Gazeta Transilvaniei, octombrie 1890 (Anul 53, nr. 220-244)
1890-10-09 / nr. 226
Pagina 2 cele mai rele urmări. Căci efisamu, că popoarele suntu mai deştepte şi nu prea lasă a fi îmbătate cu apă rece, căci sciu se tragă învăţătură din păţaniile loru. Sciu, cari sciu.... XCXILT .A.IF’.A.ZB.A. Enciclica Papei. Infilele acestea (fiatulă italiană. „OsservatoreRomano“ a pubicat enciclica Papei, cu data de 15 Octomvre, adresată episcopatului, clerului şi credincioşilor ei din Italia, care că toate actele anteriore ale guvernului italiană tindă la distrugerea puterei papale şi a credinţei catolice. Papa declară, că Italia din contră ar ave ună mare folosă lăsândă Papei o liberă esercitare a influinţei şi a autorităţei sale; naţiunea va câştiga prin acesta o nouă forţă. Despre enciclica Papei o telegramă din Roma mai spune, că în ea se plânge Papa, că actualulă guvernă bulgară este calulă de bătaia ală liberilor murari, care voiescă să desbrace ţera de caracterură creştinescă, înşiră apoi atacurile îndreptate în contra bisericei şi susţine, că punerea şcolelor sub puterea lume nu duce la coruiperea vieţei morale. Recomandă poporului să se reîntorce la biserică, îi dă învăţături să se ferescă de influenţa stricăciosă a pressei numită liberală şi să sprijinescă din toate puterile pressa catolică. Pacea,fice frata în enciclica sa, nu se va restabili pănă când Roma nu se va reda Papei. Doi domnitori nimicescu măreţia istorică a Romei, or împărţirea în două a oraşului ar espune la batjocura lumei dreptulă nedisputabilă ală sântului scaună. „Osservatore“ mai publică şi programur catolicilor romani, prin care ceră ca papa să reintre în suveranitatea sa, dându-i-se ună teritoriu propriu şi ca naţiunea şi guvernulă să întreţiă relaţiuni cordiale cu toate puterile, pentru ca diplomaticesce să nu fie isolaţi, dar din potrivă politicesce liberi şi indipendenţi. Contra alianţei ruso-francese, Foia rusescă „Vjestnic Jevropil“ a scrisă în ciilele acestea ună articulă vehementă în contra alianţei ruso-francese. Numita fătă, combătândă acestă alianţă, pledăză pentru o apropiere între Rusia şi Germania. Alianţa ruso-francesă, dice numita fotă, nu numai că e imposibilă, dar e şi periculosă. Alianţa acesta niciodată nu se va realiza, fiindcă ea n’are decâtă tendinţe agresive. Francesii nu consideră acestă alianţă, decâtă ca ună mijlocii pentru darea revanşului. Francesii, continuă, „Vrestnic“ , niciodată n’au încetată de-a numi pe Rusia barbară, ţară sălbatică şi ei nu vor să câştige prietinia Rusiei decâtă în interesul planurilor lor". In sfîrşită, încheie foia rusescă. Francesii n’au de gândă să sprijinescă politica rusescă în Orientă, pe când, din contră, nime nu va pute nega, că o strinsă prietiniă între Rusia şi Germania ar fi de mare preţă. Metropolitul Serbiei. O telegramă din Belgradă adresată ziarului „Temps“, spune, că unul din regenţi a fostă să vadă pe metropolitulă Mihailă pentru a-i spune, că a devenită imposibilă şi că ar face bine să ceră retragerea sa pentru ca guvernulă să nu fie obligată a-lă destitui. Ministrulă de justiţie şi de culte a constatată, că ascultând şi de unele influenţe, bătrânul a prelată continuă a combate disposiţiile luate de ministeră şi a persecuta pe popii, ce aparţină partidului radicală. Pănă acum, metropolitulă nu s’a pronunţată; elă voiesce să consulte pe prietinii, cari i-au rămasă credincioşi printre liberali. Vaticanul A şi