Gazeta Transilvaniei, iunie 1891 (Anul 54, nr. 122-144)
1891-06-30 / nr. 144
ftftitnits AaataUtrailBtt Timisín: » WSliVU. plats nare Hr. 22 Scrisori noftaneato na ne bettaasefi. Îfouiuicîipfte ausare= trimită I Birourile se smilui: Brajovfi, piața mare Hr. 22 înserate mai prímasei tr. Vinnsendorfu Mosae.Vaaeenstein & Yotger f Stic Maas), Henrit Sehaitk, Alois Semd! X.Bvket,A.Opvtak,J.Sc*.tu&erg. ln Baîapstta: A. V. Soli- Hrger An or. Menet Solutein Senat: !■ Frankfurt: G. L. D.mbt.\n Hamburg: ul. Steiner. Fretulă inserţianiloră, o aeriă *srmondă pe o edoaca 8 or. g [ 80 or. iîmbra pentru o pulicăre. Fnblisâri mai dese iupă tariff, pi Învoială. Sasiame pa pagina III-o o sereă 10 er. ». a. cen 80 bani. CLUTT^E^tT ide zedtj-n^instie c.i^ 2S) înseta* ©se în fiă-oa^e dl* :l AîoMite pairi Austrn-Uagaria Ffi tină ană 12 ft., pe ses. iun. 6 fl., la trei luni 3 ft. Perns România si străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe sese luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se pronumeră la tót© oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Areonamientulfi pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu. 12 fl. pe ?ess luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unui esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. At&ta abonamentele câtn și inserțiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 144.—Anulă LIV. Brașovt, Sâmbătă, Duminecă 30 Iunie (12 Iulie). 1891. Din oau sa Sf. sărbători de mâne, diarula nu va apără până Luni sera. ISTcu abonamentu la Cu 1 Iulie £8®f stilu vechi« se deschide nou abonamentu, la care îivitămd pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei noastre. Preţulîi abonamentuluî: Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 8 fi pe şăse luni 6 fl., pe unu anu 12 fi. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şese luni 20 franci, pe ună anii 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şăse luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci, pe şăse luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşoră şi mai repede prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovii, 28 Iunie v. Cine ar fi crecjuta, că acum fanaticii din dieta ungară se vor ridica şi în contra unui Guido Baussnern, care aede una şiră lungă de ani este slugă plecată a guvernului şi face parte din partida acestuia? Pe temeiul meritelor câştigate de d-lă de Baussnern pe acestă cale, a fostă elă numită fispană la Făgăraşă de cătră ministrulă Szapary. Se cfice, că Saşii, cari într’ună timpă îlă escomunicasera pe Baussnern, n’au vrută se-lă aibă ca fispană şi aşa ministrulu, vrendă a le face pe voia, l’au numită fişpană într’ună comitată românescă. Marţa trecută, d-la Guido de Baussnern fu instalată ca nou fişpană în Făgăraşă. Cu ocasiunea acésta, dânsula ţinu una discursi, în care, pe lângă închinăciunile, ce le face în sasu, a voită se arate şi conaţionaliloră sei Saşi, cari îlă numărau intre fii perduţî ai neamului loră, că elă a fostă Sasă, este Sasă şi va rămână Sasă. Am primită ună raportă amănunţită despre instalarea dela Făgăraşă, pe care ne pare însă rău, că nu l’am putută publica în numărulă de astăc!Î In acestă raportă ni se spune, că noulă fispană a cţisă între altele, că deşi a fostă candidată de mai multă timpă pentru postură de fispană, totuşi nicî-odată n’a sperată a fi numită fişpană tocmai în comitatulă Făgăraşului ; a cfisa mai departe, că densula de origine nu e Maghiară, ci Sasă, şi că nicî-odată nu şi-a tăgăduită şi nu-şî va tăgădui originea sa, dar că este cu trupă şi sufletă pentru idea de stată maghiară ş. a. Baussnern vrendă astfeliu se arate conaţionaliloră sei Saşi, că elă pate se fiă şi Ungură mare şi Sasu mare totodată, şi-a aprinsă numai paie în capă, căci oposiţionalii din dietă s’au folosită de acestă împrejurare, cu scopă de a discredita guvernulă în opiniunea publică maghiară. Aucriţi acolo! Ună fispană numită de guvernulă ungurescă se cuteze a ofice, că elă nu este Maghiară, ci Sasă de origine şi ca va română Sasă ! Deputatulă Pazmandy din stânga