Gazeta Transilvaniei, mai 1891 (Anul 54, nr. 97-121)
1891-05-23 / nr. 115
Braşovd, 22 Maiu v. Din momentul, în care contele Apponyi şi cu partida sa s’au declarată solidari cu proiectul de reformă alu administraţiunei de stată, presentată de ministrulă-preşedinte Szapáry — situaţiunea în cercurile politice unguresc! s’a schimbată în modă esenţială. Numai demnacjile, când se desbătea în dietă proiectulă de lege privitoră la jurisdicţiunea consulară, organele guvernului pe’ntrecute îşi băteau jocă de oposiţia moderată şi de conducătorul- seu, contele Apponyi, insuindă a-lă discredita înaintea opiniunei publice unguresc!. Astăc! înse pressa guvernului şî-a întorsă chepenegula. Ea nu găsesce destule cuvinte pentru a preamări pe Apponyi şi a lăuda „ extra-ordinarei e “ lui calităţi. Chiar şi semi-oficiosulă „Nemzet“, care nicî-odată nu s’a prea însufleţită pentru o fusionare cu partida lui Apponyi —de frică, se înţelege, ca nu cumva prin o asemenea fusionare se-şî perda prestigiului puterei — este de rendulă acesta câtă se poate mai cochetă faţă cu Apponyi şi nu cruţă chiar de locă cuvintele de laudă la aadresa acestuia. Peste totă, organele guvernului se unescă întru a constata, că o complectă fusionare între Apponyi și guvernă este în apropiare. Dar or!câtă de mare ar fi bucuria, ce o pricinuise în cerculă coloră dela guvernă alăturarea lui Apponyi la proiectulă de reformă ală administrațiunei, ei voră avea încă se suporte o luptă desperată cu cei din partida independentă şi dela 48, car! deşi, celă puţină în decursulă desbaterilor actuale,au remasă numai singur! în oposiţiă, suntă înse hotărîţî a duce lupta pănă la cele mai extreme margini. In alianţă cu acesta partidă voră lupta în contra proiectului pentru introducerea administraţiunei de stată şi acei vre-o crece deputaţi, car! au eşită din partida guvernului, voră mai merge mână în mână cu ei şi câţiva deputaţi, ce stau afară de partidă, precum şi vre-o alţi doi-trei din partida moderată. Toţi aceştia voră forma o putere, care fără Indoela va face mari greutăţi guvernului, ba în vederea luptei desperate, ce e în armă de a se desfăşură, chiar în cercuri politice bine informate se combină la o eventuală disolvare a camerei. Nu este eschisă posibilitatea, că în urma complicaţiunilor politice, ce stau iscată şi probabilă, că se voră isca încă în viitoră, se ajungă Apponyi la cârmă, căci după cum se poate observa chiar şi dintr’ună articulă publicată ci ctele acestea în „Pesti Napló“, organulă oposiţiei moderate, cam la acesta aţintită contele Apponyi şi prin alăturarea sa la proiectulă de reformă ală administraţiunei. In casulă acesta s’ar afla, pote, şi amen! de aceia, cari din atitudinea de pănă acum a contelui^Apponyi ară conchide în câtva, că sub guvernulă lui dără-dară ne-amă pute aştepta la o politică mai puţină agresivă faţă cu naţionalităţile. S’ar înşela înse amară cei ce eventuală şi-ar face combinaţiunî de asemenea natură. Adevărată, că chiar faţă cu proiectulă de reformă ală administraţiunei de stată contele Apponyi declară, că elă îlă primesce, dar nu cu scopulă accentuată de ministrulă Szapary, de-a voi „se’și fauresca arme pentru a asupri drepturile cetăţenilor nemaghiarî şi a răpi egala îndreptăţire a acestora, ci tocmai cu scopu contrarii“. Asemeni declaraţiunî însă nu pară a avea pentru noi nici o valoare. Nu dela o personă putemă noi aştepta schimbarea politicei agresive faţă cu naţionalităţile, ci acesta s’ar putea spera numai dela o radicală schimbare a actualului sistemă de guvernare greşită și ticălosă. FOILETONUL:I „GAZ. TRANS.