Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-18 / nr. 230

Sedacţinaea, Administratliaea şi Tipografia: IRAŞOVU, plata mare, TSrgulă Inului Nr. 30. Struori ne francate nu se primesc*. Manuscripte nu se retrimitâ. Birourile de aaunciurî: Brtforfi, plata mare, TSrgulfi Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Vlena R. Mosse, Haasmxtein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hern­del, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donne­berg ; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; in Hamburg: A.­itteb­er. Preţuiţi inserţiuniloru: o seria carmond pe o colină 6 or­­ei 1­80 or. timbru pentru o publi-t­oare. Publicări mai dese după tarifă și Învoială. Reclame pe pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani. Ir. 230.—Antoln LV. Brașovt, Duminecă, 18 (30) Octomvre 1892. (isrxxavdcfiEtir ee dumustecA ^2) .«v. 4 : '* . '’*­•.. . _ /­„Qateta“ eae la flft-care­a|i. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un ana 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 f1. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ana. Peuim Mânia şi străinătate. Pe una ană 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fir. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentnln pentru Brasorn: a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamen­tele pati şi inserţiunile sunt­ a se plăti înainte. Şovinismul, maghiarii îi pune­ pe gânduri! Braşovii, 17 Octomvre v. Ii pune pe gânduri şovinis­mului maghiarii pe cei din Viena! Acesta este noutatea chilei. De când Kossuthiştii şi Apponyiştii au reu­şită a zădărnici programa serbării, ce a fostă făcută de contele Sza­­pary, în înţelegere cu monarchiilu şi cu cercurile armatei, cu scopu de a împăca pe honvec­i cu ar­mata, cercurile competente din Viena suntă foarte rău dispuse. „Neues Pester Journal“ primesce una raportă din capitala austriacă, care arată disposiţiunea şi ideile ce domnescă în aceste cercuri. Iată ce i­ se scrie între altele nu­mitei foi din Viena: „Cercurile hotărîtore de aici suntă multă mai iritate decâtă ar crede cei din Budapesta, şi pri­­vescă cu ochi forte pesimişti si­­tuaţiunea în Ungaria. Cu câtă cer­curile suntă mai înalte, cu atâtă disposiţia e mai pesimistă. Ele consideră ca forte periculosă, ba chiar fatală desvoltarea ce au luat-o în anii din urmă lucrurile în Un­garia. Pănă acuma oamenii guvernu­lui de aici recunosceau, deci nu pe faţă, în ascunsă tactica şi di­băcia politică a Maghiarilor­, dar acum se intreba surprinși: cum se poate ca în dieta ungureasca o ma­­joritate, care pare aşa de tare și omogenă se fiă terorisată de mi­noritate ? Minoritatea a răsturnată cabinetulă Tisza; ca a­solută se zadarniceasca reforma administra­ției de stată și în multe caşuri mai mari și mai mici i­a succesă se’șî ducă în împlinire voința ei. Politici de frunte au cjise cu dreptă cuventă că : parlamentarismulă cu domnia minorității este o absur­ditate, or cercurile hotaritoare se’n­­treba, unde voră duce toate aceste ? Ce va fi deca minorității i se voră aduce noue jerte? Oare printr’o noue învingere oposiţia maghiară ar deveni mai blândă? C’una cu­rentă încrederea în parlamentarismul­ ungurescu s'a slăbită aici tare. Mână în mână cu sguduirea parlamentarismului merge crescerea necontenită a curentului şovinistă, faţă cu care cei de aici suntă fóarte semţitorî. Şovinismulă maghiară cu deosebire este care face situa­­ţiunea se fiă privită de politicii de aici ca fórte seriosa. Ei cjich, că din ană în ană merge mai reu. Tot­ mai desu se ridică cestiuni de dreptă publică, cari se credea, că suntă aplanate, şi oposiţia caută şi cele mai mici prilegiurî de certă. Dintre tote aşa numitele cestiuni ale armatei atingă aici cordele cele mai