Gazeta Transilvaniei, mai 1893 (Anul 56, nr. 95-117)
1893-05-23 / nr. 111
Braşovii, 22 Mai v. Pare că tote furiile iadului s’ar fi deslanţuită asupra n0stră; toţi necuraţii, toţi demonii întunerecului au eşitu din ale loră văzduhuri şi s’au aruncată asupra nostra, ca se ne sfâşie şi se ne înghită. De tote părţile plângeri, pe totă linia prigoniri. La Sibiiu comitetulu centrală e gonită şi trasă în cercetare; la Satmară haiducii unguresc pună mâna pe preotulu Lucaciu şi lă ferescă în grea temniţă ordinară; la Mureşă-Oşorheiu tribunalulu ungurescă osendesce la închisore şi amendă pe ună bătrână şi neputinciosă preotă de-ai noştri dela sate. Tote acestea numai în decursă de câteva idile, ci toate acestea sub cuventă de „aţîţare“ în contra „sfintei“ naţiuni unguresc!. Dar la Pesta ? La Pesta, în acestă curbă ală vicleşugului şi adăpostă ală tirăniiloră, se dau chilnice porunci asupritóare şi se aducă legi fărădelege, pentru ca pe noi se ne jupuie de bunulă nostru celă mai scumpă, se ne rapesca limba, se ne stîngă viaţa naţională şi se ne înghiţe de vii. Dóamne, pănă când atâta amară în paharulă românescă ! Pănă când duşmanii noştri îşî voru batejoca de noi! Protestat’amă, pîânsu-ni-amu, arătatu-ni-amă nemulţumirea nostră în adunări naţionale, bâtut’amă la uşile miniştrilor, teretu-ne-amă la treptele tronului, pretutindeni uşi închise, pe totă locală inimi împietrite! Acum la cine se ne mai întorcemu şi dela cine să aşteptămă mântuirea nostră, decă nu dela noi înşine şi dela unirea puterilor d Intre noi, dela hotărârea nostră firmă şi voinţa neclintită de a trăi ca Români. Aici e noulă proiectă de lege pentru regularea salariilor înveţătoresci, prin care demonulă maghiarisării îşi întinde cursele sale şi asupra înveţatorilor noştri, pentru ca se-i înşele şi ademenéscu în serviciulă seu. După ce acestă proiectă a fostă desbătută şi primită cu mare însufleţire în dieta ungureasca, elă a fostă votată altele acestea şi din partea Camerei magnaţiloră, unde afară de cei trei archierei ai bisericei române gr. or., nimenea n’a votată contra lui. Mai remâne numai întărirea din partea Maiestății Sale și ata că proiectulă a devenită lege. Acum cine ne va pute scuti pe noi de grelele lovituri, ce nis’au preparată în aceasta lege, decâ nu bărbăția și hotărîrea noastra firmă, de-a respinge întotdeauna cu dispreţă acei arginţi ai lui Iuda, ce li se vor oferi înveţatorilor noştri prin fuitorea lege şi în ală cărora preţă ministrulă Csaky voesce se pună mâna pe şcolele noastre poporale! Poate, că unii dintre învăţătorii noştri se nu fiă încă deplină petrunşi de marea primejdia, ce ameninţă esistenţa şcoileloră nóstre românesci prin noulă proiectă de lege privitoră la regularea salariiloră înveţătorescî; ba pute se voră afla între ei şi unii de aceia, cari în darulă oferită loră din partea stăpânirei unguresc! se vadă o îmbunetăţire a sorţii şi se se bucure de ea. Acestoră slabi de ângeră şi scurtă vecţitorî însele mi temă, se-şî aducă aminte, că darulă, ce ţi-lă dă duşmanulă, nicî-odată nu e miere, ci e fiere otraviciosa, din care celă ce gustă piere şi se prăpădesce. Dascălii poporului română voră sei deci, că nu dela duşmanii noştri au se şi aştepte alinarea suferinţeloru loră nici într’ună casă. Ei voră remâne credincioşi poporului şi intereselor nóstre naţionale şi nu se voră lăsa ademeniţi de cursele contrariloră, căci scrisă este: „de v-ar ruga inimiculă cu glasă mare, se nu ascultaţi, că şepte vicleşuguri suntă în sufletul lui“. Iubirea nostră de neamă şi legăturile frăţiei dintre noi ne va oţeli puterile în luptă şi nu vom avè trebuinţă de-a ne îndrepta speranţele spre idoli streini. Se nu descuragiămă deci în aceste de grea încercare, ci se ne aducemă aminte, că „lupta întăresce pe celă slabă și primejdia măresce pe celă tare.“ FOELETONULU „GAZ TRANS.