Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-01-22 / nr. 14

Anul al 84-lea „i 14 Numitui 30 bani tflA7,F.TA­TPAN IJJMjJu JLHL, llirlli întemeiată u 1838 de George Bariţiu Cu tot dispreţul pentruj'popor aristocraţii şi oligashii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare şi susţin ii singuri statul, (Istoria Transilvaniei). O. BARIŢIU Redacţia Administraţia Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria Iaocitrim­­i ,, _.Blasttr, Sâmbătă 22 Ianuar 1921 "Mai » APARE SEARA IN FIECARE ZI DE LUCRE Rectactori-şefi Ion Clopoţel Secretar de redacţie­­ Victor Bruni­see Virginia St. Iosif Redactor responzabil: Ion Brotea­ n,to la toate agenţiile de publicitate tariful nostru special n abonamentul i Ion! Şase luni Un »n­­ei 80 Lei 60 •’’Lei 120 Pentru atreinfctat» abonamentul îndoit TELEFON, BRAŞOV, 22» Privilegiul libertăţii Ne-am adâncit ca totul intr’un regim de excepţie, aie cărei mir­­g­i­­ni Ie-a trasat guvernul d Iul gen. Averescu şi pe care, hotărit lacre, ea le poate nimeni trece fără a suferi în chip necesar sanc­ţiunile care decurg ln mod natural din ele. Toţi suntem siliţi să ne invârtim în colivia măsurilor ex­cepţionale şi să Înghiţim pumnul umflat al d-lui Mid­sha de Interne, dacă atitudinea noastră politică nu se conformează planului general de guvernare al partidului poporu­lui şi dacă gândul nostru nu se supune foarfecelor cenzurii şi nu se face mobil şi elastic ca să se strecoare târâş pe sub obstacolele nenumărate pe care le avem in cale. Regimul de excepţie ne în­conjură şi ne acopere. Libertăţile publice şi cetăţeneşti înscrise in­­tr’o Constituţie care totuşi e din altă vreme mai înapoiată, au ră­mas simple formule cu care-şi pot bate capii doar ideologii şi teore­ticienii incorigibili. .Căci de fapt lu­crurile stau cu totul altfel. Cetă­ţeni oneşti şi harnici pot fi închişi şi mai trataţi fără ca să poată ce­re satisfacţie şi mai ales fără s-o poată obţine. Ziare p­ot fi supuse centurii şi suspendate, fără ca să se arate motivele pentru care sunt silite că sufere aceste sancţiuni şi fără ca să se de­a putinţa unei re­a­­pariţii. Deputaţi pot fi arestaţi, ju­decaţi, condamnaţi, maltrataţi, fără ca Parlamentului să i se dea po­sibilitatea să cunoască cauzele pe baza cărora au fost trimişi la puş­carie şi supuşi sici naui regim ex­­cepţional. Senatori pot fi bătuţi de jandarmi, fără ca ministrul respec­tiv, cel puţin în aparenţă şi de formă, să facă cuvenita anchetă pe care o impun legile ţării şi demni­tatea Parlamentului. Se poate lua orice măsură, oricât de acvivă şi de feudală, dacă şederea la guvern a d-lui general Averescu o implică şi o cere. Totul este îngăduit îm­potriva adversarilor inadspabili care se încumetă să lupte, sprijiniţi pe libertăţile constituţionale, în contra guvernului adus la putere printr-o lovitură de Stat şi menţinut prin teroare. Pentru menţinerea lui, ce­ voia nu cunoaşte margini : se dau ordine ilegale, se votează legi anti­constituţionale, se iau tot felul de măsuri care contribue la acelaş scop coman şi unic . Continuarea mai departe, la guvernare, a par­tidului care are In frunte pe d­­gen. Averea cu. Faţă de scest scop înalt orice măsură e îndreptăţită şi scuzabilă, orice restrâng­re de libertăţi e nu numai posibilă, dar necesară, orice cale e nu numai recomandabilă, dar socotită ca imperioasă şi ine­vitabilă. Şi atunci regimul excep­ţional care ne ferecă picioarele, şi ne ieagă mâinile, care ne închide