Gazeta Transilvaniei, septembrie 1896 (Anul 59, nr. 192-215)

1896-09-11 / nr. 200

a. ASi5'.inmraCri­se&. n Tincsrel Bissotr, piața «sr# Es, 30-Scrisori nofraae-AiM mi primesc, — Maxmsonpt»® ia T®fcrimSÎL IKSEHATK 36 primesc la Atintt- Rîsîpațiuna în Brașov și la xtr­­xn&toarele Birouri de anunciuri: in Tirna: M. Dukes, Heinrich Schaiek, Rudolf Jfosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Ovpelik, J. Darnieder, în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, JSchstein Bernat; în Bucuresc­: Agence Rams, Suc­ cursaie de Roumiul­e; în: Ham­­bu­rg,­ Karolyi­a& Liebmann. Preţul lnserţiunilor: o sob­ă garmond pe O ?colón& 8 or. şi SOcr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai deae după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina, a 3-a o seria 10 cr. acu 30 bani. „Saieta“ iese în M-cars­ii Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese loni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Patirn lomânia si străinătate. Pe un an 40 franci, pe şefia IudI 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru­gi din afară şi la doi. colectori. Adaismi pentru Brasov administraţiunea, piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80 ’C­­etagiu I., pe un an 10 fl., pe ş0 de luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 8 luni­­3 fl., pe trei luni 3 fl. Un exemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plati înainte. Nr. 200. Braşov, Mercuri 11 (23) Septemvre 1896. Un maniac al ideii de contopire. Dumineca trecută a debutat dra şi contele Albert Apponyi cu unul din discursurile sale tipice înaintea partizanilor sei dela Timişora. Fi­­resce, că având ca ascultători tot numai aderenţi înflăcăraţi da ai lui, organul seu poate vorbi de­ un „triumf al politicei lui Apponyi“­ în aduna­rea partidei dela Timişlra. Cu cât mai multe enunciaţiuni ale acestui corifeu parlamentar un­gar cetim, cu atât mai mult ne bate la ochi scâlciata posiţie, ce o ia în acţiunea sa, pentru care reclamă monopolul naţionalismului maghiar. Nu-i vorbă, este multă materia de bărbat de stat în acest politician maghiar aristocratico-democratic, dar în fond idea sa fixă naționala face dintr’însul un teorist sec, un maniac al curentului şovinistic al maghia­rismului modern violent. Și aceste toate pentru­ că nobilul conte e de credință, că numai ast­fel va pute se devină popular între conaționalii sei, numai arătându-se în chipul șovinistului încarnat poate se ajuagă, cu ajutorul cunoscințelor sale însemnate și a oratoriei sale distinse, omul popular al viitorului. Nu stim cum șî-a făcut soco­­teala, dar deca șî-a luat de esempîu pe un Ludovic Kossuth, atunci poate fi în mare rătăcire, căci Kossuth nu prin construcţia logică a vorbirilor sale, nu prin raţionamentul bine echi­librat al teoristului, ci numai şi nu­mai prin focul şi verva, ce scia aşa de bine se magulesca, ba chiar se diviniseze fanatismul şi patimele masselor, a ajuns la acea populari­tate mare şi covîrşitore între Un­guri. Apponyi, când despică perul în patru, că cabinetul JBanffy aşa şi pe dincolea; că acesta nu-i capabil de a încheia pactul după cum doresce „naţiunea; că în cestiunea cvotei, fiind luat de scurt de amicul seu Horanszky în şedinţa deputăţiei un­gare, n’a cutezat a spune franc, că consimte cu vederile deputăţiei; că a vrut se scape cu subterfugii, ceea ce lasă a se bănui, că guvernul vre se-şî ţină portiţa deschisă, pentru ca eventual se poata consimţi la o ur­care a crotei Ungariei ; că una, că alta, toate acestea îl fac se apară mai mult ca un filistru. Deşi nu se poate nega îndreptăţirea criticei sale in acestă privinţă, totuşi nu e de ajuns spre a mişca massele şi a­ le face se alerge cu limba scoasa după steagul seu. Deci înse contele Apponyi crede, ca ceea ce-i lipsesce vorbirei sale din farmecul cuceritor poate se înlo­­cuesc­ printr’o seaca şi sarbedă teo­­riă asupra „consolidărei unităţii şi a tuturor bunurilor morale ale na­­ţiunei“; déca crede, ca îmblătind la frasa despre „statul maghiar pe base naţionale“ şi despre „contopirea tu­turor gintelor pe basă morală“; déca, în urmă, vrea se esplice acest chip de resolvare al cestiunei naţionalită­ţilor prin esemple reale, ca acelea, că „toate popoarele au interes a fi una contra urcărei crotei“ ; ca „Românii au acelaşi interes cu Maghiarii