Gazeta Transilvaniei, septembrie 1892 (Anul 55, nr. 192-215)

1892-09-16 / nr. 203

Brașovii, 15 Septemvre v. Eri s’a deschisă sesiunea de tomna a dietei unguresc!. Națiunile nemaghiare n’au nie! o causă de a se bucura de acesta, căci ori de câte or! se adună la unu locă contrarii loră, cari au monopolisatu toate drepturile în folosulă esclusivă ală rassei ma­ghiare domnitoare, trebue se le cu­prindă temerea, că se voră lua noue mesuri vexatare şi asupri­tóre în contra loru. Aşa a fostă de doue-ijec! şi cinci de ani. Fiăcare sesiune nouă a dietei a contribuită la înăspri­rea situaţiunei poporeloru nema­ghiare, era nu la uşurarea ei. Şi n’avemă nic! celă mai mică te­m­­eiu de a spera, că astăciî va fi altfelă, nu e nici celă mai mică semnă, care se ne facă se cre­­demiî, că asupritorii noştri şî-ară fi schimbată gândulă şi ară voi se fiă mai drepţi faţa cu cei des­­moşteniţî. • Din contră, aci! vedemă o apa­­riiţiune din cele mai triste şi ame­­ninţătore în faptulu, că viua dis­­cusiune a cestiunei naţionalităţi­­lor­, ce s’a încinsă între Maghiar!, este privită numai şi numai din punctulă de vedere ală oprimării, nu ală unei resolvărî reale, echi­tabile şi drepte. Cu alte cuvinte, pressa ma­ghiară se ocupă aci! de nemulţu­mirea Românilor­, Slovacilor” ş. a. numai ca. de-o calamitate, care s’a născută în urma lipsei de e­­nergiă şi a neglijenţei guverne­­lor­ unguresc!, or delăturarea a­­celei nemulţumiri o aştaptă dela o viitoare politică maghiară mai „consolă de ţînta ei“, mai multă pătrunsa de „ideile conducetore ale unităţii naţionale“ şi „mai ener­gică “ în alegerea şi folosirea mij­­locelor­ pentru realizarea ei. Acesta este mersul­ ideilor­ în genere, el în deosebi este pressa oposiţionala maghiară, care îşi făuresce acuma şi din manifesta­­ţiunile de nemulţămire ale Româ­nilor­ și Slovacilor, o armă în contra guvernului Szapary. Ună sim­i­ură omă se face a­­cum responsabilă pentru miseriile și păcatele unui sistemă de gu­vernare nenorocită de ună pătrată de veacă! Și acestă omă, care calcă numai în urmele antecesorului seu Tisza, n’are altă vină, decâtă că n’a putută se facă nefăcută acea politică funestă, ce-o urméza şi elă, şi se împiedece astfelă ca re­­sultatele ei triste s’ajungă la cu­­noscinţa lumei culte. Moşnâgulă Kossuth cu cei 90 de an! ai sei în spinare abia mai poate avea o ideă clară des­pre raporturile dintre Maghiar! şi naţionalităţi şi totuşi aderenţii sei nu se sfiescă a-i pune în gură aserţiunea, că elă nu vede scă­pare în cestiunea naţionalităţilor­, decâtă numai desvoltându-se o e­­nergiă neîmpăcată în contra as­­piraţiunilor­ lor; nu se sfiescă a es­­ploata apoi acestă „oraculă“ în favorea agitațiunei loră şovinistice. Nu le va folosi însă nimicu agitatoriloră maghiar! acéasta tac­tică duşmănosă şi reutăcidsă. Prin­­trînsa ei voră putéa agrava numai dér nu voră putéa cu nimică îna­inta soluțiunea cestiunei naționa­litățiloră. Consciința națională este acu! pro viuă în sinula naţionalităţilor­ nemaghiste şi pre multă suntă aceste pătrunse de nedreptatea, ce li­ se face, decâtă ca se mai potă fi amăgite cu vorbe şi promisiuni deşerte, or! se potă fi spăriate şi domolite cu ameninţări şi terori­­sări. Ca dovadă vomă cita unu esemplu mai nou din sînulă Slo­vacilor­, care trecă, ca mai bla­jini şi mai îngăduitori. Ună ore­care conte croată, Nicolau Zay, a desfăşurată de cu­­rendă vederile sale conciliante cur­­cende, că află de lipsă ca în dieta ungară se fia representaţ­ şi Germanii şi Românii şi Slo­vacii, care sunt­ fii unei „na­ţiuni“ etc. Nu ne încredem, în vorbele amagitoare de feliulă acesta — răs­­punde foata naţională slovacă — uşile parlamentului le au închisă contrarii noştri pentru noi, după ce au alungată tinerimea nostră peste graniţă. Ei potă vorbi ce voră voi în parlamentulă loră, noi nu putem­­ suferi mai multă decâtă amă suferită, dar nu vomă lăsa a mai fi amăgiţi! In asemeni împrejurări suntu forte slabe prospectele unei even­tuale politice maghiare „mai ener­gice“: s’au dată banchete, baluri, s’a iluminată oraşulă etc. Centenarulă s’a serbată de asemenea şi în provinciă cu mare entu­­siasmă.