Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1896 (Anul 59, nr. 241-264)
1896-11-08 / nr. 247
Mädinea. ASBaitndlina, îi Tipogrslla Braşov, piaţa ej ars Nr. 30. Scrisori nefrswo&fce nu s»a primesc. — Maxuuorip ta ne. *« ?®tran«4. 198SE*?ATE se primesc la Administraţiano în Braşov şi ia urmatoareie Birouri rie anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalen, Rudolf Masse, A. Oppeliks Nachfolger, Ninton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucurenci: Agence Havas, Succursaie de Boumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul inserţiunilor: o seria garmond pe e coloana 6 or, şi 30cr. timbra pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a ofemă 10 or. sau 80 bani. Nr. 247. Braşov, Vineri 8 (20) Noemvre ■A.30TX. LI22. „Saxeîa“ iese în flăcare ii. Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăpe luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecâ 8 franc!. Se prenumără la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Amaratul pentru Braşov administraţiunea, piaţa nare, Târgul Inului Nr. 80 etagiu I., pe un an 10 fl., pe gésa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un an ?2 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamentele oftt și incertiunile sunt a se plăti înainte. Din cansa silnici sărbători (Harul nu va apără până Sâmbătă săra. Decepţiinea cumetrilor. Desbaterea din şedinţa de la 16 Noemvre a parlamentului austriac asupra moţiunei Pattay-Lueger privitor© la denunţarea convenţiei vamale şi comerciale cu Ungaria, a tulburat, precum se prevedea, peste măsură spiritele dincoce de Laita. Şoviniştii jidano-maghiari de toate nuanţele ţipă ca din gura şarpelui şi stau se turbe de mânia şi năcaz aucend şi cetind lecţiile straşnice, ce li li-a dat parlamentul din Viena de rândul acesta. Pressa ungureasca foarte agitată dă espresiune mirărei şi supărării, că moţiunea Pattay-Lueger a fost sprijinită în parlamentul austriac de cătră toate partidele şi fracţiunile representate acolo, afară de fracţiunea Hohenwart, va se cilcă şi de cătră „liberalii“ germani, cari până acum simpatisau şi mergeau mână în mână cu „liberalii“ unguri în multe cestiuni. Foile guvernului unguresc îşi dau silinţe de-a arăta, că totul este un atac „nemernic“ din partea antisemitismului, şi vor se facă pe cetitorii lor a crede, că picăturile amare, ce vin de peste Laita, nu sunt decât o „stupidă“ încercare de a intimida lumea maghiară şi a o face se se umilască în cestiunea cuptei. Aceste foi nu vor se recunoscă păcatele regimului unguresc, nu vor se recunoscă, că lumea s’a convins de nemernicia „liberalismului“ mult lăudat maghiar, despre care s’a 48 în parlamentul austriac, că nu consistă decât „în poliţia şi gendarmerie“. Cu totul altfel însă privesc lucrul foile oposiţiei maghiare. „Egyetértés“, organul partidei kossuthiste, vorbesce în ton foarte iritat asupra celor ce s’au petrecut în şedinţa dela 16 Noemvre a camerei vieneze. Foia kossuthistă 4i°ea că cuvintele zise de Lueger la adresa Ungariei, sunt o dovadă palpabilă, că representanța parlamentară a Austriei este deja cu desăvârșire străbătută de ura contra națiunei maghiare, or „neagra reacțiune“ austriacă se simte acum destul de tare, ca să facă pe Ungaria se simtă întreaga ei ură. „Da — esclamă „Egyetértés“ — Ungaria n’are în lumea întregă un duşman mai mare, decât este nemijlocitul său aliat Austria. Pe întreg rotogolul pământului nu există parlament, în care să se vorbască cu atâta ură faţă de naţiunea maghiară, ca în parlamentul austriac“. Intrebându-se apoi, ce va 4i°e guvernul şi partida lui la isbucnirile fanatismului reacţiunei austriace, „Egyertértés“ face grave imputări lui Banffy, că în loc de-a câştiga valoare pretensiunilor Ungariei, alărgă la Viena şi cere scuze de la guvernul austriac, „se umilesce pănă la grâţă“ înaintea Austriei, el care „domnesc© aici acasă cu fudulia de pandur-comisar, şi cu banii ţării îşi cumpără o partidă slugarnică“. Nu i mirare deci, că acum