Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)
1921-01-13 / nr. 9
il al 84-lea n-l 0 Censor: P. Petrie Numărul SO bani Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria imjimi* Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de or® , fost în stare si susţină singuri statul, (Istoria Transilvaniei). G*. BAKr] iată la 1838 de George Bariţiu edacţia APARE SEARA IN FIECARE ZI DE Redactori-şefi B'^msor Ion Clopoţel Secretar da redacţia : Victor Bran*, ace Virginiu St. Iosif Redactor responsabil: lor Brotea 13 Ianuarie 1921 v%5* %’ T '..aţi-w şi abonamente la ' şS din ţară după tan ABONAk Trei 'toni Soae Un an Lei 80 Lei tk Lei 120 Pentru etremătate abonamentul muons TELEFON, BRAŞOV, m public'tata iistraţia astea cea bună Am publicat ştirea, ce ne vine pe cale particulară, rS pentru la primăvară ne rezervă o înHumă acţiune de organizare politică demo* eretică în Ardeal/ F*ță de acţiune* partidului liberal, care crede că poate profita de preocupările încordate ale partidelor democratice* ce urmăreac, la Bucureşti, desprespe un acop auperior politicJăaând deocamdată pe al doilea plan propaganda de fiecare zi in rândurile maaselor,— vom avea aşadar o acţiune largă de propagandă în maase cu acop al se strângă în jurul actator partide toate elementele aerioane şi hotărtte la muncă. Partidul naţional, tare pe tradiţia lui democratică şi pe principiile călăuzitoare ale programului lui de azi, n’a crezut că e bine lă’fl fărmlţrze sforţările in acţiuni locale ci impreună cu celelalte partide democratice din vechiul regat, a pus bazele unei înţelegeri durabile care să ducă la ■nirea intr’cn mare şi puternic partid, sub cutele ateagului căruia să cheme massele ţărăneşti, muncitorimea şî intelictualiî la luptă. Totul nu este astăzi decât chestiune de oportunitate pentru Înfăptuirea acestui partid — după cum a spus-o hotarît, dl VaidaVoevod In interviewul ce ne-a acordat. Aşadar este nume! chestiune de tactică. Opera mare a armonizăre! curentelor şi a fixărei programului S’a făcut. Pentru orice cetăţean care vrea binele Patrieî, această solidaritate între partidele democratice e o mare nădejde. In aşteptarea Infăptuirei mirelui partid, energiile adevărat cinstit democratice, înregimentate sau nu, se pregătesc de luptă. Iar când se va porni lupta, nu va mai putea resista nici unul dintre partidele oligarhice cari cântă acum să-şi dubleze sforţările pentru păstrarea privilegiilor trecutului. Anunţarea acţiunei de propagindă în Ardeal, Bucovina el Baambia pentru strârigrea rânduriior democraţiei româneşti — este vestea plăcută acestor energii cari aşteaptă încrezători, semnalul. Partidul naţional din Ardeal, al cărui trecut de luptă naţional-democrată este o rbiziste de viitor, nu poate fi decât în fruntea acestei adunacere va lămuri definitiv situat?a de azi, de care vor să profite încă partidele oligarhice. In satele şi oraşele noastre, unde există orrecare dezorientare din pricina agitaţiunilor demagogice f aie «poeţilor psrt delor vechi, vor coborî oamenii cinate) şi al drep- Mţei, luptători cei neînfricaţi al 'căror trecut este chezăşie pentru faptele lor ce vor împlini în viitor. Vestea aressta va fi cu atât mai bine primită de mareele ţărăneşti şi muncitoreşti cu cât văd că, rupându-se unii conducători ai lor prin alipirea de partidele ce ele nu pot suferi o îngrijitoare teamă şi neîncrederea începuse să-şi facă joc în sufletele lor. Nu trebuie să-şi piardă nimeni speranţa. Adevăraţii conducător al