Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-08 / nr. 251

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 251—1890. ale Ungariei îa Maghiari, sau cela pu­ţinii Maghiaroni, renegaţi şi trădători. Inteligenţa eşită din şcoli unguresci în parte s’a lăpădată deja de naţionalitatea de cari aparţineau; căci ea caută esis­­tinţa şi aruncă cu petri şi noroiu în proprii să consângeni. Va trebui să se scrie o istorie spe­cială a renegaţilor ei din Ungaria, spre a lumina lumea din afară asupra co­rupţiei morale a regimului ungurescu. Câte nu îndură ore naţionalităţile au­­tochtone istorice ale Ungariei, Slovacii, Serbii, Românii şi Saşii ? Statuia ma­ghiara se opune esistenţei lor­; totu ce nu este maghiara, este apăsata şi nimi­cită. In biserici de asemenea, ceea ce statuia nu poate maghiarisa în oficiu, ■şoolă şi vieţa publică, maghiariseză în biserică. Naţionalităţile autochtone ale Ungariei nu sunt şi aproape de lopa re­­presintate în parlamenta, se aşază de toate mijloacele pentru împedecarea ale­­gerei deputaţilor şi naţionali. Publiciştii au fosta şi sunt ei întemniţaţi, deşi ei nu se opun şi contra statului ci numai contra conducerei şi contra stăpânirei maghiare politice din Ungaria. După suprimarea rebeliunei şi ins­­talarea dictaturei lui Bach, emigranţii maghiari făuriau pe la toate curţile eu­ropene intrigi contra naţiunei noastre, provocându-se la libertate, la liberalism şi contra politicei reacţionare vienese. Politica vienesă însă, deşi în urma con­stituţiei liberale era considerată ca reac­ţionară şi inimică libertăţii, totuşi nu a procedată nici­odată aşa scandalosa şi brutala cu popoarele monarchiei noastre, cum precede regimul­ maghiara de trei decenii în­cece cu naţionalităţile au­tochtone din Ungaria, care formeză ma­­joritatea populaţiunii. Nedreptatea nele­giuirea, au fosta ridicate în Ungaria la maxime de statfi. Miseria materială a adusfi cu sine emigrarea, emigranţii însă suntfi opriţi, goniţi înapoi, şi osândiţi astfelfi a muri de feme. Liberalismulfi ungurescfi, care a adusfi pe toate naţio­nalitățile autochtone, în nelibertate, în sclăvnă, să folosescă de toate mijloacele po­sibile şi neiertate, numai pentru­ ca cu preţuia ruinei totale a naţionalităților*­ autochtone, să fundeze pe mormântul­ lor şi una imperiu maghiara, care să în­­ghită apoi şi celelalte bucăţi ale mo­narchiei noastre. Naţionalităţile autoch­tone au fost şi binevenite pentru Ungaria, câtă vreme era vorba, ca prin rebeliune şi sustragere de la sarcinele publice să impună politicei vienese o Ungariă din contră, i-au fost o necorespunctătoare în momentula, când pe ruinele monarchiei nóastre a fosta intemeiată o Ungariă şi astfelfi condamnate a căde victime ma­­ghiarisărei, pentru­ ca exotica plantă ma­ghiară să se potă desvolta ca unfi pă­răsită pe socotela naţionalităţilorfi au­tochtone. Parasitulfi prospereză bine şi cu câtfi mai multfi în celelalte țeri ale monarchiei nóastre să paraliseze pu­terile, cu atâta progreseză mai multa maghiarismulfi. Posiţia regimului ungu­­rescfi devine cu atâtfi mai favorabilă, cu câtfi naţionalităţile autochtone din Ungaria urăscfi mai multfi cârmuirea maghiară. Politica vienesă nu are nici unfi cuvânta de mângăere pentru naţionali­tăţile autochtone, din contră, destule cuvinte de laudă cătră statulfi ungurescfi. Cum deci ar pute naţionalităţile autoch­tone ale Ungariei, se privescă cu încre­dere în politica vienesă, care politică, în schimbulfi serviciilor fi aduse monar-, chiei nóastre în contra rebeliunei ma­ghiare, le-a