Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)

1893-01-13 / nr. 8

Hadacţiunea, Adm­inistraţiun­ea şi Tipografia. „Gazeta“ ese în fie­care cr. Abonamente pentru Austro-Ungaria pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fr- N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate: Pe anii anii 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentulu pentru Brașovn­­a administrațiune, piața mare, Tergulu Inului Nr. 80 etagiulu I., pe unu anü 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unii esemplara 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele cât­ şi inserţiunile sunt: _____a se plăti înainte. SIBAŞOVU, plata mard. Tfligulu Inului Nr. 30. •miori nefrancate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimitu. Birourile ie au ludiuri: Hraşovu, piaţa mare, Târgule Inului Nr. 30. Innorate mai primescu în Viena H. Messe, Hausenstein & Vogler (Otto­nio,as), E. Schale­­, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Donneberg; în Sudapesta: A. Z. Goldberger, Eck­­stein Bernat; în Frankfurt : O. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţu­l­ inserţiuniloru: o seria carmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbra pemtru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame ps pagina a III-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 8. Braşovu, Mercur!, 13 (25) Ianuarie 1893. Braşovă, 12 Ianuarie v.­­ Trebue se inregistramn aci une ■durerosü faptă, ce s’a petrecută la şcolele nóstre medii din Braşovă. Erî după amecji s’a cetită în conferenţa corpului profesorală dela gim­nasială română de aici una ordină ală consistoriului ar­chidiecesană din Sibiiu, ca auto­ritate superioră şcolară confesio­nală, prin care se destitue din poştă unulă din profesorii gimnasiali, veniţi de curendă aici, d-lă Gr. Popp. Ca causă a destituirei se in­dică în amintitulu ordină cuvân­tarea, ce a ţinut’o acestă d-na pro­fesorii cu ocasiunea serbării sfin­tei Sofii, a patronei şcrlelor­ cen­trale de aici, precum şi împreju­rările, în cari acestă cuvântare a fostă publicată şi comentată în­­tr’unulă din 4­arel° nostre politice. Ordinului de destituire i­a pre­­mersă o ce­rcetare făcută aici la faţa locului, nu de multă, de cătră ună comisară consistorială din Sibiiu în persoana părintelui archi­­mandrită şi vicară Dr. N­. Puşcariu. Acestă cercetare s’a făcută pre­cum se asigură, la cererea minis­trului ungurescu de culte şi ins­trucţiune publică, care vede în acea cuvântare agitaţiă politică şi tendinţe duşmănose în contra statului. La timpulă seu amu fostă schi­ţată şi noi în scurtă tema, des­pre care a tractată acea vorbire. Nici prin gândă înse nu ne ară fi putută trece, că ea va fi folisită spre a aţîţa patimile în sînulă nostru, şi a atrage astfelă aten­ţiunea duşmanului culturei nóstre naţionale, care cu sete aştaptă ocasiunea de a lovi într’ună chipă seu într’altulă în puţinele şcole medii, câte ne-au mai rămasă in­tacte din naufragiulă drepturilor­ nóastre naţionale întâmplată în anii 1865—1868. Inse necredibilulă s’a întâm­plată. Amă fostă şi suntemă mar­torii celei mai triste privelisce, din câte le-am fl avută în timpurile mai noue ale suferinţelor­ nostre, ve­­demă pe fraţii noştri acusându-se unii pe alţii cu patimă şi certân­­du-se şi sfăşiându-86 între sine în faţa inimicului. Ne-amă întrebată cu mirare, ce a putută se fiă causa, că s’a încinsă o luptă atâtă de înverşu­­nată în­­ţiile ultime între cele două foi române politice din Si­biiu, din incidentul­ vorbirei ţi­nute la serbarea şcolară în diua de 4 (16) Octomvre anulă trecută, şi n’amă putută ajunge la altă re­­sultată, decâtă că patima, orba şi nesăbuita patimă a aprinsă acestă focă în giurulă scăleloră române din Braşovă. Bine, rău cum amă stată pănă acuma cu causa nostra şi cu cul­tura nostra naţională, noi Româ­nii braşoveni amă sciută se ne u­­nimă cu toţii într’ună gândă, ori de câte ori s’a tractată de şcolele nóstre, întemeiate cu atâtea jertfe de bătrânii noştri. De discordiile triste, ce se iviră de ună timpu­lneace, nu s’a scrută la noi nimică, pănă ce n’au fostă importate din Sibiiu pe piaţa năstră, ca marfă nu prea prospătă. Dar cum a fostă, cum n’a fostă, destulă că erî