Gazeta Transilvaniei, mai 1892 (Anul 55, nr. 97-120)
1892-05-23 / nr. 114
Braşovi, 22 Mai v. Erî pe la amécji se lăţise prin Braşovu faima, că ministeriula Szapary a căzută, remâindă, la votare asupra unei interpelaţiuni, cu 9 voturi în minoritate. Este faptă, ca respunsulu d-lui Szapary la o interpelare a deputatului Polonyi, din oposiţia estremă, a fostă respinsă de oposiţiă cu 9 voturi majoritate. Fiindă adecă prea puţini deputaţi guvernamentali de faţă în acea şedinţă şi neputendă fi aduşi în grabă, ceata lui Szapary a fostă bătută de oposiţionalî. Dar acestă desastru ală guvernului, orî-câtă de superătoră şi ruşinătoră a fostă, n’a putută provoca încă o crisă ministerială. Biroulă de corespondență a aflată de bine a trece acesta împrejurare cu tăcerea și a nu ne raporta în cursul ăriiei de erî nimică despre înfrângerea, ce a suferit’o d-lă Szapary. Dar când s’alege vr’ună guvernamentală ori se întemplă vre-o altă ciudeniă „patriotică“ nu întâreită nici-odată de a ne raporta pe largă. N’au ajunsă lucrurile încă așa de departe, ca cabinetulă Szapary se fiă silită a-și da demisiunea, dar cele ce se petrecă de câtva timpă ne arată, că partida guvernamentală maghiară, ba întreaga cameră ungurescă se află într’o stare de crisă. S’a recrută, încă de când cu votarea în afacerea înmormentării generalului Klapka, că în şirurile maiorităţii nu mai domnesce înţelegerea de mai nainte şi că nemulţămirea şi neîncrederea cuprinde în sînulă ei totă mai multă teremă. El câtă pentru oposiţiă, ea devine totă mai cutezatoare şi mai agresivă. Nu scimă încă ce s’a petrecută în şedinţa de ieri şi de aci. Dar aceste doue cade voră fi fără îndoiela dintre cele mai grele în viaţa de ministru a d-lui Szapăry. Nu-i destulă că a suferită alaltăerî o mare ruşine, fiindă respinsă de cameră cererea lui de a i se lua la cunoscinţă respunsulă la interpelaţia lui Polonyi, dar mai este pusă şi într’o situaţiă din cele mai critice prin interpelarea lui Horansky, la care a promisă, că va respunde acţi. Numitulă deputată Va, întrebată adecă, cum se va pute ca guvernulă se administreze veniturile și cheltuelile statului în cele doue septemânî următdre, fără de-o lege valabilă, deoarece legea privitoare la prelungirea indemnității a apărută numai eri în faia oficială oi după legea dela 1881 fiecare lege intră în vigoare numai 15cjile după publicarea ei oficială? Lucrulă stă de faptă așa că la 31 Maiu s’a terminată prima indemnitate, or a doua indemnitate se începe numai la 15 Iunie a. c. fiind-că n’a fostă publicată înainte de 1 Iunie. Timpă del4 4le Ungaria nu va avea dor bugetă după lege. Niciodată nu i s’a oferită oposiţiei maghiare o mai bună ocasiune de a combate ministerulă Szapary şi de vară merge lucrurile totă aşa înainte, lui Szapary în adeveră nu-i va remâne alta, decâtă de a se retrage. Triumfală de alaltă erî ală oposiţiei maghiare asupra guvernului i se va sui acesteia la capă şi va contribui, ca crisa parlamentară se isbucnesca mai curendă. Şi este bine aşa, căci cu câtă şovinismulă maghiară devine mai îngâmfată, cu atâtă mai multă se apropia de punctulă acela fatală, de unde nu mai este sursă, ci numai scoborî să iau ostenită atâţi fraţi de ai noştri pănă la „Beciu“. Numai atâta scimă arî cu siguritate, ca deputăţia n’a, fostă primită de Majestatea Sa, că n’a fostă primită nici măcară o delegaţiă a ei şi că în urmă d-lă Dr. Raţiu a predată memorandulă şefului cabinetului cancelariei împărătesei, care l’a trimisă apoi „sigilată“ guvernului ungurescă. Despre cuprinsulă memorandului aflarămu cam în generală — lucru curiosă — mai întâiu numai dela biroulă de corespondenţă ungurescă oficiosă din Pesta. Etă ce i se împărtăşesce numitului birou în privinţa acesta, din Viena: „Dr. R a ţ i u, conducatorul deputaţiunei, a predată memorială în mâna preşedintelui cancelariei de cabinet, baronă Braun, împreună cu o scrisoare, în care îlă rogă, în numele deputaţiunei, ca memorandulă să-l înainteze Majestăţii Sale. Braun a primită memorandulă, promiţândă