ochii şi ne astupă urechile, nu va mai ţine geamă de Constituţie, nu va mai avea în vedere spiritul de libertate care însufleţeşte lumea întreagă, nu se va sfii­nă ia cea mai barbară măsură, de vreme ce duce dea dreptul la scopul vizat. Şi nu e de mirare că am ajuns într’o fază în viaţa noastră poli­tică, în care libertatea o an privi­legiu care constitue apacagiul membrilor din partidul poporului sau a celor care sunt în armisti­­bu cu această grupare politică, totul e natural şi explicabil deci. Am reuşit, într’o vreme când cele­lalte popoare îşi­ dau drepturile cele mai large şi-şi acordă libertăţile cele mai întinse, ca să vedem în­tronat în ţara aceasta regimul feudal ai evului-mediu şi autocra­tismul unui om care nu vrea să Ştie nici de Rege, nici de Parla­ment, nici de Constituţie, şi nici de opinia publică. Privilegiul liber­tăţii a fost astfel ridicat la rangul inalterabil de dogmă de guver­nare în ţara românească, mărită prin jertfe urisşe şi în momentul când ea abia se află pe pragul consolidării ei interne. Nu putem spune că n’am progresat şi nu putem­ mai ales spune că nu sun­tem pe drurnul cel ban pentru in­­tăr­ir­­a noastră interioară. Ceia ce n’a făcut nici un guvern înainte de dl general Averescu şi în vre­murile cele mai sumbre ale exis­tenţii noastre, a facut-o d sa: a întronat sus şi iatangiul privile­giul libertăţii. Cei care nu sunt de aceiaşi părere şi de acelaşi con­­cepţie să tacă, altfel suficiente sancţiuni îi aşteaptă. Căci libertă­ţi® în ţara românească nu sunt recunoscute da Constituţie, pentru toată lumea ci numai pentru cei cari fac parte din partidul popo­rului gea pentru cel cari euat îa armistiţiu cu el. Ceilalţi să tacă şi să sufere: libertatea sub guvernul d-lui gea. Averescu, e un privile­giu în ţara românească. După mult sgomot şi aşteptări piesus d-lui Min pleacă a văzut lu­mina rampei. Ni-i cea mai rea dintre încercările noaatre drama­tice. Şi chiar dacă li lipseşte mult pentru ca să poată fi o lucrare de rezistenţă, are In schimb o atmos­feră plăcută, destul lirism şi poe­zie pentru ca să nu-ţi spui dină cele vre-o două ore şi jumătate de desfăşurare destul de cadenţată, că ai perdut vremea. Subiectul e banal de tot. Ua craiu tomnatec acum, Mihaea Dor­­nesci?, dupace face o buna parte din viaţă pe pasărea călătoare, un cocostârc care vrea să fie enig­matic şi să se conforme supremei legi a veşnicei deveniri, iatâ-l re­întors îa Constanţa şî amorezat tua de o femee măritată. Şi, coin­­cidenţa fatală, simpatia este soţia unui prietin şi fost coleg de uni­versitate şi petreceri pe la Paris. Ba pe daasupra este şi una din primele lui dragosti. latriga ae ţese isteţ, dar fals şi poate... decadent. Toate cele trei acte aproape sunt o descriere şi un curs stră­lucit de dragoste, dacă doriţi chiar de ps­h­ologie afectivo-psiologică, bazată naribti pe o inten­gcatâ in­trospecţie, dar dramă nu praz. Conflictele, adevărate conflicte lip­sesc. Şi asta din pricină că au­torul dă mai martie atenţie formei, felului de a vorbi al persoanelor şi nicidecum ciocnirilor fundamen­tale de sentimente şi voinţi. Per­­sonagiile se luptă între ele şi cioc­­nesc numai în domeniul no Din pricina aceasta şi persona­­giile sunt palide. Mă uitam cum se străduia artistul Demetriad să facă din Dornescu măcar o serai­­erou, dar infirmităţile genetice ale personagiului i se opuneau cu în­dârjire. Decî Irena pare mai com­plectă, asta fiindcă autorul avea să facă din