Gazeta Transilvaniei, septembrie 1892 (Anul 55, nr. 192-215)
1892-09-16 / nr. 203
Brașovii, 15 Septemvre v. Eri s’a deschisă sesiunea de tomna a dietei unguresc!. Națiunile nemaghiare n’au nie! o causă de a se bucura de acesta, căci ori de câte or! se adună la unu locă contrarii loră, cari au monopolisatu toate drepturile în folosulă esclusivă ală rassei maghiare domnitoare, trebue se le cuprindă temerea, că se voră lua noue mesuri vexatare şi asupritóre în contra loru. Aşa a fostă de doue-ijec! şi cinci de ani. Fiăcare sesiune nouă a dietei a contribuită la înăsprirea situaţiunei poporeloru nemaghiare, era nu la uşurarea ei. Şi n’avemă nic! celă mai mică temeiu de a spera, că astăciî va fi altfelă, nu e nici celă mai mică semnă, care se ne facă se credemiî, că asupritorii noştri şî-ară fi schimbată gândulă şi ară voi se fiă mai drepţi faţa cu cei desmoşteniţî. • Din contră, aci! vedemă o apariiţiune din cele mai triste şi ameninţătore în faptulu, că viua discusiune a cestiunei naţionalităţilor, ce s’a încinsă între Maghiar!, este privită numai şi numai din punctulă de vedere ală oprimării, nu ală unei resolvărî reale, echitabile şi drepte. Cu alte cuvinte, pressa maghiară se ocupă aci! de nemulţumirea Românilor, Slovacilor” ş. a. numai ca. de-o calamitate, care s’a născută în urma lipsei de energiă şi a neglijenţei guvernelor unguresc!, or delăturarea acelei nemulţumiri o aştaptă dela o viitoare politică maghiară mai „consolă de ţînta ei“, mai multă pătrunsa de „ideile conducetore ale unităţii naţionale“ şi „mai energică “ în alegerea şi folosirea mijlocelor pentru realizarea ei. Acesta este mersul ideilor în genere, el în deosebi este pressa oposiţionala maghiară, care îşi făuresce acuma şi din manifestaţiunile de nemulţămire ale Românilor și Slovacilor, o armă în contra guvernului Szapary. Ună simiură omă se face acum responsabilă pentru miseriile și păcatele unui sistemă de guvernare nenorocită de ună pătrată de veacă! Și acestă omă, care calcă numai în urmele antecesorului seu Tisza, n’are altă vină, decâtă că n’a putută se facă nefăcută acea politică funestă, ce-o urméza şi elă, şi se împiedece astfelă ca resultatele ei triste s’ajungă la cunoscinţa lumei culte. Moşnâgulă Kossuth cu cei 90 de an! ai sei în spinare abia mai poate avea o ideă clară despre raporturile dintre Maghiar! şi naţionalităţi şi totuşi aderenţii sei nu se sfiescă a-i pune în gură aserţiunea, că elă nu vede scăpare în cestiunea naţionalităţilor, decâtă numai desvoltându-se o energiă neîmpăcată în contra aspiraţiunilor lor; nu se sfiescă a esploata apoi acestă „oraculă“ în favorea agitațiunei loră şovinistice. Nu le va folosi însă nimicu agitatoriloră maghiar! acéasta tactică duşmănosă şi reutăcidsă. Printrînsa ei voră putéa agrava numai dér nu voră putéa cu nimică înainta soluțiunea cestiunei naționalitățiloră. Consciința națională este acu! pro viuă în sinula naţionalităţilor nemaghiste şi pre multă suntă aceste pătrunse de nedreptatea, ce li se face, decâtă ca se mai potă fi amăgite cu vorbe şi promisiuni deşerte, or! se potă fi spăriate şi domolite cu ameninţări şi terorisări. Ca dovadă vomă cita unu esemplu mai nou din sînulă Slovacilor, care trecă, ca mai blajini şi mai îngăduitori. Ună orecare conte croată, Nicolau Zay, a desfăşurată de curendă vederile sale conciliante curcende, că află de lipsă ca în dieta ungară se fia representaţ şi Germanii şi Românii şi Slovacii, care sunt fii unei „naţiuni“ etc. Nu ne încredem, în vorbele amagitoare de feliulă acesta — răspunde foata naţională slovacă — uşile parlamentului le au închisă contrarii noştri pentru noi, după ce au alungată tinerimea nostră peste graniţă. Ei potă vorbi ce voră voi în parlamentulă loră, noi nu putem suferi mai multă decâtă amă suferită, dar nu vomă lăsa a mai fi amăgiţi! In asemeni împrejurări suntu forte slabe prospectele unei eventuale politice maghiare „mai energice“: s’au dată banchete, baluri, s’a iluminată oraşulă etc. Centenarulă s’a serbată de asemenea şi în provinciă cu mare entusiasmă.