deputaţiunei, că lu va şi preda Majestăţii Sale. Memorandulă va fi trimisă acum guvernului ungurescu, pentru a-şi face drumul oficiosă. Memorandulă este scrisă în limba germană, maghiară şi română şi conţine plângeri în contra violării legei de naţionalitate; arată apoi procederea guvernului unguresc* dela 1867 încoce, prin care procedure Românii îşi vădă vătămate drepturile lor de naţionalitate. Postulate, programa, sau idei privitóre la o eventuală nouă alcătuire sau schimbare a raporturilor de dreptu publică ale monarchiei, memorandulă, nu conţine“ (??) FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Moşii. 9 Originea acestei serbări populare se perde în cutele neguroase ale timpurilor. Ca la fiecare amintire, ori datină, legenda şi-a pusu şi aici pecetea ei. Ca unu sgomotu al cărui ecou vine din depărtare, slaba, slaba de totu, totu aşa, ne distinsa percepema svonulu, ce circulă asupra acestei datine, scumpă nouă Româniloră. Istoria, nici ea nu e sigură asupra acestei datine. Unii cronicari o spunu într’unii felii, alţii viuu de contratfică cele spuse de predecesorii lor, aşa că nimica positiv* nu avemu în acestă privinţă. Gestiunea e încă controversată şi neesplorată bine, fiind lăsată în voia întâmplărilor* şi a legendelor, cu diferitele lor variante, ce în haosul vremei se vor zemisli, face, preface, schimba şi amesteca la unu locii, pănă ce va veni mâna migălosă a unui cercetatorii folkloriştii, care se ne înfăţişeze într’unu studiu amănunţita diferitele legende despre originea acestei serbări, cântecele, credinţele, eresurile şi prejudiţiile ce le-a faurit, în decursul* anilor, fantasia, evlavia şi bigotismul* poporului român”. Pănă atunci pentru a veni în ajutoră acelui condeiu cercetatoru, fiă-ne permisu de a înfăţişa în chipu modesti cetitorilor noştri cele ce au putută ajunge la urechile nóstre despre una din datinele multe şi frumóse, ce le are acela poporu, în ale căruia vine curge nobilul, sânge alu vitejilor oşteni ai lui Traianu. Bătrânii şi frumos povestitorii, cari au apucată alte vremuri şi alți carora numără să împuţinâză din ce în ce, ne raportază pură şi simplu tradiţiunea ce li-au transmiso părinţii lorü, cari şi ei la rândula lor, au primită solii dela moşii şi strămoşii lora. Ei ne spună astfel*: Era o vreme depărtată. Pe timpul când acesta pământă era invadată în fiă-peri de alţi barbari. Sărmanii Români, nici ună moment* ală esistenţei lor, nu l’au petrecută în linişte şi pace: ciocniri continue, răsboiu mereu, nelinişti, încălcări de ţară, robia cu toate urmările ei, acesta a fostă partea lor, dela începutulă începutului, ca naţionalitate, ca popor*. Tatarii mai cu semă aveau dese ciocniri cu Românii. Intr’una rândă, pe la începutul* primăverei, cam aproape de Sâmbăta morţilor*, aceşti barbari au venită asupra Bucurescilor, ridicându-şi corturile lor* la marginea oraşului, chiar unde se face astăzi târgula moşilor*. Cei din oraşă, împreună cu şeful n oştirei, le-au eşită înainte spre aşi apăra vatra strămoşescă. O luptă se încinse, o luptă sângerosă, din care Românii eşiră învingători. Hordia tătară fu distrusă cu desăvârşire, o parte ucisă, o parte împrăştiată şi alungată pănă dincolo de hotarele moşiei româneşci. Căduseră mulţi din tâlhari, dar şi din ai noştri — sărmanii — mulţi nu mai vădjură luminafilei şi monosulă câmpă şi imaşură şi oile sale. Victoria fu scumpă plătită, împrejurimile Bucurescilor erau prefăcute într’unu cimitir* unde alăturea cu ună moviloiu de leşuri tătăresci stătea întinsă ună voinică română cu sângele caldă, îmbrăţişându-şi arma. După alungarea barbarilor*, părinţii şi rudele celoră căciuţi în luptă, veniră cu toţii spre a-şi îndeplini una din cele mai sacre şi ultime datorii ce li se mai cuvinea, ca omeni, înmormântarea vitejilor, cari şi-au vărsată sângele pentru apărarea moşiei, se făcu negreşită cu o pompă deosebită, căci nu era vorba aci de înmormântarea unui singură omă; nu era familiă, care 36 nu fi avută a plânge pe ună tată, ună