datfi chiar pe mâna aces­tora? Amare esperienţe a induraţii na­ţionalităţile autochtone ale Ungariei , politica vienesă i-a întrebuinţată ca instrumenta în contra rebeliunei ma­ghiare, apoi le dete pe mâna Maghiari­­lorfi, cari în curândfi cunoscândfi slăbi­ciunea politicei vienese, promiseră mai întâiu naţionalităţilorfi autochtone esis­­tenţă în Ungaria, oi dupâ­ ce se aşezară bine în şea, începură a călări peste a­­ceste naţionalităţi. De altmintrelea naţionalităţile au­tochtone ale Ungariei nu au nici o spe­ranţă în Pesta, cu atâta mai puţina în Viena; acesta împrejurare, precum şi lupta din stânga germană în contra Sla­­vilorfi, uşureză lucrarea Maghiarilorfi, cari merge înainte pe câta de neîmpe­­decaţi, pe atâtfi şi de cu succesfi. In­­jiua însă, când Maghiarii vor fi isprăvi cu naţionalităţile autochtone, atunci orbia naţională a liberalismului nemţescfi, ura contra slavismului din stânga germană, va ave în faţa-i unfi stata maghiarii, care va urî multfi mai multfi pe Şvabii, decâtfi pe Slavi. Astădi maghiarii încă nu pot­ întorce pe faţă suliţa inimică germanismului, căci încă nu au isprăvita cu naţionalităţile autochtone. Partida maghiară independentă însă va soi pa­­ralisa şi batjocuri speculaţiunea germană liberală, alfi cărei planii este stîrpirea Slavilor şi prin maghiari şi apoi după în­vingerea slavilor fi din vestfi dejucarea scopurilorfi unguresci. In acelaşi raportfi, în care în jumătatea vestică liberalis­­mulu germanii curăţă pe Slavi, astfelfi curăţă şi liberalismulfi maghiarii na­ţionalităţile autochtone din Ungaria. Maghiarulfi nu se va opri la rîultt Laita, elfi a posedaţii odată Viena şi poate să o mai reia cu totulfi în po­sesiune, pentru a-şi asigura Magyar­­rszág­ ulu lui contra drăgostosei îm­­brăţişeri a Austriei germane şi contra desinteresatei protecţiuni germane. Cine domnesce ore astăcfl la Viena? Cine conduce pre întregulfi mersfi alfi eve­­nimentelorfi? — Maghiarulfi. Pentru po­poarele istorice străvechi ale monarchiei noastre, pentru cele 20 milioane Slavi, atâtfi Ungaria maghiară, câtfi și Austria germană, au aceeași însemnătate. „Nu te-ai ostenitfi", o întreba de multe ori. „Eu nici­odată nu mă ostenesc şi“. Din când în când se întâlniau şi cu alte persoane, cari se plimbau; câţi­va îi şi salutară — alţii cu multă cinste, unii însă cu multă supunere. După m­ulţi din aceştia, după una tinării bărbaţii, bru­neta şi îmbrăcata la modă, Maria Nico­­laevna şi striga: „Comte, vous save», il ne faut pas venir me voir ni aujourd’hui, ni dem­ain“. Acesta tăcând şi îşi ridică că­ciula şi în semnul de salutare se plecă adâncit. „Cinei acela?“ întrebă Sanin cu obicinuita sa „curiositate“, dealtcum ca­racteristica unor ei Ruşi.’ „Acela? Unfi francesfi — de cari suntfi aici forte mulţi... întocmai şi elfi îşi aruncă mreaja după mine. Dar va fi timpulfi să dejunămfi. Să mergemfi acasă; de sigurfi d-ta vei fi flămânda. „Credin­­ciosulfi meu“ probabila, că acum îşi va fi deschisa ochii din somnfi. „Credinciosul­ meu! îşi va fi des­chisa ochii“ repeţi Sanin în sine... „Şi câta de bine vorbesce franţuzesce.... Ce felfi de minune e acestă femeiă?“ Maria Nicolaevna nici nu s’a înşe­lata. Când se reîntorse cu Sanin la ofelfi „credinciosul”„ sau „pohosk“alu ei, c’unii fosil estraordinarii pe capii, sta lângă mesa întinsă. „Te-am aşteptata cu nerăbdare“ striga făcânda o faţă cam sarbedă.