* Opiniunea publică din Germania este preocupată de nouele reforme militare, cari stau în legătură cu contribuțiile ce vor trage după sine. Ce e dreptă, cifrele anuale de 100 sau chiar de 150 milioane de mărci, ce au fost indicate ca costulă cererilor mai mari pentru scopuri de ale armatei, au suferita în cele din urmă o micșorare de 65 milioane mărci. Dar și aceasta sumă este atâtă de însemnată, încâtă cu greu se va pute primi. Aliarură pură conservatoră „Reichsbote“, se ridică în contra acestor ei reforme. CRONICA POLITICA, 15 (27) Septemvre. Ambasada Rusiei din Constantinopole, s’a plânsă Porţei de recepţiimea d lui Stambuloff de cătră Sultanulă şi de misiunea lui Gemal Bey la Filipopoli; ea razimă plângerea sa pe moduli său cunoscuţii de a vede în privinţa situaţiunei internaţionale a Bulgariei, care nu este recunoscută de puteri , se asigură, că plângerea termină făcend şi alusiune la reclamaţiunile financiare ce Rusia le va face, deci Turcia ar continua să favoriseze starea actuală a lucrurilor bulgare. Se crede în cercurile diplomatice, că acesta demerse are de scopu de a Impedeca primirea prinţului Ferdinand de cătră Sultană, primire preparată cu sorţi de isbândă de cătră d. Stambuloi. * Serbarea centenarului republicei francese s’a celebrată cu mare pompă în Parisă la Pantheon în presenţa d-lui Carnot, a ministrilor ei şi a tuturora demnitarilor civili şi militari. Ministrul preşedinte Loubet erise în discursul său, că opera republicei va rămâne o operă de reconstituire şi de pace; ea va înăbuşi spiritele şi va resolva în modă pacinică cestiunile sociale; Floquet, preşedintele camerei, (fise, că republica asciută să inspire respectă tuturoră şi simpatiă multora. Ceremonia a fostă forte impunătoare. Carnet şi miniştrii au fostă desă şi căldurosă aclamaţi. Sora Din Náscudu. D-lu Iona cavaleru de Ciocanii şefii-administratorii alț fondurilor şcolare grăniţeresti. Domnule Redactorii! Vă mai aduceţi negreşită aminte de comedia înscenată de d-lă Ciocană, când îşi dete dimisiunea din postură de preşedinte ală administraţiunei fondurilor şcolare grăniţeresoi, numai pentru ca mamelucii săi să-lă pună Urăşi în scaunulă presidială. I se veştejiră adecă prea rău laurii de mai nainte; bărbaţii ală doririloră la începută, elă devenî în curendă bărbatulă dureriloră nóastre; grăniţerii ori unde îlă întîmpinau, pe stradă ori în altă locă, îi adresau epitete puţină măgulitore, astfelă elă simţia nevoia unei „reparaturi“ prin ună votă de încredere. Şi mamelucii ’i l’au dată. Credeau vitejii, că votulă a 17 mameluci din 58 de representanţi, din câţi se compune a fi comitetulă, va avea efectulă magică de a face uitată trecutulă recentă ală lui Ciocană, şi compania va putèa să-şi urmeze în tignă treburile ei mai departe. Oposiţiunea, mică la numără, dar compusă din membri independenţi şi fără aspiraţiuni la favoruri personale din sudorea grăniţeiască, avendă înaintea ochilor şi singură numai prosperarea fondurilor şi a institutelor noastre de cultură, propuse atunci a se primi abdicerea lui Ciooană, mai vertosă pe două motive: Întâiul Dulă Ciooană introdusese la fonduri o administrațiune forte costisitoare și forte darnică, ca să nujicemă risipitoare, care nu se mai potrivea cu starea săcată a fondului, ajunsă, din causa acesta, a nu mai pute face faţă nici chiar trebuinţelor curente. Pănă când însă d-lă Ciooană va fi în fruntea treburiloră, este cu neputinţă a se introduce o administraţiune „pe ajunsă“, fiind-că „păcatul ei din fire n’are lecuire.“ A doua: Sub d-lă Ciooană s’au încuibată la gimnasiulă nostru abusuri, cari scandalisau pe toţi oamenii de bine, dar cari nu se puteau vindeca nici ele, pe câtă timp şi d-lă Ciooană era şi directoră gimnasială şi preşedinte ală comitetului grăniţerescă, corporaţiune chiămată a supraveghia purtarea profesorilor!). De când d-lă Ciooană şi-a jucată comedia cu abdicerea din postură de preşedinte, abia a trecută ună ană , dar şi acestă mică intervală a fostă de ajunsă spre a dovedi mai pe susă de ori ce îndoelă, că vederile oposiţiunei au fostă fundate. Daţi-ne voiă, D-le Redactoră, a releva aici dreptă probe numai urmatorele