Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1892 (Anul 55, nr. 241-264)

1892-11-08 / nr. 247

Pagina 2 ridică necontenita. Timpu d’o clipită co-i liba se lumină pe ferestruea podului d’ai fi­­jisü, că unu sere a cociuta pe acope­­rișă: unu fulgeru câtü unu baiauru se svircoli iu staula noriloru groji și ne­gri, ca sgura; nóaptea își reînchise întu­­nericul­, ş’o uruitură se prelungi în de­părtare. Kira î și făcu cruce, și galbenă, cu spaimă întinsă peste totu chipul­, înălța ochii drepta rugăciune ; fusula îi scăpa din mână, de greutatea tortului rupse fi­­rula, caclu rosu și se învârti în jurul­ macidei. Niculina tresări din nou, or Kira, fără să stie ce face, o săruta în creştetur­ capului, se pipăi în lungur­ trupului şi oftând, apăsată, lasă să-i pi­cure în voiă două şiruri de lacrimi a­­prinse ; căci pe valma cea mare a lup­­telor, d’afară, simţise mişcându se în pân­­tecele ei o nouă suflare, una nou pruncă. Şi în vreme ce Niculina, trezită din frica, care nu face sata cu puii desertu­lui, întreba de zo­r, „unde e fusula din părete? unde e fusula de pe grincil ?“. Kira aruncându furca, se scula de pe pă­tura sură, şi drăptă şi nemişcată, ca o stană de petru, grăi în p­isula gân­­duri lori: — Cum mi se clatină inima de fără veste; şi nu sciu pentru cine; nu-i bă­­nuiescu nici partea, nici chipulă, nici soarta. Dar’ar Domnului d’o fi, bueata, ca npula lui să dea nouă spice dintr’unu boba, plugula lui s© tae păn’ la isvoare, boii lui să lase d’o schiopa copita ’n pă­­mântu , să aibă umbra tihnită și casa la vădula lumei; și potera şi ciocoii să se ducă cum se ducă sloiurile de lăcuste, mânate de vânturi, în pustie locuri. Dar, — cum nu se mai pomenise de când cu ciuma cea mare, — cela din urmă fulgerii deslugă începutul­ iernei; reoerea se schimbă în frigu. Fulgii de zăpadă cada împestrițândă intunericul­. Ventula a amorţita. Şi tăcerea urăşi cu­­prinse pustiula întinsa. Niculina, căutânda cu ochii în toate părțile, întreba din nou: „unde e fusula din părete? nade e fusula de pe grind!?“ Kira, neluându-i aminte, slomni încetă: „Vai mie! barbatula placă pe vânturi, pruncula se vesti pe viscoli!“ Intr’unu târdiu, suflându în văpaiţă, ’şi ghemui copila la sâna şi aţipi într’una somat muncită de vise şi de vedenii. Când cea din urmă licărire se stinse, lumea întrâgă era una valatuca năpras­nică, fără trupa, fără viaţă, fără noimă. Numai pâmnia alburiă a zăpcelei se prin­dea, petica de petica, spre a întăli­ faţa câmpiei c’o cergă nemărginită. II. La răvărsatură dimineţei, câm­pula e colib­a câta se perde ochiula în zare. Cerula, scuturata, dă în limpede şi aco­­pere, ca una coviltira argintoită rotunda artă a pământului. Uşa colibei se deschide. Kira, în­­tr’o dulamă cu hârşii de vulpe, se re­pede în spre Cornulu-Gaprei, şi privesce­­ neclintită îndelungă vreme. El mai la urmă sorbe cu nesaţiu aerula rece şi pri­­pesce câţiva paşi înaintea sa. La o fugă de oala, acolo unde ce­rula se împreună cu pământula, s© ză­­resce una vălmăşaga de omeni, cari că­lări, cari pe josu. Ei vina şi vina înceta, nu vina cu pornirea dorului; pe ei, cari făceau postia clipă, tocmai acum i-a în­­ţelenita Dumnedeu. Ăştia sĕ fiă cruci de voinici? ei sâ ţiă potera în locu ? .Umeni de cîrji! babe bătrâne! să lase codrii e­­reţilor­; să ia clatitula vaselor­ şi să picoteze cu nasulü în spuza din vatră. Kira se cutremura. Vina şi vinu domola. Chipurile loru uscăţive,cu mustăţi răsucite şi cu o­sul de luput să fae desluşită în moina lim­pede a dimineţei. Cela dintâiu eUf©ulü, care lasă pistolulu în­ oblanou şi noide cu pumnula. In sărici blănose, cu păciuli cu fundula mai largă ca măsura capului, ceilalţi, mergă cu privirea pironită în josa, ca intruun al­ai de jale. Tolopaut Căi­nuţă şi Deliu purta pe umeri sar­­d­ală, pe d’ar fi, mai mar© decât a pămân­­tula, nu i-ar strivi mai greu; căci par­că îşi înumăra paşii, par­că dibue locuia în , mersul­ lorü. Să ducă ei pe patul­ de tufan!