Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-08 / nr. 234

e! Statornicirea raportărilor economice şi a alianţelor defensive Să nu gâzuim Sa mijloacel© apashre «Se producţie şi Sa apărarea graniţelor Pe măsură ce păşim în noua situaţie creată de Conferinţa de pace,se pune din ce în ce cu nai frult temei chestiunea raporturilor internaţionale dintre state, înfiriparea Societăţei Naţiunilor nu dă destulă garanţie Statelor, şi din această cauză s’au încheiat tratatele dintre Franţa, Anglia şi Statele Unite, celelalte state căutându-şi la rândul lor, b£za de siguranţă care să le dea posibilitatea rezolvărei, cu destulă linişte, a problemelor interne, fără de care nu vom avea suficient răgaz, spre a ne gândi la laturile problemelor complexe careprivesc şi sufletul popoarelor. — Până la întemeierea Societăţii Naţiunilor pe baze juridice echitabile pentru orice Stat, vom fi nevoiţi să continuăm, cu oarecari modificări, aceleaşi căi vechi ale diplomaţiei pentru garanţia integrităţii teritoriale dintre State, până când mentalitatea actuală schimbându-se, se vor convinge în sfârşit toţi că nu se mai justifică existenţa unui stat de cât la hotarele lui etnice determinate de elementele vii ale naţiunilor. lată de ce astăzi se pune din nou pe tapet problema alianţelor şi se caută să se creeze raporturi durabile, de la popor la popor, ceruta de nevoile fireşti ce nu mai pot aştepta amânarea, fără termen, a soluţiilor şi stabilirea, prin alianţe sincere, a unei situaţii paşnice în acest continent anemiat da ură. IIK'O o juraţi, de toate părţile de vrăjmaşi, e firesc dar să ne gândim la statornicirea raporturilor economice şi a alianţelor defensive cu popoarele cu care n’avem nici o chestiune în litigiu. Sardinile financiare care gravează statul, împrumuturile interne şi datoriileexterne, precum şi situaţia oamenilor ţinuţi sub drapel de atâţia ani, ale căror rosturi au fost distruse, ne face să discutăm, cu toată grija, această chestiune de care depinde propăşirea şi siguranţa ţării Desigur că, faţă de nevoile armatei, nu vom putea suporta cheltuelile enorme pe care ea le ne esită încă ranită vreme şi, pentru a achita datoriile ce apasă asupra statului, trebue să intensificăm mijloacele noastre de prodaţie. Ori, contigentele ţinute sub arme, constitue tocmai forţele cele mai producătoare în avuţie care astăzi sunt anihilate, şi nu numai că sunt anihilate, dar necesită mari cheltueli. De aceia se impune să ne gândim la o soluţie care, menţinând aceiaşi siguranţă la hotare, să ne dea, pe deată parte posibilitatea de a demobiliza parte din contingentele noastre, rânduite astăzi la notare, transformându-le astfel în mijloace de producţie. Desigur că la sud, judecând după atitudinea da până acum a Bulgarilor, nu ne putem gândi la o alianţă. Ne trebue din partea lor dovezi palpabile, că în urma ispăşirilor înţeleg să rupă pentru totdeauna din sufletul ltot perspectivele unei dominaţii în Balcani şi să reia cu toată sinceritatea şi cu toata gândurile bune, raporturile cu vecinii. Iaca priveşte relaţiunile cu Sârbii nu ne putem pronunţa încă atâta vreme cât între noi şi ei este o problemă în litigiu, — de care depindă întreaga politică de viitor între ei şi noi. Judecând după trecut, e singurul popor cu care n’am avut, de când suntem, nici un conflict. La Răsărit, unde milioane de oameni s® stat de doi ani într’o revoluţie dintre cele mai crude după forma lor firească de viaţă, lucrurile se prezintă într’o lumină destul de obscură. Totuşi evenimentele din ultimul timp vădesc tot mai mult convingerea noastră, că avem a face cu două concepţii care şi-au manifestat îndeajuns intenţiile: o concepţia restaurării vechiulu imperiu absolutist pe de o parte, iar pe de altă parte concepţia vieţii de stat pe baze naţionale. — In această situaţie e clar pentru oricine câ nu vom sta la îndoială cu cine să favorizăm. Intre Denihin, Colceag, Judenici şi câţi vor mai răsări din speţa lor, şi