ea tipul femeii, care n’are altă pasiune decât iubirea şi care nu găseşte mai multă satis­facţie, decât să reia un fir rupt odată şi e gata să se arunce fără grijă da viitor în aventuri, pentru ca într’un moment de deziluzie să descarce în fiinţa iubită un glonţ de revolver. Interpretarea d-nei Ana Lica a fost prea rigidă, la care se mai adaugă o voce needucată În­deajuns. Defectele din Se­dac berzele au fost acoperite în visaji cursul pie­sei de către Scenele comice şi mar­ţ­ea de uşoara comedioară Lulu Popescu. Comicul jocurilor de cu­vinte domina, iar artistul era în largul vii. Un moment de viaţa fe­meilor uşoare şi ale artiştilor ni­ a fost prezentat ca un lux de spirits ieftine da salon, aşa da bina în­lănţuire tacât sa recunoştea abili­tatea şi preocuparea creatorului în­­ce®stâ direcţie. Acest lucru înşi­­ a mâncat partea mai adâncă de umor şi ironie, ţinând evenimentul povestit intr'o atmosferă uşoară, parfumată şi simplă. Jocul d rel Marioara Zipubceaua, d­l Mana şi d-l Mărculescu s’a re­marcat prin naturaleța şi căldura Arabescuri. Premiera Teatrului Naţional: Se duc berzele şi Lovi Popescu de l. Minulescu ♦ Domnul Vasile Goldiș De^G. Bogdan-Dulcă. Domnul Vasile GoldiȘwSîp, acum, o slăbiciune mare. Ni ' xmem­bra ti parlamentului, us, nu re­nunţă la idea de a-i aparţine 'ca deputat fi ca — ministru. (S’sr putea vorb', deci, chiar despre două slăbiciuni). Nu este membra *1 parlamentu­lui, deşi declarase, într’un discurs politic, că ar fi „criminal" ca la Ardeal să se vorbească despre ţă­rănism,­­i fără ca recunoştinţa „burghezilor" să-i mai fi ales; nu este, fiindcă a declarat aceasta şi, ca răspuns, ţărănismul I a tăiat dela bază, cum coasa taie iarba. Nu este, nici dela Arad, nici dela Oradea-mare, cele două centre unde d. V. G. era­u tare. Mie-mi pare rău că nu este; dar faptul este fapt; şi filosoful Hegel a da­ds pe vrei că nimic nu este ce nu trebuia să fie, în mod logic sau raţional. Sentimentele omeneşti se opun, însă, tot­deauna logicei, câ­nd­­le­­gea este crudă cu bietul om, ființă care­­ înțelege că ea rate supt vremi, cum zicea Miron Cos­­tin seu — Napoleon 1. Pe M. Costin îl ştie şi d. V. O., ca şi mine; dar «’ar pute» $3 nu»l ştie tot atât de bine pe Nino­ron 1, oare a zî», mais j’ai toujours été gouverné pur les circonstances si, mai U vale, In bcHpş text: fe n'a­­vats pas la folle de vouloir toidre les événements à mon système, mais au contraire je pliais mon système sur la contexture impré vue des événements“. Tordre, în­semnează a sud: Napoleon I nu voia să sucească evenimentele; din contră el ae placa neprevăzutului şi după acesta işi dezvolta siste­­mul. Şi astfel Napoleon I, cea mai mare voinţă care a i­bscrit în lume de când este Ir­ne, se po­trivea evenimentului neprevăzut, peatru ca să poată fi ce a fost. In contra sentimentului aşa, el adeseori vorb­a altfel, lucra altfel decât ar fi voit în intimitatea con­­vingerei aate sentimentale. Şi Na­poleon I rămase, prin aceasta, un model de om politic, pe care eu îl recomand şi aprecierea d. V. G. al cărui interview din Izbânda des­copere contraziceri între logiă şi sentiment. Ca ar dori d. V. G.? „Din cel mai desăvârşit respect" —, pe care noi nu-1 mai avem, și din „simpatie" —, pe care noi l-am retras-o de mult, d. V. G. ar dori să colaboreze cu d-l general Averescu. Pentru această colaborare ar fi avut, afirmă d-ss, „sprijinul parti­dului liberal", la care noi cradan că s’ar putea renunțe fără