Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1890 (Anul 53, nr. 245-268)

1890-11-21 / nr. 261

iiiscţlucs iaiiiitistiiMia TipoiraA»: SRASOVU, piatt& mart Ir. 22 iirisori nefrsaoat» nu u pri- Saosou. Maouanripte nu «e re­trimită ! Birourile ne amim: .Gazeta i­ese în fiă­ care (ţi. I Doiameite perna iustro-Oiu»rli! Pe ună ană 12 fl., pe *e». luu! 6 11., Pe trei luni 3 fl. Pentru România ti ttrăinitati: Pe unű anü 40 franoT, pe sósé luni 20 franol, pe trei luni 10 franol. Se prenumără la toate ortofiil poștale din întru și din afarâ și la doi. colectori. itionamemnln pentru Biaioti; la administrațiune. piața mare Nr. 22, etagiulă I., pe ună ană 10 11., pe sese luni 5 fi­, pe trei luni 2­­I. 50 or. Cu ciugulă la casă. Pe ună ană 12 ft. pe f­ese luni 6 f1., pe trei luni 3 I. Ină esexnplara 5 er, v. a. aei 15 bani. Atâtu abonamentele câtă y inserțiunile suntu & pUfi, înainte. Bra ova, p­ata mare Nr. 22 Xneorate mai primeacu f.n Virno hvád­fa Moste Kaasenstein­i fc Volger (Otto Maas), ~?t­rij Schal&k, Alois Rtrnd IM.DrJces, 1, Opfelik,J-Bm­­n$bcrg'\n Bu­­dapesta: 1. V.Qoii­­tergtr An on Mezet Eckstein Be^nat: In Frankfurt: 9, L. Daubs; In Hsm­­burg: A. Steiner. jPreţulu inverţiumlorii îo aeriă carmonda pe o coloana B er. 2 i SO er. timbru pentru o pu­­n­care. Publi­ări mai dese după tarifă și învoială. Reclam© p«* pagin^a HI-a c «ercă 10 cr. v. a. ecu 80 ani. Vt. 261. Igort, Mercuri 21 Noemvre (3 Decemvrie) 1850. Din causa sf. sărbători­­le mâne, diarul, nu va apără pănă Joi sera. Braşovu, 20 Noem­vre v. 1890. Mâne clopotele catedralei din Blasiu şi ale tuturor­ bisericelor­ din archidiecesa română unita vor­i vesti o serbatoare îndoită. Clerul­ şi poporul­ provinciei metropolitane române unite ser­­beaza aniversarea a 25-a a păsto­­rirei ca episcopii a Prea Sânţiei Sale Metropolitului Dr. Ioana Vancea de Buteasa. In 8 Decemvre n. 1865, la săr­bătorea „Intrărei în biserică“, adecă înainte de asta cu 25 de ani, a fostă sânţită Escelenţa Sa ca episcopă ală diecesei Gherlei în biserica catedrelă din Oradea­­mare, er 3 ani după aceea, la 11 Aprilie 1869, fu instalată în ca­tedrala din Blaşiu ca Arch­iepis­­copă şi Metropolită ală Alba-Iu­­liei şi Făgăraşului. Doue*zecî şi cinci de ani de activitate archipastoresca într’ună­­ periodă din cele mai grele, din­ câte a străbătută poporul, română ■ dela descălecarea sa în Dacia Tra-­­ iană, formeza ună capitlu însem-­­ nată în istoria poporului nostru.­­ Din acestă punctă de vedere pu­­ternă 4i°e, că de serbarea de mâne este şi trebue se fiă legată inte­­resarea şi simpatia tuturor­ Ro­­mânilor­. Intenţiunea înaltului jubilară a fostă, amesurată firei sale, ca s­r­­barea acesta se se întâmple fără sgomotă şi pompă lumască. A lă­sată însă, ca ziua aceasta însemnată se se eterniseze prin contribuire cu scopă de a pune basă la ună rondă pentru înființarea unui in­ternată de fete în Blasiu. Aceasta dorință nobilă a Arch­i­­păstorului jubilară caracteriseaza în modulă celă mai elocventă acti­vitatea sa de ună pătrată de se­­culă, activitate, care ne înfăţişază una lungă şiră de binefaceri ca cea mai preţiosâ cunună a fapte­lor­ nemuritore ale acestui prea demnit