între Petliura şi ceilalţi luptători pentru principiul naţionalităţii, atitudinea noastră trebue să fie de la început hotărîtă. Nu vom putea lua relaţiile cu acei care vor să rupă din trupul ţării noastre şi se impune să avem o atitudine pretinească cel puţin faţă de acei cari luptă contra lor, cu atât mai mult cu cât au declarat formal de la început că renunţă definitiv la Basarabia. La nord suntem vecini cu Fotonii. Situaţia lor actuală, înconjuraţi de toate părţile numai de duşmani, cere neapărat o siguranţă măcar într’o singură parte. Această siguranţă nu se poate veni decât de la noi. Luptând pe mai multe fronturi, ameninţaţi de dictatura lui D.nich în ce se arată la orizonturi, ei au tot interesul să stabilească relaţii cu un vecin care se teme usedaşi pericol. Pe de altă parte la aceste raporturi de prietenie contribue şi necesităţile economice, care, mai ales acum, sunt mai acute. —• In contra oricărui atac sau violenţe dinspre răsărit am fi oricând solidari, întrucât această solidaritate s’ar leza pe interesul categoric ce ne leagă, hi convulziile prezente ale Ruiei se impune o legătură strânsă între noi şi Poloni. Bazele de înţelegere există şi sunt cu aceleaşi bune urmări pentru ambite popoare. Eie trebuesc recunoscute oficial şi stipulate formal pentru siguranţareciprocă a acestor două state. — Spre Vest probabil că Ungurii nu se vor linişti aşa curând şi spre ei nu vom fi prea repede degajaţi. Luptele interne din Ungaria nu inspiră încrederea că Ungurii înţeleg îndeajuns realitatea, mulţumiridu-se cu hotarele trasate de Conferinţă. Pentru înlăturarea pericolului din această parte avem o soluţie posibilă: o alianţă de garanţie cu Ceho-Slovacii. — Nu mai e nevoe să dovedim motive politice ale acestei alianţe şi să justificăm, mai ales, nevoile economice cele mai evidente care ne leagă. Industria ceho-slovacă şi - ar găsi la noi serioase danşeuri, iar produsele noastre agricole ar găsi în statul vecin pieţe sigure de desfacere. O alianţă cu Polonia ni-ar asigma spre Răsărit contra intenţiilor şi acţiunilor de restabilire a vechiului regim de dictatură, iar o alianţa cu Ceho-Slovacii ni-ar îndreptăţi să micşorăm efectivele în această parte a ţării. Trebue să ne gândim la greutăţile financiare şi economice ale statului şi trebue să ne gândim şi la situaţia soldaţilor noştri cari stau de atâţia ani sub arme. fc nevoe absolută să ne gândim la cimentarea unor legături cu vecinii care să ne dea posibilitatea de a întră cât mai curând în stadiul normal al vieţii, deoarece nu vom mai putea ţinea încă multă vreme armata pe picior de răsboiu. Soluţia prezentată de noi ni se pare cea mai practică şi mai îndreptăţită, indicând în acelaşi timp şi începutul orientării statelor mici pe calea unei politici de strânse şi durabile legături, care să pună temelia unei confederaţii a micilor popoare din Centrul și Orientul Europei. . «Aï iIO«iM HS4. Bmmi m lünlw i Sâmbătă^ B Moeiraye üüilü mtam m jo _ r$f «i» Cu tot dispreţul pentru p*p«ransideraţii şi ©ligamnii nici 24 de ore n’ar fi Botveciunea anunţurilor şi abonamentelor o arJflfâ' Ja I0J5 de WWW ÎS*» H»» fost rn 8tar® 3ă susţină singuri statul, (istoria Transilvaniei). 0. Sffiriția. a»paxe seara/în flecaxe asla 5.e Iixcxvl a^ceiterj toteaeiată Redacţia și R3roînîdrafia Braşov, Str. Prundului Nr. 15. Telefon 228. aeciunaa enunțurilor şi abonamentelor para'tetum^Ctyenp^ * Bcntâni do nublicitat» Si). IL.'ES VJ București,?