Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)
1919-11-19 / nr. 242
ioni ai 82-lea ni 242J Bani ml UMăNlS Miercuri 19 $So®m*r»@ m teuieiată 1838 de GeeF|e'Bariţii P^ocţîa şi fiikninfshajia Inişov, Str. Pruadalai Nr. 1B. Telefon 226. Cu tot dispreţul pentru popar aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). 8. Bsrido. ^.paxe seara îxx fiecare ssl de Ix^oxx^ » Concesiunea anunțurilor și abonamentelor o are Prima Agenția Română de publicitate GH. ILIESCU București, s. Ionici 6- Abonamentur Pe un an . . ..................................... Lei 60 Pe Vj an................................................. „ 80 Pe •/. «O....................................... » 15 Pentru ttreMUnte îtvloit PROBLEMA MUNCII S’a împlinit un an dela încetarea ostilităţilor, fără ca totuşi, în viaţa economică a fiecării ţări să se producă urmările la care întreaga lume se aştepta. In mijlocul crizei economice, nimic n’a intervenit care să ne dea cel puţin iluzia unei îndreptări a situaţiei. întreaga activitate economică, atât de mult zdruncinată de răsboiu, continuă a fi tot gravă şi de nicăiri nu se vede venind puterea capabilă să ne salveze de la dezastru. Trăim fiece zi în aceleaşi lipsuri şi cu aceleaşi amintiri de timpuri bune, dar nu vedem de loc o îmbunătăţire a vieţii, o ameliorare cât de mică a posibilităţilor de producere şi deci implicit a ieftinirii vieţii. Crearea zilnică de ligi de tot felul, de comitete şi de societăţi pentru îmbunătăţirea stării economice nu influenţează întru nimic situaţia. In complexul problemelor care se pun şi în graba cu care li se dă soluţia, se uită adesea un lucru: că mijloacele de producere nu mai sunt aceleaşi de dinainte de răsboi. Şi când dim numai la distrugerile pe care Ie-a provocat răsboiul şi la dezorganizarea complectă a mijloacelor de transport, ne gândim la un factor, provocat şi el însuşi de răsboiu, care îşi repercutează urmările fără a putea fi împiedecate. Ceia ce îngreuiază şi pune dificultăţi reducerii condiţiilor de traiu la normal, este mentalitatea actuală a lucrătorului. Pe lângă micşorarea timpului de lucru, intervine un factor de o importanţă capitală în activitatea economică a lumii, este moralul de azi al lucrătorului, care s’a deprins cu ideia, câ greva poate fi utilizată şi ca un mijloc de şicană şi ca o armă politică. Lăsând greva ca un mijloc extrem pentru satisfacerea nevoilor profesionale, socialiştii au utilizat-o până acum ca atare. De la încetarea ostilităţilor între popoarele care se răsboiau, muncitorimea a recurs din nou la grevă, mijloc paşnic de revendicări economice, având de partea ei toată aprobarea opiniei publice atâta timp cât ea nu ieşia din aceste cadre. In ultimul timp însă greva a început a fi utilizată şi ca armă politică, oprind astfel de la lucru zeci şi sute de mii de lucrători, pentru că în complexul de probleme pe care le-a pus răsboiul, conducătorii muncitorimei găsesc o mulţime de proteste, spre a răsturna cât mai curând „burgheziraea exploatatoare*. Dominaţia proletară din Rusia şi din Ungaria a dat iluzia unei minorităţi îndrăzneţe a muncitorilor din toate ţările că neapărat trebue să le vie şi lor rândul la fructul care până acum le-a fost oprit. Şi calea găsită de ei este greva, adică distrugerea producţiei, dezechilibrarea deci a vieţii economice a statelor, producerea haosului din care să se ridice apoi, puternice, armatele proletare. Se lucrează astfel continuu, zi de zi, la înrădăcinarea acestei mentalităţi, la crearea unei stări sufleteşti pentru o operă