Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)

1892-10-09 / nr. 223

Redacţiunea, Administraţiaaea şi TiMrava:­­ BRA80VU, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30. JtrworT ne francate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de ninciuri: BratovQ, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30. Inserate mai primeaoa în Viena R. Mosse, Haasemtein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. J. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţul­. inserţiuniloră: o sex­in garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și Învoială. Reclame pe pagina a IX­-a o senă 10 cr. v. a. sau 80 bani, Ml 223. Braşovti, Vineri, 9 (21) Octomvre j^rzriJXT Tsv. \ % „Gazeta“ ese în fie­care t­i. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un ouă 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe and. Pentru România şi străinătate: Pe unu anii 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşov l­­a administraţiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I.­ pe unu anu 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. său 15 bani. Atâta abonamen­tele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. 1892. Nou abonamentt „GAZETA TRANSILVANIEI“. Ou 1 Octomvre 1892 st v. «’a «leschiiim nou ab­onam­entu, la care învitămă pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Poetul şi abonamentuliuii Pentru Austro-Untraria: pe trei luni 3 ti. pe şaae luni 6 fl., pe unu anui 12 ti. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe ani anii 40 franci, la Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria , pe anu 2 fl., pe şaae luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anui 8 franci, pe şese luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşoru, şi mai repede prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovu, 8 Octomvre v. N'are norocu contele Szapary cu acţiunile sale de împăcare. A vrută se împace biserica ca­tolică cu regimulu în cestiunea matriculeloru şi nu i-a succesu. Ar fi voită se facă se fiă pace şi liniştite în sînulu naţionalităţi­­lor­ nemaghiare şi se înceteze aşa­­fisele „agitaţiuni“, cari nelişti­­tescu aşa de multă pe stăpâni­­torii de ac­î, dar şi-a aprinsă nu­mai paie în capă. Naţionalităţile nu vreau se audă de ună modus vivendi, cum şi­ lă închipuesce mi­­nistru-preşedinte şi trabanţii sei, or­oposiţiunea maghiară îlă acasă, că nu e destulă de energică faţă cu Nemaghiarii şi că nu săie se apere interesele naţionale maghiare cum se cuvine. Acuma ministrulu preşedinte vrea se împace pe honveciî cu ar­mata comună, vrea se facă se în­ceteze încordarea, ce­a domnită pănă a­ fî între ideile unora și al­tora; vrea ca konvecih dela 1848/9 se fiă recunoscuți ca parte beli­gerantă din partea armatei; vrea se se arunce de amendoue părțile velulă uitării asupra celoră petre­cute în anii revoluției. Bacontele Szapary a primită chiar consem­­ţementulă prealabilă ală monar­­chului şi ală cercurilor­ conducă­­toare militare la programulă sta­bilită pentru desvelirea monumen­tului honveniloră la 2 Noemvre a. c., prin care vrea se le ajungă toate aceste. Şi care e resultatulă ? „Atentată în contra naţiunei! Voiţi se ve bateţi jocă de senti­mentele nóastre naţionale cele mai sfinte, voiţi se mânjiţi memoria luptătorilor­ dela 1848/9 şi se ne­cinstiţi naţiunea maghiară!“ Aşa strigă corulă celoră din oposiţiă. Acesta este respunsulu ce’lă dau Kossuthiştii, şi în unire cu ei Apponyiştii, contelui Sza­pary, care a crecţută, că a făcută ună lucru mare aprobândă cunos­­cutulă programă ală festivităţii, care culmineză în ceremonia în­cununării noului monumentu alu honveniloră şi a celui mai vechiu alu soldaţilor­ austriaci, căzuţî la apărarea fortăreţii din Buda şi comandaţi de generalulu Hentzi, de unde şi-a luată şi numele. A crezută d-lu Szapary, că va fi felicitată pentru „idea grandiosă“ de a face se se încununeze reci­procă din partea armatei şi a honvesimei aceste monumente. Dar n’a dobândită decâtă rîsetele ironice şi strigările de Hoch­ ale neîmpăcaţi f oră patrioţi din stânga. Alaltăerî