Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)
1893-01-13 / nr. 8
Hadacţiunea, Administraţiunea şi Tipografia. „Gazeta“ ese în fiecare cr. Abonamente pentru Austro-Ungaria pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fr- N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe anii anii 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brașovna administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele cât şi inserţiunile sunt: _____a se plăti înainte. SIBAŞOVU, plata mard. Tfligulu Inului Nr. 30. •miori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimitu. Birourile ie au ludiuri: Hraşovu, piaţa mare, Târgule Inului Nr. 30. Innorate mai primescu în Viena H. Messe, Hausenstein & Vogler (Ottonio,as), E. Schale, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Sudapesta: A. Z. Goldberger, Eckstein Bernat; în Frankfurt : O. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţul inserţiuniloru: o seria carmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbra pemtru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame ps pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 8. Braşovu, Mercur!, 13 (25) Ianuarie 1893. Braşovă, 12 Ianuarie v. Trebue se inregistramn aci une ■durerosü faptă, ce s’a petrecută la şcolele nóstre medii din Braşovă. Erî după amecji s’a cetită în conferenţa corpului profesorală dela gimnasială română de aici una ordină ală consistoriului archidiecesană din Sibiiu, ca autoritate superioră şcolară confesională, prin care se destitue din poştă unulă din profesorii gimnasiali, veniţi de curendă aici, d-lă Gr. Popp. Ca causă a destituirei se indică în amintitulu ordină cuvântarea, ce a ţinut’o acestă d-na profesorii cu ocasiunea serbării sfintei Sofii, a patronei şcrlelor centrale de aici, precum şi împrejurările, în cari acestă cuvântare a fostă publicată şi comentată într’unulă din 4arel° nostre politice. Ordinului de destituire ia premersă o cercetare făcută aici la faţa locului, nu de multă, de cătră ună comisară consistorială din Sibiiu în persoana părintelui archimandrită şi vicară Dr. N. Puşcariu. Acestă cercetare s’a făcută precum se asigură, la cererea ministrului ungurescu de culte şi instrucţiune publică, care vede în acea cuvântare agitaţiă politică şi tendinţe duşmănose în contra statului. La timpulă seu amu fostă schiţată şi noi în scurtă tema, despre care a tractată acea vorbire. Nici prin gândă înse nu ne ară fi putută trece, că ea va fi folisită spre a aţîţa patimile în sînulă nostru, şi a atrage astfelă atenţiunea duşmanului culturei nóstre naţionale, care cu sete aştaptă ocasiunea de a lovi într’ună chipă seu într’altulă în puţinele şcole medii, câte ne-au mai rămasă intacte din naufragiulă drepturilor nóastre naţionale întâmplată în anii 1865—1868. Inse necredibilulă s’a întâmplată. Amă fostă şi suntemă martorii celei mai triste privelisce, din câte le-am fl avută în timpurile mai noue ale suferinţelor nostre, vedemă pe fraţii noştri acusându-se unii pe alţii cu patimă şi certându-se şi sfăşiându-86 între sine în faţa inimicului. Ne-amă întrebată cu mirare, ce a putută se fiă causa, că s’a încinsă o luptă atâtă de înverşunată înţiile ultime între cele două foi române politice din Sibiiu, din incidentul vorbirei ţinute la serbarea şcolară în diua de 4 (16) Octomvre anulă trecută, şi n’amă putută ajunge la altă resultată, decâtă că patima, orba şi nesăbuita patimă a aprinsă acestă focă în giurulă scăleloră române din Braşovă. Bine, rău cum amă stată pănă acuma cu causa nostra şi cu cultura nostra naţională, noi Românii braşoveni amă sciută se ne unimă cu toţii într’ună gândă, ori de câte ori s’a tractată de şcolele nóstre, întemeiate cu atâtea jertfe de bătrânii noştri. De discordiile triste, ce se iviră de ună timpulneace, nu s’a scrută la noi nimică, pănă ce n’au fostă importate din Sibiiu pe piaţa năstră, ca marfă nu prea prospătă. Dar cum a fostă, cum n’a fostă, destulă că erî s’a publicată în modă modă oficială destituirea profesorului Popp dela gimnasiu. Acesta este ună evenimentă atâtă de