poporului, majoritatea preoţilor şi învăţătorilor, nu vor tăia forma fără păstor ci aşteaptă încrezători cuvântul de ordine pentru lupta mare care să «ducă în fruntea ţării pe oamenii politici cari vrosse cu toată hotărîrea şi vor face reorganizarea ţărei prin reforme radicale, adânci, care să mulţănaească în totul drepturile masselor populare, cari s’au jertfit pentru mărirea şi gloria ţării. Ele trebue să aibă aşadar şi cuvântul, prin conducătorii lor adevăraţi, la governarea ţării. Numai astfel România Mare va putea sta neclintită in vâltoarea uriaşă a ciocnirilor atâtor interesa contrarii ale popoarelor. Impartial. Teatrul Apollo Deşi unii ne contestă — din rea credinţă — orice merit In chestiunea reintrărei Statului in posesiunea teatrului Apollo — azi Teatrul naţional — tot noi suntem şi astăzi cei dintâi cari intervenim in publicitate ca să nu se facă şi din această proprietate un joc de interes particular. Ne facem o datorie de a interveni Înainte ca să se facă o nedreptate nouă Statului şi înainte ca, din această chestiune să profite unii oameni cari n’au ce căuta la Teatrul naţional — oricare ar fi fost mijlocul lor de-a «raage act. După ce publicul românesc a pus stăpânire pe teatru şi 11 dă In seama Statului, nimeni n’are drept asupra lui decât numai Statul. Teatrul Naţional (fost Apollo) esteroprietatea Statului român rebne să fim bine înţeleşi aeura acestui lucru. Na poste, aşa ar, ridica nici un fel de preteaiucît vre-un particular care ar fl cut coavecţiuni speciale ori cutrupă de teatru ssa ca aţi ilari. a! va dispune liber de acest şi va trebui să dispus astintereseie generale şi, în I, cele naţionale să fie ca mtisfăcutstem. Insă, pozitiv informaţi, In această chestiune se rireteatluni dîn partea clubuifriţirefl41 care ar avea un meat special cu trupa d-iul B otino. N’am voit s'o credem pat — dar când a fost concomitetul literar al teatrului ’otino, singurii cari aa refula parte au fost redactorii desemnaţi la acest comitet, rea acelei absenţe era recezenţa în jurui trupei a eli.Înfrăţirea cu ni se spune că acest club i pună mâna pe administratului Apollo, fiindcă ar fi 2Q angajament en trupa da Fotino şi ar avea drepturi ast! administrare. Nu vedem cum ar putea revendica — nu clubul Înfrăţirea dar însăşi trapa teatrală Miso Fotino — vreun drept asupra teatrului proprietate a Statului. Acest teatru va avea o administrare separată de particularii X. şi T. — fie trupă, fie club — şi deci nici vorbă nu poate fi de ţinerea in evidenţă a vreunui angajament făcut intre două particulari. Clubul „înfrăţirea* dacă are cevade revendicat, 6-0 facă faţă de dl Mişu Fotino dar nu poate acţiona împotriva teatralei Statului care n-are şi nici nu poate avea amestec cu vreun club de joc de cărţi !... Ca organ de opinie publică atragem atenţiunea dini prefect de judeţ şi ministrului de interne — ca şi ministrului cultelor şi si artelor — că în nici un caz braşovenii nu pot tolera ca an club de joc de cărţi să aibă vreao amestec la teatrul orăşenesc. Este o incompatibilitate morală între teatru şi clubul „Înfrăţirea*. Ministrul de interne să intervină aşadar pentru ca administrarea teatrului să fie bine organizată — dar să nu cedeze presiunilor (cari le cunoaştem bine de când cu intervenţia guvernului In instrucţia făcută de justiţie îa chestia tripodul „înfrăţirea*) — să nu cedeza influenţelor interesate cari urmăresc pricopsirea unora pe Spinarea noastră a tuturor! Vom revani, din nou ameninţat MM pentru Maramureş