Gazeta Transilvaniei, mai 1893 (Anul 56, nr. 95-117)

1893-05-23 / nr. 111

Braşovii, 22 Mai v. Pare că tote furiile iadului s’ar fi deslanţuită asupra n0stră; toţi necuraţii, toţi demonii întunerecu­­lui au eşitu­ din ale loră văzdu­huri şi s’au aruncată asupra nos­tra, ca se ne sfâşie şi se ne înghită. De tote părţile plângeri, pe totă linia prigoniri. La Sibiiu co­­mitetulu centrală e gonită şi trasă în cercetare; la Satm­ară haiducii unguresc­ pună mâna pe preotulu Lucaciu şi­ lă ferescă în grea tem­niţă ordinară; la Mureşă-Oşorheiu tribunalulu ungurescă osendesce la închisore şi amendă pe ună bă­trână şi neputinciosă preotă de-ai noştri dela sate. Tote acestea nu­mai în decursă de câte­va idile, ci toate acestea sub cuventă de „aţî­­ţare“ în contra „sfintei“ naţiuni un­guresc!. Dar la Pesta ? La Pesta, în acestă cur­bă ală vicleşugului şi adăpostă ală tiră­­niiloră, se dau chilnice porunci asu­­pritóare şi se aducă legi fărădelege, pentru ca pe noi se ne jupuie de bunulă nostru celă mai scumpă, se ne rapesca limba, se ne stîngă viaţa naţională şi se ne înghiţe de vii. Dóamne, pănă când atâta amară în paharulă românescă ! Pănă când duşmanii noştri îşî voru batejoca de noi! Protestat’amă, pîânsu-ni-amu, arătatu-ni-amă nemulţumirea nos­tră în adunări naţionale, bâtut’amă la uşile miniştrilor­, teretu-ne-amă la treptele tronului, pretutindeni uşi închise, pe totă locală inimi împietrite! Acum la cine se ne mai în­­torcemu şi dela cine să aşteptămă mântuirea nostră, decă nu dela noi înşi­ne şi dela unirea puteri­­lor d Intre noi, dela hotărârea nos­tră firmă şi voinţa neclintită de a trăi ca Români. Aici e noulă proiectă de lege pentru regularea salariilor­ înve­­ţătoresci, prin care demonulă ma­­ghiarisării îşi întinde cursele sale şi asupra înveţatorilor­ noştri, pentru ca se-i înşele şi ademe­­néscu în serviciulă seu. După ce acestă proiectă a fostă desbătută şi primită cu mare însufleţire în dieta ungureasca, elă a fostă vo­tată altele acestea şi din partea Camerei magnaţiloră, unde afară de cei trei archierei ai bisericei române gr. or., nimenea n’a vo­tată contra lui. Mai remâne nu­mai întărirea din partea Maies­tății Sale și ata că proiectulă a devenită lege. Acum cine ne va pute scuti pe noi de grelele lovituri, ce ni­­s’au preparată în aceasta lege, decâ nu bărbăția și hotărîrea noastra firmă, de-a respinge întotdeauna cu dispreţă acei arginţi ai lui Iuda, ce li­ se vor­ oferi înveţatorilor­ noştri prin fuitorea lege şi în ală cărora preţă ministrulă Csaky voesce se pună mâna pe şcolele noastre poporale! Poate, că unii dintre învăţă­torii noştri se nu fiă încă deplină petrunşi de marea primejdia, ce ameninţă esistenţa şcoileloră nós­tre românesci prin noulă proiectă de lege privitoră la regularea sa­lariiloră înveţătorescî; ba pute se voră afla între ei şi unii de aceia, cari în darulă oferită loră din partea stăpânirei unguresc! se vadă o îmbunetăţire a sorţii şi se se bucure de ea. Acestoră slabi de ângeră şi scurtă vecţitorî înse­le mi t­emă, se-şî aducă aminte, că darulă, ce ţi-lă dă duşmanulă, nicî-odată nu e miere, ci e fiere otraviciosa, din care celă ce gustă piere şi se prăpădesce. Dascălii poporului română voră sei deci, că nu dela duşmanii noş­tri au se şi aştepte alinarea sufe­­rinţeloru loră nici într’ună casă. Ei voră remâne credincioşi popo­rului şi intereselor­ nóstre naţio­nale şi nu se voră lăsa ademe­niţi de cursele contrariloră, căci scrisă este: „de v-ar ruga inimi­­culă cu glasă mare, se nu ascul­taţi, că şepte vicleşuguri suntă în sufletul­ lui“. Iubirea nostră de neamă şi le­găturile frăţiei dintre noi ne va oţeli puterile în luptă şi nu vom­ avè trebuinţă de-a ne îndrepta spe­ranţele spre idoli streini. Se nu descuragiămă deci în aceste de grea încercare, ci se ne adu­­cemă aminte, că „lupta întăresce pe celă slabă și primejdia măresce pe celă tare.“ FOELETONULU „GAZ TRANS.