Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)

1892-12-03 / nr. 267

Redacţiunea, Administraţiunea şi Tipostrada:­­ BRAŞOVU, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Seritori nefrancate nu se prim­escu. Manuscripte nu se retrimitii. Birourile de avunciuri: Braşovu, piaţa mare, Târgulu Inului Nr. 30. Inserate mai primescu în Viena R. Mosse, Hausenstein­­& Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; in Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulii inserţii inilor­: o seria carmond pe o colena 0 cr. și BO er. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoiala. Reclame pe pagina a IlI-a o senă 10 cr. v. a. sau HO bani. „Gazeta“ ese în fie­care c zi. Afionamente pentru Aistro-Ungaria Pe un anu 12 fl., pe şăse luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anü 40 franci, pe șăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentală pentru Brașovt: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 80 etagiula I., pe unu anü 10 fl., pe șase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamen­tele câtu și inserțiunile suntu a se plăti înainte. II. 267. Brașovii, Joi, 3 (15) Decemvre 1892. «A1TULTJ XITZ"­ Brașovii, 2 Decemvre­­. Decă cineva, care încă nu este în clară, că ce­va se­rfica „ideia de stată unitară maghiară“, vrea se se lămurescă pe deplină asupra ei şi asupra modului cum o înţe­­legă şi o aplică­ adversarii noştri, n’are decâtă se mergă în comuna Nicu-Adonă din comitatul­ Sa­­bolciu şi se vede cum suntă trac­taţi acolo Românii de cătra func­ţionarii administrativi unguri. Nu numai odată ne­amă ridi­cată glasulă în favoarea fraţilor­ noştri multă prigoniţi dela Niră , nu numai odată, dândă pe faţă ti­­călosele atentate ale agenţilor­ forţei brutale din comitatul­ Sa­­bolciu, săvârşite mai alesă faţă cu şcolele şi cu învăţătorii români din Niră-Adonă, Niră-Acladă şi Sf.­­Greorgiu-Abrană, amu conjurată autorităţile superiore confesionale din Oradea-mare, ca să sară în apărarea învăţământului română de acolo, ameninţată cu totala ni­micire. Dar nu scimu se şefi făcută nici m­ă pasă seriosu spre a le veni în ajutoră braviloră Români dela Niră, cari se luptă cu o eroică abnegare şi perseveranţă pentru esistenţa loră naţională, pentru limba şi cultura loră românésca. Cetitorii noştri îşi voră aduce aminte cum conducătorii unguri din comitatulă Sabolciu s’au con­jurată în­­fiua mare, în represen­­tanţa comitatensă, în contra lim­­bei şi a naţionalităţii române din amintitele comune, declarândă că nu voră mai suferi şcele române într’ună com­itat o atâtă de „ma­ghiară“ ca Sabolciulă, îşî voră aduce aminte cum în urma acesta o „comisiune comitatensă“ a în­călcată şcolele române dela Niră, cum a maltratată pe preoţi şi în­văţători, cum a depărtată tabe­lele de învăţământă române şi a interzisă ca să nu se mai vorbască cu şcolarii românesce; îşi voră aduce aminte mai departe cum aceşti mici despoţi au pretinsă, că locuitorii români dela Nică suntă Maghiari, pentru că sciu vorbi şi limba maghiară şi de aceea au fostă introduşi la recensămân­­tulă poporaţiunei ca Maghiari. Pe lângă aceste trebue să le fiă încă viu în memoriă cetitori­­lor­ noştri faptulă, că, după ce în­călcările şi atacurile acele nele­gale şi despotice nu şi-au ajunsă scopulă şi învăţătorii noştri dela Niră au continuată a’şî împlini chiămarea loră sfântă de dascăli ai poporului română, fiindă spri­jiniţi de acesta, omenii forţei bru­tale au începută să-i teroriseze şi să-i prigonască în tutu chipulă, sperândă, că astfelă ii voră putè alunga dela postulă loră. Ne putemă face o ideă, pănă unde au ajunsă micii despoţi ma­ghiari din comitatulă Sabolciu cu persecuţiunile loră şi pănă unde merge îndrăsnala loră, dăcă li­ se spune înveţătorilor­ români din Nică-Adonă de cătră funcţionarii dela primăriă, că voi­ lu fi solgâbirea a poruncitu că aici, la primăria, nu este iertatu a vorbi românesce­­i­decă cineva ar vorbi va fi pedepsiţii cu 5 fl., or de se va opune va fi tocatu in capu“. Aşa departe amă fi ajunsă dar în era „constituţionalismului şi li­beralismului“ maghiară, ca să fimă ameninţaţi în­­fiua mare, că vom­ fi tocaţi în capă deca stăruimă a vorbi românesce; aşa departe amă fi ajunsă sub egida ideei moderne de „stată maghiară naţională uni­tară“, ca învăţătorii unei şcole confesionale române să fie ame­ninţaţi cu pedepsă şi cu nimicire pentru că vorbescă românesce şi se mărturisescă ca Români. Aici, în părţile cele mai es­­puse, unde micii tirani să credă a fi necontrolaţi de lumea cea mare cultă, aici se dă pe faţă na­tura loră adevărată asiatică, aici se vede din faptele loră barbare, care este ţinta adevărată a poli­ticei, a căreia unelte suntă. Ce­a fostă absolutismulă nem­­ţescă, ce este chiar despotismulă rusescă, faţă cu procederea tira­nică a organeloră administrative din Sabolciu, cari deca ară pute ar introduce torturele de pe tim­­pulă inchisiţiunei spaniole, ca să silesca pe cărturarii români dela Nică să se mărturisască ca Ma­ghiari ? Icona, ce ni-o desfăşură­m cores­­pondinţa de mai la vale despre stările din acelă nenorocită ţinută ro­mânescă, este înspăimântătore, însă nu atâtă pentru cruciimea duş­­manilor­ limbei şi ai naţionalităţii nóstre, câtă pentru insuficienţa şi slăbiciunea, ce o dovedimă în apă­rarea ei, noi urmaşii aceloră viteji, cari pe pământulă acesta strămo­­şescă „s’au luptată mai multă pen­tru limbă decâtă pentru viaţă.“ „ FOILETINULU­I AZ. TRANS.“ Nervositatea secolului şis căuşele ei. După Paul Mantegazza. (Urmare). Ună fiară e numai o oală de hâr­­tie coperită cu litere tipărită; durata esistenţei lui e măsurată pentru a fi şi cenuşa lui cântăreşce câte­va miligrame. Elă costă câţi­va bani şi după ce a fost cetită servesce pentru scopuri ordinare sau din cele mai comune. El­ e o con­­glomerare de materii, care la aparenţă n’au o valoare permanentă şi totuşi câte fenomene sunt­ ascunse pe acele pagine consacrate vieţei unui popor­, câte pu­teri pitulate în umbra aceea, pe care o aruncă viaţa spirituală a unei naţiuni. Şi o picătură de sânge e o materiă, pe care nu o bagă nimeni în semă şi pe care o picătură de apă o spală şi de lă­­tură şi una peşti din vieţă e ună pe, care nici nu se măsură, nici nu se cân­­tăresce, şi care d’abea născută dispare la marea timpului; însă vieţa se com­pune din picături de sânge şi istoria din ceauri, ösrí Se aSuvä6Za, Iu VoGuXÎ, dacá, şi ochiul­ nostru nu le numără pe tă­bliţa de cifre a ceasornicului. Analisaţi numai odată o picătură de sânge şi histologia, anatomia, chemia, optica, fisiologia d’abea voră fi în stare să schiţeze nemărginitele lumi, ce suntă ascunse în marea aceloră picături pur­purii. Analisaţi numai timpulă de mnă peşti, şi filosofi, fisicianî, astronomi şi teologi voră asuda înaintea complicate­­lor­ şi nenumăratelor­ probleme, pe cari le cuprindă acele şeseleoi bătăi de pulsă în orisontulă acelei mici măsuri de timpă. Tată aşa e şi ună fiară. O pagină din cartea vieţei sociale şi spirituale a unui poporă, o picătură de sânge din or­­ganismul­ unei naţiuni, o secundă în is­toria unui periodă, o copiă fidelă a totă pe familia omeneasca are înălţătură şi co­­mună, ruşinătoră şi sublimă, şi decă după douăfieci de secoli acea foița ti­­călosă ar fi aflată de ună îndepărtată urmaşă ală nostru, ea i-ar putéa reistorisi istoria nóstra, în tocmai precum ună osă de animată desgropată din pămentă ne representă vieța înaintașilor­ noștri din perioada cuarternara seu terțiară. * « # Tóate aceste lupte, acestă antago­­nismă, acastă ciocnire ostilă de elemente ceresci şi pământesci în preerură ome­­nescă duce la două consecinţe însemnate şi Înspăimentătore, una teoretică şi alta practică şi adecă. La o filosoful bolnaviciosă şi la o vi­aţă puţinu fericită. Filosofia modernă, care cu soare di­ferite şi pe căi diferite a derimat, filo­sofia vechiă — ridicată pe dogme reli­giose — e nervosă în gradulă supremă şi de aceea e pesimistă; şi pesimismul­ străbate oraşl în şoale şi aruncă din mâna a doua racfile sale întunecate şi reci asupra literaturei şi artelor­, nu cele din urmă din multele cercuri false, în cari causa prinde cu dinţii efectulă şi şerpele se muşcă