* Opiniunea publică din Germania este preocupată de nouele reforme mi­li­tare, cari stau în legătură cu contribu­țiile ce vor­ trage după sine. Ce e dreptă, cifrele anuale de 100 sau chiar de 150 milioane de mărci, ce au fost­ indicate ca costulă cererilor­ mai mari pentru scopuri de ale armatei, au suferita în cele din urmă o micșorare de 65 milioane mărci. Dar și aceasta sumă este atâtă de însemnată, încâtă cu greu se va pute primi. Aliarură pură conser­­vatoră „Reichsbote“, se ridică în contra acestor ei reforme. CRONICA POLITICA,­ ­ 15 (27) Septemvre. Ambasada Rusiei din Constantino­­pole, s’a plânsă Porţei de recepţiimea d lui Stambuloff de cătră Sultanulă şi de misiunea lui G­emal Bey la Filipo­­poli; ea razimă plângerea sa pe mo­duli­ său cunoscuţii de a vede în pri­vinţa situaţiunei internaţionale a Bul­gariei, care nu este recunoscută de pu­teri , se asigură, că plângerea termină făcend şi alusiune la reclamaţiunile finan­ciare ce Rusia le va face, deci Turcia ar continua să favoriseze starea actuală a lucrurilor­ bulgare. Se crede în cer­curile diplomatice, că acesta demerse are de scopu de a Impedeca primirea prinţului Ferdinand de cătră Sultană, primire preparată cu sorţi de isbândă de cătră d. Stambuloi­. * Serbarea centenarului republicei francese s’a celebrată cu mare pompă în Parisă la Pantheon în presenţa d-lui Carnot, a ministrilor ei şi a tuturora dem­­nitarilor­ civili şi militari. Ministrul­ preşedinte Loubet erise în discursul­ său, că opera republicei va rămâne o operă de reconstituire şi de pace; ea va înă­buşi spiritele şi va resolva în modă pacinică cestiunile sociale; Floquet, pre­şedintele camerei, (fise, că republica a­sciută să inspire respectă tuturoră şi simpatiă multora. Ceremonia a fostă forte impunătoare. Carnet şi miniştrii au fostă desă şi căldurosă aclamaţi. Sora Din Náscudu. D-lu Iona cavaleru de Ciocanii şefii-admi­nistratorii alț fondurilor­ şcolare grăniţeresti. Domnule Redactorii! Vă mai aduceţi negreşită aminte de comedia înscenată de d-lă Ciocană, când îşi dete dimisiunea din postură de preşedinte ală adminis­­traţiunei fondurilor­ şcolare grăniţeresoi, numai pentru ca mamelucii săi să-lă pună Urăşi în scaunulă presidială. I­ se veşte­jiră adecă prea rău laurii de mai nainte; bărbaţii ală doririloră la începută, elă devenî în curendă bărbatulă dureriloră nóastre; grăniţerii ori unde îlă întîm­­pinau, pe stradă ori în altă locă, îi adresau epitete puţină măgulitore, ast­felă elă simţia nevoia unei „repara­turi“ prin ună votă de încredere. Şi mamelucii ’i l’au dată. Credeau vitejii, că votulă a 17 mameluci din 58 de re­­presentanţi, din câţi se compune a­ fi co­mitetulă, va avea efectulă magică de a face uitată trecutulă recentă ală lui Cio­cană, şi compania va putèa să-şi urmeze în tignă treburile ei mai departe. Opo­­siţiunea, mică la numără, dar compusă din membri independenţi şi fără aspi­­raţiuni la favoruri personale din sudorea grăniţeiască, avendă înaintea ochilor şi singură numai prosperarea fondurilor­ şi a institutelor­ noastre de cultură, pro­puse atunci a se primi abdicerea lui Ciooană, mai vertosă pe două motive: Întâiul Dulă Ciooană introdusese la fonduri o administrațiune forte costisitoare și forte darnică, ca să nu­­jicemă risipi­­toare, care nu se mai potrivea cu starea săcată a fondului, ajunsă, din causa a­­cesta, a nu mai pute face faţă nici chiar trebuinţelor­ curente. Pănă când însă d-lă Ciooană va fi în fruntea treburiloră, este cu neputinţă a se introduce o ad­ministraţiune „pe ajunsă“, fiind-că „pă­­catul ei din fire n’are lecuire.