La 16 ianuarie va pleca U Praga cosaisiunea romiSaS penîtru închederea convenţiei comerciale dintre Cehoslovacia şi Romînia. Din această comisia fac parte ministrul plenipotenţiar la Praga Hiomn, directorul serviciului comercial Măreaţă, directorul vămilor Baetca, d-l Hilitodorescu din partea ministerului de industrie şi I. Manea din partea direcţiei generale a poştelor. Această comisie va avea să aducă hotărîri definitive şi în ce priveşte hotărârile ce le va aduce comisiana mxtă care se întruneşte la 17 Ianuarie la Sighetul Marmației pentru delimitarea granițelor dintre Cehoslovacia și Ilomânia. In chestiunea analfabetizmului Scrisoare deschisă d-lui I. G. Duca fost ministru al instructiunei §i dlui P. P. Negulescu actual ministru al instrucţiunei, Bucureşti. Nu mai Încape îndoială — chestiunea jsnalfabetismului, la noi» s ura din cele mai grave şi'/*® *“ ceia, trebue tratată cu toata a enţiones şi puterea de care suntem capabili. , „ „ In «ceartă ordine de idei, pana acum, s’a făcut prea puţin, cu toate că, ar fi trebuit şi, desigur» s'a r fi putut face mult mal mult...Şi — poate — d-1 I. G Duca UI conferinţa sa dela Universitatea L’berft — dacă ar fi voit să fie mai precis — ar fi putut zice „ Vechiul regat ca şi provinciile alipite sufăr lipsnii — *Asupritorii având aceleaşi prnii pentru menţinerea lor în întuneric. .* După cnceftint? mer. prin anul 1601, dl general Gr. Crăiniceanu, pe atunci, comandant *1 Rfg- 2 Geniu, din Focşeni, a lucrfit foarte stăruitor să înlăture analfabetizmul dela regimentul său. Pe stanei, sm putat constata, că cei mai mulţi, din cei ce posedau certificate de absolvire a cursului primar, nu mai ştiau scrie nici ceti — aceasta — din cauză că, dela eşirea d'n şcoală, nu mal exercitaseră. — în scurtă vreme soldaţii acestui regiment şi-au recâştigat cunoştinre. Câţiva ani mai târziu, cu ocazia Congresului general al Bîncilor Populare ţinut la Bacău, fiind de faţă şi d-l I. G. Duca, într’un cerc românisc, adunaţi în lumi mesei regretatului Radu C. Porumbaru- Letea, am atrat atenţia asupra rolului, preponderent, ce arscita poate avea în lupta pentru izgonirea analfabetismului din ţara românească. Tocmai, în anul 1914, i-a fost dat d lui I. G. Duca, să poată începe desfăşurarea unei activităţi mai generalizate la această direcţie. Să nădăjduim că întreruperea — provocată de ultimele evenimente — nu va însemna părăsirea idilei, ce trebue reîmbrăţişată — nu din motive, electorala, da partid — ci, pentru satisfacerea nevoei poporului român, ce trebue să fie cât mai bin® pregătit în lupta pentru viaţă. Armstel îi revine onoarea şi sarcina de a face şi această pregătire, dacă corpul cadru didactic — anuml acesta — a fost şi saşi este încă insuficient pentru lupta în contra analfabetismului. Armata — fiind considerată ca şcoală pregătitoare pentrru toate categoriile de luptâ — este, datoare să sjute, conlucrând, de acord, cu corpul didactic civil. Cu modul acesta — cei trei ani de serviciu militar vor fi cât mai complect şi mai bine întrebaiaţifiţi — se va obţine roade mai sigure şi mai imediate, prin folosirea cunoştinţeior căpătate, de acel c«, eşiad din armată, încep să-şi trăiască viaţa pe corupt propriu — putând şi ei, la rândul lor, contribui la lupta contra «nalfabdismului. Io acest cas — dat find şi faptul ca învăţfttorii, foşti ofiţeri ai război, n’au putut şi nu se poate sa fie admişi ca ofiţeri şi pentru timpul de pace — armata fiind lipsită de elementele doiatice necesare — se