tripla alianţă. „Riforma“ a publicată în zilele trecute o corespondenţă ce se duce, că ar fi avut o nunţiulă papală din Viena, Galimberti, cu secretarul cardinal Rampolla privitoră la tripla alianţă. După descoperirile fetei italiane, cardinalulă Rampolla în credinţă, că tripla alianţă, decă nu s’a reînoită se va reînoi în curândă şi-a esprimată regretele cătră nunţiulă papala din Viena, pentru că acesta nu i-a făcută de scrie despre acesta şi l’a îndrumată pe nunţiu, ca să ceră lămuriri dela guvernulă din Viena asupra triplei alianţe, care este o grozăveniă batjocuritoare. La nota acesta nunţială a răspunsă, că în cercurile competente din Viena nu se vorbesce despre reînoirea triplei alianţe, dar că elă, decă nu-i va succede a împiedeca reînoirea triplei alianţe, încâtă i-va fi posibilă se va îngriji, ca Papei să nu i se prejudice nimic. In cestiunea romană, decă lucrulă nu va veni la răsboiu, la Austro-Ungaria chiar şi atunci se poate conta forte puţină, seu de locă, când tripla alianţă ar înceta de a mai esista. „Osseratore Romano“ numesce aceste descoperiri „obrăznicii“ şi “minciuni temerare. Din tóte nimică nu-i adevărată, dice numitulăfiară, şi Vaticanul) n’are nevoiă să încunjure luminafilei, fiindcă tóate pretenţiunile sale se potă ceti în enciclicele, alocuţiunile şi epistolele sântului scaună, tocmai în acestă cestiune importantă n’amu avută fericirea de-a puté consulta pe directorulu cfiarului nostru, d-lă Dr. Aurel Mureşianu, care a fostă silită a ne părăsi pentru a-şî face stagiunea de şase septemânî în închisorile din Cluşiu; ei de altă parte pentrucă vederile esprimate în acele scrisori şi telegrame, în ceea ce privesce terminulă ţinerei conferenţei ne-au pusă în imposibilitate de a ne pute orienta. Constatămă înse, că din mai multe părţi ni-s’a cerută se stăruimă pentru amânarea conferinţei, ba dintr’o parte ni s’a trimisă spre publicare ună formală protestă în contra terminului, pe care este convocată conferenţa, declarândă hotărită, că „deca ţinerea conferenţei nu se va amâna celă puţină pănă la începutul lui Decemvre a. c. le este imposibilă de a lua parte, neputându - şi alege nici chair delegaţi.“ Credemă, că acestea se vor fi adusă pe cale privată la cunoscinţa onoratului presidiu ală Comitetului centrală, dela care n’amă încetată a spera, că va recunosce oportunitatea amânărei conferenţei, mai alesă pentru că greu ne vine a crede, se nu se fi convinsă despre nedumerirea şi neorientarea, în care se află publicută peste totă. Nu înţelegemă, ce ar pute detrage causei amânarea şi pentru ce atâta pripă? Ca să nu eficemă de alţii, vomă aminti numai, că directorulu fetei nóastre, d-lu Dr. Aurel Mureşianu, ne declarase cu ocasiunea depărtărei sale, că d-sa, nici ca membru ală Comitetului centrală, nici ca preşedintele clubului electorală braşovână şi nici ca Redactoră ală „Gazetei Transilvaniei“, precum n’a avută scrie despre convocarea conferenţei, aşa nu i s’a împărtăşită nimică nici despre obiectele şi agendele aceleia. Apoi deca şi în sînulă comitetului centrală se aflau atunci şi se mai află poate şi astăcji membri atâtă de neorientaţi în privinţa aceasta, cum se poate crede, că într’ună timpu atâtă de scurtă îşi vor putea dobândi o deplină orientare diferitele comitete împreună cu delegaţii, cari, după noi, trebue neapărată să se clarifice, să studieze şi să discute asupra celor de făcută, spre care scapă le trebue timpă