complectamente negativă. — Greva revendicărilor profesionale a fost transformată în mijloc de revendicări politice. Desigur atunci când era vorba de îmbunătăţirea stărei economice a unei clase de muncitori cari râvniau o viaţă mai bună , greva nu numai că nu era desaprobată de opinia publică, ci din contră ea era privită cu toată simpatia Din moment însă ce ea depăşeşte slaturile economice şi ţinteşte scopuri politice, ea va fi cu hotărâre şi fără cruţare dezaprobată de întreaga opinie publică. Când greva politică generală a fost roclamată de socialiştii din Capitală, ni a venit în minte eşecul grevei dela căile ferate engleze, unde erau amestecate cu pretexte economice, adevărate scopuri politice. Şi ea n’a reuşit. N’a reuşit, datorită solidarizării opiniei publice conştiente cu guvernul, care n’a înţeles un moment că poate îngădui unei bresle de muncitori să se joace cu nevoile a zeci de milioane de oameni, — în momente când cu întregul concurs al tuturor, nu se poate veni la normal. Şi greva a eşuat. Totuşi mentalitatea n’a fost desprinsă din capetele acelora cărora Ie-a intrat ideia că ei trebue "Să conducă lumea. Fiecare lucrează cât vrea. Recunoaştem că spiritele sunt obosite de cinci ani de răsboiu, dar ceea ce contribue mult la micşorarea producţiei este această concepţie, ce domneşte în sufletul lucrătorilor, că ei, singuri ei, sunt puterea şi forţa întreagă a lumii, cărora trebuie să le revină conducerea. In acest scop ei caută să-şi manifeste puterea prin aceste greve, — decretări de lene, — spre a grăbi procesul social pentru dominaţia proletară. Se pregăteşte, ceas de ceas, convulziile societăţii actuale „burgheze*, fără a pregăti convulziile de naştere ale nouei societăţi, care, ni se spune, că va fi mai dreaptă, mai productivă şi mai umană Iată în ce constă greutatea problemei aşa de gravă a muncii. N’avem aşadar de a face cu greutăţi externe, cu dificultăţi tehnice, ci cu resorturile nepătrunse ale sufletului unei întregi clase, care de câteva decenii se pregăteşte pentru aceasta. Aşa încât problema muncii nu este o problemă de tehnică industrială, ci o problemă curat morală. II. Lăsaţi pentru un moment grijile zilei, şi cugetaţi-vă că acţiile voastre la societatea GEORGE BARIŢIU vor face din Braşov un focar de cultură românească şi vor crea mijloacele de a pătrunde cultura noastră dânc in satele Sâcuimii desnaţionalizate. Constatul politice UVJ artt 11 lai enorm de abțineri. Fără alt comentariu, One poate ceti printre rânduri, va înțelege. D-nul Inguiet ministru al Ra-a- I bucurătoare şi n’au desigur o vrea rablei pStî ca nu sîu • v«l°^ din admis candidaţi la alegerile recente dintre oamenii partidelor politice din vechiul regat: —.fiindcă alegerile din Basarabia au un caracter de plebiscit şi prin urmare, n’au ce căuta acolo candidaţii din regat.* D-nul N. Iorga în „Neamul Românesc" No. 254 spune, că datoria oamenilor noui (adică a deputaţilor ardeleni) este să nu se amestece în luptele politice din vechiul regat decât pentru a susţinea, contra oamenilor trecutului, tot ce poate fi mai sincer in naţionalism şi democraţie, indiferent de orice etichetă de partid“. Noi adăugăm: partidul naţional, prin reprezentanţii săi la Parlament, va urma programul naţionalist şi democratic, aşa cum a fost anunţat de şeful său d-nul Iuliu Maniu. Atitudinea oamenilor noi este deci bine precizată şi cina se va abate de la ea, îşi va trage de sigur consecinţele. Deputaţii Ardealului sânt un bloc sprijinit pe principiile naţionale şi democratice ale partidului