Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-02-27 / nr. 43

nui 84-lea n i 43 Mumirui 10 bani S^iSăBESiiiK .temelatl ta ^838 de Georgs Bariţiu Rodant,m ! Bra?ov, Pifiî* Libertăt»! 23 il^Uacpa \ Bteoureeti, Teatrul Resina , administraţia Bucureşti, Teatrul Regina Meri» Bretov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria m «saw, Dumin Anunțuri şi'. Aw® Un ț*u/ //?crifhi toi inspre'uî pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 da ore to*r fi foot la stare să susţin & stoguri stotttU (Istoria Trtrsilvwiifti). ©. RARIŢIU •'■enţiile de APARE SEARA IN FIECARE ZI Dl LUCRE TO* Peîitru « trei n itate abonamentul TELEFON, BRAŞOV, «2® aftj ARO] Principesa Elisabeta 'a în poveştile şi basmele stre, în care cusătoria unei î de craiu umplea de mânşi bucurie inimile popoli, încât aceste nunţi îmriteşti se cântau şi se poreau în epopee, astfel şi Poporul românesc din profile desrobite participăm tru întâiaşi dată cu suflenostru la o asemenea zi nicure, la o nuntă îndomnitoare. ine cunoaşte pe această dră mireasă, fiică de craiu vânătoare cu farmecul dinştile minunate, cu care întrece în frumseţe, va lata însă că această domnu este înzestrată de pezeu numai cu darul •r al fruffiseţii fizice. eJastă Cosinziană păstrează urletul său daruri de înaltă fie, sentimente, nobile, ce glindează în ochii săi uniţi, pe obrajii săi de crin, iată gândirea şi în toate dinele sale, ce străbat minunata mreajă a modei ce o caracterizează şi acest farmec rar, care podoaba frumseţei, ‘zilele de cumpănă grea, neamul nostru umbla ag în frunte cu stăpânii tomnitori, cari au împăraceleaşi suferinţe cu poil lor, această fire gingaşe limosa şi-a deschis petainimei şi a revărsat în său virtuţile ce o caractază. Bunătatea inimei picura şi alina neconteurerile celor ce sufereau; şi discretă, cu princiscripturei de a face bica stânga să nu ştie ce dreapta, pleca pe neştiute nedestul palat regal şi fără primiri oficiale în ele răniţilor. De câte ori văzut-o singurică, ducând raţ un coş de ouă, — ce o aflau pe acele vremuri, ici în strada ce ducea la le, câte-ori n’am constatat tă bunătate, ce se redin ochii săi, asupra ijor de războiu, în cel iu Orfelinat înființat la „Regina Maria", unde m Crăciunul în pribegie, n simpla casă regală din când o încunjurau orîamiliei regale ce se sau cu adevărat membrii niliei, vremurile mari se fac de mari. n această mreajă subtilă destiei am văzut străbăîhteresul pentru tot ce bun și de folos ţârei şi ului, străbătând viteji, străbătând puterea cea a iubire! de patrie. Am apropierea sufletească a toate paturile poporustru, care face să disstavilele de clase, al căincipiu s’a cultivat în ţiunea fiilor din casa i. văzut pe această prini, conducând în calitate evidentă de onoare So- 3a ortodoxa alcătuită în ms cu doamnele din abia, când cu glasul său şi cald saluta femeile rovincia desrobită şi alite mama patrie, avut ocazie a constataţa 3a adâlci în izbânda dreptăţii noastre, dragostea sa nesfârşită pentru fraţii şi surorile neamului ce erau încă robiţi şi nădejdea nestrămutată în întruparea şi întregirea mare! Români?. In acele vremuri grele când trăgea cumpăna apăsat în partea vrăjmaşului, când Transilvania gemea umilită în jugul şi batjocura vechei stăpâniri, la diferite ocaziuni am constatat îmbărbătarea acestei principese, care anume străbătea rândurile până la mine şi simţind starea mea sufletească, imi spunea cuvinte convingătoare de nădejde pentru scumpul nostru pământ strămoşesc. .,Nâdejteu, zise