­eerba trintita din muche de stâncă? ori mîstreţa doborâta la firiştea păduri­­iora ? Dar unde să fiă mai-marele lorü ? Ela venea pururea în fruntea zglobiloră de copii, jucându-şi murguli, ce mesteca zăbalele înecate în spume albe și roșii. — Unde e Suera? striga Kira, și pustiul­ se umplu de stri­gatul­­ ei des­­nădăjduita. Când ceata haiducilor­ sosi în drep­­tul­ colibei, și puse la pământa patula de tuf­ul, Kira vedu înaintea ochilor­ pe Suera, învăluita în giulgiu de bunde, venata, cu gura încleştată, cu capulă sfărîmata, şi mânile ţepene, întinse d’a, lungulu trupului. * conduce, nu şoima câtă­ vreme, politica noului cabinetu. Şi unuia şi altuia ni-au fost ei şi ne sunt­ duşmani neîmpăcaţi în ceea ce priveşte libertatea noistră naţio­nală, şi faţă de noi mai alesă, politica şi-a unora şi a altora a fosta şi este po­litica nemiloselora prigoniri a tota ce este românesca, politica nesincerităţii şi a despotismului. Câta timpu va dura a­­cesta pace şi linişte în ţară nu póate domui şi fructele ei nu vora puta se fiă decâta amare. # Afară de visita ce-a făcut’o la curtea din Viena moştenitorula tronului ru­­sesca, Maj. Sa monarchulă nostru a mai primita şi visita regelui Carol I şi a moştenitorului de tronu românii, înalţii ospeţi au sosita la Viena Miercuri di­­mineţa şi au fosta întîmpinaţi la gară de Maj. Sa monarchula nostru, de mai mulţi archiduci austriaci şi de alte per­­soane înalte. Musica militară a unei com­panii de onore, care era de asemenea la gară, a intonata imnula română. Mo­narchula nostru a îmbrăţişată şi a săru­­tatu pe regele Carola, când acesta s’a data rosu din cupeu. înalţii ospeţî au fostu conduşi la castelula imperiala, unde au primită mai multe visite, între cari şi visita ministrului de externe Kalnoky. Sora înalţii ospeţi au asistată la opera Curţii însoţiţi de Majestatea Sa monar­­chulu nostru. Regele Carol I şi cu prin­­cipele moştenitora Ferdinande au ple­cata din Viena Joi d. a. La gară au fosta însoţiţi asemenea de Maj. Sa mo­narchul­ nostru. Din incidentul­ petre­­cerei regelui Carola la Curtea din Viena, foile din capitala Austriei au scris­ ar­ticole forte măgulitore la adresa dom­nitorului României. Aşa „Fremdenbitat“, fata ministrului de externe, c jice, că în regele Carol I salută pe representantul­ unui staoi pe care posiţiunea lui geo­grafică şi interesele sale economice îla pune în raporturi strînse cu Austria, oi despre Românii din regata cjioe, că sunt­ o naţiune, care are una rola însemnata în desvoltarea paolfică a popoarelor­ din Orienia. —­ Frumoase vorbe! Dar noi Românii din monarchia austro-ungară nu putem­ gusta neturburați bucuria, ce trebue s’o simtă ori care fiu ala nemului nostru, vei lauda raporturile de prietinia dintre monarchii celor­ două stata ve­cine, nu! Tocmai când se dă espresiuu­­acestora raporturi prin organul­ minis­trului de externe austro-ungara, vedem, cu durere, că prigonirile în contra Ro­­mânilor­ din Transilvania şi Ungaria in locu de a slăbi se morescu şi se con­tinuă cu mai mare putere, vedemu ne­dreptatea şi ilegalitatea îmbuibândudu-se pe ruinele drepturilor­ nostre călcate în piciore, vedem­ cum domnii­ stăpânirei ne persecută limba noastra şi ne poati tota mai mari piedeci în calea desvoltă­­rei noastre culturale şi naţionale. Etă umbra posomorită, ce ne turbură şi ne întunecă seninula bucuriei, ce-ar trebui s’o simţima, când vedema cu câtă prie­­tiniă