Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)
1894-01-13 / nr. 8
Legea de colonăsare. Braşovîi, 12 Ianuarie v. Acji septemână, într’o singură şedinţă, camera ungurescu cu grabă mare a desbătutu şi a votată proiectulu de lege asupra colonisaţiunei presentate de ministrulu de agricultură contele Bethlen. Acesta a avută norocă, căci tote partidele maghiare au aprobată planul lui, de a inaugura o „politică agrară şi culturală“, cu scopă de a înfiinţa prin colonisare noue comune de agricultori pe domeniile, ce au rămasă încă statului, după venorarea ce s’a făcută în cei 15 ani din urmă pentru acoperirea deficitului, său pe domeniile, ce vină în venture şi pe cari statuia voiesce se le cumpere şi se le împartă în loturi între colonişti. Ca în tote, aşa şi aici guvernulă ungurescă a luată de esemplu disposiţiunile analoge asupra colonisării din ţările streine şi cu deosebire din Germania, însă, cum a accentuat raportorul, cu considerare la raporturile speciale din aceste ţări. Se vede că acuma în ce consistă planulă de colonisare ală guvernului ungurescă. Nu este nou acestă plană şi, precum scimă, colonizarea din partea statului pe domeniile lui se practică de mai mulţi ani în măsură mai mare. Acuma s’a tractată mai multă de aceea de a crea o lege de colonisare şi a sistemisa astfelă lucrarea începută, a da de altă parte acestei lucrări o mai mare estindere şi a căpăta pentru colonisărî o dotaţiune de câteva milioane. Ministrulu de agricultură a cerută deocamdată dela cameră numai sumuliţa de trei milione florini, care i s’a şi votată. Din suma acesta se voră cumpăra succesivă moşii pentru scopulă colonisăriloră, or dobeneţile ei se voră folosi spre a uşura coloniştilor l! aşezarea loră pe nouele locuri. La colonisările iniţiate în comitatul Caraşă-Severinului, a Timişului şi a Torontalului, uşurarea, ce o dă statuiă coloniştilor,constă, după cum spune ministrulă de agricultură, în aceea, că dobenzile ce le plătescă suntă mici şi că oaotele de amortisare asemenea suntă împărţite aşa, ca colonistului să nu-i fiă greu de a le plăti. Totă aceste principii s’au adoptată şi în noua lege. Dar s’a mai adoptată şi principiulă, care formeză basa întregului plană, ca colonisările din partea statului să se facă numai şi numai spre întărirea elementului domnitoră. Şi în privinţa acesta au dreptate foile maghiare, când constată, că colonisarea la noi n’are se fiă numai o cestiune de economia națională, ori de stată, ci o cestiune de-o însemnătate deosebită politică. S’ar pute ore, ca ocârmuirea ungureasca se ia vr’o măsură, fiă chiar agrară ori economică, fără a ţine seama de politica nenorocită de contopire naţională, ce-o urmăresce sistematică pe totă linia? Şi ca să ne convingemu de adeveratulă scopă ce se urmăresce şi cu legea de faţă, ajunge se citămă aici următorulă amendamentă, ce se propusă de cătră ună conte ardelénu şi s’a primită de cameră şi de guvernă: „Intru câtă statulă este celă ce coloniseza, elă este datoră de-a se îngriji de-o astfelă de întocmire a învăţământului poporală, care să corespundă direcţiune! naţionale“. Praesa, ce a desfăşurat’o ministrulă de agricultură la colonisările din Bănată, ne mai dovedesce însă, că acţiunea colonisării nu se mărginesce numai aici, ci că ea urmăresce scopul de a frustra poporaţiunea română băştinaşă de foloasele materiale, ce i-ar compete în prima linia ei şi numai ei din venerarea bunurilor statului şi de a-i pune în în coste colonii de venetici maghiari şi maghiaronî, acordându-le numai acestora toate evantagele. Cetitorii noştri îşi voră aduce aminte, că în vera anului 1892 a fistă mare iritaţiunea în sfmla poporaţiunei române din Caraşă-Severină, din causă că guvernulă nu vrea se ţină sema şi de ea la împărţirea pămenturilor, din nouele comune, ce se proiectaseră în cerculă Belinţului. S’au făcută energice remonetrărî din causa acesta la ministru de agricultură şi s’a ţinută şi o adunare poporală în Făgetă, la care au luată parte sute de plugari români şi care a protestată serbătoreşte în contra înfiinţării de colonii străine