nici o pagubă pentru ţară, ba chiar ca folos, de­oare­ce mişcările pa care venirea lor la putere le va pro­voca ar putea să fie neplăcute. Deci: Averasca + Liberalii. Insă, d. V. G. ar fi fot „expus la harţă cu partidul naţional" ar­­drenesc, care l-a refusat orice sprijin pentru „armonia” sa per­sonală cu toate partidele! Dadi: d. V. G nu a intrat în minister. Să stăm strâmb, dar sa judacăm drept. Din ce lume supra-ideală pică simpaticul d. V. G., pentru ca aâ poată crede că de dragai d sale se va realiza o ast­fel de generală armonie? De sigur numai din lumea tmui senshcmv­om politic, pe care eu nu-l pricep şi nu-l aprob. Dar bine, iubite d. G., D-ta nu vezi că la noi­­ a apărat bomba (eu cred că ea a foat p un răspuns la mulţti ani de ocuă dictaţi de prea militaroasele Curţi Marţiale); că republicanismul teoretic şi practic s pars nasul chiar din fotolii mi­nisteriale ; că un filosof fără filo­sofic a’a dus la eroicul nostru rege să­­ spună că o ciurdă de­ ge­nerali ,­ doctori, republicani + pro­fesori fără opere + şarlatani poli­tici da din­cole şi de diacoane de munţi — etc. i-au declarat lui, regelui, — războia, războia rega­lul care e şi al Dtale ; că C. F. R-ul abia mai suflă , că suntem într’an­guaşi-fa­liment nenorocit, pe care miraculosul, dar „se si­mte­m­ fapte duşmane armoniei, la care noi renunţăm, pentru a o obţine, mai târziu, după o tură serioasă politică, prin legi realuzate, prin serioase fr­ezuri de drept şi echi­tate ! D-ta d. V. G., crezi că un sediment oarecare, fie el oricât de frumos, poate spăla glodul şi noroiul politic da care toată lumea se plânge, iar cea mai multă *e se murdăreşte ? Nu mai crede ! Nu te mai amăgi ! Şi învaţă, de la Napoleon I, ce trebue să facă, în viaţa sa, orice om şi cu atât mai mult, orice om politic. Când, deci, ia o parte sentimen­talismul armoniilor sociale, care sunt numai ideale de urmârit, eu cred că , ta d. V. G., trebue ti lucrezi astfel . Te vei întreba : In ciocnirile actuale cine reprezintă curentul social care va triumfa? Dacă Te-ai lămurit asupra acestei chestiuni, veî continua : Eu, V. G. pot fi omul trecutului ean, pâstrându-voi cunoscuta elasticitate intelectuală, volu «jota ca viitorul să se nsscă mal uşor decât ce to a*te ? — gra­ţia Intrige’or scute de partide, de care te-ai apropiat, în loc să le împingi și mal adun, în prăpastia în care singure s-a împins. Dela aceste două răspunsuri poate atârna atitudinea d-lui V. G., si —­ norocul sau neiorocul său politic, nu­ul a 1 țârii, nu și al „ne­fericitului nostru Ardeal", pe rare, în actualele împrejurări dl V. G. nu-1 poate servi, oricât l-ar durea „nefericirea", oricât ar voi s’o le­cuiască. Leacul, aici, nu este un om, ci o întreagă reformă, care nu se face, care se va încerca roia ,şi pe care nu dl V. G. singur o va face bună. De aceea eu cred că­ vol pot permite e-i zice d-lui V. G . vi­chiu și stimat coleg de carte și litera­tură . Nu mai pierde vremea cu generali vii, ci da-Ta unde pe toţi ne trimite generalul N­poleon I , la realităţi, care, din fericire, au un scop bun, cum îl cere etica politică­ şi a omului modern. A­­tunci vei fi iarăşi tere — după Schlier şi Ibsen, omul cel mai tare este chiar omul singur ! — ; altfel, acum, cu armonia averesca­­no + liberaîă-naţionalâ,' +,naţionala­­federativă, rămâi, precum Te-ai convins, *tab, adecă în neputinţă de a servi Ardealul, pe care-l iu­beşti, ca şi noi. Dare ie seamă şi uităiîă publică Cu ocazia sărbătorilor Sf. Neş­­tori, ca grup de d­sseri şi tinere, sub conducerea învăţătorului-direc­­tor şcolar din joc, ea aranjat o producţiane teatrală-declamatorică în sala mare a hotelului comunal. HnniS nrnfÎBfilf» a urmat natvurem­ — -'sr— e--------r- — -■---- irT poporală.