Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)

1894-01-13 / nr. 8

Legea de colonăsare. Braşovîi, 12 Ianuarie v. Acji septemână, într’o singură şedinţă, camera ungurescu cu grabă mare a desbătutu şi a votată pro­­iectulu de lege asupra colonisaţiunei presentate de ministrulu de agricul­tură contele Bethlen. Acesta a avută norocă, căci tote partidele maghiare au aprobată planul­ lui, de a inau­gura o „politică agrară şi culturală“, cu scopă de a înfiinţa prin colonisare noue comune de agricultori pe do­meniile, ce au rămasă încă statului, după venorarea ce s’a făcută în cei 15 ani din urmă pentru acoperirea deficitului, său pe domeniile, ce vină în venture şi pe cari statuia voiesce se le cumpere şi se le împartă în loturi între colonişti. Ca în tote, aşa şi aici guvernulă ungurescă a luată de esemplu dis­­posiţiunile analoge asupra colonisării din ţările str­eine şi cu deosebire din Germania, însă, cum a accentuat rapor­­torul­, cu considerare la raporturile speciale din aceste ţări. Se vede că acuma în ce con­sistă planulă de colonisare ală gu­vernului ungurescă. Nu este nou acestă plană şi, precum scimă, colo­nizarea din partea statului pe dome­niile lui se practică de mai mulţi ani în măsură mai mare. Acuma s’a tractată mai multă de aceea de a crea o lege de colo­nisare şi a sistemisa astfelă lucrarea începută, a da de altă parte acestei lucrări o mai mare estindere şi a căpăta pentru colonisărî o dotaţiune de câteva milioane. Ministrulu de agricultură a ce­rută deocamdată dela cameră nu­mai sumuliţa de trei milione flo­rini, care i­ s’a şi votată. Din suma acesta se voră cumpăra succesivă moşii pentru scopulă colonisăriloră, or dobeneţile ei se voră folosi spre a uşura coloniştilor l! aşezarea loră pe nouele locuri. La colonisările iniţiate în comi­­tatul­ Caraşă-Severinului, a Timişu­lui şi a Torontalului, uşurarea, ce o dă statuiă coloniştilor,­­constă, după cum spune ministrulă de agricul­tură, în aceea, că dobenzile ce le plătescă suntă mici şi că oaotele de amortisare asemenea suntă îm­părţite aşa, ca colonistului să nu-i fiă greu de a le plăti. Totă aceste principii s’au adoptată şi în noua lege. Dar s’a mai adoptată şi princi­­piulă, care formeză basa întregului plană, ca colonisările din partea sta­tului să se facă numai şi numai spre întărirea elementului domnitoră. Şi în privinţa acesta au dreptate foile maghiare, când constată, că coloni­­sarea la noi n’are se fiă numai o cestiune de economia națională, ori de stată, ci o cestiune de-o însem­nătate deosebită politică. S’ar pute ore, ca ocârmuirea ungureasca se ia vr’o măsură, fiă chiar agrară ori economică, fără a ţine seama de politica nenorocită de contopire naţională, ce-o urmăresce sistematică pe totă linia? Şi ca să ne convingemu de ade­­veratulă scopă ce se urmăresce şi cu legea de faţă, ajunge se citămă aici următorulă amendamentă, ce se propusă de cătră ună conte ar­­delénu şi s’a primită de cameră şi de guvernă: „Intru câtă statulă este celă ce coloniseza, elă este datoră de-a se îngriji de-o astfelă de întocmire a învăţământului poporală, care să co­respundă direcţiune! naţionale“. Praesa, ce a desfăşurat’o minis­trulă de agricultură la colonisările din Bănată, ne mai dovedesce însă, că acţiunea colonisării nu se măr­­ginesce numai aici, ci că ea urmă­resce scopul­ de a frustra popora­­ţiunea română băştinaşă de foloasele materiale, ce i-ar compete în prima linia ei şi numai ei din venerarea bunurilor­ statului şi de a-i pune în în coste colonii de venetici maghiari şi maghiaronî, acordându-le numai acestora toate evantagele. Cetitorii noştri îşi voră aduce aminte, că în vera anului 1892 a fi­stă mare iritaţiunea în sfm­la popo­raţiunei române din Caraşă-Severină, din causă că guvernulă nu vrea se ţină sema şi de ea la împărţirea pă­­menturilor, din nouele comune, ce se proiectaseră în cerculă Belinţu­­lui. S’au făcută energice remonetrărî din causa acesta la ministru de agri­cultură şi s’a ţinută şi o adunare poporală în Făgetă, la care au lu­ată parte sute de plugari români şi care a protestată serbătoreşte în con­tra înfiinţării de colonii străine în­tre Românii din