s’a publi­cată în modă modă oficială des­tituirea profesorului Popp dela gimnasiu. Acesta este ună evenimentă atâtă de seriosă şi poate avè ur­mări atâtă de grave, încâtă nu putemă se ne pronunţămă aşa nu­mai la primele informaţiuni asu­­pră-i. Semnalândă însă faptulă des­tituirii unui profesoră română la gim­nasiulă nostru românescă din Braşovă, fapta ce s’a publicată erî după amécai în totă forma înaintea corpului profesorală, tre­bue se observămă, cădecăne­amă abţinută pănă acl de a discuta în ziarulă nostru cele petrecute în sfera de disposiţiune a organelor­ nóastre şcolare confesionale, amă fâcut’o în convingerea, că o ase­menea discusiune nu putea decâtă se înăsprescă situaţiunea dificilă creată prin tragerea în discusiune publică pasionată a acestei afa­ceri de cătră confraţii noştri dela foile din Sibiiu; amă făcut’o mai departe conform tacticei, ce amă avut’o în toto­deuna şi în care amă fostă sprijiniţi pănă acuma de toţi bărbaţii noştri serioşi, de a căuta cu înţelepciune se ferimă şcolele nóstre de ori­ce rele influinţe şi mai alesă se nu dămă prilegiu la nici o ingerinţă stricăciăsă din partea contrarilor­ noştri, concentrându­­ne cu toţii puterile spre a le spri­jini şi a le apera în contra tutu­­ror­ tempestăţilor­. Situaţia grea, în care se află aci mai multă ca totdeauna popo­rală română, reclamă de la noi în faţa noului peliculă, ce se ridică contra uneia din cetăţuele culturii noastre naţionale, ca se ne desbră­­cămă de ori­ce patimă şi se ne unimă puterile spre a-lă delătura sau cela puţină spre a-i paralisa relele urmări. Pressa englesă şi căsă­toria moştenitorului. Piatură englesă „The Stan­dard“ dela 10 Ianuarie c. vorbindă într’ună articolă de fondă despre căsătoria principelui moştenitoră ală României cu principesa Maria de Edinburgă, 4i°e între altele. Căsătoria vre­unei nepete a Reginei era totdeauna una incidenta de mare in­terest­ pentru poporul­ englesit ; căsătoria regală însă, ce se celebreazá astăcfl în is­­toricul­ castelu din Sigmaringen, se ca­­racteriseaza prin o specială trăsătură me­nită ca să atragă atenţiunea populară şi înteresulă simpatica. E o potrivită şi strălucită căsătoria aceasta, din ori şi ce punctă de vedere alui nostru. Ca nepotă a unui Monarchii din Anglia şi a unui Imperatu al­ Ru­siei, părinţii Princesei Maria, puternici şi ei, o privesc­ ca o binevenită soţie pen­tru unii membru din cele mai strălucite familii din Europa; şi deşi România e numai o unulă din statele secundare de pe continente, suveranul­ ei aparţine ra­­murei vechi a puternicei Case Hohenzol­lern, de la care unul­ din descendenții mai tineri stăpânesce sceptrula imperiu­lui germană. Sigmaringen pretinde a fi adeveratule leagănă străbună (Head­quarters f­ala rasei Hohenzollernilor), și cu tóate că ela a fostu scosu din drep­turile sale de a stăpâni, nimica n’a pu­tută să-i răpescă din lustrula descen­­denţiioră săi şi din relaţiunile de înru­dire cu puterile cele mai mari din lume. Tatala prinţului Ferdinanda, însuşi puter­nică, s’a luptat, pentru tronul­ din Spa­nia, din causa împrejurărilor­ nefavora­bile a fostă silită să părăsescă acesta, scăpându-şi onoarea dintr’ună răsboiu înspăimântătoră; cu toate acestea, datoră fratelui său, Regelui Carola al­ României, care nu are copii, s'a îngrijită a ’i da pe fiulă său al­ doilea, ca moştenitoră ală unei Corone, şi l’a căsătorită cu o ne­­poata a celui mai iubită şi mai cinstită dintre suveranii in vieţă. Deşi împede­­cată de o vreme aspră de orna, care mai de unecri pretutindenea a viscolită, Regele României a sosită la Sigmaringen pentru ceremonia de astacil. Starea bol­­navicioasa însă a împedecată pe talentata „Carmen S­ilva“ de a fi şi densa de faţă. Imperatur­ Germaniei umplu acestă gală atâtă prin afecţiune câtă şi prin eticheta de stată, ca să onoreze căsătoria cu pre­­senţa sa. Am că România ocupă o po­siţie între unele din statele secundare ale Europei, şi e săracă atâtă din punc­­tulă de vedere ală populaţiunei, câtă şi ală bogăţiei naturale. Totuşi sunt­ îm­prejurări, cari­­îi oferă în totalitate o mare importanţă şi nu de desconsiderată pentru influinţa sa politică şi acastă dis­tinsă sarte le-au căciută Românilor­. Ar fi