­­ Atât producţia cât şi petrecerea au succes pesta aşteptare în pri­vinţa morală şi materială. Tot în zilele sărbătorii au um­blat câţiva elevi de şcoală cu tra­diţionalii „Irozi". Venitul curat şi din o parte şi da la Irozi în jumă­tate, a fost destinat pentru înte­meierea nnei biblioteci şcolare, care lipsita ca desăvârşire în uma războiului. S’a încassat : 1. La producţie 1416 iei. Au fost cheltuiți 946 iei. Pro­fit curat 500 lei. 2. Cu „Irozii* s’a încassat 1050 lei. Au fost cheltueli 50 lei. Profit curat 1000 lei. Jumătatea profilului curat s’a dis­tribuit copiilor, cari 3 zile au ci­te­uit cu producţia îa tot satai, iar jumstatea de 500 lei împreună­ cu cei 500 lei dela producţie s’au pre­dat la fondul şcolar urmând, in cu­rând, a se cumpăra cărţi pentru biblioteca înfiinţândă.§ Tuturor, cari ne-au protejat în această frumoasă lucrare, în nu­mele şcoalei noastre exprim sfn­­cere mulţămite. Iohanul-vschiu, 9 Ian. 1921. ________________________________ Curs de politică 4. Originea individualităţei politice şi a multiplicităţii intereselor ei. Mai sus s-a afirmat că natura produce banevol personalitatea po­litică. Condiţile în care ea se naşte şi prin care există sânt şi cauza caracterului ei, adecă a individu­a­­lităţii personalităţii politice. A explica individualitatea însemnează deci a lămuri cauzele care au produs personalitatea şi care fac cu putinţă conservarea şi desvol­­tarea ei. Să ne închipuim undeva —d. e. în interiorul Arabie! — un popor trăind izolat, fără multă viaţă po­litică; despre el putem afirma,fără şovăire, că bîui­tul de a îi atârnă de condiţiunile ex­sienţei sale ma­teriale. Fundamentul cel mai pri­mordial al individualităţii este, prin urmare, rassa cu acele însui­ri fi­zice fi etice, cu care cei mai mulţi indivizi ai acestui popor, sunt în- Zistraţi pentru lupta pentru exis­tenţă. In acest sens etnografia de­­vine o ştiinţă auxilară a politicei, dar este de regretat că până s­­cura partea pontică a etnografiei, a etnopsihologiei a fost foarte neglijată. Studiul cauzelor individualităţii a ţinut seamă mai ales de rela­­ţiunile geografice Dintre acestea cele mai determinante sunt: 1. Colma. Fenomenele climaterice excesive împiedecă desvoltarea e­­nergiei a individualităţii politice. Frigul mire tâmpeşte; arşiţa mare moleşeşte; în amândouă cazurile partea intelectuală a omului sufe­re. (Laponii şi Negrii australieni) au o Individualitate politică ase­mă­nătoare. II. Productivitatea locului. Ea stă ia legături multiple cu clima. Ia zona rece sărăcia împiedică desvoltarea corpului; în zona caldă belşugul lamei organice satisface toate trebuinţele materiale ale o­­mului atât de bine, încât acesta nu mai are nevoe să-şi încordeze puterile. (Islandezii şi Indienii sunt lipsiţi de energie; şi la unii, şi la alţii individualitatea politică este plăpândă). Insuficienţa producţiei împreunată cu o climă excesivă (pustietăţi) şi belşugul organisme­lor Inferioare (delte şi mlaştini în zona caldă) Împiedecă desvoltarea­­oricărei puteri politice. Adevăratul domeniu al energiei politice este zona temperată, influenţa unei clime mai aspre asupra consis­tenţei nervoase a omului şi asu­pra circulaţiunei sângelui, însoţită de o producţiune moderată, pro­duce individualităţile cele mai tari. (Va urma). Ultima oră Serviciul special telegrafic al ziarului „Gazeta Transilvaniei* BUCUREŞTI. 