Bănatu. Reiese clară şi limpede atâtă din faptele petrecute, câtă şi din argumentele aduse înainte de cătră vorbitorii din dietă, că şi legea nouă de colonisare este făcută nu­mai şi numai în folosulă elementu­lui maghiară şi în scopă de-a uşura procesulă de maghiarisare, adecă în scopă ostilă ţaţă cu Românii. S’a zish că colonisarea de că­tră stată tinde mai întâiu de a con­serva ţerii pe Secuii şi Ciangăii, cari emigreaza; apoi de a rări po­­pulaţiunea ce s’aglomeréza în ora­şele maghiare dincolo de Tisza şi forméza astfelă ună periculă socială, şi în fine de a veni în ajutorul­ lo­­cuitorilor­ din ţinuturile vinose, unde filoxera a nimicită viile. S’a vorbită în cameră şi de aceea cum s’ar pute se fia­duşi şi coloni saț! sărmani nemaghiarî în ţinuturi maghiare, ca se potă fi contopiţi acolo mai sigură, deja lucrulă de căpetenie va fi şi va rămâne căpă­tuirea Săcuilor­ şi a Maghiariioră scăpătaţi şi formarea de enclave de maghiarisare între massele compacte române. Mei este ore de lipsă să ară­tăm­­ mărimea periculului, ce ne a­­meninţă şi din acesta parte? Deja guvernulă a, începută să forţeze venzarea bunuriloră mari, ca celă dela Custură, ală fonduriloră năseudene. Ca mâne vomă vedé, câ aici se va redica o colonia, de Cian­­găi pentru împlinirea „misiunei cul­turale a statului“ şi „consolidarea ideei de stată“. Pănă unde va mai merge acesta politică nefastă, care eguduie din fundamentă liniştea ţerii şi a popu­­laţiunilor­ ei? FOILETONUL II „GAZ. TRANS.“ Escoismui pe munţii ţerei Farsei şi ai Făgă­raşului, de loana Turcu. (3) (Urmare). In­­jiua următore desa de dimineţă s’au începută lucrările pentru marcarea graniţei. Muntele „Tămaşulă“ are două părţi, şi adecă „Tămaşulă mică“, carele ţine dela Petra Craiului pănă la locul­ numită „Capulă Tămaşului“, unde ese pla­­iulă Tămaşului la culmea muntelui; de aci încolo apoi se face „Tămaşulă mare“, cu pisculă său celă mai înalta numită Verfulă Tămaşului mare (cota 1666 m.) Noi, continuânda marcarea dela 202, din verfulă Petrei, amă începută mai in­tem cu partea Tămaşului mică, unde au fostă orânduiţi lucrătorii şi dorobanţii de au tăiata pădurea de pe verfa, din linia de despărţire a apelorü; apoi s’a statoritit loculü stâlpilorü şi movilelorü de frontieră, cetindu-se în totu loculü şi unghiurile cu punctele mai marcante ale terenului din împrejurime. Astfelu începută lucrarea, cam pe la amedi, prefectura, subprefecturü și ingine­­rulü din România s’au Intorsü índeretü la loculu reşedinţei loru ín Câmpulungă, er ceilalţi amu rămasü aici spre a îndeplini marcarea mai departe. Funcţionarii români numiţi, acuma la reîntorcere nu au mai trecutu la Zernescu, ci pe „Plaiulu Turci­­loru“ au coborítu josu la Dâmboviţa şi totu pe lângă Dâmboviţă apoi au înaintată că­lări pănă au ajunsu la loculu de carii. Plaiulu Turciloru pe partea României şi Luncile Turciloru, pe partea nostră, în Bârsa Giroşeţului, eră două numiri, cari ne silescu a ne pune întrebarea, că ore de unde suntă ele ? Esplicarea o dă însăşi numirea locu­lui şi faptele istorice complinite. D’atâtea şi atâtea ori au năvălită Turcii în ţera nostră, au venitu în ţara Bârsei şi în ţara Oltului, şi apoi pe Dâmboviţa cătră Tă­­maşă în susu, fiindu plaiula numită una uşoră punctă de trecere. Turcii au trecutu şi prin aceste locuri, de unde apoi s’au îm­părţită pe plaiura Tămaşului şi pe plaiura principală dela vérfü, ce duce cătră munţii Făgăraşului, de aici vine, că plaiurile a­­cestea, pe unde au eşită ei la vérfü, şi lun­cile pe unde au stată ei s’au numită pla­iurile şi luncile Turcilor­. Lucrătorii tăiau bărbătesce la pădure, carea cu deosebire în partea nostră este bine conservată, deşi la vârfu, din causa înălţimei locului, lemnulu nu mai este aşa mare. Suntu totu molitul, dar eu o coloare mai slabă şi palidă, toţi suntă mai mici, nedesvoltaţî, mai pădureţi şi mai sălbatici ca cei de josu, fiindu tare espuşî gerului şi zăped­ii de toţi mari, care cocrându aici mai de­vreme şi topindu-se numai mai târejiu, împiedecă forte multă crescerea şi desvoltarea lemnului. Pe partea României se află cu deose­bire poenile cele mari şi frumoase. La vârfu însă este forte puţină