principesa, „nădejde, tot a noastră va fi Transilvania“ ! Aceasta este Principesa Elisabeta, mândra mireasă căreia noi toate surorile române din Transilvania, Bănat, Maramureş, Crişana, îi dorim după datina veche strămoşească : „Noroc şi sănătate şi să fie într’un ceas bun“. Şi ni se umple ochii de lacrami de bucurie pentru fericirea sa şi de lacrămi de duioşie adâncă, despărţindu-ne de acest mărgăritar al Familiei regale. Ferice de ţara căreia îi va aparţine, ferice de poporul căruia îi aduce atâtea daruri blagoslovite. Trăiască mândrii şi cinstiţii mici, nunii mari şi nunii mici şi iubita noastră Casă regală. Braşov, 27 Febr. 1921. Maria B. Baiulescu. Băncile liberale în Ardeal exploatează poporul, la campania electorală şi acum de curândin propaganda ce face în Ads al partidei liberal pentru câştigarea de partizani, se spune mereu că prin forţele financiere şie liberalilor ei vor reface ţara. Mană cerească va cădea mai ales asupra Ardealului. Dela Kesput am spus că politica liberali in ce priveşte refacerea este numai întărirea instituţiuniior financiare legate de ea şi câ poporul n’are de aşteptat decât jugul care a apăsat atâta vreme peste ţăranii din vechiul regat. In vremea alegerilor am lămurit sătenilor aceri, iaoru şi mai ales iu cercai Săceie — unde Dr. Creangă făcea promgandă promiţănd bănci şi iar bănci ţaranilor—am demascat această politică interesată. Altâzi suntem în măsură să dăm şi docmsiente, — tocmai da la o bancă liberală sub conducerea d'ul Dr. Creangă. Un sătean din acest cerc electoral a avut nevoe de un împrumut în sumă de 6000 lei, pentru o lună. Ei bine, o bancă liberală din Brașov ii cere (și e scris, negru pe alb): Dobândă lei 51.67 Comision „ 180.— Timbre „ 13.33 Total lei 245.00 Adică, socotind pentru un an, interese de 2940 Iei la un împrumut de 6000 lei. Bineînțeles, săteanul a refuzat — și o bancă ardelenească a dat împrumutul cu abia 75 lei dobândă, comision etc. pe o lună. Avut-am noi dreptate să spunem că băncile liberale în Ardeal urmăresc numai robirea economică a mult încercatului nostru popor? Dovada ce dăm astăzi este zdrobitoare. Feriţi-vă, deci, de glasurile dulcege ale agenţilor liberali cari vor să vă aibă robi nu cetăţeni liberi în România-mare! Pe spinarea Ţării Asistăm de câtva timp la o campanie de acuzări reciproce între partidele averescan şi liberei Sunt grave acuzaţiuni cari întrec orice închipuire şi caii pun în uimire întreg poporul românesc. N’avem nici un motiv să nu credem cele ce-şi aruncă în faţă ambele partide. Fiecare dintre ele vin cu fapte, cu documente, cari dovedesc jaful pe spinarea mult răbdunului popor. Liberalii aduc o serie nesfârşită de afaceri scandaloase pe care guvernul Averescan le-a făcut şi le face. Averescanii răspund cu o altă serie şi mai scandaloasă pe seama liberalilor. „Reşiţa, Schuller, bonul de tezaur Argetoianu de sute de milioane, exportul de ouă, afacerea Siccard, concesia căderilor de apă, monopolul pescuitului, fabricarea materialului de război, etc., etc.an iată afacerile scandaloase, de miliarde, pe care „ Viitorul“ le desvălueşte în sarcina guvernului averescan. "Şi averescanii răspund: mina Pralea, Creditul minier, Tramvaele comunale, Creditul extern, bonurile de tezaur de 5 miliarde lei ale dlui Brătianu, afacerile de petrol, concesiuni nenumărate cari „costă bani mulţi, mulţi de tot pe ţară. Mliante da lei de o parte şi de alta — şi toate pe spinarea ţării. Cetăţeanul îngrozit de acest fac dovedit, fiind că fiecare