ca se fiă contra invasiunei cerealelor române, care ieftinesce productele lor proprii“ ; ca Serbii asemenea „au interes ca se nu intre din Serbia porci infectaţi“ , atunci, credem, că densul se află în mare rătăcire. Nespus de mare înse este rătă­cirea lui Apponyi când, pe temeiul unei premise de alt­fel forţe logice, pune cestiunea ca Românii şi Ser­bii să mearga cu el şi cu tote cetele şovinistice ale cetăţenilor indepen­denţi şi să se contopesca într’un conglomerat sub „kalpakul“ maghiar, pentru ca împreună să scuture ju­gul, ce-i apasă la alegeri. Uită însă d-l Apponyi, că teo­ria sa, deşi pretinde, că este cu­prinsă şi în legi, este teoria, ce lo­­vesce pe Români şi Şerbi etc. cu ciomagul în cap. Cum ar putea ei, astfel loviţi, să se mai însufleţescă pentru o comună conlucrare cu „fra­ţii Maghiari“, când nu mai e vorba nici de grâne, nici de porci, ci de esistenţa lor ca naţiuni cu limbă şi cultură naţională deosebită? Kossuth încai a fost aşa de sincer, ca s’o spună, că o astfel de contopire numai cu ajutorul turcilor s’ar putea face. Şi în spiritul acesta a propovăduit estirparea Românilor şi a Slavilor naţionalişti. Pe Apponyi însă cu „naţiunea sa unitară politică maghiară“ nimeni nu-l va înţelege nici atunci, când şi-ar găsi alţi tăl­maci, ca să-i traducă vorbele, decât cum a fost nevoiaşul de tălmaciu, ce şi l-a angajat pentru limba ro­mână spre enunţarea înţelepciunei sale politice la conferenţa din Ti­miş­oara. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Ţarul şi Ţarina în Danemarca. Va fi de­sigur interesant pentru ce­titorii noştri să spră cum îşi petrece Ţarul rjilele în cercul restrÎnS, familiar, în Dane­marca. Eră ce scrie corespondentul unui diar din Budapesta despre viaţa din castelul Barnstorff. Pănă când Europa e neliniştită, din causa atentatului plănuit de dinamitarea­ contra vieţii Ţarului, până atunci părechia imperială rusescă duce o viaţă idilică la moşii lor, Cristian regele Danemarcei şi soţia sa regina Luisa. La micul castel Bernstorff, afară de Ţarul, Ţarina şi fiica lor, micuţa Olga, se mai află văduva Ţa­rină, marele duce Mihail, marea ducesă Olga, principesa de Wales şi fiica sa Vic­toria, principele danes Wladimir şi soţia lui şi moştenitorul de tron grecesc, prin­cipele George, unchiul Ţarului. In depăr­tare de un pătrar de oră de la castelul Berns­torff, în castelul moştenitorului de tron da­nes, iocnesce fratele acestuia, regele Greciei. Castelul Bernstorff se află în depăr­tare de o oră de la Copenhaga, şi el dis­pune de foarte puţine odăi, încât suita iluş­trilor ospeţi şi-a construit corturi lângă castel, care semănă cu lagărul unei oştiri. Părechia imperială rusesca are la disposiţie numai câte­va odăi în etagiul prim în partea spre parcul cel frumos. Locuinţa Ţarului constă dintr’un salon, care tot­odată e şi odaia lui de lucrat, dintr’o odaie simplă de dormit pentru Ţar şi Ţarină, cu două cabinete separate de îmbrăcat. Mobilele salonului sunt construite din lemn de Mahagon (style empire). Prospectul din salon, în împrejurime și în depărtare — pănă la Copenhaga — este minunat de frumos. Mobiliarul celorlalte odăi este foarte simplu. In odaia de dormit este un pat mare, cu așternut de mătasă albastră. Pa­tul este o mobilă foarte vechiă încă de pe timpul Ţarului Alexandru III. Ţarul se scolă de timpuriu, se îmbracă, apoi merge într’o pădure mare din apro­pierea castelului, și singur se plimbă câte o V, de oră ; la 9 ore intrega familiă re­­gescă se aducă la primul dejun într’o sală din parter, care se deschide spre parc. De aci membrii familiei, fiă-care după plac, se duc la plimbare, sau cu velopipedul său cu calesea; numai Țarul se duce în apar­tamentul său de locuit, unda lucră câte-va ore. Aci primesce cursorul, care sosesce în fiă-care diminață dela Peterburg cu scri­sori; şi în fie-care sera pornesce la Peters­burg un cursor cu scrisori date de însuşi Ţarul. De multe­ ori într’o sără placă şi câte doi cursori. Tot-deuna sunt cinci cur­sori la disposiţiă, şi adecă căpitani pensio­naţi; acestora pe drum nu li-e ertat să se oprescă nicăirî şi călătoresc în continuu cu tren espres până ce ajung la Peters­burg. Ţarul în fie­care timp de o oră ce­­tesce chtare­ La 1 oră este al doilea dejun, după care Ţarul şi Ţarina fac o plimbare cu calesca, sau cu veloeipedul. Ţarul