archiereu. Nu este loculu aici de a înşira meritele cele netăgăduite, ce şi le-a câştigată Escelenţa Sa Metro­­politulă pentru înaintarea bisericei şi a şcolei în sînulu poporului seu credinciosu atâtu ca Episcopu alu Gherlei, câtă mai vertosu ca Ar­­chiepiscopu şi Metropolitan Măre­ţele institute de crescere, nume­­rosele fundaţiunî bisericesc! şi cul­turale, ce le-a înfiinţată, multele biserici şi şcole, ce s’au ridicată în timpulă archipăstorirei sale sunt ună viu monumentă ală acestoră merite, cari n’au putută se remână necunoscute. Succesele însemnate dobândite pe acestă terem­ă ală activităţii liniştite pentru progresulă reli­­giosă, morală şi culturală ală cre­­dincioşiloră sei n’au putută înse pănă acuma se facă, ca multă veneratură Archipăstoră se se potă bucura de asemeni succese şi pe teremura mai largă ală organisa­­ţiunei bisericesci şi ală lupteloră neîncungiurabile în contra puterei de stată, care a vecretit şi vede în autonomia bisericei unite şi în desvoltarea liberă a caracterului ei românescă ună periculă pentru scopurile sale de centralisare şi de contopire. împrejurările cele grele ale timpului vitregă, ce s’a inau­gurată pentru noi Românii tocmai în anul­ acela, când Escelenţa Sa a, fostă numită Episcopă ală Gherlei, au contribuită în cea mai mare parte a zădărnici nobilele şi măreţele intenţiunî ale Prea Sânţiei Sale, manifestate în anii 1869—70 în rugările repetite, ce le-a adresată guvernului ungu­­rescu, ca se conceda ţinerea unui congresă bisericescă ală provinciei române unite de Alba-Iulia. In anii 1878 şi 1875 Metropo­­litulă a întrunită cel puţin doue con­grese arc­hidiecesane compuse din preoţi şi mireni, de atunci încoce înse adunările mestecate de pre­oţi şi mireni au încetată cu totulu. Acesta isolare a puterei inte­lectuale a clerului de a credin­­cioşilor­ mireni în sinulă bisericei române unite nu este nici de cum favorabilă măreţeloru nnşti­­inţe ale capului bisericei şi credemu a da espresiune numai adevărului faptică decâ cticemă, că astăcţî mai multă ca ori şi când Escelenţa Sa Metropolitulă Vancea trebue se dorască realisarea ru­­gărilor­ sale inteţite din anii 1869 —70, de a vede întruniţi în ju­­rul­ seu pe preoţii şi mirenii în­­tregei provincii metropolitane. Ceea ce se pregătesce astăz­i în detrimentul­ bisericei şi alu naţiunei o simte fiă­care destulă de adencă şi nu numai odată inima bună şi generosă a înaltului pre­lată va fi fostă cuprinsă de cea mai adencă mâhnire şi îngrijire pentru sartea bisericei şi a popo­rului seu credinciosu. In doue­ ciecî şi cinci de ani de muncă neobosită şi de abne­­gaţiune Prea Sânţitulă Archiereu a fotă clădită pentru biserică şi poporulă seu credinciosu şi acum la rendulă seu, clerulă şi poporulă nu-şî pote arăta mai bine recu­­noscinţa sa, decâtă asigurându-lă, că va sta neclintită pe lângă Ar­­chiereulă seu, şi’lu va sprijini în lucrarea sa de apărare a multă ameninţatelor­ instituţiuni biseri­cesc! şi culturale ale poporului română, îlă va sprijini, ca ceea ce s’a clădită cu scopu de a înainta cultura poporului română se nu se înstrăineze. Tari şi nestrămutaţi în credinţa acesta precum şi în speranţa vii­­tórei