şi cu câtă destincţiune a primita Curtea din Viena­ pe Regele şi moşteni­­torula tronului româna. piarula rusescu „Svet“ se ocupă înt­runa prima articola cu raporthiu­le între Rusia şi Austria* Numita fata scrie: „In timpul­ de faţă avem­ numai una singura contrarii puternica şi răută­­cios”, adecă pe imperiul­ germana. Suedia şi Turcia, singuratica luate, nu se potu măsura cu noi. O luptă cu ele nu va repere totală desfăşurare a pute­­rilor­ noastre, ci ar fi de ajunsă numai o espediţiune. Austria ca aliată a Ger­maniei e una adversara seriosă. Armata ei va da multa de lucru adversarului. Diplomaţii noştrii n’au judecata rapor­turile nostre cătră Austria, după pune-­ tula de vedere corecta. Austria doreste alianţe. După tratatula dela Berlină ar fi trebuita Rusia să propună o alianţă Austriei. Acesta ar fi fostă mai favora­bila pentru Austria, decâta alianţa cu Ger­mania. Prin o alianţă cu Austria, Rusia ar fi putută asigura libera desvoltare­­ a naţionalităţilor­ slavice din Austria şi autonomia Slavnora ar fi apărat-o pe Austria în contra Germaniei mai multă, ca acuma autonomia Ungariei. O­ alianţă între Rusia şi Austria ar isola pe Ger­mania, şi prin urmare pacea Europei ar fi asigurată“. norocire pentru noi, că în Peninsula­­sa vesnică oştenii cei mai necinstiţi sunt, consideraţi, ca Austriaci... Până când nu se va pune capătă obrăsniciei jidano­­maghiare, este imposibila ca Austria să-şi recâştige influenţa, ce i se cuvine. Trebue restabilită acea stare de lucruri, care singură e naturală. Cortina maghiară este tocmai atâtii câtă s­pălărm architducele de Austria de josu­­m cu nimici nu e mai multa, şi cu nimică mai puţinii. Numai dacă voma face, ca naţionalităţile să se simtă bine în patria lora, d­ kidu faă-păraia ce i se cuvine, vomă puté să speră c­a la simpatia popoareloru din Baloaari. OAZE VA TRANSILVANIE­I Nr 2m 1892. In şedinţa dela 17 Noemvre a dietei austriace, deputatul, antisemita Lueger a vomita eră şi contra Maghiarii oră. Lueger d­e între altele: Stăpânirea Ji­­dano-Maghiarilor­ nu mai pote dăinui multă vreme; stăpânirea aeasta este în contra firei şi se opune ori şi cărui sim­­ţământa de drepta. S’au votata 100,000 fi. pentru edificarea unui palat, menitu a-şi ţine în ele delegaţiile austriace des­­baterile, când merge la Budapesta. Spera, că pe viitoru delegaţiumiea austriacă nu nu va mai merge înbr’una oraşâ ai că­rui representanţî au alesă pe Kossuth cetăţână de ouore, a cărui poporaţiune a insultata şi a murdărita în modula cela mai neruşinata pe comandantulu Hentzi, care a murită pentru împăratula său statului nostru nu i este permisă a ri­dica uun edificiu într’una astfelu de oraşfi. Situaţia politică în genere numai aşa se poate îmbunătăţi, decă se va frânge gâtula domniei jidano maghiare. Ce gândescu Românii şi Serbii, când vedü in ce moda suntu tratați conațio­nalii loră în Ungaria?: Este o mare ne­ Procesulu politicu alu d-lui V. Lusad­ih Raportü spéci -lü alü „Graz. Tiranai“' Ifebril­inii, Id Nev, n. 1892.. Față de pertractare s’a manifestată ia interesare viuă încă de ou bună vreme înainte de d'ua fieşată, cu deosebire din partea Un­guri­lo­ru din Dobriţina. Pisicli­­jeula s’a imbub­jitit la birou pentru bilete de intrare, cari de altmintrelea­ erau pu­ţine,, fiindu sala de­ totu micâ. Dr. Lu­­caeiu abia a putută obţinea vre-o 10 bi­lete pentru cjiariştii români, şi pentru alţi­ prietini ai săi. Pertractarea s’a începută 1» 91 ore dimineţd. Deja la sala îngustă era îndesată. De-alungul­ unui par­avană erau înşiraţi (piariştiii, cari stremtoraţi^ abia puteau, să-şi facă notiţele pe faţa, de teren îngustă, a paravanului. Dintre­­purele române re­presen­tate au fostă: „Gazeta,14-„Tribuna“­ şi „­Vuito­rul“­. Pentru „Lupta“ şi „Românulu“ din Bucurescli s’au designată raportori locali. Representate au fostă și­ vre-o­ trei (fiara locale unguresc!.. .