Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1919 (Anul 82, nr. 228-251)

1919-11-19 / nr. 242

ioni ai 82-lea n­i 242J Bani ml UMăNlS Miercuri 19 $So®m*r»@ m teuieiată 1838 de GeeF|e'Bariţii P^ocţîa şi fiikninfshajia Inişov, Str. Pruadalai Nr. 1B. Telefon 226. Cu tot dispreţul pentru po­par aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţină singuri statul. (Istoria Transilvaniei). 8. Bsrid­o. ^.paxe seara îxx fiecare ssl de Ix^oxx^ » Concesiunea anunțurilor și abonamentelor o are Prima Agenția Română de publicitate GH. ILIESCU București, s. Ionici 6- Abonamentur Pe un an . . ..................................... Lei 60 Pe Vj an................................................. „ 80 Pe •/. «O....................................... » 15 Pentru ttreMUnte îtvloit PROBLEMA MUNCII S’a împlinit un an dela în­cetarea ostilităţilor, fără ca to­tuşi, în viaţa economică a fie­­cării ţări să se producă urmă­rile la care întreaga lume se aştepta. In mijlocul crizei e­­conomice, nimic n’a intervenit care să ne dea cel puţin iluzia unei îndreptări a situaţiei. în­treaga activitate economică, atât de mult zdruncinată de răsboiu, continuă a fi tot gravă şi de nicăiri nu se vede ve­nind puterea capabilă să ne salveze de la dezastru. Trăim fiece zi în aceleaşi lipsuri şi cu aceleaşi amintiri de timpuri bune, dar nu vedem de loc o îmbunătăţire a vieţii, o ame­liorare cât de mică a posibi­lităţilor de producere şi deci implicit a ieftinirii vieţii. Crearea zilnică de ligi de tot felul, de comitete şi de so­cietăţi pentru îmbunătăţirea stării economice nu influen­ţează întru nimic situaţia. In complexul problemelor care se pun şi în graba cu care li se dă soluţia, se uită adesea un lucru: că mijloacele de produ­cere nu mai sunt aceleaşi de dinainte de răsbo­i. Şi când dim numai la distrugerile pe care Ie-a provocat răsboiul şi la dezorganizarea complectă a mijloacelor de transport, ne gândim la un factor, provocat şi el însuşi de răsboiu, care îşi repercutează urmările fără a putea fi împiedecate. Ceia ce­­ îngreuiază şi pune dificultăţi reducerii condiţiilor de traiu la normal, este men­talitatea actuală a lucrăto­rului. Pe lângă micşorarea tim­pului de lucru, intervine un factor de­ o importanţă capitală în activitatea economică a lu­mii, este moralul de azi al lucrătorului, care s’a deprins cu ideia, câ greva poate fi u­­tilizată şi ca un mijloc de şi­cană şi ca o armă politică. Lăsând greva ca un mijloc extrem pentru satisfacerea ne­voilor profesionale, socialiştii au utilizat-o până acum ca a­­tare. De la încetarea ostilităţi­lor între popoarele care se răs­­boiau, muncitorimea a recurs din nou la grevă, mijloc paş­nic de revendicări economice, având de partea ei toată a­­probarea opiniei publice atâta timp cât ea nu ieşia din a­­ceste cadre. In ultimul timp însă greva a început a fi uti­lizată şi ca armă politică, o­­prind astfel de la lucru zeci şi sute de mii de lucrători, pen­tru că în complexul de pro­bleme pe care le-a pus răs­­boiul, conducătorii muncitori­­mei găsesc o mulţime de pro­teste, spre a răsturna cât mai curând „burgheziraea exploata­toare*. Dominaţia proletară din Ru­sia şi din Ungaria a dat ilu­zia unei minorităţi îndrăzneţe a muncitorilor din toate ţările că neapărat trebue să le vie şi lor rândul la fructul care până acum le-a fost oprit. Şi calea găsită de ei este greva, adică distrugerea producţiei, dezechilibrarea deci a vieţii economice a statelor, produ­cerea haosului din care să se ridice apoi, puternice, armatele proletare. Se lucrează astfel continuu, zi de zi, la înrădăcina­rea acestei mentalităţi, la