naţional, cari desigur găsesc aprobarea dlui N. Iorga, şeful partidului naţionalist democrat. * In intervievul său acordat ziarului ,Universul", d-nul Inculeţ a sprijinit afirmaţia sa, că alegerile au fost un plebiscit pentru Basarabia, pe următoarele cifre: din 505 393 alegători înscrişi, au votat 387.630 adică 77 la sută. Voturi anulate au fost 5 la sută. Poporul basarabean şi-a arătat dlar care este voinţa sa liberă. Se cunoaşte comunicatul biuroului presei din Chişinău cu prilejul manifestărei Consiliului dirigent în chestiunea participărei tuturor factorilor politici din vechiul regat la alegeri. D-nul Inculeţ, ministrul Basarabiei dă acum o notă nouă, în înțelesul originei acelui comunicat. D-sa a declarat următoarele ziarului .Universul": * « O conferinţă internaţională pentru discutarea problemelor nerezolvate de Conferinţa Păcei. In interiietul pe care dlministru Alex. Vaida Voevod ni l-a acordat, d-sa spunea că problemele cari nu vor putea fi rezolvate de conferinţa Păcei este prbabil că vor fi supuse unei conferinţe de ambasadori la începutul anului viitor. Primim în legătură cu această informaţiune, confirmarea ei prin următoarea ştire de la Paris: „Lloyd Georg anunţă intenţia unei apropiate întruniri a unei conferinţe internaţionale a miniştrilor puterilor aliate şi asociate, cari vor studia chestiunile ,ce n’au fost rezolvate de Conferinţa păcei. Pentru această conferinţă figurează şi problema rusă“. Când amanunţat numirea lui Stambulisky ca şef al guvernului bulgar spuneam că el este unul dintre cei mai înfocaţi rusofili şi duşman neîmpăcat al puterilor centrale către care a împinis Ex. Regele Ferdinand. Era de aşteptat dar să vedem urmărirea filogermanilor bulgari şi arestările ce s’au făcut acum de curând printre membrii fostului guvern Radoslavof. Dar, Stambulisky merge mai departe. El împinge către o politică de apropiere de Denikin şi asociaţii săi — fiindcă Bulgaria ar putea aştepta numai dela reînfiinţarea Rusiei mari împlinirea dominaţiei sale asupra Traciei şi Macedoniei şi mai ales asupra Dobrogei. Ziarul „Dacia* ne aduce date preţioase In această privinţă — — de la corespondentul ei foarte bine informat şi cunoscut pe vremea războiului balcanic şi mai pe urmă, ca unul dintre iniţiaţii în intrigele politicei bulgare despre care a dat interesante informaţiuni în ziarele „Viitorul" şi apoi în „Naţionalul". — Acest corespon- dent spune că politicianii bulgari * pun mari speranţe în acţiunea întreprinsă de generalul Denikin pentru refacerea vechei Rusii. Ei nutresc convingerea că o apropiere de Denikinops care o urmăresc cu tenacitate, le va servi în viitor pentru a-şi realiza visurile de hegemonie teritoriale cel puţin în dauna României“. , Totdeauna o apropiere de Rusia a Bulgariei însemna pentru noi ameninţarea teritoriului dobrogean. Stambulisky, rusofil încarnat, nu putea perde prilejul acesta care, dacă nu va putea aduce schimburi teritoriale, li va da cel puţin prilejul de a agita massele bulgare înlesnindu-i guvernarea. Dealtfel politicianii bulgari au uzat întotdeauna de mijloace de agitaţie a poporului în vederea unui ideal de împlinit pentru a putea lucra în linişte în interior. Tot ziarul „Dacia“ ne aduce însă ştirea că Stambulisky urmăreşte şi o apropiere de Serbia. Aşadar un plan de închegare a vechei alianţe ruso-bulgaro-sârbe adică reînvierea politicei panslavismului în Balcani. Stambulisky se va duce pentru acest lucru la Belgrad pentru a conferi cu oamenii de stat ai iugoslavilor. Bazele înţelegerei ar fi renunţarea