de la Rohnstock va ave problema se înduplece pe Austria aşi tocmi trebile în orienta încă nainte, pentru o eventualitate oarecare. Deși nu se scie hotărîtâ, ce se va întâmpla în Rohnstock, se scie însâ forte lotărîtă, ce nu se va întâmpla. Nici odătă nu se va împlini așteptarea, că Germania, de aici înainte, de dragula aliatei sale austriace, va înceta de-a se mai considera ca nemijlocita interesată în Orienta şi pentru binele Austriei va păşi la mijloca. Cu greu s’ar putea susţine prospectele de pace, decă politica berlinesă ar căde în greşala, de-a isprăvi afacerile Austriei în Oriente în contra Rusiei, ca şi când acele ar fi ale sale. Politica orientală a Germaniei totadeuna a fosta acomodată intereselora naţionale germane şi cei ce au acit puterea în mâni tocmai aşa puţine cause au de-a se întorce dela politica lui Bismarck, pe câta de puţina ar presupune acesta Kalnoky despre o astfela de întorcere a Germaniei. Foile rusescî creda, că ljîntâlnirea dela Rohnstock nu va provoca nici o schimbare. După „Novoje Vremja“ contele Kalnoky nu poate conta la aceea, că Austro-Ungaria va pute câștiga promisiuni dela Caprivi, în ceea ce privesce planurile sale în Peninsula balcanică. Tribunări în Lissabona. Soirile, ce le primescă chiarele streine din Lissabona spune, că în camera deputaţilor s’au ivita scene forte turbulente şi că oraşulă are aparenţa, ca şi când ar fi în stare de asediu. Din toate părţile ţerei au sosită diferite deputaţiuni trimise cu scopă de-a înainta rugări să se retragă concesiunile făcute Angliei. Cabinetul e şi a dată demisia înaintea regelui. O scrie mai spune, că deşi guvernulă a demisionată turburările iau dimensiuni tot mai mari. Pe stradele Lissabonei s’a întâmplată intr’una din serile trecute o adevărată luptă între poliţişti şi poporă. O telegramă spune, că mulţimea adunată pe piaţa Dom - Pedro a începută să înjure şi să batjocurescă pe poliţişti. Poliţiştii au Viată să aducă la ordine mulţimea, care însă levoindă să se supună, s’a întâmplată o vehementă ciocnire. începeau să sbore fietrile asupra poliţiştilor, cari la rânură loră au descărcată revolvere. Situaţia a devenită şi mai seriosă când o sâtă de gardişti a mersă în ajutorulă johţiştiloră. Mulţimea înfricată s’a refu s——————■——i■ — FOILETONULU „GAZ TRANS.“ Torda város és környéke de Orbán Balázs. Budapesta, 1889. 4°, 479 pa hare de sema, de Silv. Moldovanu. Astfel, deci la aserţiunea din urmă a autorului, lipsindu i orice basă positivă, este de prisosă a mai reflecta ceva. Mai departe, pentru noi este indiferentă, că peşterile „cetatea lui Balica“ îşi au numirea dela căpitanulă Balica, seu dela ună altă Balica anterioră căpitanului . Cestiunea, care ne interesază în casulă de faţă estei că are Nichita Balica, căpitanulă lui Francisco Rákoczy ală II. şi familia Balica, este română sau este ungurască, după cum susţine autorulă. Eu credă, că e română şi eră dovedite . Scriitorulă contimporană, Mihailă Cserey, despre care Flegler cjice: „ne luândă în samă judecata egoistică a oameniloră, în prefaţa opului sĕu promite, că va scrie numai adevĕrul( şi şi-a şi ţinută cuvântulă“11), vorbindă despre căpitanulă Nichita Balica, spune apicată, că e Română şi apoi continuă: „Preoţii sub porunca lui Balica şi Fekete Vaszili**) au făcută multe jafuri prin ţară.“ Ună manuscriptă cu titula: „Scurtă însemnare a întâmplârilor mai însemnate şi a istoriei Ardealului din anii 1690—1715“ (publicată în „Nemzeti Társalkodó“ din 1844 de contele I. Kemény), cuprinde referitoră la obiectul nostru, următorele: „In anulă acesta (1712) s’a întâmplată și aceea, că acelă vestită căpitană română („hires oláh kapitány“) Nichita Balica, pe care comandanţii Curuţiloră l’au folosita la multe lucruri rel°, a fostă luată la gonă de cătră garnisoana nemţescă din Clusiu“ etc. Afară de aceste două documente istorice contimporane, avem o unulă totă atâtă de sigură din presenţă, pe care nimenea nu-lă poate trage la îndoială, anume este împrejurarea, că în Petridulă de josă, aşadar în nemijlocita apropiere de Cheia Turcii şi de cetatea lui Balica“, esistă şi acel familia română Balica, cu număroşi membri.***) De altcum se vede, că autorul, asemenea a avută cunoscinţă despre esistenţa acestei familii române în Petridulă inferiorii, dar după datina sa, de-o parte reface acesta, de altă parte voesce se intortece adeverida, deoarece vorbindă despre faptulă, că Nichita Balica s’a susținuta timpă îndelungată in Cheia-Turcjii, ahcea că Balica a fostă favorisată și de împrejurarea, că „dincolo de Cheiă, în Petridă, a avută cunoscuți, er în Mischiu și Sân-Mihaiu a avută rudenii“ (p. 411, not. 1). Adevărulă este, că familia Balica e originară din Petridă, er o ramură secundară a ei, strămutându-se în Sân-Mihaiu, sub influinţa secuismului din scaunul Arieşului s’a maghiarisată, dar şi-a schimbată şi numele familiară din Balica în Balica, sub care numire esistă și 8(fl. Aderăsî se repeteza fenomenulă. ***) Eu cunoscă pe Todora Balica, care e curatură primară ală bisericii române gr. cat., apoi pe Nicolae Balica, cantoră, Gerasimă, Simeonă, Iosifă Balica, dintre cei mai tineri este Pavelă și Gavrilă Balica etc. ce l’amă accentuată la numele de comune din Transilvania, că adecă poporulă română a păstrată numele originală ală sĕu: Balica, care se află și la istoricii vechi, pe când poporulă ungurescă l’a transformată în Balka. Din aceste se pote convinge ori și cine, că familia Balica a fostă română. De altcum se vede, că nici autorulă nu se încrede pe deplină în cele ce scrie referitoră la naţionalitatea căpitanului Balica, deoarece, după ce ne spune cela mai ponderosă motivă ală său, — credinţa tradiţională a poporului din Mischiu şi Sân- Mihaiu, — ca dovadă „eclatantă“ despre originea secuiasca a lui, îlă recomandă natențiunii istoricilor moderni.“ (p. 412.) Trecendă din domeniulă istorică, unde fără voia mea m’a tîrîtă autorulă, la cela geografic, trebue se observ, că cu formațiunea Cheii, va se cjică cu geologia ei, precum şi cu geognosia nu se ocupă mai de aproape. Numai din unele observări fugitive putemă vede, că elă e de părere — de altcum corectă, — că la formarea Cheii- Turdii a conlucrată neptunismulu, adecă apa a spălăcita şi roşă stâncile de calcă (vară), făcându-şi cale de-a curmecjişulă muntelui. (8) * „A magyar történetírás történelme“ de Alecsandru Flegler, traducere din germană și public, în „Olcsó könyvtár“, nr. 86. **) Acesta Fekete Vasilie asemenea a fost: Romáim. j