cre­area unei stări sufleteşti pen­tru o operă complectamente negativă. — Greva revendică­rilor profesionale a fost tran­sformată în mijloc de reven­dicări politice. Desigur atunci când era vorba de îmbunătăţirea stărei economice a unei clase de muncitori cari râvniau o viaţă mai bună , greva nu numai că nu era desaprobată de opinia publică, ci din contră ea era privită cu toată simpatia Din­­ moment însă ce ea depăşeşte s­laturile economice şi ţinteşte scopuri politi­ce, ea va fi cu hotărâre şi fără cruţare deza­probată de întreaga opinie pu­blică.­­ Când greva politică gene­rală a fost roclamată de so­cialiştii din Capitală, ni­ a ve­nit în minte eşecul grevei dela căile ferate engleze, unde erau amestecate cu pretexte eco­nomice, adevărate scopuri po­litice. Şi ea n’a reuşit. N’a reuşit, datorită solidarizării opiniei publice conştiente cu guvernul, care n’a înţeles un moment că poate îngădui unei bresle de muncitori să se joace cu nevoile a zeci de milioane de oameni, — în momente când cu întregul concurs al tuturor, nu se poate veni la normal. Şi greva a eşuat. Totuşi mentalitatea n’a fost desprinsă din capetele a­­celora cărora Ie-a intrat ideia că ei trebue "Să conducă lu­mea. Fiecare lucrează cât vrea. Recunoaştem că spiritele sunt obosite de cinci ani de răsboiu, dar ceea­ ce contribue mult la micşorarea producţiei este a­ceastă concepţie, ce domneşte în sufletul lucrătorilor, că ei, singuri ei, sunt puterea şi forţa întreagă a lumii, cărora trebuie să le revină condu­cerea. In acest scop ei caută să-şi manifeste puterea prin aceste greve, — decretări de lene, — spre a grăbi procesul social pentru dominaţia pro­letară. Se pregăteşte, ceas de ceas, convulziile societăţii ac­tuale „burgheze*, fără a pre­găti convulziile de naştere ale nouei societăţi, care, ni­ se spu­ne, că va fi mai dreaptă, mai productivă şi mai umană Iată în ce constă greutatea problemei aşa de gravă a muncii. N’avem aşadar de a face cu greutăţi externe, cu dificultăţi tehnice, ci cu re­sorturile nepătrunse ale sufle­tului unei întregi clase, care de câteva decenii se pregă­teşte pentru aceasta. Aşa încât problema muncii nu este o problemă de tehnică indus­trială, ci o problemă curat mo­rală. II. Lăsaţi pentru un moment grijile zilei, şi cugetaţi-vă că acţiile voastre la societa­tea GEORGE BARIŢ­IU vor face din Braşov un focar de cultură românească şi vor crea mijloacele de a pătrunde cultura noastră dânc in sa­tele Sâcuimii desnaţionali­­zate. Constatul politice UVJ artt 11 lai enorm de abțineri. Fără alt comentariu, One poate ceti printre rânduri, va înțelege. D-nul Inguiet ministru al Ra-a- I bucurătoare şi n’au desigur o vrea rablei pStî ca nu sîu • v«l°^ di­n admis candidaţi la alegerile re­cente dintre oamenii partidelor politice din vechiul regat: —.fiind­că alegerile din Basarabia au un caracter de plebiscit şi prin ur­mare, n’au ce căuta acolo candi­daţii din regat.* D-nul N. Iorga în „Neamul Ro­mânesc" No. 254 spune, că datoria oamenilor noui (­adică a deputaţi­lor ardeleni) este să nu se ames­tece în luptele politice din vechiul regat decât pentru a susţinea, contra oamenilor trecutului, tot ce poate fi mai sincer in naţionalism şi democraţie, indiferent de ori­ce etichetă de partid“. Noi adăugăm: partidul naţional, prin reprezentanţii săi la Parla­ment, va urma programul naţio­nalist şi democratic, aşa­ cum a fost anunţat de şeful său d-nul Iuliu Maniu. Atitudinea oamenilor noi este deci bine precizată şi cina se va abate de la ea, îşi va trage de si­gur consecinţele. Deputaţii Ardea­lului sânt un bloc sprijinit pe principiile naţionale