impune ca ofiţerii (militarii de carieră) să pot scadă, fără întârziere, Metodica şi Pedagogia, ce trebue să le servească la o mai lesnicioasă şi folositoare îndeplinire a fireştei — dar nouet — saroine. Dispărând analfabetismul din ţara românească — armata vă rămâne cu o sarcină ma puţin — termenul de serviciu militar se va putea reduce cu mult — Ţara va avea de suportat chetueii mult mai mici pentru susţinerea unei armate de aceiaş valoare numerică. — Aceasta fără a mai enutrier şi celelalte avantaju de curgă • toare. Ia vfderea satisfac rai acealei necesități — nu sg impune, o supraîncărcare a cheltueiUor budgetare — nu trebue de • cât bunăvoință, peotru ca intrgi* disponibilă să capete aceastâ ctiiitate rej zontbilâ, Imperioasă șl de extremă actualitate. Na msi îac»pe îndoială, ca dl general I. Rus:«na, ministrat de război — de cere depiedi, acum, rezolvarea chrsiuraei — va pr.ni aceecș bană-voință, pe care U o di o, in rezolvarea man hr chiunl în legătură cu armata. A 1:1 t ind, avem tot dreptul, să nădăjduim, că jmmata va reîncepe cât nui având, să contribue la lupţi contra analfabetismului din ţara românească. Dacă dl P. P. N^guîescu, ministrul instrucţiune!, ar binevoi să găsească timp — pentru cercetarea celor ce părinteli Ion Rafiroia din Poiana S&rstă, prin „G^z^ta Traumivrbiei* Nr. 263, din 22 Dec. 1920, face sub ticlul „O propunere repeptd* (Prea e nevoe de muita repetiţie.. ) — ar putea găsi la preoţime» românească, un binecunoscut şi patcraic sprijin in lupta contra ashlabetssmuluL Nu cred, sâ se găsească, un singur preot român, care ar refuza concursul său şi, In acest csz, ei ar putea adacga cadrului invâţătoresc încă 4000—5000 membrii, care să poată conlucra fără latârziere. Lipsa aa localuri, la mare parte, s-ar mai putea atenua, dacă la acelaş local, copii ar veni o serie dimineaţa şi o altă serie după amisză. Cu modul acesta, preoţimea ar putea da concurs şcoalei, fără ca să neglijeze Biserica, şi, frecvenţa şcoală ar fi iolesnufi, prin aceia, ca copii, venind la aceiaş şcoală, n-ar avea decât un singur drum laic, putând, astfel, veui ia şcoala şi de la depărtări mai măritoare. Apoi — învăţătorimea, în genaral, şi Preoţimes, in speciai—trebuind sâ se alcâtuiascâ dmn uupraoamcai — ce impune ca ele sâ fie reuaae din calea mocirloasa, in care cuat obligate să bălăcească, atât timp, cât trebue sâ mai ducâ 0 lspta suptemeaisrâ şi pentru menţinerea vieţel lor £D*msiîcc. Ţara tredea &a îngnja«t*ca da invâţâtorixse şi preoplac, cel puţin, tot atât, cat îngrijeşte de soana reangajaţilor instructori militari, cărora, după un anumit termen, legal, le serveşte o pensie şi le asîgurâ posibilititea să devină gospodari cu cuprindere — dupâ ce,". la tot timpul serviciului ier activ, Ţara l-a hrănit şi i-a îmbrăcat. Trebue să nu amintim câ » Blamarin, în urma unUi război victorios, noresindu-sa tnvăţatorimei germani — adunată in congres — ti s-a spus „ Învăţătoruptu, gernumu se aaiortsi# fiinţa germand*. Lâud aşa de intre şi înaiţător este rolul iavaţâtorunei şi pr*oţijiiei (a căror roi poate fi «ocolit, ne-itoia, incepâîor) nici un sacrificiu na poate fi prea mare pentru busti ut rea iur cat uut in raport ca roiul ce au. Şi atunci ei na vor mai lipsi», na vor mai pâ- | iăii apostolatul... Vor putea sâ fie la iaâltuaea misiunii ror, urmând preganrea lor, sperata, pentru satisfacerea intereselor națonare. Lipsa de mijioace materiale nu mai poate fi invocată ae condocatori ...căci, este aDadiat imposibil, ca