între Românii din Bănatu. Reiese clară şi limpede atâtă din faptele petrecute, câtă şi din argumentele aduse înainte de cătră vorbitorii din dietă, că şi legea nouă de colonisare este făcută numai şi numai în folosulă elementului maghiară şi în scopă de-a uşura procesulă de maghiarisare, adecă în scopă ostilă ţaţă cu Românii. S’a zish că colonisarea de cătră stată tinde mai întâiu de a conserva ţerii pe Secuii şi Ciangăii, cari emigreaza; apoi de a rări populaţiunea ce s’aglomeréza în oraşele maghiare dincolo de Tisza şi forméza astfelă ună periculă socială, şi în fine de a veni în ajutorul locuitorilor din ţinuturile vinose, unde filoxera a nimicită viile. S’a vorbită în cameră şi de aceea cum s’ar pute se fiaduşi şi coloni saț! sărmani nemaghiarî în ţinuturi maghiare, ca se potă fi contopiţi acolo mai sigură, deja lucrulă de căpetenie va fi şi va rămâne căpătuirea Săcuilor şi a Maghiariioră scăpătaţi şi formarea de enclave de maghiarisare între massele compacte române. Mei este ore de lipsă să arătăm mărimea periculului, ce ne ameninţă şi din acesta parte? Deja guvernulă a, începută să forţeze venzarea bunuriloră mari, ca celă dela Custură, ală fonduriloră năseudene. Ca mâne vomă vedé, câ aici se va redica o colonia, de Ciangăi pentru împlinirea „misiunei culturale a statului“ şi „consolidarea ideei de stată“. Pănă unde va mai merge acesta politică nefastă, care eguduie din fundamentă liniştea ţerii şi a populaţiunilor ei? FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Escoismui pe munţii ţerei Farsei şi ai Făgăraşului, de loana Turcu. (3) (Urmare). Injiua următore desa de dimineţă s’au începută lucrările pentru marcarea graniţei. Muntele „Tămaşulă“ are două părţi, şi adecă „Tămaşulă mică“, carele ţine dela Petra Craiului pănă la locul numită „Capulă Tămaşului“, unde ese plaiulă Tămaşului la culmea muntelui; de aci încolo apoi se face „Tămaşulă mare“, cu pisculă său celă mai înalta numită Verfulă Tămaşului mare (cota 1666 m.) Noi, continuânda marcarea dela 202, din verfulă Petrei, amă începută mai intem cu partea Tămaşului mică, unde au fostă orânduiţi lucrătorii şi dorobanţii de au tăiata pădurea de pe verfa, din linia de despărţire a apelorü; apoi s’a statoritit loculü stâlpilorü şi movilelorü de frontieră, cetindu-se în totu loculü şi unghiurile cu punctele mai marcante ale terenului din împrejurime. Astfelu începută lucrarea, cam pe la amedi, prefectura, subprefecturü și inginerulü din România s’au Intorsü índeretü la loculu reşedinţei loru ín Câmpulungă, er ceilalţi amu rămasü aici spre a îndeplini marcarea mai departe. Funcţionarii români numiţi, acuma la reîntorcere nu au mai trecutu la Zernescu, ci pe „Plaiulu Turciloru“ au coborítu josu la Dâmboviţa şi totu pe lângă Dâmboviţă apoi au înaintată călări pănă au ajunsu la loculu de carii. Plaiulu Turciloru pe partea României şi Luncile Turciloru, pe partea nostră, în Bârsa Giroşeţului, eră două numiri, cari ne silescu a ne pune întrebarea, că ore de unde suntă ele ? Esplicarea o dă însăşi numirea locului şi faptele istorice complinite. D’atâtea şi atâtea ori au năvălită Turcii în ţera nostră, au venitu în ţara Bârsei şi în ţara Oltului, şi apoi pe Dâmboviţa cătră Tămaşă în susu, fiindu plaiula numită una uşoră punctă de trecere. Turcii au trecutu şi prin aceste locuri, de unde apoi s’au împărţită pe plaiura Tămaşului şi pe plaiura principală dela vérfü, ce duce cătră munţii Făgăraşului, de aici vine, că plaiurile acestea, pe unde au eşită ei la vérfü, şi luncile pe unde au stată ei s’au numită plaiurile şi luncile Turcilor. Lucrătorii tăiau bărbătesce la pădure, carea cu deosebire în partea nostră este bine conservată, deşi la vârfu, din causa înălţimei locului, lemnulu nu mai este aşa mare. Suntu totu molitul, dar eu o coloare mai slabă şi palidă, toţi suntă mai mici, nedesvoltaţî, mai pădureţi şi mai sălbatici ca cei de josu, fiindu tare espuşî gerului şi zăpedii de toţi mari, care cocrându aici mai devreme şi topindu-se numai mai târejiu, împiedecă forte multă crescerea şi desvoltarea lemnului. Pe partea României