Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)

1891-11-21 / nr. 258

Din causa Sf. sărbători de mâne, diavula nu va apără pănă Vineri sera. Braşovu, 20 Noemvre st. v. In marea adunare a partidei „naţionale“ seu a Apponyiştiloru, ce s’a ţinută Dumineca trecută la Mişcolţi, s’a inaugurată în modă solemnă lupta energică şi hotă­­rîtă a acestei partide în contra guvernului actuală. In fulminanta sa vorbire, con­tele Apponyi aţîţă la luptă pe a­­derenţii sei, presentându-le situa­­ţiunea creată sub guvernulă lui Tisza şi a urmaşului seu Szapary, ca ne mai suportabilă. Numai ună condeiu ca ală lui Molliére, c­ise Apponyi, ar pute se descrie corupţiunea stărilor­ actuale dela noi; în viaţa publică a patriei noastre progreseaza para­lelă abusurile de pe vremea lui Napoleonă al­ IlI-lea şi cele din republica nord-americană, ală că­reia morală politică se roarcheaza în devisa: to the victor spoiel — ală învingătorului este prada. Ca cea mai puternică dovadă pentru susţinerea graveloră şi nu­­meroseloră sale învinuiri, contele Apponyi se provăcă la raporturile umilitore ale guvernului ungurescu faţă cu guvernulă austriacă. In privinţa armatei comune, iuise Ap­ponyi, n’amă putută face nici mă­­cară ună singură pasă în sensulă unei respectări mai stricte a pac­tului dela 67 şi în direcţiunea, ca partea ungurăscă din armată se o apropiămă mai tare de sen­­timentulă naţională; la honve­­cjime vedem­­ o permanentă ten­dinţă de a ni se slăbi caracterulă na­ţional ; în cestiunea judecătorielor­ consulare, guvernulă a instituită o judecătoriă comună c. şi r., care în numele împăratului şi regelui pote pronunţa verdicte asupra sorţii Maghiarilor”, „cari nici în epoca cea mai aulică n’au cunos­cută altă judecătoră supremă şi altă autoritate, în ală căreia nume să se pătă pronunţa verdicte, afară de regele ungurescă“. In fine se mai provocă contele Apponyi şi la casulfi dela Fiume şi arătă, că din partea guvernului comună nu li­ s’a făcută Maghiarilor, nici mă­­cară hatârulă de-a transfera dela Fiume acela regimentă „cu mari sentimente croate“, în timpă ce dăcă, pentru esemplu, la regimen­­tulă de infanteriă, ori la regimen­­tulă de cavaleria staţionată la Kecskemet s’ar manifesta vre-ună semnă de simpatiă faţă cu o ast­­felă de directivă politică, n’ar fi ore silită să sbore numai decâtă la Klagenfurt, său în Galiţia? Acestea suntă apostrofările cele mai succese din vorbirea contelui Apponyi, prin cari­eră a şi storsă aprobările cele mai hotărîte din partea ascultătorilor­ săi maghiari. Pactură dela 67 l’a amintită contele Apponyi numai întru câtă prin „stricta lui respectare“ speră să se pătă dobândi „independenţa naţională“ şi „proclamarea statu­lui naţională maghiară“, ci de cestiunea naţionalităţilor­, care stă în legătură cu acestă pactă, n’a amintită nici ună cuventă şi, de vreme ce vorbesce de „stată naţională, maghiară“, de sine se’n­­ţelege, că nici n’a putută aminti, deorece pentru elă acăstă ces­­tiune — atâtă de nepotrivită pentru câștigarea de popularitate între Maghiari — de­ocamdată nu esistă. Dar decă sortea îlă va spri­jini pe contele Apponyi, ca să ajungă și elă odată în locală, unde se află astăcji adversarulă său Szapary, va trebui şi elă să simtă, că o cestiune de naţion­ali­­tate esistă în ţara acesta, şi decă nu va voi, ori nu va fi în stare să ducă în deplinire resolvarea acestei grave cestiunî, va fi silită şi elă tocmai aşa să se subordi­­neze celor­ dela Viena, şi tocmai aşa să facă dependentă sartea „naţiunii“ de voinţa acestora, pre­cum impută că o face guvernulă Szapary, în zadară strigă ei în contra Austriei şi în zadară revnescă după „ independenţă naţională “, căci pe câtă timpă continuă răsboiulă de esterminare în contra naţiona­lităţilor­, de o deplină emancipare de sub Austria nu poate fi vorba; căci spre a pute a supri majorita­tea locuitorilorfi nemaghiari din țară, guvernulă ungurescă are lipsă de sprijinulă Austriei, tocmai așa, precum actualulă guvernă ală Austriei, spre a-și pute susține su­premația peste popoarele neger­mane din partea de dincolo a mo­narchiei are lipsa de sprijinulă Ungariei. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ (15) Cerşitorea de la Ponts des Arts. Novelă de Wilhelm Hauff, trad.de Cornel Scurtu. Iosefa, după câteva minute, îşi veni în fire, ea ceru să o ducă în camera ei, ceea ce se şi făcu, cr fetele şi femeile se întrebau unele pe altele cu curiosi­­tate; ele spuseră sute de mijloace, cari se întrebuinţeză în contra leşinului, ele povesteau cum li­ s’a întâmplat a­colo şi colo, ele în fine înţeleseră, că încordarea cea mare a d-nei de Faldner, multele griji şi afaceri din cfiua acesta, au prici­nuita aceasta întâmplare și grija, că ba­­ronulă se va blama, fiind­că se purtase forte necuviinciosa, a accelerata causa. Baronulă se încerca într’aceea să restabileasca ordinea de mai înainte între bărbați. Elă porunci să se umple desă paharele, bău sdravenii, aci în sănătatea acestuia, aci în a celuilalt“, şi cerca să liniştescă pe ospeţii săi cu fela de fela de cuvinte mângăiătore. „Nu provine din altceva“, esclama ele, „decâtă dela ideia greşită a timpului modern“; fiă­­care femeiă de ranga are astăcel nervi slabi, şi dacă nu are nervi slabi, atunci nu e damă nobilă; a leşina însemnă a avea tona buna ; diavolulă a aflată aceste tocmiri nebune. Şi de aci mai provine, că nu mai poţi numi lucrurile după nu­mele loră adevărată. Tóate trebue să mergă delicată, decentă, fină, cu ma­nieră, aşa încât a te scota din sărite. Acum ea s’a alterata, căci amu riscată o glumă, care dor e prema societăţii; că nu ne-au mişcată nisce istorii senti­mentale, fine şi delicate, şi că mi-au permisă câteva c­onteeturi practice! Şi te-am ţinută de una omă mai cu minte, Fröben, decâtă să-mî iai în nume de rău aceste.“ Dar acela, cătră care adresase ba­­ronu la partea din urmă a vorbirei sale, nu se mai afla printre ospeţî. — Fröben se duse supărata în camera sa, năcăjită fiindă pe sine însuşi şi pe totă lumea, încă nu-şi putea da semă bine despre acesta incidenţa ciudată, sufletulă său era încă iritată de mânie asupra bruta­lităţii amicului său şi era cu multa mai emoţionată de frica despre nenorocirea amicei sale, decâtă să se mai potă gândi în linişte şi cu chibzuinţă. „Ore nici ea nu mă va crede?“ îşi­­zise el­ în sine, mâhnită; „Ore şi ea va pune mai multă pânda pe vorbele bărbatului ei, decâtă pe curat­ură adevera, pe care l’am po­vestită? Ce însemnau are acele priviri ciudate, ce mi­ le arunca în decursula povestirei mele? Cum a putută să o emoţioneze atâtă de tare întâmplarea acesta, încâta să îngălbinescă şi să tre­mure? Ore să fie adevărată, că ea are simpatiă faţă de mine, că s’a simţită o­­fensată de batjocura amicului, care mă dejosi atâta de multa în ochii ei? Şi ce voia ea să cui ort, când se ridicase? Voia să pună capătă vorbelor­ necuviincioase ale lui Faldner, sau poate că tocmai voia să mă apere?“ picândă acestea, se preumbla iritat în susa şi în josa prin odaiă, privirea sa că etu asupra sulului ce conţinea a­­celă tablou;­elă îla privi suficienda cu amară. „Şi cum m’am fi putută lăsa eu să fiu răpită de mnă sentimenta de ne­­modestiă, să-mi deschidă inima unoră omeni, cari totuşi nu înţelegă să vor­­bască despre asemenea lucruri, ce sunt streine pentru omenii de rangă înalta; ce e rău şi ordinara li-e mai plăcuta şi li­ se pare mai naturală, decâtă ună lu­cru estra-ordinară; cum ama putută eu să povestescă eu acestora păpuşi despre obrajii tăi plăcuţi şi despre buzele tale dulci? O, tu sermană copilă, cu câtă eşti mai nobilă în miseria ta, decâtă a­­ceşti fanfaroni cu tovarăşii lora, cari cu­­noscă adevărata miseriă numai din au­­cfite şi despre ori ce virtute, ce se ridi­că mai pe susa de lucrurile ordinare, rîdâ ca de nisce poveşti! Unde eşti tu ore acum? Şi ore îţi mai aduci aminte de amiculă tău și de acele săli, cari l’au făcută fericita.“ Ochii i se umplură de lacremi, când privi tabloul­, când se gândi, pe nedrep­tate amară i-au făcuta omenii astăci! a­­cestei sârmane ființe. Elă voia să-și în­­frâne lacremile, dar acestea îlă podidiră mai tare. Era una locă în inima tânăru­­lui, unde, ca şi într’o gropă adâncă, se adunaseră în tăcere şi pe timna îndelun­gată, toata duioşia, toate lacrămile înăbu­şite ; dar momente ca aceste, în care durerile amintirei şi desnădăjduirea sa îla copleşiră atâtă de greu, sparseră ao­­perişulă acestei gropi şi lăsară să curgă şiroiulă reţinuta de măhnire cu atâtă mai puternică, cu câtă caragială său în­­frînată trecea în duioşiă. 