estremă a dată espresiune acestei uimiri, cea cuprinsă pe fanatici, strigându între aplauseie sgomotose ale partidei sale: „Trebue se protestămă de pe băncile acestea în contra acelei păreri, că în Ungaria potă se esiste omeni, cari s’au născută aici şi tată nu suntă Maghiari! “ Scopulă interpelantelui a fostă, de a afla, în ce stă pretinsa înţelegere a guvernului cu Saşii din Ardeală, şi dăcă în adeveră Baussnern a fostă ună mijlocitoră pentru acăstă înţelegere şi a primită după realisarea ei, ca răsplată, postulă de fisoană la Făgăraşă ? „Trebue“, cise ela, ,,se ne clarificămă despre aceea, că ore suntă în Ungaria naţionalităţi în sensă politică, că ore este cu putinţă, ca guvernulă ungurescă se pacteze cu aceste naţionalităţi, ca ore se poate numai şi recunosce aceea, că aceste naţionalităţi se aibă conducători şi omeni de încredere? Aşa credă, că nu “ D-lă deputată din stânga poate crede ce vră. Ce să credemă însă noi, când vedemă, că cei ce facă gura cea mai mare în dieta ungară acum nici aceea nu mai voră să o recunoscă, că aici mai trăescă şi naţionalităţi nemaghiare, cari au conducătorii lor, firesc! ? N’a cutezată ministrulu Szapary să răspundă nici ună cuventă la atacurile lui Pazmandy, prin cari denăgă Nemaghiariloru și dreptulă de a se mărturisi ca ceea ce suntu. N’a cutezată să ia în apărare legile și așezămintele, cari suntă atacate deopotrivă de acăstă fanatică opiniune, ce domnesce între deputaţii din dietă. N’a cutezată, dér nici n’a vrută, şi acesta este celă mai tristă lucru, ce trebue să’lă constatăm u astăci faţă cu nenorocitele porniri ale şovinismului maghiară. Dér nu ne mirămu atâtu de fanatismulu lui Pazmandy, câtă ne mirămă de slăbiciunea ministrului Szapary, care în faţa unoră astfeliu de pretensiuni esagerate, cari denéga însă şî basele legilor esistente unguresc!, nu cutdză să răspundă alta, decâtă că nu cunósce încă textulă oficială ală vorbirei fispanului Baussnern şi de aceea nu pote se ia răspunderea pentru cele 4’se de elă. Şi-a spălată dor mânile, ca Pilată, şi forte bine au făcută cei din stânga estremă, că l’au luată în rîsă, 4ic®n(iă, că şi-a trimisă în comitatulă Făgăraşului ună astfelă de omă de încredere, încâtu, nici pentru discursul acestuia de instalare nu poate lua răspunderea. Guvernul a încercată s’o dea măcaru cu Saşii din Ardeală pe o cordă mai lină, şi acum nu cutăză să mărturisăscă nici atâta pe faţă de frica aşa zisei ,,opiniunî publice maghiare“,pe care o formeza Jidano-Maghiarii dela gazetele unguresci şi deputaţii fanatici din dietă! Unde vomă ajunge, dăcă voră merge lucrurile totă aşa? FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Cei trei fraţi. — Poveste. — A fosta odată una tată, care avea trei feciorî. Avere n’avea alta decâtă una pluga şi nu făcea altceva nimica decâtă munca câmpului. A muncita omul, de şi-a hrănită copii şi i-a crescută şi i-a făcuta mari, or când a’mbătrânitu, de n’a mai putută munci şi a veduta că i se apropie sferşitulă, a chemata pe copii la patulă lui şi le-a disă’. Dragii tatei, iacătă eu aunta bătrână şi vădă că mi s’a apropiata ciasulă morții; în urma mea n’am să vă potă lăsa altă avere decâtu plugulu, pe care ilu sciţî, luaţi-la şi voi, să-lu stricaţi şi să daţi să vă facă din elă trei case, să vă hrăniţi cu ele şi să mă pomeniţi. Bătrânul închise ochii, or feciorii lui l’au plânsu şi l’au îngropată şi după ce l’au îngropata s’au gânditu la vorbele tată-său să facă precum iia lăsată cu limbă de morte. Ia ei ferula plugului, mergu cu elu la unu feraru şi dă de le face trei oase şi după ce li le face, le ia în spinare şi pléca cu ele la lucru. Mergu ei aşa din locu în locu şi erau tare săraci, şi pănă dă de unu câmpu cu pane, unu câmpu neîngrijita. Cum dă ei de câmpula acela și cum ila văda așa neîngrijită își gândescu să se apuce ei de el, se-la grijăscă, și începuse-la posésor. Ei de diminăță nu mâncaseră nimica înfiua aceea și erau morți de férne, der de lucru totă nu se lăsa. Când era pe la amedi, numai éta vede, că vine o furtună mare și unu noru grosu și din norü se arată unu