mai îndelungată. Pentru ca aşadără la numita conferenţa să potă fi representaţi în numără completă toţi alegătorii români din Ungaria şi Transilvania, şi pentru ca să se poată aduce în aceea ună condusă după tóte formele, cu conlucrarea tuturoră factorilor competenţi şi în tote privinţele demnă de noi, stăruimă şi de astă-dată pentru amânarea conferenţei, pe care dealtmintrelea, după cum s’a anunţată deja, preşedintele comitetului electorală în câtva i-a fostă şi pus’o în perspectivă directorului fetei noastre. Acestea promiţendu-le, lăsămă să urmeze convocările de mai josă . Alegătorii români îndreptăţiţi la alegere de deputată dietală din cerculă electorală ală Haţegului sunt şi învitaţi prin subscrişii a participa în numără câtă de mare la o adunare generală, ce se va ţine aci în Haţegă în hotelul din piaţă la 24 Octomvre n. c. la 10 ore ante ame(ji, pentru a alege în local repausatului G. Ciuciu ună altă delegată la conferinţa generală a alegătorilor români din Transilvania şi Ungaria, convocată , de comitetulă centrală electorală ală partidului naţională română pe 27 şi 28 Octomvre n. c. în Sibiiu. Haţegii, în 14 (26) Octomvre 1890. I Raţiu. Al. Bontescu, forisite de Hoffmann. Acestă scriitură avea însă totuşi o naraţiune, ală cărei titlu l’a uitată, care îi plăcea forte multă, şi cu deosebire partea primă a naraţiunei îi convenia forte: finea, seu n’a cetit’o,'s eu şi-a uitat’o. Obiectulă naraţiunei acesteia era ună tînără, care sa întâlnită ore-unde — decă nu mă înşelă într’o cofetăriă — c’o fată de grecă de-o frumseţă estra-ordinară , ună bătrână înfiorătoră şi plină de taine îlă urmăria din pasă în pasă. Tinărulă cină, la prima privire, se îndrăgosti în fata, care îlă privea aşa de cu tristeţă ca şi cum, că- l undă la picioarele lui l’ar ruga, s’o mântuescă... Se depărta pe ună momenta —şi când s’a reîntorsă în confetăriă nici fata, nici bătrânulă nu mai erau acolo. Fugi încoce şi încolo, să’i caute şi necurmată, descoperindă semne din ce în ce mai proaspete, îi persecuta — dar D’a fostă chipă să’i afle, să’i ajungă nicăiri. Frumoasa şi necunoscuta copilă odată şi pentru totdiuna era perdută pentru elă — și elă nu era în stare să ’i uite privirea rugătoare și tâlă muncea amară gândulă că se poate întrâgă fericirea vieții sale a lăsată să ’i lunece din mâni... Hoffmann în modulă acesta abia își încheia narațiunea, cu toate astea ea corăspundea prea multă gustului Gemmei, decâtă ca să n’o țină minte. „Așa credă“,zise ea, „că asemenea revederi, asemenea despărțiri se întâmplă și în vieța de toatefilele.“ Sanin tăcu câteva minute, er după aceea începu se vorbescâ. . . despre d-lă Klüber. Aceasta era prima ocastă în care îi aminti numele; pănă acum niciodată n’a vorbită de elă. Venirândulă Gemmei se tacă. Adâncită în gândirile ei, rupea încetă din unghia degetului arătătoră, pironindu’și ochii în laturea contrară. Dup’aceea începu să’și laude mirele, aminti de escursiuneafilei viitoare, arunca o viuă privire spre Sanin, și-apoi tăcu orășl. Sanin nu stia cu ce să mai începă vorba. In momentulă acesta intra Emilă cu mare sgomotă așa, că trezi pe mamă-sa... Sanin s’a bucurată de presența lui Emilă. Doamna Lenore se scula. Pantaleon anunță, că prândulă e gata. Prietinulă casei, ex-cântărețulă și servitorulă, totodată făcea şi serviciulă de bucătară. (Va urma.) gazeta transilvaniei. Nr. 226—1890. Cu privire la convocarea Conferenţei generale a