isbende a dreptei cause a bisericei unite şi a poporului ro­mână, ne alăturăm­ şi noi din totă inima la urările de sănătate, îndelungă viaţă şi fericire ce i se aducă de pretutindeni Escelenţei Sale Metropolitului Vancea din incidentul­ aniversării de mâne. FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Valurile Tinereţei. Romanii de Ivan Turgh­eliev (Fine.) XLIII. Deşi Sanin comunica prietinilor­ sei călătoria sa în străinătate, elü totuşi nu le spuse apriatu ţînta călătoriei sale: ce­­titorulu insă va pute afla uşorii, că elü merse de-a dreptulü în Frankfurt. Elü cerceta pentru ultima ora Frankfurt-uiü în 1840. Otelul­ „Lebeda albă“ era totu în vechiului său loeu, înfloria din ce în ce, deşi nu mai era ţinuţii ca cela din­­tâiu otelei. Strada principală Zeii din Frankfurt puţina s’a schimbata ; dar casa dóamnei Rosseili şi chiar şi strada, în care era, au dispăruta fără de urme. Sauiu rătâcia ca unii nebunii încoce şi în colo pe locurile, pe care odinioră le cunoscea aşa de bine, or acum nu mai recunosce nimica din ele; zidirile vechi au dispăruta şi în locul­ lora se ridicau alte zidiri nouă frumoase, architectonice, ba chiar şi în grădina publică, în care a avut­ cea din urmă întâlnire, arborii crescuseră şi se schimbaseră aşa, că Sanin se îndoia a crede, că ore întru adevărat este totă acea grădină ? Ce era de făcuţii ? Cum şi de unde să se informeze? Au trecută 30 de ani de-atunci... . Ş’apoi nu era lucru uşor­. Nici u­ulii dintre cei dela cari s’ar fi putută informa despre numele Rosseili, nu mai trăiau, seu­rm-lil mai cunoseeau. Proprietarul­ otelului ila sfătui se m­erga în vre-o bibliotecă publică: acolo poata afla rjiareie vechi, dar cum­ câ în ce moda ară putea să-i folosescă aceste diare atelierul, nu i-a sciuti spune. In desperarea lui, Sanin întreba de d-la Klüber. Deşi acesta nume îi era bine cunoscuta atelieruiu , totuşi s’a în­şelata. Comerciantulil de mode de odi­­nioră se fâcu­ capitalista, în urmă fiindcă îi mergeau rău afacerile, dete falimenta şi răposa în închisorea insolvenţilor­. Vestea aceasta, mai ales­ pe Sanin, nu l’a prea întristata. Eli începu să-și în­­chipueseâ călătoria sa, fără de nici o însămnătate.... Intr’o cji însă, pe când frandaria printr’una călindară de adrese din Frankfurt, o dată peste numele Dön­hoff, își lua numai decâtu o trăsură și plecă spre locuinţa lui, deşi nici­decum nu putea spera cu siguritate, că acesta Dönhoff i-ar fi cunoscuta şi că are pu­­te-la­ va lămuri despre cele întâmplate cu familia Rosseili ? Ia fine totu atâta, cela ce e în pericula de-a se îneca, cercă să scape şi cu ajutorul­ unui fira de paiu. Sanin afla acasă pe Dönhoff și re­cunoscu numai­decât­ în încărunțitula bărbata pe inimicula său de odinioră. Acesta încă ila recunoscu, ba chiar se bucura de vederea lui. Ii povesti lui Sanin, că familia Rosseili de multă vreme a emigrata în New-York, în America; că Gemma s’a căsătorita după una ne­­guțătora; și că era, Dönhoff, poate să capete adresa bărbatului ei dela unii amicii al­ său, care are multe relații cu cei din America în afaceri de negoță. Sanin ruga pe Dönhoff, să-l ajute ea să afle adresa Gemmei, și — ce