smeu și-i íntrebá: Ce faceți voi aici, băeți ? — Lucramu. — Cine v’a pusă? — Nimenea, noi ne-amu pusu; amu vedutu că câmpulü e negrijitu și ne-amu apucată se la grijimü noi . . . Smeulü apoi îi íntrebá: Mâncat’ați voi ceva? — Nu, răspundu ei. — Haideți dară și mâncați și pe urmă veniți și vă apucați ei de lucru, și smeula pleca înainte, ei copii după densulț, pănă ajungă la palatulă smeului. Acolo fratele celă mică dise: Frați loru, noi să nu mai mergem cu smeula, să ne’ntoarcem mai bine Inderetu, că elu are să ne dea carne de omit să mâncămă și sânge de omă să bemu . . . Der ceilalți doi frați dica: Haide să mergemu să mâncămă, că mie mi-e férne de nu mai potă, să ne deie și focu, și focă ași mânea, că nu mai potu de férne. — Bine, zise atunci fratele celă mică, care era și cam nesdrăvană, déca voi vreţi să mâncaţi, atunci mâncaţi voi; ér déca vă va întreba, că eu de ce nu mănâncă, să spuneţi că în viaţa mea carne nu mănâncă, nici vină nu beau. Aşa s’au dusă înlăuntru cu toţii şi cei doi fraţi au mâncată, ér celă mică nu, ci avea o cojiţă de mămăligă uscată de trei diie în sână, a scos-o, a mâncată din ea, şi a mai şi lăsată, el cândă l’a întrebată smeula, că de ce nu mănâncă şi elă carne, a spusă şi elă şi fraţii lui precum se înțeleseseră şi smeula a credută. Atunci după ce au mâncată şi-au luată éra drumulă la câmpă şi s’au apucată era pe lucru şi lucréazá pănă seara, când erá vine furtuna şi norulă cela şi cu ela erá vine smeula şi le dice. Haideţi şi mâncaţi şi vă culcaţi şi mâine să vă apucaţi érá de treabá. Smeula pleacă înainte ei cei trei fraţi după elă în urmă. Dér celă mai mică erá le dice: Fraţiloră, haideţi să ne întoarcemn îndărătă și să nu mai mergem, că elă în astă seră are să ne omoare.... Dar ceilalți doi frați îi răspundă: Da, tu știi multe. — Bine, dise elă, haideți atunci, dar să fiți deștepți. S’au dusă acolo la smeu în palatulă lui, au mâncată și s’au culcată. Smeula avea trei fete de ’mpărată furate de mici dela părinţii loră şi crescute de elă. Sara le culca pe fete cu capulă la părete, or celoră trei feciori le-a spusă să nu dorma cu capulă la părete fiindcă e umedă şi trage. Smeula în urmă s’a dusă şi s’a culcată; totă aşa şi cei doi fraţi mai mari cum au pusă capulă pe perină au şi adormită ca morţi. Dar fratele celă mai mică a rămasă trează şi a luată seama cum face smeula totă treaba, cum închide uşile şi toate celea, apoi a văclută şi care e puterea smeului şi l’a păzită pănă a adormită şi s’a dusă de i-a furată biciulă, că într’asta îi sta puterea; er de fraţii lui s’a ascunsă, că i-l’a furată. Pe urmă a luată pe fraţii lui şi i-a pusă în loculă feteloră şi acestora le-a pusă căciulile loră în capă şi le-a pusă în patulă loră cu capulă la margine şi apoi s’a culcată şi elă. Pe la meciudă nopţii smeala se deşteptă, vine unde durmiau fetele şi predendă, că suntă cei trei feciori, se furişază frumuşelă şi le taie capetele, apoi se duse ora şi se culca. Atunci băiatulă celă mică deşteptă pe fraţii lui şi arătându-le fetele, le zice. In memoria lui Viiliaii Kostălniceanu, ţfiarele ce le primiau din Bucuresci ne spună, că înmormântarea lui M. Kogălniceanu se va face Duminecă în Iaşi. Nu putemă să onorămă memoria marelui şi neuitatului bărbată de stată ală Româniloru mai bine decâtă arătândă în ajunulă înmormântării sale, cum a simţită, cum a cugetată, şi cum a insuitu elă pentru neamulu său iubită dela Dunăre, Nistru şi Carpaţî. Mai întâi vomă reproduce partea cea mai de căpetenie din memorabilulu discursă ală lui M. Kogălniceanu, ţinută în camera română la 5 Decembre 1890. Acestă discursă precum şi vorbirea sa dela 7 Decembre le-a publicată M. Kogălniceanu într’o broşură înainte cu vreo 6 săptămâni. „Aceste vorbiri şi scrisoarea ce am adresat’o Regelui Carolă cu ocasiunea jubileului dela 10 Maiu, cuprindă testamentulu meu politică“ zise ilustrulă bărbată de stată cătră Directorulă fetei ndstre. Eată dor ce lasă M. Kogălniceanu viitoarelor generaţiuni din România liberă şi independentă dreptă moştenire spirituală şi dorinţă fierbinte pentru viitor.