s’a începută în dietă disensiunea asupra invitării la fes­tivitatea din cestiune. Contele Sza­pary a încercată o înţelegere cu şefii oposiţiunei, dar n’a fostă cu putinţă ai îndemna se primeaca programa stabilită de comitetulu pentru redicarea monumentului. Şi nistfelu a intrată în luptă opo­­siţia cu partida guvernului. Nu cunósceme încă resultatulă discusiunei. Nu scimă deca s’a primită propunerea lui Apponiol de a se alege o comisiune de douezecî şi cinci pentru a stabili o nouă programă, ori că guvernulu a persistată pe lângă programa făcută și aceasta s’a luată la cu­­noscință de majoritate. Der nu mai încape indoiela, că în ori ce cas afacerea este foarte gravă și ane­­voiă va rămâne fără urmări seriose. Urmările voru fi cu atâtă mai seriose, cu câtă programa primi­tivă a primită deja aprobarea mo­­narchului şi prin urmare guver­nulu cu majoritatea anevoiă se mai potă retrage, fără de a se produce o crisă, care poate s’a­ducă cu sine căderea guvernului. Şi aşa se asigură, că este mare neînţe­legere între membrii cabinetului în cestiunea matriculelor­ şi că­sătoriei civile, nu trebue der multă pentru a face se isbucnesca o crisă ministerială. Ce va fi atunci decă Szapary n­u va ceda și decă serbarea dela 2 Noemvre se va sevîrși cu toate protestațiile oposiționaliloru ? în casulîi acesta urmările sunt ane­voie de-a se prevedea, de sigură vise că nu voru contribui la de­­lăturarea încordărei dintre armata comună şi poporală maghiară. Efectulă, ce l’au produsă agi­taţiunile din Pesta în contra pro­iectatei încununări a monumentului lui Hentzi în partea de dincolo a monarchiei se oglindeză în arti­­culii boiloru boeme, dintre care una esclamă: „îngâmfarea ma­ghiară a începută se tracă deja peste marginele permise!“. Noua afacere militară. Ca mare încordare s’a aşteptata deschiderea camerei Marţi laamóciu. Era la ordinea­­tăei discusiunea asupra învi­­tărei primite la desvelirea monumentu­lui honvecptorit în Buda. In biroulu presidiului au ținuta mai ’nainte miniștrii cu corifeii diferitelor­ partide o conferență, vrendu se încerce în ora ultimă de-a îndupleca oposițiu­nea să nu facă o acțiune mai mare din aceasta cestiune. Der încercarea a rămasa fără nici una resultata. Oposiţionarii au intrat­ e­­nergica în luptă contra programului fes­tivităţii honvecjitor­, or majoritatea a­­probă programa şi doi din vorbitorii ei au şi încercată să o apere în şedinţa de alaltă­ erî. Cela dintâi vorbitorii a fostit Carola Eötvös din oposiţiă estremă. Elfi a pro­pusa în numele partidei sale o moţiune, ca guvernula să fiă avisată de-a împie­deca plănuita încoronare a lui Hentzi, cu toate mijloacele ce-i stau la disposiţiă. Intre aplausele stângei estreme, a pro­testată Eötvös în contra împutarei, că oposiţiă ar face greutăţi numai spre a servi scopurilor­ ei de partidă. Asemeni imputări sunt­ de natură numai de-a suscita şi mai multă pasiunile. După a­­ceea descrise purtarea armatei austriace în timpul­ revoluţiunei în Ungaria, spre a dovedi, că naţiunea maghiară nu este nimica datore acelei armate. O împăcare între națiune și coronă nu e de lipsă, pentru-că aceasta s’a întâmplată la 1867. Comandantulu armatei își împlinesce nu­mai datoria, décá încununeazá și ele, în numele armatei, monumentală honvecji­­tor­. Décá honvecjii rnsé ar încununa mo­numentala lui Hentzi, acesta ar fi o vio­lare a sentimentelorii noastre celora mai sânte, ba chiar o blasfemiă. Voescă doră, ca prin încununarea aceea se se delătare gravaminele națiunei maghiare? Fost’a numai aceea piedoca împlinirei aspirațiunilor­ naționale, că n’amă încu­nunată monumentulu lui Hentzi? In locu să se delăture acela monumentu, încă „ fOILETONULU GAZ. TRANS.