fiu, frate sau rudă şi negreşită serbarea lua ună caracteră mai imposantă, şi mai solemnă. Aceleaşi regrete şi recunoscinţe readună pe toţi locuitorii din oraşă după trei şi nouăfile, după şase săptămâni şi după ună ană, întru amintirea sufletelor* Deputăţia română la Viena. Mâne se împlinescă optăvbe de când deputăţia a sosită în Viena; deja de dovede cea mare parte din membri ei s’au reîntorsă acasă — şi noi încă totă nu scimă, ce conţine memorandulă, pentru a căruia presentare CRONICA POLITICA — 22 Maiu (3 Iunie). Politica maghiară, representată în Croația prin banila Kuen-Hedervâry, folosindu-se de toate mijloacele de corupţiune şi de terorisare, a raportat- o însămnată victoria la nouele alegeri in Croația. Pănă acum partida națională, sau a guvernului, a câştigată 64 mandate. Nu soima, cum să ne esplicam, acesta fapta tristă pentru Croaţii, cari pănă acum au luptată cu atâta energiă şi stăruinţă întru susţinerea drepturilor lor. „Gazeta* fise în fiacare 4*Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe unu anu 12-fl. pe ş0se luni 6 fr., pe trei luni 3 fr. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentru România şi străinătate. Pe anu anii 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul pentru Braşov la administraţiune, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30 etagiulu I., pe unu anu 10 fi., pe sese luni 5 fi., pe trei luni 2 fi. 50 cr. Cu dusulu în casă: Pe unu anu 12 fi., pe 6 luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele câtă şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Redacţiunea, Administraţiunul şi Tipografia: T BRAŞOVU, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimite. Birourile de anunciuri: Braşovu, piaţa mare, Tergulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), E. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiunilor p: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publican mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a Ii-a o seriă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Hr. 114. Braşovui, Vineri, Sâmbătă, 23 Mai (4 Iunie) 1892. autonomice şi de limbă, şi cum s’a putută întâmpla, ca veneticii să cuprindă în Croaţia ună tărâmă atâtă de însămnata? In tota casulă, retragerea în pasivitate a partidei-obzor a contribuită multă, ca politica guvernului să dobândesc* ună resultată electorală așa de însămnată. * Solrile sosite din Italia nu ne lămuresc* încă pe deplină asupra situaţiei cabinetului Gfiolitti. Nu se spie încă sigură, decă parlamentul* va fi disolvată. Sefice, că Gfiolitti a avută o întrevorbire cu Sonnino, conducatorul centrului dreptă şi că la casă, deca se va pute stabili o înţelegere între ei, atunci disolvarea va fi de prisos*. Decă însă nu-i va succede a stabili o înţelegere cu Sonnino, şi deci camera nu va vota provisorială de şese luni cerută de guvernă , atunci e greu a se sei, ce atitudine va lua regele Umberto ? Etă, seu va trebui să concedieze cabinetulă, ori va trebui să împuternicescă pe guvernă a disolva camera, a fixa alegeri nouă şi a aduna contribuţia în timpul* provisoriului. * „Hamburgische Correspondenz“ aduce din isvoră sigură spirea, că întâlnirea împăratului Wilhelm cu Tarula se va întâmpla în Kiel, în 7 Iunie. Sejice, că Tarulă are de gând* să margă la Kiel pe yachtul „Staua polară“, se petrecă acolo o efi, oa ospe ală împăratului germană, or sora să se reîntoarca la Copenhaga. Desastrula d-lora Szapáry-Banffy. Şedinţa de alaltaeri a dietei unguresci a fostă una din cele mai furtunoase. Oposiţia a purtată ărăşi o luptă vehementă contra guvernului, care s’a sfîrşită c’ună desastru ală ministrului-preşedinte Szapary şi ală preşedintelui camerei br. Banffy. Etă cuprinsul* discuţiunei: Ministru-preşedinte, conte Szapary. Onor. d. deputată Geza Polonyi m’a interpelată din causa unoră împărtăşiri alefiarului germană „Hamburger Nachrichten“ asupra Ungariei, pe cari acestă chiară le-a adusă sub subrica de „Austria“ şi „afaceri austriace“. Şi eu ţină că nu-