alegetorilor români din Ungaria şi Transilvania pe ciflele de 27 şi 28 Octomvre n. c. în Sibiiu, am primita din mai multe părţi scrisori şi telegrame, pe cari înse nu le-amu putută publica, de-o parte pentru-că Convocăm. Fiindă convocată adunarea comitatului Selagiu pe 23 i. c. în Zilah şi conferinţa generală electorală a partidului naţională română pe 27 — 28 Octomvre st. n. în Sibiiu, de sine urmézâ, că faţă de aceste adunări ni se impună seriose îndatoriri naţionale şi patriotice. Ca sa putemă satisface acestoră datorinţe şi anume: 1) Pentru a ne stator! ţinuta faţă de obiectele pertractânde în adunarea comitatensă între cari se află şi recercarea societăţii „Emke“, prin care se cere aruncă de dare pe toți locuitorii acestui comitată. Pentru lămurire. La interpelarea, ce i s’a făcută în Nr. 222 ală „Gazetei Trans.“, d-lă advocată Iuliu Coroianu ne trimite următorulă respunsă: Clusiu, 17 Octomvre 1890. Onorată Redacţiune! Nu sciu cine me interpeléza în N-rulă 222 ală „Gazetei." Ori cine ar fi, datoră sunt a răspunde pentru că, dacă ar fi cineva între Români, carele ar pune pândă deosebită pe intervievulă avută cu ună jurnalistă maghiară, să fiă liniștită. Da, am avută o convorbire, paremi-se în 8. c. sera. Intr’o preumblare m’a întimpinată mă cjiaristă, carele voia să scie următorele: „Ce este causa, că Românii să coadună între vremuri? ei aveau datina a ţine adunări numai înaintea alegerilor ei parlamentare.“ „Ce voră fi are obiectele pertractării ?“ Este ore programa adunărei gata şi are pute-o-aşî să o primescă spre publicare?“ „Publicase-va oreşi când programa adunărei ?“ „Avut’a comitetulă adunare în acestă obiecta ?“ „Cre suleva-se-va în adunare întrebarea împăcărei, ori a apropierei Româniloră şi Unguriloră ?“ „Suntă ore Românii de aşa situaţi, ca să potă pretinde drepturi proprii naţionale ?“ „Ore fi-va pertractată în adunare participarea Românilor la alegerile venitare ?“ „Ore putere-aşi fi şi eu de faţă la acea adunare? şi fiindcă nu sciu românesce, credă că nu aşi pricepe nimica din pertractări...“ La acestea eu ca ornă privată, in numele şi pe responsabilitatea mea proprie personală,I am aflată cu cale şi de bine a-i da următorele răspunsuri: „Aşa credit, că causa conchiămării va fi gravitatea situaţiunei, în carea se află naţiunea română în mijlocul politicei actuale; spre consfătuire este ertată, în sensulă legilor esistente, ca să se adune ori-când, — precum altoră partide din ţeră, totă aşa şi Românilor“. „Obiectulă principală aşa socotii, că va fi pertractarea seriosă asupra situaţiunei, în carea ne aflămă.“ „Programa adunărei aşa mi se pare, că în generală este gata, în detailuri însă credă, că se va găti înaintea adunărei in câteva efile şi pete, că va fi publicată“. „Comitetulă, aşa mi se pare, că a avută şedinţa ultimă în acestă obiectă 2) Pentru a ne sfătui în causa conferenţei noastre amintite, eventuală pentru a complecta numârulă delegaţilor la conferenţa generală , de aceea, prin acesta convocă : a) Pe toţi membrii români ai comitetului comitatensă; 5) Pe toţi delegaţii aleşi la conferenţa generală din 1887, cari au mandatură, şi la conferenţa din 27—28 octomvre a. c. c) Pe toţi membrii comitetului centrală electorală ală partidului naţională română din acestă comitată, la conferenţa ţinândă în Zilah în cancelaria d-lui advocată Dr. I. Nichita, pe 23 Octomvre n. c. la 6 ore p. m. Băsescu, 14 Octomvre 1890. G. Popu.