semţibile. Se temu cercurile mai înalte, că repeţirea lor a desa­pote în cele din urmă se strice vaciei monarchiei în străinătate. Ună militară de rangă înaltă a­crisă : „Ungurii păgubescă credi­­tulă armatei nóastre, şi acesta este apróape totă aşa de periculosă, ca şi când s’ar sgudui creditulă unui neguţătoră“.... îndată după jubi­­leulă de încoronare, care a fostă sărbătorită în Budapesta în modă atâtă de strălucită şi care s’a ter­minată prin aceea, că monarchulu a concesă ca oraşulu să porte nu­mirea de reşedinţă, Kossuth fu aleşu cetațeni de onoare ală ca­pitalei. Şi cei mai moderaţi au fostă uimiţi, or cei mai mulţi se indignară. Se întrebau, că oare nu erau datori Maghiarii să aibă anu­mite consideraţiuni faţă cu mo­narchulu, a căruia semțeminte tre­buiau să fiă n­ai multă vătămare cu acésta ocasiune? Dér afară de acésta fost’a bine ca representanții centrului comercială și industrială ală Ungariei să sprijineasca curen­­tulu șovinistă în aceiă momentă? Așa se întrebau p’aci, căci vădă și în acestă faptă ună semnă ală acelui șovinismu sălbatică, care stăpânesce spiritele. ]/Ziceau cei de aici, scimă noi fórte bine, că ma­­joritatea consiliarilor­ comunali din capitală nu aproba politica lui Kossuth, dar ce folosesce o maioritate, care în casulă dată lasă a fi terorisată de minoritate? Mai cțică. Și noi avem­ studenți, cari demonstreaza, der deca strigă studenții maghiari, atunci lumea maghiară face o față serioasa și în cele din urmă — strigă toți dim­preună cu ei. Cei din Viena se temu de șovinismu, căci deca acesta va a­­junge la putere, atunci înceteaza min­tea și chibzuință și nu se mai poate calcula unde vor ajunge lucrurile. Din acestă punctă de vedere — vice raportorul­ numitei foi— este judecată aici și afacerea Hentzi. De aceea, deși nu se a­­probă nesocotita procedere a gu­vernului în aceasta afacere, cer­curile hotarítoare nu voiescă nici­decum ca din causa aceasta să cadă ministerială Szapary, căci nu voră să facă nicidecum concesiune elementelor­ turbulente, ca prin­­trînsele se fiă urăși răsturnată ună guvernă. Iată idea ce predomină: trebue să se pună stavilă teroris­mului minorității şi deoarece că­derea lui Szapary ar fi triumfală eî, acesta trebuesce ţinută la pu­tere şi de aceea trebue să se ia toate măsurile ca nici în cestiu­­nea „botezurilor­“ să nu isbuc­­nescă acuma o crisă ministerială. Ca semnă câtă de super­ată este monarchală din causa celor­ petrecute raportorul, mai spune, că la plecarea neașteptată a curții din Gödöllő mai întâiu era vorba, că Majestatea Sa se va intoarce în Noemvre la venatoare; der Dumi­neca trecută s’a anunțată, că Ma­jestatea Sa nu numai la venătorea din Noemvre, der nici la aceea din primavera nu va lua parte.... * Se temu cercurile competente politice din Viena de şovinismulu maghiar „doica,ar ajunge la putere“? Dér ore n’a fostă mereu la pu­tere acestă şovinimă, de 25 de ani, de când, cu îngăduirea ace­loraşi cercuri, s’a înfiinţată dua­­lismulu şi s’a dată Ardealulă şi sartea naţionalităţiloru nemaghiare pe mâna nesăţioşiloru ucenici ai lui Kossuth? Cercurile politice amintite însă datéza şovinismulă numai de când s’au ivită certele înfocate în ces­­tiunile armatei şi de când Kos­suthiştii au sferticatu şi­­au arun­cată în tină stégulu negru-galbeni. Unde rămână însă naţionalităţile ? Aceste ore nu numără nimica pen­tru politicii din Viena? N’au fostă încă dela 1867 călcate în picidre drepturile loru ? De ce nu s’au in­dignată şi din causa acestoru is­prăvi ale şovinismului maghiară, căci dară şi armata în cele din urmă din ce se compune, deci nu în cea mai mare parte totu din fiii aceloru naţionalităţi asu­prite ? Şi de ce şi astăciî încă este vorba numai de cestiunile armatei şi de creditulă armatei şi nu şi