“ Cristoforu Columbă. (Fine.) în 15 Martie 1493 întră corabia lui Columba arăși în portula Palos. Corabia, care era comandată de Pinzon, ajunsese ceva mai înainte și Pinzon trimisese deja solie regelui Spaniei despre des­coperirea făcută, și’l o rugase pentru o audiență, regele Insé îi spuse să apară în suită admiralului său Columba. Co­lumba întra în Palos între strigătele de bucuriă ale poporului și-și continua că­­letoria triumfală pănă la Sevilla. Una autografă regescă ’la chiăma pe des­­coperitorii la Barcelona. Din toate locu­rile alerga poporulă de a-l­ vedea pe elț, dar mai cu seama pe Indiană aduși. Cătră mijloculu lui Aprilie ’și făcu Co­lumbă intrarea sa în Barcelona, unde regele îi arăta cea mai înaltă onoare; în presența părechiei regale pute se spcră Columbă, îndată raporta despre călătoria sa: în acesta raportă se cjice : Dumnecjeu în chipu atâta de minunata a dovedita toate, ce am susținută eu față de părerile ■unorü persoane influente, susu­puse, cari țineau planulu meu de visiune și intențiu­­nea mea de o rătăcire a creeriiora. Doar că acesta întreprindere a decurse atâta de strălucită, nu e memib­iu meu, ci a­­cesta îi compete sfintei credinţe catolice şi a evlaviei monarohului nostru.“ Columbă a fosta întărită în toate demnităţile şi titlurile, ce i s’au promisă. Elă primi nisce insignă, în cari strălu­ceau insule de aură în valuri albastre; cinci ancore erau semnulă demnităţii de admirare şi inscripţiunea suna: „Columbă dede Castiliei şi Leonului o lume nouă“ ... în jurulă numelui lui Columbă s’a ţesuta una cercă mare de tradiţiuni şi chiara cercetarea precisă a timpului mai nou nu a pututu clarifica toate contrastele din viaţa şi caracterula seu. Nici m­acara loculu seu natală şi familia sa, nu s’au pututu stabili cu deplină siguranță. în genere se presupune, că elă s’a născuta seu în nemijlocita apropiere de Genua seu în oraşula acesta ca fiulu unui pân­­zaru, în anul­ 1446, în anii tinerețelor­ sale se duse el­ la Portugalia și apoi în Spania, în Lissabona, unde scia­se’și câş­tige valoara în societatea mai înaltă, se căsători cu Filipa Mauriciu Peresterello şi aceasta legătură fu decisivă asupra vieții sale. Tatal­ soției sale era guvernatorul­ insulei Porto Sauto. Aţâţată de lăsămân­­tul­ tatălui seu, se dedica Columbă studii­­lor­ nautice. Hotărârea sa, îşi căuta pe mare noroculă seu, se făcu pe încetulă matură şi se concentra în o direcţiune definitivă, spre dorinţa, de a descoperi una drumu mai scurtă spre India. Acesta plano primi viaţă prin opura medicului şi naturalistului florentină Toscanelli, care prin studiile sale ajunse la convingerea, că întinderea în lungime a drumului ostiai de la Europa spre Asia cuprinde cam două din trei părţi a pământului, adecă 240 grade de lăţime, așa înoata drumulu vestică peste oceană spre India este numai a treia parte din suprafața pă­mântului. Columbă, sau după cum se numea elă în Portugalia Colon, se adresa la medicală florentină și primi dela acesta informațiuni. După studiu zelosă făcu elă planule, se descopere drumulu cela nou și se adresă la regele Portugaliei, ca acesta să-i pregătască o espedițiune. Deoarece străduințele sale la curtea por­­tugeză n’au fostă încoronate cu succesă, se adresa la curtea Spaniei. Aici află ela una partisans influentă în episcopală de Valencia, în camerierale Cabrero și în vistiernicule Lorenzo de Santangel, par­­tisana cea mai influentă însă a aflat-o elă în regina Isabella de Castilia, totuși dura vreme îndelungată, pănă când i se îm­pliniră cererile sale. Abia după ocuparea Granadei și după ce se decise deja, să părăsască țara, se învoi Ferdinand se în­cheie contractă. în acesîa s’a stabilita: Columba este numita admirala în toate insulele și teritoriile, ce le va descoperi și elă se bucură de toate onorurile și drepturile marilor­ admirali ai Spaniei; al­ doilea: Columba va fi vice rege sau guvernatorii peste ținuturile descoperite ; el­ va primi a cincea parte din venitură tuturora productelor­ și marfurilor­, fie aurii, argintă seu mărgăritare, întru câtă aceste se vor­ câștiga în teritoriile des­coperite de densule, îa portula Palos s’au pregătita trei galeone. Corabia „Santa Maria“ o conducea Columba în­suşi ; a doua corabiă „Pinta“ o con­ducea Martin Alonso Pinzon şi a treia „Nina“ o conducea Vicente Janes Pinzon. Numai „Santa Maria“ avea una borda completa, celelalte doue erau în mijlocii deschise, şi cu aceste corăbii slabe să descoperi o lume nouă. Eurasiasmul.

Next