seriosă şi poate avè urmări atâtă de grave, încâtă nu putemă se ne pronunţămă aşa numai la primele informaţiuni asupră-i. Semnalândă însă faptulă destituirii unui profesoră română la gimnasiulă nostru românescă din Braşovă, fapta ce s’a publicată erî după amécai în totă forma înaintea corpului profesorală, trebue se observămă, cădecăneamă abţinută pănă acl de a discuta în ziarulă nostru cele petrecute în sfera de disposiţiune a organelor nóastre şcolare confesionale, amă fâcut’o în convingerea, că o asemenea discusiune nu putea decâtă se înăsprescă situaţiunea dificilă creată prin tragerea în discusiune publică pasionată a acestei afaceri de cătră confraţii noştri dela foile din Sibiiu; amă făcut’o mai departe conform tacticei, ce amă avut’o în totodeuna şi în care amă fostă sprijiniţi pănă acuma de toţi bărbaţii noştri serioşi, de a căuta cu înţelepciune se ferimă şcolele nóstre de orice rele influinţe şi mai alesă se nu dămă prilegiu la nici o ingerinţă stricăciăsă din partea contrarilor noştri, concentrândune cu toţii puterile spre a le sprijini şi a le apera în contra tuturor tempestăţilor. Situaţia grea, în care se află aci mai multă ca totdeauna poporală română, reclamă de la noi în faţa noului peliculă, ce se ridică contra uneia din cetăţuele culturii noastre naţionale, ca se ne desbrăcămă de orice patimă şi se ne unimă puterile spre a-lă delătura sau cela puţină spre a-i paralisa relele urmări. Pressa englesă şi căsătoria moştenitorului. Piatură englesă „The Standard“ dela 10 Ianuarie c. vorbindă într’ună articolă de fondă despre căsătoria principelui moştenitoră ală României cu principesa Maria de Edinburgă, 4i°e între altele. Căsătoria vreunei nepete a Reginei era totdeauna una incidenta de mare interest pentru poporul englesit ; căsătoria regală însă, ce se celebreazá astăcfl în istoricul castelu din Sigmaringen, se caracteriseaza prin o specială trăsătură menită ca să atragă atenţiunea populară şi înteresulă simpatica. E o potrivită şi strălucită căsătoria aceasta, din ori şi ce punctă de vedere alui nostru. Ca nepotă a unui Monarchii din Anglia şi a unui Imperatu al Rusiei, părinţii Princesei Maria, puternici şi ei, o privesc ca o binevenită soţie pentru unii membru din cele mai strălucite familii din Europa; şi deşi România e numai o unulă din statele secundare de pe continente, suveranul ei aparţine ramurei vechi a puternicei Case Hohenzollern, de la care unul din descendenții mai tineri stăpânesce sceptrula imperiului germană. Sigmaringen pretinde a fi adeveratule leagănă străbună (Headquarters fala rasei Hohenzollernilor), și cu tóate că ela a fostu scosu din drepturile sale de a stăpâni, nimica n’a putută să-i răpescă din lustrula descendenţiioră săi şi din relaţiunile de înrudire cu puterile cele mai mari din lume. Tatala prinţului Ferdinanda, însuşi puternică, s’a luptat, pentru tronul din Spania, din causa împrejurărilor nefavorabile a fostă silită să părăsescă acesta, scăpându-şi onoarea dintr’ună răsboiu înspăimântătoră; cu toate acestea, datoră fratelui său, Regelui Carola al României, care nu are copii, s'a îngrijită a ’i da pe fiulă său al doilea, ca moştenitoră ală unei Corone, şi l’a căsătorită cu o nepoata a celui mai iubită şi mai cinstită dintre suveranii in vieţă. Deşi împedecată de o vreme aspră de orna, care mai de unecri pretutindenea a viscolită, Regele României a sosită la Sigmaringen pentru ceremonia de astacil. Starea bolnavicioasa însă a împedecată pe talentata „Carmen Silva“ de a fi şi densa de faţă. Imperatur Germaniei umplu acestă gală atâtă prin afecţiune câtă şi prin eticheta de stată, ca să onoreze căsătoria cu presenţa sa. Am că România ocupă o posiţie între unele din statele secundare ale Europei, şi e săracă atâtă din punctulă de vedere ală populaţiunei, câtă şi ală bogăţiei naturale. Totuşi sunt împrejurări, cariîi oferă în totalitate o mare importanţă şi nu de desconsiderată pentru influinţa sa politică şi acastă distinsă sarte le-au căciută Românilor. Ar fi inutilă, tocmai cu ocasiunea de faţă, a înfăţişa faptele, pe