se află cu deosebire poenile cele mari şi frumoase. La vârfu însă este forte puţină pădure pe partea acesta. Locula este mai totă golit, ba unde din vechimea rămasă ici colo şi pădure, aceste păduri suntă astădi forte pustiite şi pârjolite, suntă arse de focă, ce se dice că s’ar fi pusă chiar din ordinulă proprietariloră, cari susțină, că neputândă esploata şi valora pădurea din aceste locuri, o pârjolescă, o ardă, făcendă astfeliu din ea păşuni, pe cari apoi esarendându-le ca munţi de păşuniţă, potă trage după ele ună folosă. Sute şi mii de tulpini de lemnă de molitvă din pădurile arse zacă pe pământă, cădute pradă putrediciunei, căci nimenea nu le scote de aici; apoi totă atâtea trupini de lemne întregi, pârjolite și uscate cu totulă, stau încă în piciore pănă ce odată și acelea voră cade la pămentă pentru a se putredi și ele. Intorcendu-ne cătră seara Inderepta la corturi, ni se insinua ună lucrătoră bolnavă din comuna Zerneşti. Bietul omu era mai în etate, trecută de 50 de ani şi cjirea, că l. 3iT tX Xd XT LVII w casetau ose în fiecarecţi Abonamente îientru Austro-Dugarta. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună ană 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din Intru și din afară și la doi. colectori. ADonamentuln pentru Brasovi: a administrațiune, piața paate, Târgul- Inului Nr. 10 etagiuni l.î pomă ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. 3cu 15 bani. Atâtă abonamentele cătă și inaerțiunile suntă ______a se plăti înainte. 1 Misiliusa, iCDilîlstiațlMSi) 1 TlpcfiaSa, uitASOVU, ptat m«r®5 Virgul»' inului Mr. 30. * warf HtfrancaU nw te primit ii. tk’&ruscripU m* ts rafrirmix, BliutiUa le asuaduri, V.’r.navă, piața mare, TSrfluiw Inului Nr. 30. ...nattTHte mai primescă în Vlan« și Hotte, vlaasensiein dft Vogler (Otte ’laau), H. Schalek, Alois Herndel, M. Kikes, A. Oppenk, J. Konittberg; ín A./capesta: A. Z. Goldberger, Eckustn Bernai; In Frankfurt: G. L. Daube ; in Hamburg: A. Meiner. rretula inserpiuntora: o seria ttirmoad pe o coloana o or. ai Vj er. timbra pentru o pttbli,;kj*e. Publicări mai dese după tarifa și învoiala, reclame pe pagina a II-a o soriă 10 er. v. a. »cu crb&rfi. Nr. B. Brașovt, Joi, 13 (25) Ianuarie 1894. „Lupta națională dintre Maghiari și Români“*). (Urmare1. Insă cestiunea de căpeteniă este: In ce modă practică s’ar putea înlătura aceasta stare de lucruri ? Maghiarii au dovedită cu prisosință dela 1867, de când li se permită vrute şi nevrute, că suntă cu totul incapabili a guverna una stată, după principiile cele mai elementare de dreptate, şi echitate. Ei au adus acesta ţară, atâtă de bogată înzestrată de natură, cu o populaţiune agricolă şi muncitoare, blândă, modestă şi aptă la orice cultură intelectuală, chiar la cea mai înaltă, la o destrăbălare economică, ne maipomenită şi în o anarhie socială şi politică fără nume. Acesta spirit de distrugere şi de descompunerea trecută din Unsaria în provinciile cislaithane ale Austriei şi, ca consecinţă inevitabilă, a provocată între toate populaţiunile Europei sud-austriace, ce locuescă între fruntăriele Bavaro-Slavone, şi ţermurii mărei Negre, o agitaţiune neîncetată, care de multă nu permite întemeierea unei stări pacinice stabile în Europa. Acestă stare de lucruri, trebue neapărată să se schimbe! Și pentru că o schimbare e necesară scrierea de care ne ocupămă, voesce a ne convinge, că Românii tindu a resturna actuala stare legală de lucruri, spre a funda ună imperiu românescu. Pe timpulă, când prințură regală ală Greciei, Constantină, s’a născută, ună iluminată Grecă proroci, că acesta odraslă a casei regale grecesci va cuceri Constantinopolulă şi va reînfiinţa imperiula grecescă. De atuncea încoce speranţele Greciloră au mai scădută. Bulgarii au eşită la ivelă, şi le-au c’am luată locula. Ori ce fiu ală unui adevărată Bulgară, nu viséza alta, decâtă splendoarea viitorului imperiu Bulgară, a căruia stăpânitoră va edifica mândrulă său paiață pe lân*) Articula publicata în fruntea fasciculei din 1 Ianuarie 1894, a revistei germane-berlinese „Das zwanzigste Jahrhundert“.