inutilă, tocmai cu ocasiunea de faţă, a înfăţişa faptele, pe Regele Carol I al­ României ie desvoltă într’ună stată, ale cărei posiţiuni geografice suntă încă în tratări şi care are o posiţiune de cele dintâiu consecvenţe pentru Europa, cu deosebire, că Basarabia a fostă aşa de nerecunoscătoră răpită de acea putere, căreia cu credinţă i-au fostă Românii celă mai folositoră aliată. Nu ar fi si­gură nici cea mai puternică şi cea mai bine echipată armată, ca să avanseze de cătră nordă spre a întră în Bulgaria, fără să fiă învinsă mai întâiu sau să neu­­traliseze forțele Românilor­, şi una din aceste operațiuni ar fi singură o îngro­­zitoare încercare. Aceasta deosebită putere şi responsabilitate, ce oferă României o escepţională demnitate, şi având­ în ve­dere, ceea ce cu bucurie recunoastem­, vitejia, talentele şi patriotismul­ popo­rului română, noi întrebăm­, care din acestea ar fi ajunsă la o aşa perfecţiune, deci ei nu ar fi fostă inspiraţi şi încu­­rajaţi în realisarea chemărei loră de ună Suverană, care e ună membru din ca­pabila şi întreprintjetorea­­Casă de Ho­­henzollern ? Unirea principesei Maria d’Edim­­burg, cu moştenitorulă României se re­comandă ea însăşi buneloră sentimente ale politicei, ca isvoră ală bunelor­ in­­tenţiuni pentru poporulă din acea ţară. Vedemă cu mândriă şi cu mulţumire, că tânăra princesă îşi va avea soţulă ei într’o ţară, a căreia politică ne este iubită nouă, o ţară, care s’a hotărîtă a şi câş­tiga drepturile sale pe o cale pacinică şi se păstreze pacea. Va veni timpulă, când regatele şi naţiunile îşi voră ajunge definitivulă şi suficientulă loră hotară. Prusia prin do­­bândirea hotareloră sale definitive a de­venită acel principalulă factoră pentru pacea Europei ; şi România de sigură n’are altă dorinţă, decâtă a urma cu a­­ceeaşi înţelepciune acestă esemplu. Nu póate fi vorba dacă le place acestă lucru celorlalte puteri neofensive de pe con­­tinentă, căci Germania şi România cu bucurie se vor­ învoi mai târejiu să men­ţii în Europa status quo. „Manifestula uniunei socialiste din Francia.“ (Coresp. particulară a „Gaz. Trans." Parisa, 18 Ianuarie 1893. Partidele începă să se mişce în ve­derea alegerilor­ viitoare în Francia. Cele extreme suntă pline de speranţe — fiindă singurele, cari să nu fi fostă amestecate în scandalurile Panama — şi toţi: con­servatori, monarchişti, radicail puri, ex­­bolangişti, socialişti sperezu să moşte­­nescă posiţiunea ocupată pănă acuma de oportunismă şi radicale oportunismă, aceste două partide, cari pară cu totulă compromise astădii faţă cu corpură elec­torală francesa. Toate se întâmplă în Francia, a­disă una mare scriitoră francesa, şi acesta se adevereşce atâtă de desă încât ei şi spe­ranţele adversarilor­ tristului regimă, ce guverneză astacfl Francia, potă fi zadar­nice. Ingrijaţi de o asemenea surprisă, care ar pute şi mai uşoră să urmeze decă guvernulă actuală s’ar hotărî, după cum se spune, la o disolvare anticipată şi neprevăzută a corpurilor­ legiuitoare pentru a surprinde oposiţiunea în mo­­mentulă preparativelor­ campaniei elec­torale, îngrijaţi de o asemenea surprisă, diremă, partidulă socialistă a şi începută lupta, elă a publicată deja manifestulă său, or şefii de frunte au începută să eutriere Francia în vederea întrunirilor!! pregătitore. Nu se pare, că era isbantja să fi su­nată încă, pentru partidul­ socialistă din Francia, totuşi este de prevecjiri­ cu in­tegritatea politică, perseveranţa şi apriga lui luptă din parlamenta voră contribui, deocamdată, se sporescu într’o propor­­țiune însemnată numărulă socialiștilor!! In viitoarea cameră. Câtă despre manifestă, vi’lă comu­­nică mai la vale „in — estenso11, obser­­vândă, că printre suberiitorii lui, toți de­putați, mai mulți s’au semnalată — în aceste din urmă timpuri — ca înfocaţi antisemiţi, atâtă în întrunirile publice, câtă şi in pressé, lucru caracteristică în momentulă de față în Francia, unde so­­cialismulă şi antisemitismulă facă Zilnică mari progrese. Etă­lă: „Francesa „Ca Imperiulă, ca monarchia lui Lu­­dovică Filipa, ca toate regimurile, cari de ună secolă, n’au representată decâtă dominațiunea unei clase privilegiate și parasitoare, oportunismul­ se îneca la

Next