“ M i c n ă. Unii omu avea trei feciori, dar era așa de săracă de nici focula în vatră nu i ardea, de săracii ce era. Deci (fi06 cătră cei trei feciori ai săi: Dragii tatii, pănă acuma amu trăită cum amu putute, der bine vedeți, că vremile s’au réite, bucatele s’au scumpită, er noi nu avem ei nimica decâtă câte o gură bună, care ar tată roade se aibă pe­ mergeți, dragii tatii, și vă băgați slugi, că altă modru de trăită nu avemă. Vomă merge tată, cfiofi feciorii, și celă mail mare se și gată de oale, er cei doi mai rămână o di­ două, pănă și-oră insema ceva merinde. Și celă mai mare s’a dusă cale de trei (fii) și stăpână nu și-a căpătată, der când fii în diua a patra, trecendălpe lângă nisce omeni ce arau, îi întreba: bade, nu m’ațî soi în­drepta undeva să mă bagă slugă?— „Să mergi — dice m­ă pmn dela plugă — pănă-i trece dealule cela,şi acolo în luncă este casa unui moşnâgă, acela de bună séma te-a băga“. Şi merge feciorulă nostru şi nime­­reşce la casa moşnegului singură sin­­guriţă, într’o livada frumosă. Moşnegula era în grădină. Deci merge aţă la elă şi i dă bineţe: Bună (^iua, moşnăgule! — Să trâesci cu bine, voinice, dar ce vân­turi te portă pe aici? — Am venită moşule, că mi-au spusa nisce plugari, că ai avèa lipsă de slugă, că și eu îmi cauta stăpâna, că uite sunt feciora săraca. — In buna loca te-au îndreptată fătula meu şi în bună vreme ai nimerita, că uite, am lipsă de una omu să mi gri­­jescă nisce berbeci. Dacă vrei ră­mâi la mine — şi de-i fi cu credință, nu ţi-a părea rău, că m’ai slujita. — Bucurosa moşule. Şi din minuta aceea rămâne slugă la moşnegula. P’atunci anula era din trei cfil.­ Acum flinda de cătră sérá, dă moşnegula feciorului de mâncare şi-i arată să se culce în şură, în fân­a verde şi moale, ca mătasea. După ce se face diuă îi pune merinde şi-i dă şi o glajă goală ,diperida-i. Desérá, când vei veni, să-mi aduci în glaja aceasta apă de unde vor­ bea ber­becii şi în traistă iărbă de unde voru pasce ei. Şi s’a dusu feciorule cu berbecii pănă la podula de aramă. Acolo l’a cu­­prinsu una somnu şi a adormita şi nu s’a treejita pănă colo la ojină, atunci şi-a aflatu berbecii lângă elă, deci gân­­dindu că ei de acolo au păscute, şi-a umpluta de acolo traista de erbă şi din o băltrică glaja de apă și s’a dusu cu berbecii acasă. — Bună seara moşnăgule! — Se fi sânetosu voinice! Der aduci pășune și apă de unde s’au săturatu berbecii ? — Aduci moșule. Și dete erba din traistă și apa cu glaja moşnegului. Moş­­negulu le cunoscu numai deoâtă, deci îlă mai întrebă odată: Erbcă de asta au păscută și apă de asta au beutu ? — De asta — moșule. — Bine! atunci deca-i așa, hai în lăuntru să-ți plutesci pe anula­­ntregit, cu toate că ai mai avea de slugitu două dile. Și intrară în casă și-i puse moșne­gura pe mesa două blide, unule piian de galbini și altulă plină de minte şi-i cjise: alegeţi, voinice, ce voesci. Şi şi-a alesu feciorulu blidulu cela plinu de galbini şi s’a dusu cu elă acasă. Bucuria tătâne-său, când ilu văd­u sosita cu atâta hărama de banu. Numai deoâtu îlă încarcă de laude şi sfătuesce şi pe feciorulu cela mijlociu să mergă se slugescu, dar de va nimeri şi ela la mi­ă stăpâna aşa de buna, ca frates’o cela mai mare. Şi merge feciorula cela mijlociu, şi, după cum îi spune frates’o celă mare de casă — nimeresce chiar la acela moş­­negu şi — ce se mai întinde în vorbă? — păţesce tocmai ca frates’o cela mare, şi merge și ela acasă cu unu blida de galbini. Acum veni rândula celui mai mică din frați să mergă la slugita, ala lui­­Mi­cilă, că cei doi frați diceau: nu l’omu tine noi ca pe unu trântorai din sudoarea nostră. Plecă deci și Micilă în lume. Pe ele nici nu l’au povățuitu frații cei mai mari unde se mérgá se due de moșne-­gulu cele bune, der mergendu ela de ici până colo totă căutându-șî stăpâna. (ISTTJ^M^E3D550­ XDS 2±) „Gazeta“ ese în fiă­carec­i Abonamente neutru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe ș0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rci de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ană 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară Iaşi la doi. colectori. Abonamentului pentru Brasovi­­a administraţiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl­, pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă: Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamen­tele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Maciliaea, Atatastiatu­M şi Tipcarafla: ’ ftiCASOVU, piața mere, Terflulw Inului Nr. 30. oferiitorX ne francaie nu se prim­escii. Manuscripte nu te retrimit*. Birourile de meciuri: Bissovu, plata mare, TSrgule Inului Nr. 30. alzlkerate mai primescu In Vlena R. Mosse, Haasmstein & Vogler (Otto Maas), E. Schakk, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Denneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; In Frankfurt:­­­. L. Daube; In Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiu­nilora: o seria lärmend pe o coloana c­er. şi 0 er. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. j Eteo lame pe pagina a III-a o seria 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 111.—Anula Braşovii, Duminecă, 23 Mai (4 inie) 1893. Vorbirile archiereiloru ro­mâni gr. or. rostite în şedinţa dela 29 Maiu n. c. a camerei magnaţiloră din Budapesta. In şedinţa dela 29 Maiu n. c. s’a desbătută în camera magna­­ţiloră din Budapesta proiectulă de lege pentru salarisarea înveţă­­toriloră. Cea mai mare parte din­tre prelaţii confesiuniloră au lip­sită cu totulu. Intre aceştia, cu durere trebue s’o spunemă, nu­­meră şi Episcopii românî uniţi, dintre cari astă-dată nici unulu n’a ostenită pănă la Budapesta. Lupta în contra amintitului pro­iectă de lege au susţinut’o numai cei trei archierei ai bisericei ro­mâne gr. or. a căroră păşire ener­gică a produsă multă sânge reu în tabera şoviniştilor­ maghiari. Reproduceam aci vorbirile ce­­lor­ trei archierei români: Vorbirea Met­ropolitului Jihromă h­omanulă. Escelenţa Vastra, Domnule Preşe­dinte! Iluştri Magnaţi! Eu şi după cele ce le­­jiaeră cu temeiu în vorbirile ierii premerse iluştri mei ponsoţi episcopi din aceasta parte, aşi avéa să grftescu férte multe la obiectulă de discusiune cu pri­vire atâta la interesele patriei, câta şi la cele ale bisericii şi naţionalităţii mele; dar după ce din causa sănătăţii forte de­bilitate nu mă potu apuca să ţină mnă discursa mai lungi, care să se ocupe in moda esacta cu toate părţile speciale ale obiectului, din parte-mi sum necesitatii a mă declara relativa numai forte pe scurta si numai în liniamente generale. Ceru din capul­ locului gratioasa per­misiune a Espelenţei Sale preşedintelui nostru, profunda stimata si de mine, ca să-i pota aminti, că fiindu atâi pentru bisericile indigene de Ritula grecescu a doua zi de Rusalii, din considerare la acesta ar­ fi fosta după mine, precum şi după alţii deasemenea interesaţi, forte cu scopu, ca şedinţa ilustrei case a magna­­ţilor a fiosată pe­­jiua de acum, să se fi pusa cu câteva (fii) sau mai înainte, sau mai târdiu, ca să nu fie siliţi membri de ritului grecesofi ai casei magnaţilor, şi mai cu seama prelaţii concenienţi, a ab­senta de acasă într’o efi de sărbătbre mare ca acesta, seu a rămâne absenţi dela şedinţa presents, care este de una interese mai de apróape pentru confe­siuni. Cred, însă, că lipsa de considera­­ţiune în casul­ acesta nu a fosta cu in­­tenţiune, şi spera, că între împregiurări normale cei din ritula grecescu nu vor­ mai fi puşi într’o neplăcută situaţiune de silă, cum este cea de acum. Trecenda după premiterea acestora la obiecţii, îmi iau voiă mai iatâiu a ob­serva : că în proiectulă de lege pusa in discusiune, sunta cuprinse şi astfela de măsuri, cari decă ţinema sema la titlula binesuuatorii pe­ la portă ela, cada afară din cadrele lui, pentru-că aici nu e vorba numai de regularea salariilor­ pentru în­văţători şi Învăţât6re, ci sunta atrase în proiectulă de lege şi alte măsuri, cari nu au lovit aici, anume instituirea învă­­ţătonlor­ confesionali subvenţionaţi din partea statului, precum şi procedura dis­ciplinară, care să se pună eventuala la cale în contra lor­, ceea ce după mine este în contra regulelor­ de codificare şi in contra unui arangiamentu buni. Eu ridicată preste ori­ce preocupa­­ţiune frivolă, cuteza şi afirma: că sco­

Next