şi democratice ale partidului naţional, cari de­si­gur găsesc aprobarea d­lui N. Iorga, şeful partidului naţionalist democrat. * In intervievul său acordat ziaru­lui ,Universul", d-nul Inculeţ a sprijinit afirmaţia sa, că alegerile au fost un plebiscit pentru Basa­rabia, pe următoarele cifre: din 505 393 alegători înscrişi, au vo­tat 387.630 adică 77 la sută. Vo­turi anulate au fost 5 la sută. Poporul basarabean şi-a arătat dlar care este voinţa sa liberă. Se cunoaşte comunicatul biu­­roului presei din Chişinău cu pri­lejul manifestărei Consiliului diri­gent în chestiunea participărei tuturor factorilor politici din ve­chiul regat la alegeri. D-nul Inculeţ, ministrul Basara­biei dă acum o notă nouă, în în­țelesul originei acelui comunicat. D-sa a declarat următoarele zia­rului .Universul": * « O conferinţă internaţională pentru discutarea prob­lem­elor nerezolvate de Conferinţa Păcei. In interiietul pe care dl­­ministru Alex. Vaida Voevod ni l-a acordat, d-sa spunea că problemele cari nu vor putea fi rezolvate de conferinţa Păcei este prbabil că vor fi supuse unei conferinţe de ambasadori la începutul anului viitor. Primim în legătură cu această informaţiune, confirmarea ei prin următoarea ştire de la Paris: „Lloyd Georg anunţă intenţia unei apropiate întruniri a unei conferinţe internaţionale a miniştrilor puterilor aliate şi asociate, cari vor studia chestiunile ,ce n’au fost rezolvate de Conferinţa păcei. Pentru această conferinţă figurează şi problema rusă“. Când am­­anunţat numirea lui Stambulisky ca şef al guvernului bulgar spuneam că el este unul dintre cei mai înfocaţi rusofili şi duşman neîmpăcat al puterilor cen­trale către care a împinis Ex. Re­gele Ferdinand. Era de aşteptat dar să vedem urmărirea filogermanilor bulgari şi arestările ce s’au făcut acum de curând printre membrii fostului guvern Radoslavof. Dar, Stambulisky merge mai de­parte. El împinge către o politică de apropiere de Denikin şi aso­ciaţii săi — fiind­că Bulgaria ar putea aştepta numai dela reînfiin­ţarea Rusiei mari împlinirea domi­naţiei­­ sale asupra Traciei şi Ma­cedoniei şi mai ales asupra Do­­brogei. Ziarul „Dacia* ne aduce date preţioase In această privinţă — — de la corespondentul ei foarte bine informat şi cunoscut pe vre­mea războiului balcanic şi mai pe urmă, ca unul dintre iniţiaţii în intrigele politicei bulgare despre­­ care a dat interesante informaţiuni­­ în ziarele „Viitorul" şi apoi în­­ „Naţionalul". — Acest corespon-­­ dent spune că politicianii bulgari * pun mari speranţe în acţiunea în­treprinsă de generalul Denikin pentru refacerea vechei Rusii. Ei nutresc convingerea că o apropiere de Denikin­o­ps care o urmăresc cu tenacitate, le va servi în viitor pentru a-şi realiza visurile de he­gemonie teritoriale cel puţin în dauna României“. , Tot­deauna o apropiere de Rusia a Bulgariei însemna pentru noi ameninţarea teritoriului dobrogean. Stambulisky, rusofil încarnat, nu putea perde prilejul acesta care, dacă nu va putea aduce schimburi teritoriale, li va da cel puţin pri­lejul de a agita massele bulgare înlesnindu-i guvernarea. Dealt­fel politicianii bulgari au uzat în­tot­deauna de mijloace de agitaţie a poporului în vederea unui ideal de împlinit pentru a putea lucra în linişte în interior. Tot ziarul „Dacia“ ne aduce însă ştirea că Stambulisky urmă­reşte şi o apropiere de Serbia. Aşa­dar un plan de închegare a vechei alianţe ruso-bulgaro-sârbe adică reînvierea politicei pan­slavismului în Balcani. Stambulisky se va duce pen­tru acest lucru la Belgrad pentru a conferi cu oamenii de stat ai iugo­slavilor. Bazele înţelegerei ar