“ Era să dejunezi şi fără de tine“. „Nu-i supărare“ strigă ambiţio­­nându-se Maria Nicolaevna. „Tu te-ai mâniata ? Abia-ţi va fi spre săne­­tate, căci altfel­ prea te-ai îngrăşata. Eră am adus ei cu mine şi-m­ fi oaspe. Trage iute clopoţelula. Aduceţi cafea, cafea — cu sutele de ceaşce, pe pânzături albe ca noua“. Luându-şi pălăria din capfi şi tră­­gându-şi mănuşile din mâni, aplauda. Polesov privi mânioşii la ea. „Ce-i asta Maria Nicolaevna, că d ta eşti nespusa de voiasă ac fi?“îi c­ise cu jumătate gură. „Ce-ți pasă, Hyppolitfi Sidorici! Trage clopoțelulfi. Dimitri Pavlovici, ocupă locfi și mai sorbe o cafea. Ah, ce sublimă e porunca! Nu e mai mare plă­cere pe lume decâtfi asta“. „Mai aleso dacă te-ascultă“ morăi bărbatulfi ei. „Adevărată, mai alesi dăcă mă as­cultă ! Vedi, pentru asta am aşa voiă bună. Mai aleşii tu ? Aşa că-i adevărata micului meu „pohosk“? Ah, eră cafeua“. Pe-o tavă spaţiosă, cu care se pre­­senta servitorul, era şi­ unii afişii de tea­tru. Maria Nicolaevna îlfi lua în mâni. „Dramă“, strigă ea fără voiă — „dramă nemţescă! Tot fi atâta, mai bună decât şi o comediă nemţescă. Mă laşi să-mi iau o lojă de susu, ori nu... E mai bine, decă voiu angagia o lojă duplă.“ întorcendu-se cătră servitorii. „Au(}I, nu uita, o lojă duplă!“ „Dar decă asta e angagiată deja de cătră Escelenţa Sa d-la, directorii alfi oraşului, observa servitorulu cam con­­fusfi.“ „Dă-i Escelenței Sale 10 taleri — numai loja aceea să fiă a mea — pri­cepi ?“ Servitorul­ se închină respectuosfi. „Dimitri Pavlovici, vii cu mine la teatru ? Teatrulfi nemțescfi e grozava în­­tr’adevérfi, dar d-ta totuși vei veni, da? da! Oh, cât şi eşti de plăcuta d-ts.! Der tu „ pohosk „ alfi meu nu ţii cu noi ?“ „Decă vrei“, murmură Polosov in cuşca adusă la gură. „Sei ce­ rămâi acasă. Tu pururea dormi în teatru — ş’apoi limba nem­ţescă de abia o pricepi. Fă mai bine altceva, răspunde epistolei directorului sef, în afacerea marei... Scrie-i, că eu nu mă învoiesofi nu vreu şi nu vreu! Etă asta îţi va fi ocupaţia în astă soră...“ „Audă“, răspunse Polesov. „Sublima! Eşti zdravenfi omu. Dar, d-lorfi, pănă acum am fi fostfi aşa de buni să vorbimfi despre directorii, de aici înainte să vorbimfi despre afacerea nostră însemnată. îndată ce servitorul­ va curăța mesa, d-ta Dimitri Pavlovici, vei vorbi despre moșia d-tale, că cu ce prețfi voiescl să o vine­!, ce sumă anti­­cipativă poftescl — c’o vorbă, despre toate. D-ta mi-ai mai spusfi odată ceva, — așa credu, grădina mi-ai descris’o frumoşii — dar „pohosk“ alfi meu nu era de faţă... Fă să asculte şi elfi, poate va observa ceva! E forte plăcuţii pentru mine, că potfi să te ajutfi în căsătoria d-tale; ş’apoi trebue să sei, că eu totfi­­deuna îmi ţinfi cuvântulfi; nu-i adevă­rata Hyppolit Sidorici? Polesov îi netedi faţa. „Cei dreptfi, e dreptfi — tu nu amă­­gesci pe nime, nici­odată.“ „Niciodată! Niciodată nu amăgesefi pe nimeni. Ei, Dimitri Pavlovici — pre­­dăţi causa aşa ca şi când te-ai afla îna­intea unei adunări.“­­Va urma.­ nemaiul­uiLKL * Alegerile comunale în România. Du­mineca trecută s’au făcuta atât şi la Bu­­curesci, cât şi şi în provinciă alegerile co­munale. Din datele împărtăşite pănă acum resultă, că conservatorii au întru­nită majoritatea voturilor şi aproape in în­­trega ţară. Liberalii naţionali au reuşită numai la Slatina, Romanii, Bacău şi R. Săraţii. Balotagii au fostfi la Iaşi, Seve­­rina, Piteşti şi Târgovişte.