Serbiei de a mai încorpora pentru moment teritorii ce au aparţinut Bulgariei înainte de 1915. Intervenţia primului ministru bulgar nu trebuie să ne scape, fiindcă mai ales astăzi în Serbia s’ar putea ajunge mai uşor la un acord cu Bulgaria, date fiind cele două mari probleme — Fiume şi Banatul — în care Iugoslavia întâmpină greutăţi din partea Italiei şi a României. Omul politic filorus Stambulisky n’a perdut din vedere acest lucru şi, schimbând tactica sa de până azi, urmăreşte închegarea blocului slav — de la care şi Bulgaria şi Serbia ar avea numai de câştigat. România şi Italia în faţa acestei întorsături politice desigur că-şi vor strânge şi mai puternic legăturile în vederea scopurilor lor comune „ce urmăresc în Orient. Mai ales pentru anume cercuri din Italia, noua orientare a Bulgariei n’a surprins — deoarece s’a făcut tot ce era posbil ca să fie cucerită simpatia bulgarilor. Nu trebuie să uităm în această privinţă, intervenţia la conferinţa de pace a Italiei in chestia Dobrogei, pe care vroiau împreună cu delegaţii americani s’o pună în discuţiune Intervenţia aceasta italiană — mărturisită şi di ziarul „Idea Nazzionale" din Roma s’a făcut tocmai în scopul cucerirei acelei simpatii in vederea unui sprijn împotriva Serbiei, în căzul unui conflict armat în chestia Fiumei. Politica externă. Bulgaria schimbă politica sa — Un început de formațiune a blocului slav în Balcani. — D-l Teodoroff, şeful delegaţiunei bulgare la conferinţa de pace, în trecerea sa prin Geneva, a acordat corespondentului ziarului „Le Temps* un interview, ale cărui părţi esenţiale le reproducem. Tratatul de pace va fi semnat cel mult până la 15 Noemvrie Referitor la data semnărei tratatului de pace, d-l Teodoroff a declarat, că această dată va depinde de consiliul suprem, care examinează ultimele observaţiuni, prezentate de delegaţiunea bulgară, îndată ce Bulgaria va fi primit condiţiunile definitive, consiliul de miniştrii, după ce va fi consultat şefii partidelor, va lua o atitudine, iar ,d-l Stambulinski, preşedintele consiliului de miniştrii, va merge însuşi la Paris. D-l Teodoroff crede câ tratatul de pace se va semna cel mai târziu până’n 15Noemvrie. Tratatul de pace va pmdure nemulpimfil Mă întrebaţi cam sunt impresiile mele în faţa condiţiunilor de pace. Fără ’ndoială că eu nu sunt în stare nici să ştiu nici să prevăd textul definitiv pe care vom fi invitaţi a-l semna. Dacă va fi astfel, precum l’au anunţat mai mulţi din confraţii de presă parisieni, chiar înainte de-a fi citit observaţiile noastre, adecă tratatul definitiv nu va difera mult de proectul care ni s’a remis, trebue să vă mărturisesc cu toată sinceritatea, că acest tratat nu va aduce liniştea aceea în Balcani, pe care o aşteaptă o lume întreagă. Precizez gândirea mea pentrun exemplu. Ştiţi că tulburările şi desordifiele din trecut nu s au produs în interiorul Bulgariei, ci pe teritoriile vecine cari nu făceau parte din regat. De patruzeci de ani, de când Bulgaria a devenit stat Independent, a domnit întotdeauna ordinea în ţară noastră şi libertatea minoritaţilor a fost întotdeauna asigurată. Israeliţii şi Turcii, prin reprezentanţii lor cei mai autorizaţi au furnizat conferinţei de pace datele cele mai convingătoare. ^ Grecii încheiaserâ in 190 o alianţă formală cu noi, pentru a elibera prîntr’o sforţam comună populaţiunea din provinciile turceşti ale Traciei şi Macedoniei, şi aceste ţări nu ridicară atunci nici o pretenţîune asupra acestor teritorii. După ruptura acestei alianţe şi războiul dintre aniati