de cestiunea cea gravă a naţiona­lităţiloru ? Oare starea asuprită a acestora şi nemulţămirea loră vă­dită contribue la mărirea său la micșorarea veceei și a puterii mo­narchiei și aare creditulă ei și ală armatei sale nu este sdruncinată prin nedreptatea, ce li­ se face aces­­toră naționalități? Deci cercurile politice compe­tente ale monarchiei se îngrijeau de cu vreme să ia în apărare causa dreapta a naționalităților­ nemaghiare, lucrurile nu puteau s'ajungă unde au ajunsă și nu putea să-i creascu nici șovinismului ma­ghiară carne așa de mari. Dar s’a întâmplată și cu po­liticii din vorbă ca cu totă lu­mea : Cum şi-au sărată la 1866/7, așa mănâncă acuma! „ FOILE TON­ULU GAZ. TRANS.“ Dumnezeu şi darurile. (Poveste vulgară.) Cândă Dumnecfeu a împărţiţit noro­­culă diferitelor­ popore de pe pământă, mai întâiu au mersă Turcii la Dumne­­deu şi i-au cerută daruri. Dumnedeui bu­­nulă li-a dăruită loră pămentă. Când Bulgarii au audită, că Dum­nezeu împărţesce daruri, au mersă şi ei la Elă. — „Pentru ce aţi venită la mine voi, Bulgariloră? — întreba bunula Dum­nezeu. — „Amă audită“, diseră ei, „că Tur­­ciloră li-ai dăruită pămentă ; pentru aceea am venită şi noi.“ — „Şi ce dară voiţi voi să vă dă­­ruescă ?“ — „Dăruesce-ne şi nouă pământă!“ — „Pămentulă Tarn dăruită dela Turciloră , deci cere­ţi altceva dela mine“. — „Ce lucru este acesta, Domne? Pămentulă pentru ce Tai dăruită la alţii ? Noi acela îlă voiamă“. — „Ce amă dăruită odată, îndărătă nu potă lua“, — răspunse Dumnedeu sfântulă. „Dar vă voiu dărui şi voué ceva: mergeţi sănătoşi, ală vostru este lucrului “ Acum au audită şi Jidovii, că Dum­­nedeu împarte daruri; deci şi ei au mersă înaintea feţei dumnedeescî, ca să pară daruri. — „Pentru ce aţi venită la mine voi, Jidoviloră ?“ — „Pentru daruri am venită la tine, Domne!“ — „Cu ce dară să vă dăruescă ?“ — „Pămentă vremă noi!“ — răs­punseră Jidovii. — „Pământulă l’am dăruita altora!“ le zise Dumnedeu. — „Ce socotelâ ai făcută tu, Domne, că doră nouă tocmai pământă ne tre­buia? !“ — „Bine, socotelâ fiă a vostra!“ Francesii încă au audită despre îm­părţirea daruriloră și ei aşişderea au mersă la Dumnedeu. — „Ce daruri doriţi voi, Francesi­­loră?“ — îi întreba Dumnedeu sfântulă. — „Păment ne trebue nouă, Domne!“ — „Credeţi, pămentulă !hm dăruită altora!“ — „Ce paradă ai mai făcută tu, Domne, cu împărţirea daruriloră! Pen­tru ce ai dăruită pămentulă altora ?“ — „Lăsaţi-mă! Fiă deră parada a vostră!“ Şi Egiptenii s’au téréta înaintea feţei lui Dumnedeu. — „Pentru ce aţi venită voi, Egip­teni, la mine?“ — „Pentru aceea amă venită la tine, Dóamne, ca şi spre noi să te milostivesci cu ceva.“ — „Şi cu ce să mă milostivescă spre voi ?“ — „Pămentă, Dómne, pămentă!“ — „Hm, pămentul ă l’am dăruită deja altora!“ — „Dómne, Dómne ! Noi, oamen! să­raci, ne­amă mai bătută de giaba călcâele pănă la tine!“... — „Bine, fiţi deră săraci şi în su­­doarea feţei vă câştigaţi pâcea vostră!“ Mai pe urmă veniră Grecii. — „Pentru ce aţi venită la mine, voi, Greciloră?“ îl întrebă Dumnedeu. — „Pentru aceea amă venită la tine, Dóamne, ca să ne cinstesci și pe noi cu ceva, dar darulă, cu care ne vei cinsti pe noi, să fiă celă mai mare din­tre toate!“ — „Cam ce feliu de dară aţi dori voi ?“ — „Pămentă căutămă noi, Dóamne, de acela să ne dai!“ — „Cam târdiu, cumetriloră, cam târdiu v’ați pomenită! Eu am împărțită deja toate darurile. Pe seama vostră ni­mica n’a mai rămasă. Pămentulă e ală Turciloră, lucrulă ală Bulgariloră, soco­­teala a Jidoviloră, parada a Francesiloră, sărăcia a Egipteniloră. Vouă însă nu v’a rămasă nimică“. — „Ce-i asta? Cine a ţesută în con­tra nostră acestă intrigă, şi cum de noi n am solută nimică mai ’nainte despre împărţirea darurilor­ ?“ — „Nă vă sfărmaţi nimică“, le d*80

Next