bucurie! Dönhoff, Intr'adevăr, îi aduse adresa bărbatului Gemmei, care era: Slokum Jeronim, New-York, Broadway’, Nr. 501. „Deşi aceasta adresă este din 1850“, zise Dönhoff „totuşi trebue să sperăm“, că frumseţa de odinioră a Frankfurtului trăeste încă, şi că n’a părăsita oraşula New York. Şi-ţi mai aduci aminte de acea damă rusă, care pe-atunci locuia în Wiesbaden, doamna Bo-Bolosov, trăesce încă ? „Nu“, răspunse Sanin, „a murită de multă“. Dönhoff îla privi și vecienda, că Sanin făce față seriosă și se întorce de cătră elfi, fără de-a mai duce o vorbă, — se retrase. Sanin, încă în criua aceea scrise o epistolă doamnei Slokium Gemma. In acestă epistolă îi spunea, că-i serie din Frankfurt unde a mersa numai din causă ca să-i caute urma, că el­ nu e vred­nicit de iertarea ei şi că nu i-a rămasa decât o singura speranță, că ea în cercul­ în care trăesce, se va simţi fericită. Der — adause — în urma unei întâmplări neașteptate, ce i-a deșteptată așa de viu tipurile trecutului, s’a hotărîta să-și aducă aminte crosl de elă. Ii vorbia apoi de (31) Din dieta ungureasca. In ședința dela 28 Novembre, fiindu vorba despre starea învăemmtului popo-­­ ralu, deputatulă . Kiss Albert dice, că ministerială in­­! instrucțiunei publice, pe lângă neînsem­­­­nata sumă ce i-s’a prevădută în budget, abia decă va fi în stare să conserve in­­stituțiunile esistente, nicî de cum însă nu va putea să sporescă num­erni ii acestoră instituțiuni, cu toate că ar fi mare lipsă de a se spori. Este datorinţa térei de a se îngriji şi de regularea salateloră învăţă­­toriloră. De şepte ani încoce ne’ncetată cresce numărul ă aceloră şcole, ai căroră învăţători îşi părăsescă postulă şi iau lumea’n capă, ba s’a întâmplată, că ună învăţătoră s’a aplicată ca servitoră la nisce băi din capitală şi spune lumei, că lui îi merge acolo mai bine, decâtă ca învăţătoră. Din ană în ană cresce nu­­merul şi aceloră şcole poporale, cari nu-şî capătă învăţători din causa prea micului salară. După raportulă ministerială, în anulă şcolastică trecută, mai multă ca dela 300 de şcole şi-au părăsită postulă învăţătorii, fără să se fi putută afla alţi învăţători, cari să le ocupe locuia, din causă că salariilă e peste măsură mică. Oratorulă se provocă la raportulă ministrului de culte şi instrucţiune pu­blică, în care se arată , că în anulă şcol. 1889—90 s’au şters şi din evidenţă 104 şcole, din causă că pate întregă anulă nu s’a propusă în ele din lipsa de în­văţători şi că în cei mai de-aproape 7 ani apropo o miiă de şcoli au încetată în modulă acesta de a mai funcţiona. Se mai dice în raportulă ministeriala, că causa acestui rău este a se căuta mai întâiu de tóate în miseri­a comunelor­, cum şi în instinţa acestora de a se sub­­trage dela sarcinele şcolare. Astfel, stândă lucrurile, trebue să constatămă — (ju de oratorulă, — că după 22 ani a sosita timpulă, ca statuia să ducă odată în deplinire legea creată de legislaţiuni, şi acolo, unde comunele sunt slabe, singuratici susţiitori ai şcolei vrea să se subtragă dela purtarea acestei sar­­cine, statul­ se-şi implinescă datorinţa, pre­­tindendu-şi dreptul­ de a se ingera în lucru şi acastă ingerinţă să şi-o şi asigure.

Next