în cadă. In beţia fantastică, pe care o pro­duce opiulă şi celelalte mijloace narcotice, apară după imaginile vesele şi strălu­­citore, cele sumbre şi înspăimântătore, şi în­tocmai aşa urmază imediată la fiă­­care lucrare a creerului, după beţia crea­ţiunei, prostraţiunea şi cu acesta apară 1 lU fl CT\T~­ \ 1 ft lnfiArafinrA d­o nocimiicvnnlm' ' O ” W —­­ lUlUXl In acestă refluxă domnesce una din le­gile cele mai inexorabile ale vieţei şi naturei. Filosofia germană, una din cele din­­tâiu din lume, nu e pesimistă, pentru-că Schopenhauer, Hartmann şi şcolarii aces­­tuia s’au născută în Germania; ci aceşti filosofi s’au născută în patria lui Armin şi au avută acolo atâtă succesă pentru­­că cugetătorii loră în urma prea multei cugetări au devenită nervoşi; şi nervo­sitatea, care la ună bărbată de calibru ordinară duce la hipocondriă, ei la o fiinţă de femelă simţitore la histeriă, face, dacă are ca coeficientă ună creeră mare, o sistemă filosofică, în care ideile se gru­­peză şi cristaliseză în giurulă unui sîm­­bure de pesimismă. In la­vinele, cari nimicescă comune întregi, adesea sîmburele îlă formeză o petricică neînsemnată; aşa şi anumite sisteme filosofice cunoscute au avută ca sîmbure intrinsecă greutăţile de digerare filnice ale unui cugetătoră mare. In antica Greciă, care abunda de frumseţe și sănătate, n’a putută prospera CRONICA POLITICA. — 2 (14) Decemvre. Cetimă în foile din Bucuresci, că una viu schimbă de note se face de câteva file între guvernula româna și Poarta otomană. Guvernula română cere dela Poarta otomană, se acorde flotei ro­mâne aceleaşi avantagii in trecerea ei prin Dardanele, pe cari le are flota ru­­sescă. Acestă demersu ală guvernului română, venindu la cunoscinţa d-lui Stam­­bulov, guvernula bulgară a făcută ase­menea demersu pe lângă Poarta otomană. E caracteristică apoi, ce spună fiarele vienese. Ele fnregistreaza sgomotulă, care circulă de cătra timpă prin lumea diplo­matică și care este viu comentată de pressa rusescă. E vorba adecă, de o co­mandă de două vase de răsboiu, pe care Bulgaria ar fi făcut’o în Anglia și în Italia, vase, care ar fi admise a trece prin Dardanele sub pavilionulă turcescă. Unele dintre­­fiarele rusesci amenință, că dacă se va întâmpla acesta, atunci vasele bulgare vor­ fi capturate de flota rusescă.* Foile străine ne aducă spirea despre sporirea efectivului armatei germane. Gvernulă germană a depusă pe biuroulă dietei imperiale ună proiectă militară, pe care cancelarulă germană Caprivi vre, aşa friende, să-lă octroeze ţărei, cum odiniora Bismarck a ootroată reforma armatei prusiene, prin care reformă Prusia a ajunsu la acela gradă ală desvoltării proporţiilor­ militare, încâtă i-a fostă posibilă a da două resboaie victorioase: Austriei şi Franciei. Se vorbesce, că G­ermania îşi va înmulţi armata la cifra de 4.500.000 ostaşi. E m­ă numără co­­losală acesta. Considerândă, că jumătate din poporaţiunea Germaniei constă din femei, băieţi şi bătrâni incapabili de a purta arma, totă al­ 6-lea bărbată va trebui să porte arma. In contra acestui proiect, cutezată se luptă din tote pu­terile oposiţia germană. Noua reformă militară germană însă, totuşi va fi pusă în lucrare. Prin acestă reformă Germania va ajunge la maximulă forţelor­ sale militare. Ea vrea să se asigureze de ori­ce eventualitate, mai alesă, dacă tripla alianţă se va desfiinţa. E evidentă dară, că noua reformă militară germană are şi însemnătate politică şi încă mare. Ea va esercita o mare înrîunire şi asupra celorlalte state din tripla alianţă, cari cari voră trebui să ţină pasă cu Germa­­în ceea ce priveşte armatura. Şi decă nu voră pute ? * Pressa francesă se ocupă cu d­ecla­­raţiunea noului ministeriu Ribot, comen­­tându-o în­ diferite chipuri. „Journal de Debats“ scrie: „Acâstă declaraţiune a fostă mai multă ună Sursum corda, de­­câtă ună programă de guvernamentă“. „Figaro“ observă: „Declaraţiunea a fost, ceea ce a putută să fie, nehotărîtă şi plină de demnitate“. „Radical“ se es­­primă: „Decă guvernul­ va smulge repu­­blica din mocirla infectă, în care acesta

Next