Regele Carol I al României ie desvoltă într’ună stată, ale cărei posiţiuni geografice suntă încă în tratări şi care are o posiţiune de cele dintâiu consecvenţe pentru Europa, cu deosebire, că Basarabia a fostă aşa de nerecunoscătoră răpită de acea putere, căreia cu credinţă i-au fostă Românii celă mai folositoră aliată. Nu ar fi sigură nici cea mai puternică şi cea mai bine echipată armată, ca să avanseze de cătră nordă spre a întră în Bulgaria, fără să fiă învinsă mai întâiu sau să neutraliseze forțele Românilor, şi una din aceste operațiuni ar fi singură o îngrozitoare încercare. Aceasta deosebită putere şi responsabilitate, ce oferă României o escepţională demnitate, şi având în vedere, ceea ce cu bucurie recunoastem, vitejia, talentele şi patriotismul poporului română, noi întrebăm, care din acestea ar fi ajunsă la o aşa perfecţiune, deci ei nu ar fi fostă inspiraţi şi încurajaţi în realisarea chemărei loră de ună Suverană, care e ună membru din capabila şi întreprintjetoreaCasă de Hohenzollern ? Unirea principesei Maria d’Edimburg, cu moştenitorulă României se recomandă ea însăşi buneloră sentimente ale politicei, ca isvoră ală bunelor intenţiuni pentru poporulă din acea ţară. Vedemă cu mândriă şi cu mulţumire, că tânăra princesă îşi va avea soţulă ei într’o ţară, a căreia politică ne este iubită nouă, o ţară, care s’a hotărîtă a şi câştiga drepturile sale pe o cale pacinică şi se păstreze pacea. Va veni timpulă, când regatele şi naţiunile îşi voră ajunge definitivulă şi suficientulă loră hotară. Prusia prin dobândirea hotareloră sale definitive a devenită acel principalulă factoră pentru pacea Europei ; şi România de sigură n’are altă dorinţă, decâtă a urma cu aceeaşi înţelepciune acestă esemplu. Nu póate fi vorba dacă le place acestă lucru celorlalte puteri neofensive de pe continentă, căci Germania şi România cu bucurie se vor învoi mai târejiu să menţii în Europa status quo. „Manifestula uniunei socialiste din Francia.“ (Coresp. particulară a „Gaz. Trans." Parisa, 18 Ianuarie 1893. Partidele începă să se mişce în vederea alegerilor viitoare în Francia. Cele extreme suntă pline de speranţe — fiindă singurele, cari să nu fi fostă amestecate în scandalurile Panama — şi toţi: conservatori, monarchişti, radicail puri, exbolangişti, socialişti sperezu să moştenescă posiţiunea ocupată pănă acuma de oportunismă şi radicale oportunismă, aceste două partide, cari pară cu totulă compromise astădii faţă cu corpură electorală francesa. Toate se întâmplă în Francia, adisă una mare scriitoră francesa, şi acesta se adevereşce atâtă de desă încât ei şi speranţele adversarilor tristului regimă, ce guverneză astacfl Francia, potă fi zadarnice. Ingrijaţi de o asemenea surprisă, care ar pute şi mai uşoră să urmeze decă guvernulă actuală s’ar hotărî, după cum se spune, la o disolvare anticipată şi neprevăzută a corpurilor legiuitoare pentru a surprinde oposiţiunea în momentulă preparativelor campaniei electorale, îngrijaţi de o asemenea surprisă, diremă, partidulă socialistă a şi începută lupta, elă a publicată deja manifestulă său, or şefii de frunte au începută să eutriere Francia în vederea întrunirilor!! pregătitore. Nu se pare, că era isbantja să fi sunată încă, pentru partidul socialistă din Francia, totuşi este de prevecjiri cu integritatea politică, perseveranţa şi apriga lui luptă din parlamenta voră contribui, deocamdată, se sporescu într’o proporțiune însemnată numărulă socialiștilor!! In viitoarea cameră. Câtă despre manifestă, vi’lă comunică mai la vale „in — estenso11, observândă, că printre suberiitorii lui, toți deputați, mai mulți s’au semnalată — în aceste din urmă timpuri — ca înfocaţi antisemiţi, atâtă în întrunirile publice, câtă şi in pressé, lucru caracteristică în momentulă de față în Francia, unde socialismulă şi antisemitismulă facă Zilnică mari progrese. Etălă: „Francesa „Ca Imperiulă, ca monarchia lui Ludovică Filipa, ca toate regimurile, cari de ună secolă, n’au representată decâtă dominațiunea unei clase privilegiate și parasitoare, oportunismul se îneca la