19 Ianuarie fEsdio^rams — Corola). Londra 5972. New-York 15.8972. Germania 2574. Belgia 105. Spa­nia 212*A. Olauda 5237a. Italia 5574. Praga 2074. România 21. Elveţia 248. Viftta 374. Joi se citeşte decleraţiuniea guvernului francez la Cameră de Briand­ei !« Seaat da Boncegay. — S’au nDmit subsecretar­ de Stat. Subsecretarul la externe Da­­n Sillet va fi nuzit după votarea unei legi speciale. — Duminecă va pleca spre Paris Lloyd Georg», Lord Curzon şi alţi reprazecUraţi englezi. Conferinţa începe la 24 minusrie­­1 va ţine 4 zile. ParticipaEZ* contele Sforzn şi ministrul de externe belgian Jaspar. — (Jbirchill ministru de râsboiu britanic a luat portofoliul colo­niilor. In locul Isl Minist, probabil va veni Lord Dary la ministerul de răsboiu. — Scania şi alţi trei reprezentanţi germani vor participa la con­ferinţa din Bruxelles. — Se anunţă primirea cordială la Bucureşti a generalului polonez H­olier. — Pacea între Ruşi şi Polonia se va semna probabil în prima jumătate a lunei Februarie. — Poincaré intenţionează să facă la primăvară o vizită în Anglia. Lyon. — Candidatura prințului Binllow ara şanse de reuşită. — D-l Briand a declarat că examinând şi discutând toate chas­­tiuniie din manifestu! ministerial al cabinetului, a constatat deplinul acord multe colegi. Paris. — întreaga presă este preocupată de starea precară Austriei, care se va a­scuta la apropiata conferinţă. San-Paolo. — In Italia a acăzut preţul cărbunelui. Sofia. — Se desminte categoric ştirile despre încheierea unei convenţiuni militare româno bulgaro-poloneză. Paiis. — Serbia a suprimat légalisme» sa din Olanda. București, 20 Ianuarie n. 1921. Bordeaux. — Londra 59.50, Newyork 15.84.50, Germania 24.75, Belgia 105 Spania 21125, Olanda 523, Italia 55.50, Praga 20.75, Ro­mânia 20 75, E­vețîa 243, Viena 37s, Sifia 57.50, Turnul E­fd. — La consultația generală a partidului socialist el­veţian 3420 voturi au fost contra recunoaşterea condiţiunilor Moscovei şi 912 pentru. — A fost un schimb de telegrame între Briand, Loyd George, Carton de Wysrt şi Giolitt­. — Grecii dermiat svonarilo despre eşecul suferit din partea Ke­­maliştilor. Conferinţa interaliată din Paris se va ocupa de dezarmarea Germaniei, de despăgubiri, de chestiunea Orientului şi ajutorul Austriei. Vor participa Lloyd George, Lord Carzon, Winston Churchill, Sforza Jaspar, Thenis, Vandavelde, apoi Briand Doumer, Loucheur secretar­ general de là externe Bertherot, Paris. — Schwartz, cunoscut socialist american, fost delegat la congresul din Moscova declară că părăseşte Rusia cu convingerea mi­nei regimului sovietist, care a înăbuşit ori­ce progres şi libertate. —■ D’Annunzio părăseşte Fiume definitiv lăsând o declaraţie re­gentului din Fiume că se abţine de la orice tentaţie de agitaţie. — Cincanierul aniversarei imperiului german s’a serbat în U­nişte fără întreruperea lucrului. San-Paolo. — S’a fondat la Germania partidul regalist prusian de propagandă monarchist. Lyon. — (franeocean) Consiliul de coroană olandez ar fi invitat pe exklusor să părăsească Olanda, organizând supravegheze în jura său, Berlin. — O mulțime imensă a aranjat o procesiune în onoarea lui Hindenburg. Loebe în Reichstag exprimă speranța să sosească mo­mentul untrei politice a tuturor germanilor.

Next