deja de ani alergă cu veloeipedul şi e şi bun velocipedist. Prinţii Waldemar, Cris­tian şi pricesa Victoria, fiica prinţului de Wales, regulat îl însoţesc cu ve­­locipedul pe Ţar şi aranjeaza adevărate curse. Princesa Waldemar, fiica regelui danes, îi însoţesce intr’o calesoa raică, care e trasă de un măgar, şi după care alerga copii râcjend. La 5 ore d. a. se servesce ceia. La 7 ore clopotul chiamă pe ospeţi la prânt­, la care de comun mai ia parte câte un­ amic intim al curții, vre-un diplomat, sau bărbat de stat, aşa că tot­deuna la prânc­ sunt câte 40—50 de persoane. După prânz Ţarul, regele Cristian, regele şi moştenitorul grecesc jocă câte-o pârtie de biliard şi fumeza. La 10 ore sora se duce totă socie­tatea la regina Luisa la ceiț. Aci cântă din voce, cântă la pian etc. Regina Luisa, care e cunoscută ca artistă, cântă la pian piese frumoase împreună cu văduva Ţarină sau cu princesa de Wales. Ţarul are o voce foarte plăcută, simpatică, şi cântă es- Apponyi la Timişora. Contele Albert Apponyi, însoţit de mai mulţi deputaţi, sosi alaltăeri în Timişora, pentru de-a lua parte la adunarea convocată de comitetul partidei naţionale maghiare din Ba­nat. Z­iarele din Budapesta spun, că la adunare s’au presentat circa 2000 ţărani nemţi, şerbi, români şi puţini maghiari, or inteligenţa a fost cam slab representată, cu toate că Apponyi cu aceasta ocasiune şi-a ţinut una dintre cele mai „strălucite“ vorbiri ale sale, şi a dovedit că el este şi un escelent m orator germanii. Adunarea fu deschisă la 10 ore a. m. de cătra preşedintele Patyanszky, fost fispan al comit. Caraş-Severin, care propuse, ca o deputaţiune să meargă şi se-l invite pe contele Ap­ponyi la adunare. La sosire Apponyi fu salutat de preşedinte, şi apoi îşi ţinu vorbirea-program, al cărei con­ţinut în părţile esenţiale este urmă­torul : Accentuază, că mai întâiu va vorbi unguresce, apoi nemţesce, şi vorbirea sa va fi tălmăcită şi în limba sârbeaca şi ro­mână. Rice, că a sosit în mijlocul alegăto­rilor naţionali din Timişora într’un moment forte serios, în momentul luptei decisive constituţionale, care aproape nu are păreaţi în istoria luptelor politice. După ce vorbi­rile sale din urmă au fost fals comentate, şi VD6S3 apum­a să-i pună lui în cârcă răs­punderea pentru raporturile politice încor­date, el va face enunciațiune în două di­recțiuni. Mai întâi, declară, că a probat în tot faliul să netecrească divergențele dintre parti­dele statetare pe basa pactului din 67, dar nu ia succes s’o facă acesta nici cu Banffy nici cu Szapary. Au urmat scandalele dela Stomfa, Neutra și Giralt, și el propusese atunci judicatura Curiei în gestiuni electo­rale, dar n’a folosit nimic, căci chiar acea parte a fost respinsă, în care se prevede pedepsirea adusurilor comise de preşedin­tele alegerei şi de funcţionari. Apponyi îşi continua apoi vorbirea în limba germană, accentuând rolul funcţionarilor administra­tivi la alegeri şi amintind stirite despre disolvarea camerei. Sunt în partidul liberal bărbaţi escelenţi, cari condamnă scandalele electorale şi doresc apropiarea de partidul naţional, dar nu cuteza a vota în înţelesul acesta, şi lasă puterea în mânile lui Banffy şi ale guvernului său, care o foloseste pen­tru de-a disolva camera şi pentru de-a îm­părţi mandate cu ajutorul fispanilor, solgă­­biraelor, notarilor şi gendarmilor. Al doilea declară, că oposiţia va ră­­mâne pe lângă steagul ei. Urcarea crotei e imposibilă, după­ ce trebue ridicate lefurile funcţionarilor, trebue înfiinţate soele, case de infirmi, spitale etc. La întrebarea lui Horanszky, Banffy n’a dat nici un răspuns positiv în cestiunea cvotei, dar sigur că monarchul va hotări la propunerea guver­nului, ca să se urce cvota Ungariei. Vorbesce apoi de pactul vamal şi co­mercial cu Austria, dipend, că ambele ţeri trebue să se bucure de aceleaşi favoruri, şi nu ca pănă acuma, când Austria îi vinde Ungariei toţi articulii săi mai scump, decât acesta produsele sale Austriei. Apoi amintesce libertatea constituţională a cetăţenilor, accentuând, că fişpanii ar tre­bui să fie bărbaţi independenţi de ori­ce partid, şi funcţionari administrativi ar tre­bui să respecteze totdeuna libertatea cons­tituţională a cetăţenilor. In fine trece la cestiunea naţionalităţi­lor. Pice, că fac rău serviţiu țerii aceia.

Next