“ Despre Mirabeau. Din studiul lui Victor Hugo. I. In 1781 se vorbia multă în Francia despre o desbatere seriosă, ce se iscase în sînulă unei familii între ună tată și ună unchiu. Era vorba despre ună membru periculosă, cu care aceasta familiă nu mai știa ce să facă. Acestă oră trecută deja peste prima faşă ferbinte a juneței și cu toate acestea cuprinsă de frenesia etății pasionate, plină de datorii, perdută în nestrăvănii, se despărţise de soţia sa, se duse pe una a altuia, a fostă condamnata la morte şi decapitată în efigie pentru acesta faptă, fugise din Francia, se reîntorse ărăşi, coresă şi părându-i rău, precum cricea elă, şi — vindecată de neascultarea sa — elă cerea să reintre în familia sa şi a’şi relua soţia sa. Tatălă doria aceasta, voindă să aibă nepoţi şi să’şi perpetueze numele său, sperândă de altcum a fi mai fericită ca moşă, decâtă ca tată. Insă fliulă risipitoră avea treijeci şi trei de ani. Trebuia să fiă refăcută de tată. Dificilă educaţiune acesta! Reașezată în societate, pe ce mâni să’lă încredințeze? Cine se va însărcinare a îndrepta şira spinărei unui astfelă de caracteră ?... Tatălă voia să’lă dea unchiului, unchiulă voia să’lă dea tatălui. — Ia’lă tu, cjicea tatălă. — Nu’lă vreau, cjicea unchiulă. — „Să presupunemă în faptă replică tatălă, că acestă omă nu e bună de nimică, chiar de nimică. Elă are gustă, şarlatanismă, aeră provocătoră, de acţiune, turbulenta, audace, seducătoră şi câte-odată cu demnitate. In comandă nu e nici dură, nici nesuferită. Ei bine! toate acestea nu suntă decâtă a’lă face să’lă vedi dispusă a uita ajâua de ieri, ne îngrijindu-se pentru cea de mâne, supusă impulsiunei momentane, copila, papagală, omă abortată, care nu cunósce nici posibilulă, nici impossibilulă, nici necomoditate, nici comoditate, nici lucrare, nici repausă, și care se abandoneza îndată ce lucrurile resistă. Cu toate acestea credă, că s’ar pute face escelenţă de utilă, decă va fi prinsă de mânerulă vanităţii. Elă nu’ţi va scăpa. Eu nu’lă voiu cruţa cu raţionamentele mele matinale. Elă cuprinde morala mea, bine susţinută şi lecţiunile mele totdeuna vii, pentru că ele conducă spre mnă scapă totdeauna reală, bine solindă, că fără îndoială natura nu se poate schimba, că raţiunea însâ serveşce acoperi părţile slabe şi pentru a le cunoasce bine, pentru a evita ca să nu debordeze pe acolo“. „E o problemă furiosă, reluă unchiulă, a voi să rotunzesci ună caracteră, care nu e decâtă ună ariciu plină de ţepe cu prea puţină corpi!“ Tatălă însă insistă: „Fii milostivă faţă cu nepotulă tău, uraganulă! Elă recunosce toate posiţiile sale, pentru că elă e celă mai mare afirmătoră din universă, dar e cu neputinţă ca cineva să aibă mai multă înlesnire şi spirită. E mă fulgera la lucru şi espeditivă. In fondă cei trei deci şi trei de ani ai lui facă câtă cei şăse-deci şi şase ai mei şi nu e lucru rară a vedè mnă omă în etatea mea, deşi încărunţită înainte de vreme, a se îndeletnici cu obosirea picioarelor şi a spiritului tinerilor, în decursă de optă ore de preumblare şi de cabinetă, pentru a vede apoi ună burdufă umflată, gravă şi cu aeră îmbătrânită, cricândă fată şi a nu sti cum să se purte. Elă are trebuinţă nemărginită de a fi guvernată. Elă o simte acesta prea bine. Tu trebue să te însărcinezi cu acesta. Elă scie, că tu mi-ai fostă mie totdeuna şi vei pute fi şi pentru elă şi pilotă şi busolă. Elă îşi pune vanitatea în unchiulă său. Ţi’lă predau ca pe ună subiectă rară pentru viitoră. Tu ai totă Saturnală, care lipsesce Mercurului său. Dar când îlă vei ţină să nu’lă laşi să plece. Dăcă va face minuni, ţine’lă strînsă şi du-lă de mânecă; sărmanulă are lipsă de acesta. Decă tu ’i vei fi tată, te va mulțămi, dăcă ’i vei fi unchiu, elă e perdută. Iubesce pe acestă bărbată june!“ — „Nici-decum, tjise unchiulă, eu sciu, că subiecte de pănura acesta sciu face câtva timpă labe de pisică; și chiar eră de altădată, când trăia în apropierea mea, era ca o fată mare, când încruntamă numai puțină sprâncenele. Der acuma nu’lă vreau. Nu mai suntă nici în etatea, nici nu mai am gustă a mă frământa cu imposibilulă.“ — „O frate! reluă bătrânulă rugătoră, deca acesta creatură dislocata pót© fi vre-odată repusută, nu va pute fi decâtă numai prin tine. Deóarece elă , desmățată, n’ași pute să’i dau ună patronă mai bună, ca pe tine. Ia-lă, fi bună și firmă cu elă și tu vei fi mântuitorulă său și vei face din elă capulătău de operă. Elă să scie, că sub faţa ta lungă, severă şi rece să ascunde celă mai bună omă, cea esistată vreodată, bună omă din ceata sfinţiloră. Sondăză-i inima, cultivă-i mintea. Tu es omnisspes et fortuna nostri nominis! — „Ba nu, replică unchiulă. Nu „Cestiunea română.