*r doarelora din Festa le-au făcută servicii trei stenografi din locă şi­ corespondenţii loră, fetă din locă. La spatele cjiariştilor, imediată se afla publicata, între care erau şi vre-o trei dame maghiare şi două dame române. Tribunalul­ s’a constituita astfeliu: Igyarto Sándor, preşedinte Újhelyi An­­jdras şi Roller Bele,, judi votanţi; Kon­rad Samuel şi Dr. Kiss Daniel, notari; Dr. Gsenna Vincze procurora generala, Ilosifa Nestoră nterpretă­­[dela Oradea). , jApărătorul­ apusatului, Iuliu Coroianu, advocată în Ciuşiu. Curtea cu j­uraţi sta compusa din următorii cetăţeni din locă: Torday Ga­bor, Mark Endre, Kenezi Gyula, Becz­­ner Frigyes, Toth Bela, Domokos Kal­man, Abraham La­zlo, Szűcs Mihály,, Dr. Kemény Mór, Szedlák Jozsef, Job­bagy Ján­os, Tarbay Jozsef. Suplenţii:: Balogh Ferenci şi David Sándor. Punctă la 9­ ore s’a începută per­tractarea. Preşedintele Igyárto Sándor, înainte de tote faca atentă auditor dla asupra or­dinai şi­ interjice ori pe manifestaţii de­ plăcere ori neplăcere, de aprobare orii desaprobare. Apoi arată, că procurorul, reg. superiorii din Dobriţina a înaintată acusaţiune în 22 Augusta contra lui V­a­­sile Lucaciu, parochi în Şişescu,care a a­­dresat dia Şişescu, cu data de Iulie, o invi­tare către alegătorii şi cetăţenii români,, invitare despre care procurorul( dice)Oă­­ar cuprinde delictul­ de agitaţiune în poatra naţionalităţii, delictula prevă­zuta în §»iI72-al. 2 a podicelui penala.. Urmezâ interogatorul. Preşedinteluintreba'­­pe acusată de nume. Acusatulu Lucaciu răspunde­ roma­­nesce: Mă chiamâ Vasile Lucaciu.­Preşedintele aratâuda, că, limba, per­­tractări este cea maghiară, provocA pe­­d-la acusatu, ca, după ce — cumsesoie, — d-sa vorbesce unguresce totu așa de­ bine, ca și­ românesce, să dea răspunsu* rile in limbai maghiară. Acusatulu. continua a vorbi româ* nesce. Preșadiatele observa,,, că legea, pe­­e dreptu îi dă, voiă să vorbescă roma­­nesce (oluhul),vdiér considerândă,împreju­rarea, oa dintre juraţi abia crede,­ că va. fi vr’uuulu,, care să înţelegă * românesce, îla provocă dia nou, ca în interesulă său propriu, să se trii­­ses­că de limba maghiară.. — NoufieU,, Gă atâta preşedintele câtă și procurorulu și. Intregi tribunataiu, nu mai slăbiau. dia terminulu nQ,lah‘f', cu care ne onora, mereu. Acusatul. Dr­ .Vasila Lupaaiu ţinui să replic©­ totu în limba . română,. dar preşedintele îl­ întrerupe din ,n©nu şi a­­tunci designat, de intrepreta pe Iosifa Nestoru., care era de faţă. Talma.eiui­a insinua .cuventâ pentru, acusată, care voia să supuie o rugăminte, dar propunOmla Oserna Vines© s’a opusă, dicendu, că acusatului nu-i stă. încă Jn dreptu a, ia.ee propunari, ori a supun©, rugăminte. Acusatulă» astfel, 2»nunțâ,dela cuventu. Erin interpreta apoi acusatul. Dr. Vasile Lucaciu răspunde, că s’a născuta, în Aba,, comitatulCj Sârm­uitului, că , de. 40 de ani, că e parochu ii­.Sisesoi şi că, nu a, fostu pedepsita nicinodatâ pentru, delicte da pressă -srl pentru alte­ delicte.. Uraaeză cetirea aotulih de aL fisaţiune­­ala procurorului generală, depisula trib­banalului din Dobriţina şi. învitarea în^ eri­inală, care sta prodiasa in două tra?­duceri maghiara, auteutape: tiuiila tra­­idus-a de eătră Sranslatoffulu Detru Cos*. |mnţa dela tabs* reg. din Budapesta, qu­i aiă doilea tradusu la tabla rsg. din Do», i briţina. In actulă de ao-jieaţiuna se c}L0 d­oâ. : invitarea datată din Şişesol, 2. Iulie. 1892, iscălită de Dr. Vasilie Lib­aciu^ preota în Şişesol și tipărită în Baia-mars^

Next