îrur’o gospodărie „unde tofl lucrează'1' sa nu poată trai iuți acel cmn contribuesc cu munca lor producătoare acolo... Acum, în această chestiune, de data aceasta, d-1 P. P. Neguiascu, In calitate da miutâtru ai instractume, are a şi spună cuvântul. Dala D-sa se aştesptâ cuvântul mântuitor ! .. Copiiaşii României — doritori de iumruâ — către d-l P. P. Negolescu îşi îndreaptă privirile ror rătăcit»... Cacfalău (Brașov), 7 Ian. 1921. leg. V. I. Gheorghiu. O lămurire tn chestia clubului „înfrăţirea*. Sunetem ca *8 mitem ecnate ziarul DOifin, rigulat. ro 4 pagini. N’o putem ?n::ă face din lipsă de hârtie. D'n această pricină am amânst şi publicarea ordocanţei definitive a judecătoriîoi de instrucţie Colfesen în rhcaliunea triponlni „înfrăţirea”. Nu vroiam tă răpim, d la cele două psg'nî zilnice, un eoaţln cu repeţirea acuzaţiilor dovedite îrepotrivjî acestui club. O vom face totuş! — şi dacâ nu o putem publica ’ntr’un supliment — vom da zilnic câte e parte din această ordonanţă comunicată as- ISzl părţilor. Pentru lămurirea cititorilor spuneni că, în urma intervenţlartllor sa* puse o nouă Instrucţiune s’a făcut şi s’a oprit orice ' urmărire judecătorească. Noi totuş! nu putem fl oprîţi d?-R arăta opiniei onbîfce cofcztstărHe obiective sie justiţiei -n prim» fază. — ?!, deşi constatăm că în cea mai mare parte ele repetă ancheta personală făcută de noi, le publicăm pentru a pune capăt infamiei din partea unora ce ne aruncă nouă bânuiala de a fi făcut fiindcă sm fi interesaţi. Numai un ceer abject poate născoci o ast-fel de bănuială — când bine ştiut este atitudinea demnă ce-am avut chiar când s’a încercat unele mijloace, prin justiţie, de intimidare. într’adevăr redactorul nostru care sî a luat răspunderea articolelor a fost chemat în instrucţie judecătorească sub rcazî că a publicat acte oficiale oftite. Bine înţeles că lucrul n’s dus la «îmic fiindcă inatrucţi» s’a încheiat cu zero ca rezultat. Nu ne-am temut de nimic şi nici nu ne temem. N’am publicat ordonanţa, tocmai ca sâ se risipească abarii de ne mintea unora şi ca s’o putem f»*ce la linişte şi ■cu destul spaţiu. Provocaţi însă de continuu scandal şî de bârfelile ia intdigests ale câtorva gură cască — cari îşi ştiu meseria bine — o facem cât de curând. Sperăm să dăm, în această chestie, un întreg supliment. Puţină răbdare decit Politica Mentalitatea medievală a guvernului Averescu se vădeşte prin toate acţiunile sale. Gestul ministrului de instrucţiune care a concediat trei din cei mai muncitori şi pricepuţi funcţionari ai resortului de Cutie din Cluj •— fiindcă, în afară de serviciul lor, au semnat o telegramă de aderare către învăţatul N. Iorga, ca o protestare împotriva felului josnic cum a fost tratat în Cameră, din partea unor politicieni — ne arată în toată plinătatea ei această mentalitate. Guvernul vrea să aibă în funcţionarii lui, fie chiar profesori, slugi nu oameni cu liberă gândire. Împotriva acestei mentalităţi Ardealul întreg va şti protesta şi rezista. • Buletinul de «zi ăl liberalilor: guvernul n’a căzut. Cer sanin, «pare strălucitor — în sufletele lor însă ploaie şi mohoreală. « Deşi avem la guvern, aproape de un an, regimul ordinel, •îdstei şi al respectului de lege (cum se lăuda în opoziţie Liga poporului averescan) iată ce constata corespondentul ziarului englez „Daily Mail“ despre corupţia de la noi: „Orice autoritate, orice om poate fi cumpărat cU bani în aceattă ţară... Orice fel de dispoziţiuni ale guvernului, sunt în primul rând un izvor nesecat de bacşişuri pentru funcţionari !