cei din Austria, in frunte cu Lueger şi Pattay, umplu spiritul public cu ură fanatică contra Maghiarilor. „Dar bine este aşa — 4i°e sfîrşind — căci dăcă şi obraznica fuduică austriacă nu va face pe Banffy să se ruşineze, ea va deştepta negreşit în naţiunea maghiară sentimentul necesităţii apărării intereselor şi drepturilor ei... Privim cu oarecare satisfacţie asediarea din parte austriacă a dualismului glorios. Lucreze numai cei de dincolo contra acestui monstru! Sugrume-l numai Austriacii! Naţiunea maghiară nu va deplânge, din contră aşteptă cu dor să i se facă pomana“... Foia apponyistă „Budapesti Hirlap“ e şi mai mâhnită şi indignată asupra „vecinilor“ din cealaltă jumătate a monarchiei. Intr’un articul întitulat „Complot“, ea desfăşură trista icona a stărilor dintre Ungaria şi Austria şi a raporturilor încordate dintre statele dualiste. Toate partidele, 4i°e numita fată, au avut unul şi acelaşi scop, când au votat moţiunea Pattay-Lueger, de a agita opiniunea publică din Austria contra Ungariei, de-a mări pretensiunile cu privire la pact şi de-a calomnia cinstea Maghiarilor înaintea străinătăţii. Nici o voce nu s’a ridicat în apărarea Ungariei şi a pactului, or când a venit rândul la votare, moţiunea a fost primită cu două treimi a voturilor. „De aici apare — continuă „Budapesti Hírlap“ — că nici o partidă din Reichsrath nu e amică Ungariei şi că nici una nu primesce pactul cum este, ci pretinde, ca Ungaria să se infendeze Austriei şi mai mult în privinţa economică, ar cupta să se urce cel puţin la 4O°/0“Mult o ustură pe fota oposiţională, că guvernul lui Badeni a suferit ca vorbitorii „să înjure“ pe Maghiari în totă forma, şi n’a zis nici o vorbă în apărarea lor. Apoi continuă: Din totă discusiunea apare, că încheiarea pactului e nesigură în Austria... Der flă. Pactul e armă cu două tăişuri. Dăcă după denunţarea convenţiei Austriacii nu vor încheia cu noi alta, atunci pactul cade şi Ungaria îşî redobândesce dreptul de a dispune liber asupra intereselor ei. Sfîrşind „Budapesti Hírlap“ zice, că „cruciada contra Ungariei s’ă început, şi încă nu numai pe terenul financiar şi economic, ci pe întrăgă linia politică, cu scop să ne învingă, să ne supună Austriei şi, dacă se poate, se ne încorporeze în imperiul austriac unitar“. O altă fata oposiţională, „Maghiarorszâg“, esclamă cu durere : „In al treizecilea an al pactului Austriacii propovăduesc, că Ungaria nu poate pretinde a avu scopuri de stat deosebite şi nu poate susţină interese economice separate... Ungaria impotentă politicesce, este contopită în Austria unitară!“ Cu totul altfel ar sta astăzi lucrurile — esclamă o altă fate oposiţională, „Budapester Tagblatt“ -dăcă guvernul ar fi ţinut semă de avertisările oposiţiei. Nu ştim cum ar fi fost în caşul acesta; tare ne temem, că situaţia n’ar fi fost mai bună nici atunci, cacî alta este buba, care face, ca în Austria să fiă a4î atât cu urgisit sistemul de guvernare unguresc. Nu-i libertate, nu-i dreptate, nu-i sinceritate, nu-i soliditate. Totul este falsificat şi schimosit, şi ceea ce pune vîrf tuturor neajunsurilor, este nedreptatea strigătore la cer, ce se face popoarelor nemaghiare, fapt pe care se rasimă tot sistemul acusaţiunilor lui Lueger şi soţi. Dăcă era se fiă altfel, atunci guvernul şi partida cârmuitoare maghiară, trebuiau se asculte înainte de toate de avertisările patriotismului luminat şi nepărtinitor, care a reclamat şi reclamă de urgenţă, un regim de dreptate şi de libertate. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Cartea nagră“. Unde dai şi unde créapá. Prov. român. Răspuns la „ Cartea neagra“ (A „fekete könyv“), scrisă de Ir. Ștefan Kemény junior în 1849, și publicată de Hentaler József în numerii 121—131 din Mai 1895 ai lui „Magyarország“ din Budapesta. De Axentie Severn. (5) (Urmare). Dar se ne reîntorcem la platoul de la Ciumbrud, unde pe la 12 ore din noapte vine orost loan Nemeş, căpitanul din Roşia de pe Secaş, aducând cu sine o oră plină cu vin, — şi ce mai vin, să-l porţi în poala cămăşii — şi îmboldindu-mă cjise: „D-ta sgriburi de frig aici în deal, or cătanele fac bal în curţile baronului, înotă în vin prin pivniţă, cântă şi jocă, ca la nuntă. E că ţi-am adus şi d-tale o oră cu vin, ca se vedi şi să credi“Căpitanul meu avea dreptate, pentru că deşi poruncisem să-mi aducă din sat o sarcină de paie pe care mă culcasem îmbrăcat, totuşi de-o parte frigul (era târdiu în Noemvre), de altă parte grija, ca să n’o păţim ca ’nainte c’o lună la Sâncraiu, nu lăsară se mă prindă somnul. E de soiut, că noi venisem, ca se desarmăm pe Aiudani, cari deduseră înainte de asta probe strălucite de vitejiă, alungându-mă pe mine dela Sâncraiu şi împuşcând pe Todoranu la Băgan; ei mai incendiaseră şi prefăcuseră în cenuşă Cacova şi Măgina, doue sate românesc!, dar mâncaseră şi o bătaie cum se cade la Cricău. Aşa având a ne bate cu niscari adversari atât de dibaci strategici şi amarnici, nu mă prindea somnul, şi căpitanul meu venise tocmai când eram determinat să mă ridic de pe paie se dau o rotă în jurul lagărului, ca să văd, decă anteposturile sunt la locul lor — că, elice o vorbă: „de domn, domn să fii, dar de frică tot se scli“. Mare şi greu lucru fu a conduce o massă de 1—6000 omeni luaţi de la cornele plugului, înverşunaţi şi împinşi de durerea, ce o suferiseră 4.500 de ani, asupra opresorilor şi despoţilor lor, şi a-i pute reţinea de la răsbunare, a-i conduce şi comanda numai la luptă faţă î n faţă, la luptă pe dreptate. Sculându-mă, am alergat la curte. Cum şi cum, nu ştiu, dar căpitanii noştri cu locotenenţii şi tunarii lor improvizaseră o petrecere cum se cade. Mesele tate încărcate de fripturi, uscăţele şi prăjituri, o musică de câţiva ţigani dela Aiud şi câteva fete — cari veniseră din Aiud după depărtarea baronului la Cluşiu, ca se-şi vadă prietinele — bucătăresa, fata de casă a baroniţei jucau şi petreceau de minune. Eu apropiându-mă de căpitanul-comandant şi poftindu-1 mai la o parte, i-am arătat cele ce se petreceau cu averea baronului, rugându-1, se dea ordin, ca se înceteze acestea. — Ce vrei D-ta? îmi răspunde căpitanul. Noi nu am venit aici, ca să pădim curcile şi vitele baronului. El, dacă ar fi om de omeniă, ne-ar fi aşteptat şi ospătat de bunăvoiă. După ce însă a fugit la Cluşiu, şi noi am venit să prindem pe cei vinovaţi şi să-i pedepsim. Vino şedi, mănâncă şi bea, cine stie, nu mâncăm acum mai pe urmă? Ne-am aşedat cu adevărat la o masă, dar eu am şedut numai pănă ce căpitanul în focul jocului se depărta. — îndată am eşit şi am trimis după birăul satului, dându-i poruncă să adune tote vitele câte le va mai afla, vândute nevândute, la un loc, se le dea în grija şi paza omenilor, pe cari îl voia ordina eu. Cu acâstă poruncă pleca biroul dimpreună cu căpitanul meu, şi adunând vr’o 40 capete de vite, vaci, viţei, bivoliţe, cai, mânzi — diminaţa le-am trimis la Blaşiu, ca vite fără stăpân. Am rugat pe administratorii denumiţi de comanda generală din Sibiiu, căpitanul de cavaleri, George Popa de Viste şi Petru Maniu, se dispună de ele cum vor crede, că e mai bine. Tot în acea noapte venise şi Iancu cu căpitanul c. r. Gratze la Teiuşiu cu 20.000 lănceri şi înaintase anteposturile pănă la făgădăul Roşu, 12 oră depărtare de Aiuri. Aiudanii vădând aceste masse venite în contra lor, se depărtară binişor cătră Turda, lăsând în oraş aproape numai bătrâni, femei şi copii. A doua zi căpitanii cu companiile lor şi tunurile plecară şi se duseră la Alba-Iulia, er eu, după ce visitaia pe Iancu şi pe Gratze la Teiuşiu, la ordinul acestuia me reîntorsei cu ai mei la Blaşiu. Iancu cu ai săi continuă mersul asupra Vinţului de sus şi Turda, trecând prin Aiud. CHONICA POLITICA. —7 (19) Noemvre. Dia Petersburg se telegrafază, că în ceilele următore se va ţine acolo o conferenţă internaţională în cestiunea Orientului. Obiectul discuţiunilor va fi pornirea unei comune acţiuni la Constantinopol. * Din Berlin sa telegrafieză, că organul inspirat de Bismark, „Neueste Nach