%., /jjflffi- % ». Rboncmenîdh Pe nu an...............................' , Lei Gff p?, V) as....................................... „ as Pe 7, an. . ......................................... „ 15 Patfrw ttrtinenixto Mcit Spre consolidarea noastră Chestiunea Bănatului De-un timp încoace ne soseau din Bănat veşti, cari ne puneau pe gânduri. Nemulţumirile produse de faptul, că o parte a Bănatului se află încă sub stăpânire străină şi ne e disputată de conferinţa de pace, înţelegem prea bine că erau şi sunt mari nu numai în sufletul fraţilor Bănăţeni ci şi în sufletul fiecărui Român. Dar ca aceste nemulţumiri să se manifeste într’aşa fel, ca ele să submineze autoritatea conducetei noastre naţionale, să samene neîncredere în masele poporului şi prin aceasta să atenteze la spargerea solidarităţii partidului nostru naţional — aceasta n-o înţelegeam şi ne durea, căci mai mult ca ori şi când avem nevoe astăzi de unire fără deosebire de graniţe vremelnice provinciale. Plecarea d-lui Iuliu Maniu în inima Bănatului a avut, fără îndoială, în vedere în prmul rând starea aceasta escitată a spiritelor din Bănat şi avem convingerea, că , dunărea de la Lugoj a contribuit în măsură mare la purificarea aerului bâcsit de nemulţumiri şi intrigi readucând pe cei rătăciţi pe calea realităţii. Ceea ce a declarat Preşedintele Consiliului nostru Dirigent în discursul său magistral n’are lipsă de comentarii. Enunciaţiunile sale nu mai lasă nici o îndoială în ce priveşte politica urmată de conducerea partidului nostru. D-l Iuliu Maniu a spus clar şi în auzul tuturor, că prima noastră preocupare e ca Unirea Bănatului, Ardealului şi a părţilor ungurene cu România , să fie desăvârşită şi lipsită de orice particularism provincial şi a adaus, că îndată ce M. Sa Regele va deschide Constituanta se vor doborî şi ultimele ziduri, cari mai existau în suflete şi între instituţiile de aici şi cele din vechiul regat. Această inunciaţiune sună nu numai Bănăţenilor ci tuturor celor de dincoace sau de dincolo de Carpaţi, cari căutau din anumite motive să lăţească legenda despre tendinţe separatiste pe care le-ar urmări Consiliul Dirigent. In ceea ce priveşte chestia Torentalului d-nul Maniu n-a mai lăsat deasemenea nici o îndoială declarând sus şi tare, că deşi regretă că nu poate astăzi aduce vestea că întreg Bănatul este mântuit, dar aduce totuşi solia hotărîrilor noastre a tuturor, ca zi de zi să lucrăm şi să nu ne odonim până ce Bănatul întreg nu va fi alipit României mari. Iar ca dovada despre seriositatea acestei jiotărîri, a cărei răspundere o poartă în primul rând conducerea noastră politică, putem considera demer- I surile moi, pe cari le-a întreprins zilele aceste primddegatul României la Paris, generalul Coandă, și pe cari le-am semnalat în fiul nostru de emi. Dăm prin urmare din nou expresiune convingerii noastre, că enunciaţiunile d-lui Maniu au avut puterea să resfire orice nedumeriri şi să cimenteze încrederea tuturor în politica Consiliului dirigent şi în puterile noastre proprii, cari reclamă cea mai perfectă solidaritate în chestiunile mari de la ordinea zilei. „Fiecare guvern şi fiecare partid î£i au principiile fundamentale pe baza cărora lucrează — a spus dl. Iuliu Maniu. Astfel partidul naţional român a arătat şi arată că" principiile sale călăuzitoare sunt: principiul naţional român şi principiul democratic sil drep ţâţei pentru toţi in ţară." Principiul naţional se poate rezuma în următoarea complectare pe care şeful partidului naţional a făcut-o: „Statul român să fie expresia geniului românesc." Adică România Mare şi în deosebi noile ţinuturi să fie întocmite în spirit naţional românesc — toate puterile în stat rămânând în serviciul simţire şi gândire româneşti. Urmărind acest principiu, Consiliul Dirigent — care este emanaţiunea partidului naţional — a făcut, prin toate mijloacele civilizate, operă românească şi azi limba română stă nu la uşe’c! la masă — cum a zis di Maniu la Lugoj — unde este locul ei. Azi am înstăpânit cultura românească dina universitate până la cea din urmă şcoală Şi actastă operă naţională, s’a făcut, fără protestările celorlalte naţionalităţi, cari au recunoscut dreptul nostru de a înfăptui, din teritoriul eliberat, o parte a ţarei mari româneşti. Dar programul partidului naţional cuprinde şi principiul democratic al dreptăţei pentru top,in ţară. Şi de rândul acesta, partidul naţional a ţinut să răspundă prin fapte angajamentelor ca şi a luat. Cele două mari