partid în ceartă face dovadă exploatănlor şi captări averei Statului pe seama lor — cetăţeanul mult răbduriu vede cine sunt aceia cari revendcă pentru sine conducerea ţării şi dreptul la putere, tocmai pe baza „serviciilor" ce-au adus. Vezi, doamne, servicii cari costă Statul miliarde de lei şi dă averi de milioane partizanilor, fie liberali, fie averescani. Scârbit de spectacolul ruşinos la care asistăm, îngrozit de jaful în averea publică făcut de cele două partide — el spune: „ce mi i Tanda, ce mi-i Mandau şi va trage ultimul învăţământ din toate aceste destăinuiri. — „Cei ticăloşi, afară şi la judecată cu ellu Această dreptate o va face, să fie sigur, partidele democratice cari luptă să isbândască dreptatea, cinstea şi adevărul într’un viespar de jafuri, intrigi şi minciuni. Poporul vede, astăzi, că lăsând guvernarea pe seama celor cari din averea Statului îşi fac scut politic şi îmbogăţiţi în partid , ne prăbuşim. Vorba veche „când doi se ceartă al treilea câştigău se aplică şi aci, dar fericit fiindcă astăzi se ceartă dour răi, nărăviţi la păcate grele, aşa că aia luptă vor eşi cu totul zdrobiţi de greutatea vinovăţiilor lor mari. Oile şi ciobanul Nu mai încape îndoială că d-l General Averescu şi-a ales bine omil pentru conducerea „trebilor din Iflantra* ale ţârii şi ale... partidului său, — lucrat se vede dla toate câre se petrec dela înscăunarea la putere a acestui partid, care nu erte al poporului, cum pretinde a fi, tot aşa cum nici poporul nu este al partidului. Crimea!! slabi de fire sau bicisnici la minte, cari, îa sfatul ţării, s’sa adunat in jurul sacului ca grăunţe al cârmuirii, şi-au dat seamă intr’o clipă de judecată sănătoasă că, or mai roade ei la grăunţe cât or mai roade; dar dac’or urma tot aşa are să vie poate vremea că toci câmpul ross mai rodi şi nici grăunţe n’or mai fi. Atunci s’au gândit oamenii la sfatul marelui dascăl al Neamalui, care este d-l Nicole larg», ca, cei cari învârtesc politics, sâ mai lase la o parte certurile şi ambiţiile personale şi să se atragă din bărbaţii sfatului ţării, şi de ori ac.de s'ar găsi, cârmaci destoinici, ca să se poată scoate la liniau barca ţării, gata să se scufunde în apele Învolburate, ale vremi! atât de vijelioase. In ziota ceea, atâtea oi rătăcite s’au arătat că pot fi nişte fiinţe ca oamenii, şi ne aşteptăm cu toţii la zile mai senine. Dar logofătul trebilor din lăuatru şi-a adus aminte tocmai atunci, că are un puma care trebuie să lovească şi o glîrâ care trebuie să scuipe foc şi vedle. Şi, odinâ anmai s’a învârtit prin mijlocul Siitului, şi praf s’a ales de toată cuminţenia da o zi a oilor rătătore. Aşa a diu închis Cameniie ni au venit serbătorile sfinte fie Naşterii şi Botezului Domnului, în care toţi creştinii au avut vreme să se gândească la păcatele lor, la curăţirea sufletului şi la mântuirea Neamului. Un singur om a stat zi şi noapte ca inima împietrită şi ca pumnal întins, era logofătul d-lui Averescu. Şi iarăşi s’a adantt Sfatul ţârii. Şi iar s’au văzut apele învolburându-se şi luntrea sU- a guvernului clătinându sa amarnic. Şi iar su început să se uite oile rătăcite la dascălul cuvorbi pilduitoare, cu mintea ageră şi ca sufletul plin, de dragoate pentru nevoile norodului şi pentru binele ţării. Dar tamburul major al generalului, acela care, ca şi măgarul din turmă, e totdeauna mai mare printre oi, a sărit iar cu măciuca: «păziţi, oici, că eu e mai mare şi vă tai porţia la păşune!8 Şi oile s’au potolit. U . barbecuţ dîn tarraă, a început să zică duios din rişcă : „Draga-mi-i bădiţa spSa „Câ-i şi tânăr şi bâtrân“. ...