“ Ce zice dl ministru de Interne ? Imp. Simhulinsky la București Primul rabpistru bulgar se întoarce de la Sinaia ca să ia parte la banchetul oferit de dl Derassi, secretar general al ministerului de externe, fost ministru român la Sofia. (Telegr.) Răzbunare avereseană Trei funcţionari înalţi ai Secretariatului general din Cluj au fost concediaţi din posturile lor: d-sii Gavril Precup directorul învăţământului secundar, Ion Marclu directorul învăţămâtului primei şi normei şi Aurel Ciortea de la învăţământul profesional Motivat? Fiindcă aceşti tei ardeleni, cari de la întregirea ţării noastre au mansit cinslit şi cu minte pe terenul învăţământului, au îndrăznit să-şi mănifostizî sentimentele lor curate şi cinstite faţă de d-l N. Iorga, atunci când acest dascăl şi savant al neamului a fost terorizat în parlament de unul din oamenii guvernului d-s azi, au iscălit adecă protertul Ciciului împotriva atenticaki politic îndreptat de către cinicii guvernului împotriva acelui bărbat, care nu numai îa tîmpul maniei roommte aie Uair’l și ca mult înainte de aceasta «stăruise și depusese o muncă da titsu pentru înfăptuirea sxastal mare ideal al manaului. Dreptul da exprimare a sentimentelor curate şi de recunoştinţă faţă de bărbaţii mari şi meritaţi ai ns&mukh, a ajuns aşadar un monopol în mânile actualului guvern, la faţa căruia tot ce nu e avorescaa e pecalicit cu pecetea anarhismului şi a bolşevismului. După cum se spunea şi în adresa de protestare, acest protest se făcuse fu afară de ori-ce intenţie politică, căci el nu era decât labucuriea de revoltă care nu mal poate fi stăpânită atunci când cinstea e atât de crunt pălmuită tocmai de către cei chemaţi să o apere şi să i slujească ei. Cu toate acestea guverna! d-lui ginerii a ţinut de blne să i dea un timbru politic, pentru ca al tfel să-şi Înfigă fi aici nofisieie gh’are ds distrugeri a sentim;stelor curata şi cinstite. Şi’a telul acesta învă* ţământul Ardealului trebuie să lipsească de cunoştinţele şi experienţa celor trei bărbaţi, care au dat dovadă de înţelegerea deplină a tuturor problemelor şi chestiunilor împreunate cu misiunea lor de îndrumători pe terenul înâţământului în Ardeal. Ei n-au făcut politică, dar în schimb a făcut guvernul pentru ca în locul lor, învăţământul Ardealului să se procopsească cu câteva tiguri alese după placaj şi gustul celor cari au rezumat întreaga politică a ţării româneşti în cuvintele : flae şi spânzură“. Vom reveal ! Şcoala din Bran şcoală rurală?! Ni se spune: la contoreaîele din Cluj ţinute în zilele de 26, 27, 28 şi 29 Dec. s. tr. s’a hotărât, cu ştoaîeîe din concinele, cari sub Unguri au fost clasata în cl. ViI să fie rurale, iar celelalte urbane. Fiindl Branul împărţit în cl. Vil urmează ca şi şcoala de aici să fie rurală. Contra acestei clasări protestăm cu toată energia. Şcoala din centrul Bravulul ţine în prezent locul şcoalei capitale, din care au ieşit atâţi bărbaţi învăţaţi, cari aici şi-au pus baza cunoştinţelor primare ale învăţământului. Fiind şcoala de aici clasată de rurală, în viitor copiii, cari au terminat clasa IV primari, nu vor fi primiţi in şcoalele secundare, ci mii intâlui vor trebui să urmeze într’o şcoală urbană, prin care fost mulţi copii talentaţi loe vor schtrsge dela continuarea studiilor. Cerem, ca această şcoală să fie considerată de urbană, iar întru cât nu ni se va asculta dorinţa noastră, să se desfiinţeze, pentru că ca şcoală rurală nu are nici un