fi renunţarea Serbiei de a mai încorpora pentru moment teritorii ce­ au aparţinut Bulgariei înainte de 1915. Intervenţia primului ministru bulgar nu trebuie să ne scape, fiindcă mai ales astăzi în Serbia s’ar putea ajunge mai­ uşor la un acord cu Bulgaria, date fiind cele două mari probleme — Fiume şi Banatul — în care Iugo­slavia în­tâmpină greutăţi din partea Ita­liei şi a României. Omul politic filorus Stambulisky n’a perdut din vedere acest lucru şi, schim­­bând tactica sa de până azi, ur­măreşte închegarea blocului slav — de la care şi Bulgaria şi Ser­bia ar avea numai de câştigat. România şi Italia în faţa acestei întorsături politice de­­­sigur că-şi vor strânge şi mai puternic legă­turile în vederea scopurilor lor­ comune „ce urmăresc în Orient. Mai ales pentru anume cercuri din Italia, noua orientare a Bul­gariei n’a surprins — deoare­ce s’a făcut tot ce era posbil ca să fie cucerită simpatia bulgarilor. Nu trebuie să uităm în această privinţă, intervenţia la conferinţa de pace a Italiei in chestia Do­­brogei, pe care vroiau împreună cu delegaţii americani s’o pună în discuţiune Intervenţia aceasta i­­taliană — mărturisită şi di ziarul „Idea Nazzionale" din Roma s’a făcut tocmai în scopul cuce­­rirei acelei simpatii in vederea unui sprij­n împotriva Serbiei, în căzul unui conflict armat în chestia Fiumei. Politica externă. Bulgaria schimbă politica sa — Un început de formațiune a blocului slav în Balcani. — D-l Teodoroff, şeful delegaţiunei bulgare la conferinţa de pace, în trecerea sa prin Geneva, a a­­cordat corespondentului ziarului „Le Temps* un interview, ale cărui părţi esenţiale le reproducem. Tratatul de pace va fi sem­nat cel mult până la 15 Noemvrie Referitor la data semnărei tra­tatului de pace, d-l Teodoroff a declarat, că această dată va de­pinde de consiliul suprem, care e­­xaminează ultimele observaţiuni, prezentate de delegaţiunea bulgară, îndată ce Bulgaria va fi primit con­­diţiunile definitive, consiliul de mi­niştrii, după­ ce va fi consultat şefii partidelor, va lua o atitudine, iar ,d-l Stambulinski, preşedintele con­siliului de miniştrii, va merge în­suşi­ la Paris. D-l Teodoroff crede câ tratatul de pace se va semna cel mai târziu până’n 15Noemvrie.­ Tratatul de pace va pmdure nem­ulpimf­il Mă întrebaţi cam­ sunt impre­siile mele în faţa condiţiunilor de pace. Fără ’ndoială că eu nu sunt în stare nici să ştiu nici să prevăd textul definitiv pe care vom fi in­vitaţi a-l semna. Dacă va fi astfel, precum l’au anunţat mai mulţi din confraţii de presă parisieni, chiar înainte de-a fi citit observaţiile noastre, adecă tratatul definitiv nu va difera mult de proectul care n­i s’a remis, trebue să vă mărturi­sesc cu toată sinceritatea, că acest tratat nu va aduce liniştea aceea în Balcani, pe care o aşteaptă o lume întreagă. Precizez gândirea mea pentrun exemplu. Ştiţi că tulbu­rările şi desordifiele din trecut nu s au produs în interiorul Bulgariei, ci pe teritoriile vecine cari nu fă­ceau parte din regat. De patruzeci de ani, de când Bulgaria a devenit stat Indepen­dent, a domnit întotdeauna ordi­nea în ţară noastră şi libertatea minoritaţilor a fost în­totdeauna asigurată. Israeliţii şi Turcii, prin reprezentanţii lor cei mai autori­zaţi au furnizat conferinţei de pace datele cele mai convingătoare. ^ Grecii încheiaserâ in 19­0 o alianţă formală cu noi, pentru a elibera prîntr’o sforţam comună populaţiunea din provin­ciile turceşti a­le Traciei şi Ma­cedoniei, şi aceste ţări nu ridicară atunci nici o pretenţîune asupra acestor teritorii. După ruptura a­­cestei alianţe şi războiul dintre a­­niati