Şi aşa minorii majoritari au votat legea „subsecretariatului minorităţilor“ sau mai bine zis legea pricopsirei berbecilor d-lui Argetoianu. Delabaia. In cercurile politice din Bucureşti se vorbeşte că excluderea din Parlament a dlui I. Brătianu s-a făcut fară asentimentul generalului Averescu, care urmăreşte o apropiere de liberali. Declaraţiile sale la consfătuirea majorităţilor sunt extrem de umilitoare faţă de liberali. In majorităţile parlamentare, însă, acest spirit de umilinţă nu e înţeles şi grave nemulţumiri sunt pe cale de a izbucni. Cu toate intervenţiile generalului, majorităţile vor invalida şi alegerea dlui Duca, ca să se vadă că o apropiere de liberali nu e posibili. Am mrărst ca re e sembificaţia rezultatelor alegerilor parţiale. Sigu* ne*m că se încearcă colaborări şi anumite wr.euitol politice ca să micşoreze efectele acestor rezultate, cnrl au pus In primul plan partidele democratice din opoziţia naţională. Saat două feluri de procedee prin care gwsrod caută să-și salveze finisti». In primul rând, prin aducerea in dnsbateri a reformai agrara, guvernul crede că poate să-fi orneze o platforme care să i servească la refa oeria popularităţii sale Intr’un anumit cerc politic din jurul guvernului se vorbea — cu oarecare ironie — că manevra este atât de dibaciu pusă în funcţiune, încât odată votate reformele ooată fi electorală — trecută apoi reforma financiară, pentru care se va cere sprjinul opoziţiei naţionala, — guvernul va ridica din nou „pumnul« aăureu fi va impune tăcere tuturor partidelor ce i-ar râvni succesiunea grabnică. IU ti mult sa spune că generalul Aveieseu creda serios In posibilitatea unei lungi guvernări, după votarea reformelor cari ti voi reface popularitatea. • * * Față de acest punct d© vedere egoist și de imediat interes de partid al averesoanilor — partidele democratice opun o hotarică acţiune de interes general, adică vor vota reformele numai dacă ele se vor complecta cu toate prevederile democratice, aşa fel ca să desăvârşească opera pe care o aşteaptă de-aâta vreme ţara. Reforma agrară, care se dezbate la Banat, nu va putea trece prin Corpurile Legiuitoare fără modificările radicale pe care le vor impune partidele din opoziţia naţională, în afară numai de o lovitură ridiolă care ar reduce reforma la o lege ordinară, votată de Parlament cu majoritate absolută. Ori aceasta nu e posibil. Opoziţia naţională şi-a făcut un crez politic din asigurarea pentru ţărani a pământului arabil şi a tuturor folosinţelor vieţii rurale — aşa că ea nu va vota niciodată o reformă care nu cuprinde, în întregimea lor, aceste prevederi. Astfel că, votând reformele — nu cum le-a prezentat guvernul, ci modificate în interesul general a! populaţiunii ţarii — partidele democratice din opoziţia naţională dau o nouă dovadă de scopurile superioara ce gi-au proms şi vor păstra, intre toate, întăetatea in controlul şi conducă ea trebilor publice. Fără votul opoziţiei naţionale — aceste reforme nu vor putea trece, deoarece se cere două treimi, ceeace guvernul nu are in Parlament. Astfel că, vrând nevrănd, guvernul va fi silit să ţină seama de interesele generale reprezentate de opoziţia naţională şi, deci, nu va putea revendica meritul de a fi dat, singur, reformele. Lovitura politică a averescanilor va fi deci anihilată. * * A doua, metodă ce au incercat averescanii pentru a micșora sta zdrancins ca total puterea netăgăduită a