reforme democratice alcătuite de Consiliul Dirigent şi votate de Marele Sfat naţional fac parte din operă de reparaţiune socială, de dreptate pentru toţi în ţară. Faţă de streinii conlocuitori, de asemenea ne împlinim datoria ce ne-am luat — vrând, cum a spus dl M ni..», ca statul român să fie expresia geniului românesc, dar nu o vale a plângere pentru streinii cari trăiesc in acest stat. Noi nu cerem decât ca fiecare să-şi facă datoria şi să-şi ducă viaţa da cetăţean adevărat Programul partidului întocmit pe acest principiu, cuprinde în el întreaga operă de asistenţă socială , care este preocuparea oricărui partid adevărat democrat.Bazat dar pe aceste principii, partidul naţional răspunde tuturor criticilor uşoare şi neîntemeiate prin fapte săvârşite în cadrul ideei de stat unitar naţional şi al dreptăţei sociale. Opera de la liberarea Ardealului şi până acum ne dă drept să avem deplin învedere în înfăptuirea acestui program în întregimea lui, nu să ne perdem vremea în critici zadarnice, nevrând să ţinem seamă de împrejurări şi posibilităţi. Dacă sânt în ţară şi multe neajunsuri, nu trebuie însă a uita că ceea ce duşmani noştri au stricat timp de 1000 de ani — cum a zis d-l Maniu — noi nu putem reclădi într’un singur an. „Edificiul îa care am stat atâta vreme se razma pe baze blestemate din care trebuie să scoatem ultima petrieică, ca să reclădim casa nouă. Puterea noastră este mărginită în timp şi loc. Trebuie să se ţină socoteală de ceea ce se poate face intr’un an, şi ceea ce nu se poate face". Aşa a caracterizat situaţia noastră de azi, şeful partidului naţional Şi cei cari de dragul criticei cu oiicinpreţ, din spirit negativ — o moştenire a trecutului dureros — sau din nemulţumiri personale se avântă într’o continuă negare a operei grele pe care a întreprins-o Consiliul Dirigent ş partiul naţional— pot vedea cât de uşor s‘au obişnuit a considera lucrurile. Ceea ce se exclude crit'ca justă și neexagerată pe care ziarul nostru nu odată a făcut-o. Moştenirea celor 1000 de ani de robie’şi da stăpânire vitregă nu Se poate schimba diasr'odată — ori cât s’ar fi folosit sfaturile de pe catedră ce li se dau numai atenei când unii iluştri oameni politici din vechiul regat au prilejul să lovească cu piciorul în temelia încă neîntăritâ a clădirei româneşti din Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş. — Cetind declaraţiile d-lui îtrîîu Manîa la Lugoj — Opera de azi a partidului naţional ! ■ Et. _ -:j t/ti'j -.'S tîS — Vizitele grofilor Din ştirile ce ne vin din Budapesta rezultă că până acum nu s’a găsit calea pe care are să-şi îndrepte paşii noua formă de guvernare a ţării ungureşti. Peste ruina lăsată de bolşevismul lui, Kun căută să se reînstăpânească vechea oligarhie maghară, căreia îi opun o energică rezistenţă masele po- , porului pătruns de’ideij. .. democratice. Dacă ne aducem aminte de atotputernicia de odinioară a oligarhiei, vinovate de dezastrul în care a ajuns ţara ungurească, — vom înţelege uşor sforţările pe cari vechii grofi maghiari Ie încearcă azi pentru recâştigarea pozţei lor. Pentru ei, cari niciodată nu s’au lăsat atinşi şi înmuiaţi de nevoiie în cari se sbătea mulţimea poporului, se pare că ispăşirea de până acum a ţării ungurşti n’a fost încă lecţia pe care atât de adânc şi de bine a înţeles-o massa, adevăratul popor unguresc. Acesta cere ceea ce pretind interesele ţârii: o republică pe baze largi democratice, până când grosimea flămândă de mărirea ei trecută îşi caută din nou adăpost sub scutul tronului, pe care mai apoi vor să-l facă ca şi îa trecut o armă atât pentru lupta de defensivă cât şi de ofensivă a intereselor proprii. Fire-ar însă oricât de mari sforţările şi apucăturile oligarhilor unguri pentru rehabilitarea poziţiei lor zdruncinate şi oricât ar fi de la d-l de Clerk — strânse legăturile de prietenie şi interes particular între grofi şi lorzi — ne pare totuşi o palmuire a demnităţii diplomaţiei mari apusene şi a mândriei