şi“ulmătorii grei, sârbi şi români, atribuindu -i partea deja cunoscută, se au făcut şi au recunoscut graniţele actuale. Popu-' laţiunile interesate ale Traciei, Strumiţa sau din altă parte aBulgariei, bucurându-se în toată libertatea de drepturile lor da cetăţeni bulgari n’au manifestat nici când tendinţe separatiste şi nici dorinţa de a se vedea anexaţi de un alt stat. De ce s’ar lua azi Bulgariei pentru a fi supuşi altor stăpâni Oare aceasta procedură este conformă cu principale de liberă dispoziţie a popoarelor, principii a căror garanţie a luat-o Societatea Naţiunilor. Ni se va obiecta poate că Bulgaria trebue pedepsită pentru graşeiile conducătorilor săi cari au împins-o în război? După atâta sânge nobil vărsat pentru apărarea dreptului şi a libertăţei se poate oare pedepsi popoare chiar culpabile condamnându-le la o aservire strană? De altcum această ispăşire nu ar fi de natură sa provoace o pacificare. Iată deci pentru ce ^ suntem ferm convinşi ca conferinţa de pace va binevoi să examineze observaţiunile noastre referitoare la tratat şi discutate cu deplină imparţialitate şi că marile puteri vor ţine seamă că tratatul^ de pace nu constitue numai ^ sfârşitul unui războiu cî totodată începutul unei ere de pace durabilă, bazată pe triumful libertăţei şi al dreptului. Bulgaria actuală nu este responsabilă pentru greşelile făcute în trecut. Am declarat la conferinţă că Bulgaria n’a căutat niciodată să facă cuceriri. Ea n’a luptat decât pentru a elibera populaţiuni bulgare oprimate. Azi încă ea este gata să renunţe la toata anexiunile populaţiunilor eliberate în Turcia, dacă vecinii săi consimt de-a proceda la fel. Ţara noastră nu este oare pedepsită îndeajuns, pierzând patru sute mii oameni în decursul a trei războaie succesive, ruinându-se în aşa măsură undeva, unitatea noastră monetară nu reprezintă decât a cincea parte din valoare, şi în fine prin faptul, că este obligată să plătească miliarde. Actul de reparaţi lui? Să nu se piardă din vedere, că Bulgaria, chemată azi în faţa conferinţei de pace, nu mai este aceea a exregelui Ferdinand, ci aceea a unui popor eliberat de o tutelă periculoasă, care face un apel sincer la lumea civilizată pentru a cere indulgenţă pentru greşelile şi nesocotinţele cari au fost comise în numele său. Acest popor se roagă de asemenea ca conferinţa de pace să satisfacă aspiraţiunile sale de libertate legitimă să i se dea aju- Ncte din Orient Bulgaria şi tratatul de pace Tratatul de pace va fi semnat cel mult pâna în 15 Novembre. Tratatul va produce nemulţumiri. Bulgaria actuala nu este responsabila pentru greşelile făcute în trecut. Chestiunea Tracici provoacă nemulțumirea populaţiei. Guvernul bulgar dorește sa lucreze în deplin acord cu puterile aliate. Situația financiara a Bulgariei este extrem de grea. _ Noul guvern de coaliţie ungar Lista e supusă spre aprobare Ententei Budapesta 15 Nov. Se anunţă formarea noului gucoaliţie după cum grveni demează : Ministru-preşedinte : Contele Iuliu Wiassich,fost preşedinte al curţii superioare. Partidele blocului creştin sunt reprezintate prin contele Ioan Zichy şi de către actualul primministru 16 Ştefan Friedrich. S1 ! Din partea social-democraţilor întră în guvern Garami şi Peidl. Din partea independenţilor Martin Lovaszy. Din partea burghezilor şi democraţilor Heinrich şi Lorant Hegedues. Ministru de externe contele Csaky. Noua listă a guvernului va trebui să fie supusă întâi reprezentanţilor eletenţei spre aprobare. Până la recunoaşterea noului guvern va conduce afacerile Friedarich.