“ M i c n ă. Unii omu avea trei feciori, dar era așa de săracă de nici focula în vatră nu i ardea, de săracii ce era. Deci (fi06 cătră cei trei feciori ai săi: Dragii tatii, pănă acuma amu trăită cum amu putute, der bine vedeți, că vremile s’au réite, bucatele s’au scumpită, er noi nu avem ei nimica decâtă câte o gură bună, care ar tată roade se aibă pe mergeți, dragii tatii, și vă băgați slugi, că altă modru de trăită nu avemă. Vomă merge tată, cfiofi feciorii, și celă mail mare se și gată de oale, er cei doi mai rămână o di două, pănă și-oră insema ceva merinde. Și celă mai mare s’a dusă cale de trei (fii) și stăpână nu și-a căpătată, der când fii în diua a patra, trecendălpe lângă nisce omeni ce arau, îi întreba: bade, nu m’ațî soi îndrepta undeva să mă bagă slugă?— „Să mergi — dice mă pmn dela plugă — pănă-i trece dealule cela,şi acolo în luncă este casa unui moşnâgă, acela de bună séma te-a băga“. Şi merge feciorulă nostru şi nimereşce la casa moşnegului singură singuriţă, într’o livada frumosă. Moşnegula era în grădină. Deci merge aţă la elă şi i dă bineţe: Bună (^iua, moşnăgule! — Să trâesci cu bine, voinice, dar ce vânturi te portă pe aici? — Am venită moşule, că mi-au spusa nisce plugari, că ai avèa lipsă de slugă, că și eu îmi cauta stăpâna, că uite sunt feciora săraca. — In buna loca te-au îndreptată fătula meu şi în bună vreme ai nimerita, că uite, am lipsă de una omu să mi grijescă nisce berbeci. Dacă vrei rămâi la mine — şi de-i fi cu credință, nu ţi-a părea rău, că m’ai slujita. — Bucurosa moşule. Şi din minuta aceea rămâne slugă la moşnegula. P’atunci anula era din trei cfil. Acum flinda de cătră sérá, dă moşnegula feciorului de mâncare şi-i arată să se culce în şură, în fâna verde şi moale, ca mătasea. După ce se face diuă îi pune merinde şi-i dă şi o glajă goală ,diperida-i. Desérá, când vei veni, să-mi aduci în glaja aceasta apă de unde vor bea berbecii şi în traistă iărbă de unde voru pasce ei. Şi s’a dusu feciorule cu berbecii pănă la podula de aramă. Acolo l’a cuprinsu una somnu şi a adormita şi nu s’a treejita pănă colo la ojină, atunci şi-a aflatu berbecii lângă elă, deci gândindu că ei de acolo au păscute, şi-a umpluta de acolo traista de erbă şi din o băltrică glaja de apă și s’a dusu cu berbecii acasă. — Bună seara moşnăgule! — Se fi sânetosu voinice! Der aduci pășune și apă de unde s’au săturatu berbecii ? — Aduci moșule. Și dete erba din traistă și apa cu glaja moşnegului. Moşnegulu le cunoscu numai deoâtă, deci îlă mai întrebă odată: Erbcă de asta au păscută și apă de asta au beutu ? — De asta — moșule. — Bine! atunci deca-i așa, hai în lăuntru să-ți plutesci pe anulantregit, cu toate că ai mai avea de slugitu două dile. Și intrară în casă și-i puse moșnegura pe mesa două blide, unule piian de galbini și altulă plină de minte şi-i cjise: alegeţi, voinice, ce voesci. Şi şi-a alesu feciorulu blidulu cela plinu de galbini şi s’a dusu cu elă acasă. Bucuria tătâne-său, când ilu vădu sosita cu atâta hărama de banu. Numai deoâtu îlă încarcă de laude şi sfătuesce şi pe feciorulu cela mijlociu să mergă se slugescu, dar de va nimeri şi ela la miă stăpâna aşa de buna, ca frates’o cela mai mare. Şi merge feciorula cela mijlociu, şi, după cum îi spune frates’o celă mare de casă — nimeresce chiar la acela moşnegu şi — ce se mai întinde în vorbă? — păţesce tocmai ca frates’o cela mare, şi merge și ela acasă cu unu blida de galbini. Acum veni rândula celui mai mică din frați să mergă la slugita, ala luiMicilă, că cei doi frați diceau: nu l’omu tine noi ca pe unu trântorai din sudoarea nostră. Plecă deci și Micilă în lume. Pe ele nici nu l’au povățuitu frații cei mai mari unde se mérgá se due de moșne-gulu cele bune, der mergendu ela de ici până colo totă căutându-șî stăpâna. (ISTTJ^M^E3D550 XDS 2±) „Gazeta“ ese în fiăcareci Abonamente neutru Austro-Ungaria. Pe un ană 12 fl., pe ș0se luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rci de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe unu ană 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară Iaşi la doi. colectori. Abonamentului pentru Brasovia administraţiune, piaţa mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl, pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă: Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Maciliaea, AtatastiatuM şi Tipcarafla: ’ ftiCASOVU, piața mere, Terflulw Inului Nr. 30. oferiitorX ne francaie nu se primescii. Manuscripte nu te retrimit*. Birourile de meciuri: Bissovu, plata mare, TSrgule Inului Nr. 30. alzlkerate mai primescu In Vlena R. Mosse, Haasmstein & Vogler (Otto Maas), E. Schakk, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Denneberg; In Budapesta: A. V. Goldberger, Eckstein Bernat; In Frankfurt:. L. Daube; In Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiunilora: o seria lärmend pe o coloana cer. şi 0 er. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. j Eteo lame pe pagina a III-a o seria 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 111.—Anula Braşovii, Duminecă, 23 Mai (4 inie) 1893. Vorbirile archiereiloru români gr. or. rostite în şedinţa dela 29 Maiu n. c. a camerei magnaţiloră din Budapesta. In şedinţa dela 29 Maiu n. c. s’a desbătută în camera magnaţiloră din Budapesta proiectulă de lege pentru salarisarea înveţătoriloră. Cea mai mare parte dintre prelaţii confesiuniloră au lipsită cu totulu. Intre aceştia, cu durere trebue s’o spunemă, numeră şi Episcopii românî uniţi, dintre cari astă-dată nici unulu n’a ostenită pănă la Budapesta. Lupta în contra amintitului proiectă de lege au susţinut’o numai cei trei archierei ai bisericei române gr. or. a căroră păşire energică a produsă multă sânge reu în tabera şoviniştilor maghiari. Reproduceam aci vorbirile celor trei archierei români: Vorbirea Metropolitului Jihromă homanulă. Escelenţa Vastra, Domnule Preşedinte! Iluştri Magnaţi! Eu şi după cele ce lejiaeră cu temeiu în vorbirile ierii premerse iluştri mei ponsoţi episcopi din aceasta parte, aşi avéa să grftescu férte multe la obiectulă de discusiune cu privire atâta la interesele patriei, câta şi la cele ale bisericii şi naţionalităţii mele; dar după ce din causa sănătăţii forte debilitate nu mă potu apuca să ţină mnă discursa mai lungi, care să se ocupe in moda esacta cu toate părţile speciale ale obiectului, din parte-mi sum necesitatii a mă declara relativa numai forte pe scurta si numai în liniamente generale. Ceru din capul locului gratioasa permisiune a Espelenţei Sale preşedintelui nostru, profunda stimata si de mine, ca să-i pota aminti, că fiindu atâi pentru bisericile indigene de Ritula grecescu a doua zi de Rusalii, din considerare la acesta ar fi fosta după mine, precum şi după alţii deasemenea interesaţi, forte cu scopu, ca şedinţa ilustrei case a magnaţilor a fiosată pejiua de acum, să se fi pusa cu câteva (fii) sau mai înainte, sau mai târdiu, ca să nu fie siliţi membri de ritului grecesofi ai casei magnaţilor, şi mai cu seama prelaţii concenienţi, a absenta de acasă într’o efi de sărbătbre mare ca acesta, seu a rămâne absenţi dela şedinţa presents, care este de una interese mai de apróape pentru confesiuni. Cred, însă, că lipsa de consideraţiune în casul acesta nu a fosta cu intenţiune, şi spera, că între împregiurări normale cei din ritula grecescu nu vor mai fi puşi într’o neplăcută situaţiune de silă, cum este cea de acum. Trecenda după premiterea acestora la obiecţii, îmi iau voiă mai iatâiu a observa : că în proiectulă de lege pusa in discusiune, sunta cuprinse şi astfela de măsuri, cari decă ţinema sema la titlula binesuuatorii pe la portă ela, cada afară din cadrele lui, pentru-că aici nu e vorba numai de regularea salariilor pentru învăţători şi Învăţât6re, ci sunta atrase în proiectulă de lege şi alte măsuri, cari nu au lovit aici, anume instituirea învăţătonlor confesionali subvenţionaţi din partea statului, precum şi procedura disciplinară, care să se pună eventuala la cale în contra lor, ceea ce după mine este în contra regulelor de codificare şi in contra unui arangiamentu buni. Eu ridicată preste orice preocupaţiune frivolă, cuteza şi afirma: că sco