­­ Resultatulfi alegerilorfi colegiului alfi 2-lea încă nu este cunoscuta. ziarul­ „La Liberte Roumaine“ arată, că la alegerile colegiului I-iu în Bucuresci, arfi fi obţinuţi­ majoritatea voturilorfi, lista naţionalfi-liberală. * * * Inaugurarea serviciului românu de navigaţie. La 1 Noemvre s’a inaugurata în portul Severinului serviciul de transpor­turi pe apă, înfiinţat de Regia Monopoluri­lor statului. Remorcherulfi, comandata de d-lfi căpitanii i. Oratoriu, sub ordinile d-lui inspectorii ala noului serviciu, po­r­nindfi la orele 9 dimineţa împreună cu 2 şlepuri, a trecuta Porţile de férfi cu cea mai mare înlesnire şi a ajunsfi la punctulfi destinata pentru solemnitate şi serviciu după trei pătrare de oră. De faţă se aflau la acesta solemnitate d-nii miniştrii de finanţe şi de răsboiu, mem­brii consiliului de administraţie alfi Re­giei, senatorii şi deputaţii judeţului, pre­­fectului judeţului, primarului oraşului co­­mandantului garnisoanei, şi toate celelalte autorităţi publice din localitate, precum şi unfi numărosfi publicfi, cari toţi au descinsa la debarcaderfi. Vasele erau ornate cu drapele tricolore, între cari se aşezase ca amintire istorică şi ve­­chiulfi pavilionfi alfi primului vaporii ro­­mânesefi înfiinţata la anulfi 1884. In faţă pe malii, erau înşiruite unfi regimenta de dorobanţi cu musica, unfi escadronfi de călăraşi şi o bateriă de artilerie. — D-lfi Directorii generalii alfi Regiei a pronunţata o alocuţiune, la care a răs­­punsu Ministrul­ de finanţe. D-lu Grigore Manolescu, dela teatralii naţionalii din Bucuresci, intenţioneză a da, în cela mai apropiata timpii în Carl­­theater-ului de la Viena o serie de repre­­sentaţiuni în limba română. Se vor fi re­­presinta următorele piese : „Hamlet“, „Kean“, „Pygmalion“, „Arina şi Messa­­lina“, „Fântâna Blanduziei“ „Eva şi Napastea“, — Tratările dintre d-lui Ma­­nolescu şi direcţiunea Carltheater-ului suntfi în curgere şi se crede, că vor fi duce la resultatfi favorabilii. * Promovaţi. D-lfi Augustinu Cheţanu, fiiului preotului româna din Ercea, ni­ se scrie, că în 15 Noemvre n. c. fu pro­movată la gradul­ de doctorii în drep­­turi la universitatea din Clusiu. — Feli­citările noastre! * * * * * Concerta filharmonicii. Reuniunea fil­­harmonică va da unii concerta la înce­­putului lui Decemvrie în sala otelului „Centralii Nr. I“, asupra căruia se atraga atenţiunea on. publicii. Prenotări pentru locuri numerotate se pot fi face în librăria d-lui H. Zeidner. Plecarea D-sorei Agata Bârsescu dela Burgtheater-ul­ din Viena. Detima în „Neue freie Presse* dela 13 Novembre următorele: „O talentată şi tînără artistă s’a despărţita astădi de scena teatrului curţii. Suntfi tocmai 7 ani de când se ivi ra­­rulfi casfi, ca o tînără elevă a conserva­torului, să fie chiămată pe scena teatru­lui curţii, câştigându-şi deodată deplina iubire a publicului; şi de atunci îşi dis­pută cu succesfi m­ulfi din cele mai de frunte locuri. „D-sora Bârsescu debuta atunci, ca Hero, în „Des Meeres und der Liebe­n Wellen“, de Grillparzer şi dovedi unfi rara talenta, care fu­ salutată cu plăcere din partea publicului şi a criticei. Nisce miel defecte ce le avea debutanta, o Română de nascere, i-a succesfi D-sorei Bârsescu a­ le depărta, şi într’unfi şirfi de roluri însemnate, ca Hero, Parthenia, Meropa, ş. a., reuşi a proba multă apti­tudine, care o îndreptăţi a se număra între cei mai valoroşi membri ai Burg­­theater-ului.­ „In anulfi din urmă însă artista cre­­dându-se retrogradată şi nu de ajunsfi ocupată, demisiona, pentru a ocupa unii locfi strălucita în Stadtheater-ulfi din Hamburg. — In acelaș­i rola, Hero, în care păși mai întâiu înaintea publicului vienesc, totu în acela își lua rămașii banii dela acesta. In acestă seră artista pării mult și mișcată. Ea juca în actele

Next