partidelor democratic» — a fost propunerea „fazimaei" țărăniștilor ca partida! averescan. Sub motiv că ascultă de indicaţiile unei părţi din majoritatea parlamentară, d-nii Averescu şi Argetoninu au cântat să întindă o cursă ţărăniştilor, propunând o consfătuire între dnii Averascu şi Mihhaele. In cercurile acelei părţi din majoritatea parlamentară se şi forma de, cu entusmsm, bucuria unei colaborări posibile intre ţărănişti şi avereseani. De fapt, în»*, d 1 Argatolina a* urmărea o apropiere ci o lovearâ tn sânul Federaţiei. Ori, d-l Miha* larhe a dejucat cursa, punând In evidenţă duplicitatea şi îngâmfare* averescan*, care a tndrăsnit sâ creadă că » posibilă o fnzlaae ca tirăniştii. Manevre averescanl a avut cu totul alt efect dat cel aşteptat da d-1 Argetoianu. Răodarile Federaţiei e’sn strâns şi, In fftţa eecesltiţel de a se înlătura cât mal grabnic un regim compromis, ca «ă nu m»i poată »ac« loc sltui regim personal, partidele din opoziţia naţională au ««* problema realizărei imediate a unui partid mare democratic, care od ia conducerea ţării. Rezultatele din alegerile parţiale sn dovedit că aceste partide sunt In sentimentul mejoritâţiI populaţicnei ţării. In momentul când ele vor pretinde conducerea, desigur că nimeni nu va putea opune o altă formttţiune decât aceea pe care indicaţiunile alegerilor parţiale le-au dat. Având în vedere, precedentul venite la guvern a d-lui Averescu, cu atât mai murt când a vorba de aceste partide nu se va mai putea ţine seama de intrigi şi rpecnUtlmai da culisa , ci de voinţaţării manifestată Întărit lu alegerile parţiale, în cari ambele partide adverse au foar înfrânte.* Considerând cele expuse şi faptele politice din ultimul timp, trebue sâ remarcăm că rezolvarea crizei politice ce dăuueşte de atâta timp merge spre fericita rezolvare pentru care şi noi am luptat, ţinând trează conştiinţa cetăţenilor că, în cele din urmă, triumful binelui, al cinstei şi al adevărului va fi desăvârşit. Ca încredere şi cu forţe unite să sprijinim, mai ales în momentele actuale, pe acei bărbaţi politici cari au dovedit că n’au preocupări decât pentru binele şi prosperarea ţârii. Imp. Reportaj politic. Manevrele politice averescane Opoziţia naţională şi reformei®. Propunerile de colaborar®. Polemici Înfrăţirea din Cluj vorbeşte de ^moarta» demagogiei*. Ssb acest titlu scrie, cu o ironie ce seamană a piâai, că cele 4Qo/« din schimbul coroanelor s’sh plătit, că reforma sgrarâ ss va face si &ss mai departe încetei zl motivate agitaţiunilor demagogice. "Da, e adevărat — demagogia liberală moare, fiind că prin forţa partidelor democratice astăzi nu cutează nimeni să se ridice împotriva reformalor pe cari poporul Ie cere întregi, nu pe jumătate — cum vroiau liberalii (patronii înfrăţirii) sâ Ie facă. Şi oricât s’ar preface că-i pare bin’, înfrăţirea mai mult plânge pe ruinele unor admirabile motive de campanii electorale, pe cari au încercat să le folosească mai ales în Ardeal!* Fiindcă e vorba de regrete, să remarcăm o nouă părere de rău a infrăfiei, care zice îndurerată: „nereuşita consacrării averea etnoţârăniste trebueşte regretată...» Da, aveţi dreptate: ce-ar fi dat partidul liberal aă postă compromite ca vecinătatea averescenilor pe oamenii noui. O ştiu din proprie experienţă, pe când rămăşiţele partidului lor faceau cor cu majorităţile parlamentare Împotriva Federaţiei. Plăcerea aceasta nu le-o poate îndeplini însă Federația. Cu regret, dar n’avem ce face. Coadoleanțele noastre, consoartă I Lamir.