naţionale a puterilor aliate totodată, exagerata îndrăzneală a unor cenţi unguri cari azi mai au curajul ca în faţa unui reprezentant al Batentei să răscolească chestia Ardealului. Deşi nu cunoaştem încă în întregime dimensiunea pretenţiei lor, e de ajuns dacă o telegramă din Budapesta nu vesteşte că în audienţele la Sir George Cierk „conţii Andrăssy şi Apponyi s-au pus pe un punct de vedere foarte şovinist, atingând şi chestia Ardealului*. Nu voim să zicem prin aceasta că dorinţe nebazate vor mai fi în stare să răstoarne aşezăminte ridicate pe temelii de durată vecinică, dar nu putem trece prea uşor peste îndrăzneala care a putut da glas unor astfel de intenţii. Căci, dacă cei doi conţi unguri au avut cutezanţa să ridice acest obiect de discuţie în faţa unui reprezentant al puterilor aliate, atunci trebue să recunoaştem că atitudinea diplomatului englez ar fi putut fi mai energică. Cel puţin atât de impunătoare,ca grofii din Budapesta să nu uite că au în faţă pe un trimis al acelor puteri cari, prin victoria lor, au pus capăt unui război, la izbucnirea căruia oligarhia ungurească are o prea mare parte de vină. Şi mai mult: teritorul din chestie, deslipit de Ungaria, n-a fost niciodată ,parte a ■ trunchiului unguresc ci o bucată de pământ locuită de un popor, a cărui voce a fost veacuri de-a rândut atât de mişeleşte însuşită, încât 11-a avut putinţă să striga după ajutorul care să mântuiască din vâltoarea politică îa care se silea să înece şi să-l cufunde şovinismul unguresc. Unde ar fi ajuns şi ce s-ar fi ales din opera împăciuirii de la Versailles, dacă fiecare stat ridica pretenţii atât de îndrăzneţe ca ale grofilor, cari şi-au uitat cu totul că Ungaria învinsă a călcat atât de fără scrupul şi condiţiile tratatului pe care groful Karolyi îl cerşise la Belgrad. Incăpăţinarea oarbă a grofimei ungureşti o cunoaştem prea bine. Şi cunoaştem şi tulbureala de intrigi din care a isvorât totdeauna o îndrăzneai pe care numai la aceştia am cunoscut-o. Iar numele Andrassyi şi Apponyi ne reamintesc un trecut, care nu ne mai face să ne mirăm de pretenţii întinse la imposibilitate. Nu surprinde însă atitudinea acelei diplomaţii, care aliaţilor ei le răspunde că „e cu neputinţă să ravie asupra unor clauze cari au fost notificate tuturor aliaţilor şi cari trebuesc considerate ca definitive," — până când duşmanilor înfrânţi de ei le lasă curajul de a răscoli tocmai astfel de chestii. Mu observă oare această diplomaţie că pretensiunile grofimei ungureşti—fără de a fi realizate, — ci numai prin însăşi cutezanţa de a fi fost afirmate în faţa unui reprezentant al ei, sunt o sfidare a grelei opera diplomatice de la Versailles? i isfcn'b'aţia ds lsxnns oficialităţii Un comunicat Sibiu 4 Nou. Distribuţiile de lemn de foc pentru cea mai mare parte din oficialităţi s’a făcut, însă greutăţile de comunicaţie, mişcările de trupe împedecă livrarea promptă chiar şi oficialităţilor, cari s’au anunţat mai târziu decât la terminul fixat prin ordonanţă. Li s’au distribuit lemne şî dacă nu în măsură suficientă, cauza ieste că producenţii şi livranţii n’au contractat cantităţi suficiente. Pentru a putea fi promovate transporturile oficialităţilor exmisul rezortului de comerţ împreună cu reprezentanţii c. f. din Cluj au convenit de acord, ca această direcţiune să pună în funcţiune mai multe garnituri speciale pentru transportul lemnelor oficialităţilor precum şi celuilalt comerţ intern cu lemne şi ca aceste garnituri în lipsă de cărbuni să fie încălzite cu lemn de foc procurat prin comerţ liber da la fiecare producea*, într’o porţie perceptuală a livrărei sale, fără însă ca direcţiunea c. f. r. să urce taxele de transport pentru oficialitate. In ce priveşte preţul lemnului de ars trebue să sa simtă o scădere a preţului deoarece peste 70% a producţiunii este pusă la dispoziţia comerţului intern. Cauza însă a scumpirei continue pare a fi scăderea continuă a coroanei. Bir. presei. Problemele zilei.