“ A doua: Sub d-lă Ciooană s’au în­cuibată la gimnasiulă nostru abusuri, cari scandalisau pe toţi oamenii de bine, dar cari nu se puteau vindeca nici ele, pe câtă timp şi d-lă Ciooană era şi directoră gimnasială şi preşedinte ală comitetului grăniţerescă, corporaţiune chiămată a su­­praveghia purtarea profesorilor!). De când d-lă Ciooană şi-a jucată comedia cu abd­icerea din postură de preşedinte, abia a trecută ună ană , dar şi acestă mică intervală a fostă de a­­junsă spre a dovedi mai pe susă de ori ce îndoelă, că vederile oposiţiunei au fostă fundate. Daţi-ne voiă, D-le Redac­toră, a releva aici dreptă probe numai urmatorele caşuri: I. In Septemvre 1890, cân­ urma a se statori budgetulă fonduriloră pe eser­­ciţiulă 1891, membrii comisiunei admi­­nistratore de fondurile şcolare grăniţe­­resci, văc­ândă starea desperată a fon­dului şcolară pentru alfi, stare din care a urmată durerósa necesitate de a stinge viaţa a 3 şcale „triviale“, a sista ajuto­­rele, premiile şi cărţile şcolare pentru fiii de grăniţeri, a desfiinţa pănă şi pos­tulă profesorului de musică, au declarată unanimă, că pănă va dăinui acastă stare, ei renunţă la diurnele, ce le competă pentru şedinţe. Atunci d-lă Ciocană, „în­­tr’ună momentă de avântă naţională“, se spelă şi glorifică, cum scie elă, gene­­rositatea membriloră. Bine înţelesă, suntă membri în comisiune, cari n’au nici o plată din fondurile şcolare. Anulă 1891 vine şi trece, dar înainte de a espira, în ultimulă momenta, d-l Ciocană se „trans­pune“ la passa fondurilor, şi-şi ridică frumuşelă diurnele sale pentru şedinţe în sumă de 65 fl., elă, care luase din fonduri pe acelă ană aproape 2000 fl., parte ca salată (1430 fl.), parte ca diurne şi spese de călătorie. Şi putea să şi­ le ia, căci in privința aceasta Statutele oc­­troate dispună scurtă și precisă: „Atâtă diurnele, câtă și spesele de călâtoriă le licuidază — preşedintele“ (§35). Vorba ceea, „țapulă grădinară“. Der va­­jice unulă seu altulă : „Ce mai atâta vorbă pentru 65 fl?“ Întâiu imputarea aceasta s’ar pute face și d lui Ciocană, pentru­­că elă, care e plătită din fonduri, oare cum cjiserămă, luase pro 1891 din fon­duri aproape 2000 fl. şi care prin posiţia sa e datoră a fi „pildă“ celorlalţi admi­nistratori, a mai lăcomită şi la sumuliţa de 65 fl ? Dar lucrulă are o faţă multă mai hîdă. Membrii comisiunei, au cridu de „avântură“ lui Ciocanfi, s’au năcăjită focă, şi în năcazulă loră au declarată, că voră arăşî să între în beneficiulă diur­­neloră de şedinţe, or acesta face pe ană 700—800 fl., după cum adecă şedinţele voră fi mai multă ori mai puţină numă­­rose. Va sé címé: lăcomia d lui preşe­dinte la 65 fl. a impusă fondului ană de apă o erogaţiune de 800 fl., ce ar fi su­ficientă spre a reîntregi postulă profe­sorului de musică. Aşa se scie purta d-lă nouă cava­­lelă de Ciocană, directoră gimnasială, şefă-administratoră ală sudorii grăniţe­­resei! II. In programuid adunării generale din 9 Aprilie a. c. ală comitetului gră- Diteresor, punctul­ 8 sună astfelă: „Nr. 657 ex 1891. Statorirea averei fundamen­tale a fondului de stipendii.“ Toţi, câţi au cetită acestă puncta, s’au întrebată: „Ce o mai fi şi asta?“ Căci „Instrumen­tală fundaţională“, testamentulă grăni­­ţerilor­ fundatori, care trebue să fiă sântă fiă-cărui grăniţeră, dispune sub li­tera H, punctă 1, scurtă şi bine: „Capi­­talul­ fondului de stipendii va rămâne pentru totdeuna neatăcată.“ Chiar şi Statutele actuale impuse glăsuescă totă astfelă, numai în termini mai puţini pre­­cişi. Ce va sc cji°i deci „statorirea ave­rei fundamentale a fondului de stipendi ?“ A spus d o d-lă Ciocană în şedinţa comi­siunei ţinute în ajunul­ adunării gene­rale, în care se statorescă propunerile de făcută comitetului la fie­care punctă din programă. Şi adecă ce? „Gazeta“ ese în fie­care a zi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ana 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atronamentul­ pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu ana 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamen­tele cât­ şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. tradacţiunea, Alministratiua şi Titograva.­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Birruori nefrancate nu se prim­eseu. Manuscripte nu se rdrimita. Birourile de anuciuri: Brafova, piața mare, Taraulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Haasemtein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hernkel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: n­. V. Goldberger,­­Eck­stein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuri interţmnilora: o serie, garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. m. 203. Braşovii, Marţi-Mercuri, 16 (28) Septemvre 1892.

Next