pădure pe partea acesta. Locula este mai totă golit, ba unde din vechime­a rămasă ici colo şi pă­dure, aceste păduri suntă astădi forte pus­tiite şi pârjolite, suntă arse de focă, ce se dice că s’ar fi pusă chiar din ordinulă pro­­prietariloră, cari susțină, că neputândă es­­ploata şi valora pădurea din aceste locuri, o pârjolescă, o ardă, făcendă astfeliu din ea păşuni, pe cari apoi esarendându-le ca munţi de păşuniţă, potă trage după ele ună folosă. Sute şi mii de tulpini de lemnă de molitvă din pădurile arse zacă pe pă­­mântă, cădute pradă putrediciunei, căci ni­menea nu le scote de aici; apoi totă a­­tâtea trupini de lemne întregi, pârjolite și uscate cu totulă, stau încă în piciore pănă ce odată și acelea voră cade la pămentă pentru a se putredi și ele. Intorcendu-ne cătră seara Inderepta la corturi, ni­ se insinua ună lucrătoră bolnavă din comuna Zerneşti. Bietul­ omu era mai în etate, trecută de 50 de ani şi cjirea, că­ l. 3iT tX Xd XT LVII w casetau ose în fie­carecţi Abonamente îientru Austro-Dugarta. Pe un ană 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinătate. Pe ună ană 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poștale din Intru și din afară și la doi. colectori. ADonamentuln pentru Brasovi: a administrațiune, piața paate, Târgul- Inului Nr. 10 etagiuni l.î po­­mă ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulă în casă: Pe ună ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. 3cu 15 bani. Atâtă abonamen­tele cătă și inaerțiunile suntă ______a se plăti înainte. 1 Misiliusa, iCDilîlstiațlMSi) 1 TlpcfiaSa, uitASOVU, ptat m«r®5 Virgul»' inului Mr. 30. * warf HtfrancaU nw te primit ii­. tk’&ruscripU m* ts rafrirmix, BliutiUa le asuad­uri, V.­’r.navă, piața mare, TSrfluiw Inului Nr. 30. .­..nattTHte mai primescă în Vlan« și Hotte, vlaasensiein dft Vogler (Otte ’laau), H. Schalek, Alois Herndel, M. Kikes, A. Oppen­k, J. Konittberg; ín A./capesta: A. Z. Goldberger, Eck­­u­stn Bernai; In Frankfurt: G. L. Daube ; in Hamburg: A. Meiner. rretula inserpiuntora: o seria ttirmoad pe o coloana o or. ai Vj er. timbra pentru o pttbli­­,;kj*e. Publicări mai dese după tarifa și învoiala, reclame pe pagina a I­I-a o soriă 10 er. v. a. »cu crb&rfi. Nr. B. Brașovt, Joi, 13 (25) Ianuarie 1894. „Lupta națională dintre Maghiari și Români“*). (Urmare1. Insă cestiunea de căpeteniă este: In ce modă practică s’ar putea înlătura aceasta stare de lucruri ? Maghiarii au dovedită cu prisosință dela 1867, de când li­ se permită vrute şi nevrute, că suntă cu totul­ incapabili a gu­verna una stată, după principiile cele mai elementare de dreptate, şi echitate. Ei au a­­dus­ acesta ţară, atâtă de bogată înzestrată de natură, cu o populaţiune agricolă şi muncitoare, blândă, modestă şi aptă la ori­ce cultură intelectuală, chiar la cea mai înaltă, la o destrăbălare economică, ne mai­pomenită şi în o anarhie socială şi politică fără nume. Acesta spirit­ de distrugere şi de descompunere­a trecută din Unsaria în provinciile cislaithane ale Austriei şi, ca consecinţă inevitabilă, a provocată între toate populaţiunile Europei sud-austriace, ce locuescă între fruntăriele Bavaro-Slavone, şi ţermurii mărei Negre, o agitaţiune neîn­cetată, care de multă nu permite înteme­ierea unei stări pacinice stabile în Europa. Acestă stare de lucruri, trebue neapă­rată să se schimbe! Și pentru­ că o schimbare e necesară scrierea de care ne ocupămă, voesce a ne convinge, că Românii tindu a resturna ac­tuala stare legală de lucruri, spre a funda ună imperiu românescu. Pe timpulă, când prințură regală ală Greciei, Constantină, s’a născută, ună iluminată G­recă proroci, că acesta odraslă a casei regale grecesci va cuceri Constantinopolulă şi va reînfiinţa imperiula grecescă. De atuncea încoce spe­ranţele Greciloră au mai scădută. Bulgarii au eşită la ivelă, şi le-au c’am luată lo­cula. Ori ce fiu ală unui adevărată Bul­gară, nu viséza alta, decâtă splendoarea vii­torului imperiu Bulgară, a căruia stăpâni­­toră va edifica mândrulă său paiață pe lân­*) Articula publicata în fruntea fasciculei din 1 Ianuarie 1894, a revistei germane-berli­­nese „Das zwanzigste Jahrhundert“.

Next