caşuri: I. In Septemvre 1890, cân urma a se statori budgetulă fonduriloră pe eserciţiulă 1891, membrii comisiunei administratore de fondurile şcolare grăniţeresci, văcândă starea desperată a fondului şcolară pentru alfi, stare din care a urmată durerósa necesitate de a stinge viaţa a 3 şcale „triviale“, a sista ajutorele, premiile şi cărţile şcolare pentru fiii de grăniţeri, a desfiinţa pănă şi postulă profesorului de musică, au declarată unanimă, că pănă va dăinui acastă stare, ei renunţă la diurnele, ce le competă pentru şedinţe. Atunci d-lă Ciocană, „într’ună momentă de avântă naţională“, se spelă şi glorifică, cum scie elă, generositatea membriloră. Bine înţelesă, suntă membri în comisiune, cari n’au nici o plată din fondurile şcolare. Anulă 1891 vine şi trece, dar înainte de a espira, în ultimulă momenta, d-l Ciocană se „transpune“ la passa fondurilor, şi-şi ridică frumuşelă diurnele sale pentru şedinţe în sumă de 65 fl., elă, care luase din fonduri pe acelă ană aproape 2000 fl., parte ca salată (1430 fl.), parte ca diurne şi spese de călătorie. Şi putea să şi le ia, căci in privința aceasta Statutele octroate dispună scurtă și precisă: „Atâtă diurnele, câtă și spesele de călâtoriă le licuidază — preşedintele“ (§35). Vorba ceea, „țapulă grădinară“. Der vajice unulă seu altulă : „Ce mai atâta vorbă pentru 65 fl?“ Întâiu imputarea aceasta s’ar pute face și d lui Ciocană, pentrucă elă, care e plătită din fonduri, oare cum cjiserămă, luase pro 1891 din fonduri aproape 2000 fl. şi care prin posiţia sa e datoră a fi „pildă“ celorlalţi administratori, a mai lăcomită şi la sumuliţa de 65 fl ? Dar lucrulă are o faţă multă mai hîdă. Membrii comisiunei, au cridu de „avântură“ lui Ciocanfi, s’au năcăjită focă, şi în năcazulă loră au declarată, că voră arăşî să între în beneficiulă diurneloră de şedinţe, or acesta face pe ană 700—800 fl., după cum adecă şedinţele voră fi mai multă ori mai puţină numărose. Va sé címé: lăcomia d lui preşedinte la 65 fl. a impusă fondului ană de apă o erogaţiune de 800 fl., ce ar fi suficientă spre a reîntregi postulă profesorului de musică. Aşa se scie purta d-lă nouă cavalelă de Ciocană, directoră gimnasială, şefă-administratoră ală sudorii grăniţeresei! II. In programuid adunării generale din 9 Aprilie a. c. ală comitetului gră- Diteresor, punctul 8 sună astfelă: „Nr. 657 ex 1891. Statorirea averei fundamentale a fondului de stipendii.“ Toţi, câţi au cetită acestă puncta, s’au întrebată: „Ce o mai fi şi asta?“ Căci „Instrumentală fundaţională“, testamentulă grăniţerilor fundatori, care trebue să fiă sântă fiă-cărui grăniţeră, dispune sub litera H, punctă 1, scurtă şi bine: „Capitalul fondului de stipendii va rămâne pentru totdeuna neatăcată.“ Chiar şi Statutele actuale impuse glăsuescă totă astfelă, numai în termini mai puţini precişi. Ce va sc cji°i deci „statorirea averei fundamentale a fondului de stipendi ?“ A spus d o d-lă Ciocană în şedinţa comisiunei ţinute în ajunul adunării generale, în care se statorescă propunerile de făcută comitetului la fiecare punctă din programă. Şi adecă ce? „Gazeta“ ese în fiecare a zi. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un ana 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Pentru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Atronamentul pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu ana 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele cât şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. tradacţiunea, Alministratiua şi Titograva. BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Birruori nefrancate nu se primeseu. Manuscripte nu se rdrimita. Birourile de anuciuri: Brafova, piața mare, Taraulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Haasemtein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hernkel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: n. V. Goldberger,Eckstein Bernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuri interţmnilora: o serie, garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. m. 203. Braşovii, Marţi-Mercuri, 16 (28) Septemvre 1892.