şi“ulm­ătorii grei, sârbi şi români, atribuindu -i partea deja cunosc­­ută, se a­u făcut şi au recu­­noscu­t graniţele actuale. Popu-' laţiunile interesate ale Traciei, Strumiţa sau din altă parte a­­Bul­­gariei, bucurându-se în toată liber­tatea de drepturile lor da cetăţeni bulgari n’au manifestat nici când tendinţe separatiste şi nici dorinţa de a se vedea anexaţi de un alt stat. De ce s’ar lua azi Bulgariei pentru a fi supuşi altor stăpâni Oare aceasta procedură este con­formă cu principale de l­iberă dis­poziţie a popoarelor, principii a căror garanţie a luat-o Socie­tatea Naţiunilor. Ni se va obiecta poate că Bul­garia trebue pedepsită pentru gra­­şeiile conducătorilor săi cari au împins-o în război? După atâta sânge nobil vărsat pentru apăra­rea dreptului şi a libertăţei se poate oare pedepsi popoare chiar culpabile condamnându-le la o aservire strană? De altcum a­­ceastă ispăşire nu ar fi de natură sa provoace o pacificare. Iată deci pentru ce ^ suntem ferm convinşi ca conferinţa de pace va binevoi să examineze observaţiunile noas­tre referitoare la tratat şi discu­tate cu deplină imparţialitate şi că marile puteri­ vor ţine seamă că tratatul^ de pace nu constitue numai ^ sfârşi­tul unui războiu cî totodată începutul unei ere de pace durabilă, bazată pe triumful libertăţei şi al dreptului. Bulgaria actuală nu este res­ponsabilă pentru greşelile fă­cute în trecut.­­ Am declara­t la conferinţă că Bulgaria n’a­ căutat niciodată să facă cuceriri. Ea n’a luptat decât pentru a elibera populaţiuni bul­gare oprimate. Azi încă ea este gata să renunţe la toata anexiu­nile populaţiunilor eliberate în Turcia, dacă vecinii săi consimt de-a proceda la fel. Ţara noastră nu este oare pedepsită îndeajuns, pierzând patru sute mii oameni în decursul a trei războaie succesive, ruinându-se în aşa măsură un­deva, unitatea noastră monetară nu re­prezintă decât a cincea parte din valoare, şi în fine prin faptul, că este obligată să plătească miliarde. Actul de reparaţi lui? Să nu se piardă din vedere, că Bulgaria, chemată azi în faţa conferinţei de pace, nu mai este aceea a exrege­­lui Ferdinand, ci aceea a unui po­por eliberat de o tutelă periculoasă, care face un apel sincer la lumea civilizată pentru a cere indulgenţă pentru greşelile şi nesocotinţele cari au fost comise în numele său. Acest popor se roagă de a­­semenea ca conferinţa de pace să satisfacă aspiraţiunile sale de li­bertate legitimă să i­ se dea aju- Ncte din Orient Bulgaria şi tratatul de pace Tratatul de pace va fi semnat cel mult pâna în 15 Novembre. Tratatul va produce nemulţumiri. Bulgaria actuala nu este responsabila pentru greşelile făcute în trecut. Chestiunea Tracici provoacă nemulțumirea popu­laţiei. Guvernul bulgar dorește sa lucreze în deplin a­­cord cu puterile aliate. Situația financiara a Bulgariei este extrem de grea. _ Noul guvern de coaliţie ungar Lista e supusă spre apro­bare Ententei Budapesta 15 Nov. Se anunţă formarea noului gu­­coaliţie după cum gr­veni de­mează : Ministru-preşedinte : Contele Iu­liu Wiassich,­­fost preşedinte al curţii superioare. Partidele blocului creştin sunt reprezintate prin contele Ioan Zichy şi de către actualul primm­inistru 16­­ Ştefan Friedrich. S1 ! Din partea social-democraţilor întră în guvern Garami şi Peidl. Din partea independenţilor Mar­tin Lovaszy. Din partea burghezilor şi de­mocraţilor Heinrich şi Lorant He­­gedues. Ministru de externe contele Csaky. Noua­ listă a guvernului va tre­bui să fie supusă întâi reprezentan­ţilor eletenţei spre aprobare. Până la recunoaşterea noului guvern va conduce afacerile Friedarich.

Next