“ Noua revistă politică-literară din Berlină, „Das Zwanzigste Jahrhundert“, despre care principele Bismarck se esprimase foarte favorabilă la timpulă seu, publică la loculă primă ună lungă articulă sub titlulă de mai susă. In introducerea acestui articulă, apărută în Nr. 7 ală susă zisei reviste, se face amintire mai întâiu de evenimentele din peninsula balcanică , se arată starea neliniştitore din Serbia, Muntenegru, Albania etc. apoi se amintesce despre asasinarea ministrului bulgară Belcev şi despre alianţa ruso-francesă.După acestea articululă continuă astăfeliu: „Faţă de acestă situaţiune generală politică şi faţă de lucrurile din peninsula balcanică, e mai mult, ca momentuosă împrejurarea, că cestiunea româna, despre care deja de mai mulţi ani se vorbesce, devine acum din ce în ce mai puternică şi împinge spre o decisiune. In ce constă acestă cestiune română? Esistă ore o astfeliu de cetiune? Cum s’a născută şi unde îşi caută ea resolvarea ? Despre cestiunea română pănă acum puţină s’a vorbită în vestulă Europei, piarele nu s’au ocupată aprope de locă cu ea şi n’a jucată nici und rolă în politica generală. Ea era privită ca o afacere internă austro-ungară şi n’a aţîţată de locă spiritele dincolo de stâlpii negru-galbenî dela frontieră, pentru că clica ungaro-semitică, în mânile căreia se află pressa austro-ungară, s’a îngrijită, ca sfera şi însemnătatea acestei cestiuni să nu ajungă la cunosciinţa lumei de dincolo de cercurile interesate. Abia din tomna anului trecută s’a întâmplată altcum: abia de când Românii din Ungaria au începută lupta desperată făţişă şi cu putere în contra asupritorilor maghiari şi de când elementele naţionale din regatul României au începută să se intereseze de conaţionalii lor prigoniţi din Ungaria; numai de atunci s’a atrasă atenţiunea cercurilor politice mai largi asupra cestiunei române. Şi îndată s’a arătată, că ea este o afacere politică şi naţională de o mare însemnătate pentru întregă Europă, întru câtă nemijlocită sau mijlocită ea influinţeză asupra desvoltărei viitoare a lucrurilor din sudostală continentului nostru. Ca toate cestiunile temporale mari şi politice, ce stau la finea secuiului al 19-lea spre cercetare şi răspundere, astfelă şi cestiunea română este o cestiune politică şi de dreptă publică şi în generală istorică, aşadară are o causă duplă de nascere. Poporulă Românilor, sau Romaniloră, care după statoririle şi apreciările mai nouă statistice, este de circa 11 milioane de suflete, şi graţie cursului de desvoltare istorico-politică ală istoriei stateloră şi poporeloră din unghiulă sudică ală Europei, şi graţiă înţelepciunei diplomaţiloră, cari au pe consciinţa loră atâtea creaţiuni istorice nenaturale, — întocmai ca Sârbii, Grecii şi Bulgarii, nu suntă uniţi într’ună întregă compactă naţională sau de stată, nici politicesce, nici în privinţa dreptulu publică, ci se afla ca fracţiuni şi formaţiuni de state ultime în peninsula balcanică şi în nordulă ţărilor limitrofe. Dintre aceşti 11 milioane de Români, cari în cursulă is .9*aeta‘ ese In fiăcare dl. Aftuaate nntn Antic-Ungaria. Pe ană ană 12 8., pe neut Ioni 6 8., Pe trei luni 3 8. Petii Mânia dlatrainitata. Pe nnu anu 40 franoT, pe ș0se luni 20 franoT, pe trei luni 10 franoT. Se prenumeră la toate ofierele poștale din Intru și din aiarft și la doi. colectori. Atwiamemit nemi BiaioTî, la administraţione. piaţamare Nr. 22, etagiulă I., pe ană ană 10 8., pe şise loni 5 8., pe tre iuni 2 8. 50 or. Ou dusulă In casă. Pe ană ană 12 8. pe sese luni 6 8., pe trei lani 3 flână exemplară 5 or. v. a. sau 15 bani. AtStă abonamentele câtă şi inserţianile sântă a se plăti înainte. îKicdun AiiliiiMiusi TiîOîîaîa: BMSOVU, pista mar» Ir. 22 Borisori nefrancat» no primason. Manaieript« nas«retrimită I Biroirusie amilui: Brepovü, pista mare Ir. 22 Inserate mai primescă tn Vlsna Mndolfü MosssHaassnstein <* Tolgsr ItUo Maas), Henris Behais*, Alois Sornál X. Bakes, A, Oţţtlik,J, Dontsshsrg; In Budapstts: A. V. Sálikor gtr Anion Mssn Schsiem Btmat: Is Frankfurt: 8. L. Danbs; In Hamkurg; A. Steiner. Fretulă inserţianiloră; o serii tarmondă pe o poloni 8 er. m 80 er. Umbra pentru a publicare. Publicări mai dese după tarifă și Învoială. Ennieme pe pagina EU-p ossreă 10 ev. v. a. sin 80 bani. Nr. 115. Braşovt, Joi 23 Main (4 Iunie). 189L