27.1 Fröben medita în cfiua următore asu­pra întâmplărilor­ dilei de eri şi nu era decisă, că are să plece chiar acum din casa acesta, în care pate o petrecere Salutări de bună-venire. Colaboratorul­ nostru, d-lă Traiana H. Popii, a primită cu o­­casiunea eliberărei sale din închi­­soarea de stată dela Seghedin mai multe felicitări din diferite părţi, dintre cari publicămu urmatorele două, sosite dela junimea română din Viena şi din Anvers. Iată-le: Viena, 18­1. Salutamț cu bucurie eliberarea ta Suferinţele tale au rostit suferinţele noas­tre .... Causa nostră dreptă trebue să triumfeze, pumnecreu cu tine şi cu cau­sa nostră. Tinerimea română din Viena. Anvers, 1891. Vă felicitam­ cordialii şi vă cficem­: bine aţi venita din închisorile ungu­resc! ! Suferinţele de felula acesta, îndu­rate de d-vostră şi de alţii, o­ami ca şi d-vostră luptă pentru drepturile şi liber­tăţile poporului român din Austro-Ungaria, nu vor­ contribui, decât a se desvolte în noi ,(*«ua©aa* eise in iiâ­oare 4 i Utuiuiti conții iutrc-tnzaria Po­und and 12 fl., pe sew luni 6 fl., Pe trei luni 3 fl. Prin România si striinitate: Pe unu anu 40 franci, pe sase luni 20 franoî, pe trei luni 10 franoî. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. ADo­amentuli pentru Bras­ovă, la administration«. piața maia Nr. 'n­. etagiulă I.: păună ană 10 fi., pe feee luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 sr. Cu dnsulâ ta sase: Pe ună ană 12 fl. pe ■ése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplară 6 or, v. a. acn 15 bani. Ar&tă abonamentele otită­ți inserțianile înntâ a se plăti înainte. Fiissrtiu» waismutiiM. TtmnfR: SSĂSOVU, piafa mar« fer. 22 Ao^iaori noirmnoato m­a as pa?i­ Meaad. Maciuftwript© aumie» tsimitu ! Birchrlld iß tmiWxl: fira?ovk, piața mare Jar. 22 încetat© mai prixccacu în Viens Mtedoifa MosneEaaunsUin (A Volgev I &&0 Maat), &«mrtg SchaUtk, Alois ■ferudl M.Enkes, A, Oppolik, J. Bon­­ntierfi; in Budapests: A. V. Gold­­torger Anion Messi JScksiem Urmat: jB Frankfurt: 9. L.Lande;în Ham­burg: A. Steiner. Pr®tulü incerțiunile*d­o scrip, farmon do p® o coloana 6 or. *£ BO or. fifflbra pentru o pu­­© licăre. Fubliaazi mai den» după tariff ți Învoială. SUc­ame po paffina HI-a o Kfireă 10 er. ▼. a. sau 80 bani. Nr. 258. Brajavii, Joi, 21 Noemvre (3 Decemvre­. 1891 şi mai multa sentimentula iubirei de neamă, făcânda în chipula acesta din noi oameni, cari la vreme se vora­poi jertfi cu bărbăţiă şi abnegaţiune pentru popo­­rula nostru şi pentru sfintele lui drep­turi. Studenţii români de la academia din Anvers: Vasile Capşa, Victorii Suditu, I. Gheor­­ghiu, G. A. Premie, G. N. Gologanu­ A. Liţica, Ioană V. Săvescu, Titus Andreescu, St. Stoenescu, Georges N. Ionescu, Gheor­­ghe Magulea, D. C. Ionescu, Ioană Ga­­vrilescu, George Moroianu. CRONICA POLITICĂ. — 20 Noemvre (2 Dec.) — Privitora la vorbirea cancelarului Caprivi, pressa ruseasca, dar mai alesă „Grasdanin“ se pronunță în moda nu prea favorabila. Numita foră ifice, că vor­birea lui Caprivi nu conține nici măcar una grăunte de adevără. Deca Germanii au legata mari speranţe, de întâlnirea dela Narva, atunci s’au înşelată. De si­gură, că dacă Bismarck ar fi fostă la putere, atunci întâlnirea dela Narva şi eşeculă împreunată cu aceea, nu s’ar fi întâmplata. De aici vine, că ideia lui Ca­privi de-a revindica pentru sine şi pentru politica germană „succesulă“ întâlnirei dela Narva, a fosta nenorocosă şi fără de nici ună resultatâ. Noi susţinemă, continuă „Grasdanin“, că tocmai după eşeoula, ce l’a suferită politica germană la Narva, s’au începuta raporturile în­cordate, cari mărindu-se încă prin alte eşecuri suferite la Parisă şi Londra, au făcută indispensabilă evenimentulă dela Kronstradt. Cercurile politice rusesc­ bine informate şi patriotice nu potă decâtă să se bucure de marea însemnătate a evenimentului dela Kronstadt, şi mai a­­lesă se bucură, findcă evenimentulă din vorbă marcheză în modă evidentă eşe­curile politicei germane. — Asupra tratatului triplei alianţe „Figaro“ a primită de la corespondentul­ său din Viena câte­va destăinuiri impor-

Next