Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-01-13 / nr. 9

il al 84-lea n-l 0 Censor: P. Petrie Numărul SO bani Bucureşti, Teatrul Regina Maria Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, Teatrul Regina Maria imjimi* Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de or® , fost în stare si susţină singuri statul, (Istoria Transilvaniei). G*. BAKr] iată la 1838 de George Bariţiu edacţia­­ APARE SEARA IN FIECARE ZI DE Redactori-şefi B'^msor Ion Clopoţel Secretar da redacţia : Victor Bran*, ace Virginiu St. Iosif Redactor responsabil: lor Brotea 13 Ianuarie 1921 v%­­5* %’ T '..aţi-w şi abonamente la ' şS­ din ţară după tan ABONAk Trei 'toni Soae Un an Lei 80 Lei tk Lei 120 Pentru etrem­ătate abonamentul muons TELEFON, BRAŞOV, m public'tata iistraţia ­astea cea bună Am publicat ştirea, ce ne vine pe cale particulară, rS pentru la primăvară ne rezervă o înHumă ac­­ţiune de organizare politică demo* eretică în Ardeal/ F*ță de acţiune* partidului li­beral, care crede că poate profita de preocupările încordate ale par­tidelor democratice* ce urmăreac, la Bucureşti, de­sprespe un acop auperior politicJăaând deocamdată pe al doilea plan propaganda de fiecare zi in rândurile maaselor,— vom avea aşadar o acţiune largă de propagandă în maase cu acop al se strângă în jurul actator par­tide toate elementele aerioane şi hotărtte la muncă. Partidul naţional, tare pe tra­diţia lui democratică şi pe princi­piile călăuzitoare ale programului lui de azi, n’a crezut că e bine lă’fl fărmlţrze sforţările in ac­ţiuni locale ci­ impreună cu cele­lalte partide democratice din ve­chiul regat, a pus bazele unei în­ţelegeri durabile care să ducă la ■nirea intr’cn mare şi puternic partid, sub cutele ateagului căruia să cheme massele ţărăneşti, mun­citorimea şî intelictualiî la luptă. Totul nu este astăzi decât ches­tiune de oportunitate pentru Înfăp­tuirea acestui partid — după cum a spus-o hotarît, dl VaidaVoevod In interviewul ce ne-a acordat. Aşadar este nume! chestiune de tactică. Opera mare a arm­onizăre! curentelor şi a fixărei programului S’a făcut. Pentru ori­ce cetăţean care vrea binele Patrieî, această solidaritate între partidele democratice e o mare nădejde. In aşteptarea Infăp­­tuirei mirelui partid, energiile a­­devărat cinstit democratice, înre­gimentate sau nu, se pregătesc de luptă. Iar când se va porni lupta, nu va mai putea resista nici unul dintre partidele oligarhice cari cântă acum să-şi dubleze sforţările pentru păstrarea privilegiilor tre­cutului. Anunţarea acţiunei de propa­­gindă în Ardeal, Bucovina el Ba­­ambia pentru strârig­rea rându­­riior democraţiei româneşti — este vestea plăcută acestor energii cari aşteaptă încrezători, semnalul. Partidul naţional din Ardeal, al cărui trecut de luptă naţional-de­­mocrată este o rbiziste de viitor, nu poate fi decât în fruntea aces­tei aduna­­cere va lămuri definitiv situat?a de azi, de care vor să pro­fite încă partidele oligarhice. In satele şi oraşele noastre, unde­­ există orre­care dezorientare din­­ pricina agitaţiunilor demagogice f aie «poeţilor psrt delor vechi, vor­­ coborî oamenii cinate) şi al drep- Mţei, luptători cei neînfricaţi al 'căror trecut este chezăşie pentru faptele lor ce vor împlini în viitor. Vestea aressta va fi cu atât mai bine primită de mareele ţărăneşti şi muncitoreşti cu cât văd că, ru­­pându-se unii conducători ai lor prin alipirea de partidele ce ele nu pot suferi­­ o îngrijitoare teamă şi neîncrederea începuse să-şi facă joc în sufletele lor. Nu trebuie să-şi piardă nimeni speranţa. Adevăraţii conducător al poporului, majoritatea preoţilor şi învăţătorilor, nu vor tăia forma fără păstor ci aşteaptă încreză­tori cuvântul de ordine pentru lupta mare care să «ducă în frun­tea ţării pe oamenii politici cari vrosse cu toată hotărîrea şi vor face reorganizarea ţărei prin re­forme radicale, adânci, care să mulţănaească în totul drepturile masselor populare, cari s’au jertfit pentru mărirea şi gloria ţării. Ele trebue să aibă aşadar şi cuvân­tul, prin conducătorii lor adevă­raţi, la governarea ţării. Numai astfel România Mare va putea sta neclintită in vâltoarea uriaşă a ciocnirilor atâtor interesa contrarii ale popoarelor. Impartial. Teatrul Apollo Deşi unii ne contestă — din rea credinţă — orice merit In ches­tiunea reintrărei Statului in pose­­siunea teatrului Apollo — azi Tea­trul naţional — tot noi suntem şi astăzi cei dintâi cari intervenim in publicitate ca să nu se facă şi din această proprietate un joc de inte­res particular. Ne facem o datorie de a inter­veni Înainte ca să se facă o ne­dreptate nouă Statului şi înainte ca, din această chestiune să pro­fite unii oameni cari n’au ce căuta la Teatrul naţional —­ ori­care ar fi fost mijlocul lor de-a «raage act. După ce publicul românesc a pus stăpânire pe teatru şi 11 dă In seama Statului, nimeni n’are drept asupra lui decât numai Statul. Tea­trul Naţional (fost Apollo) este­roprietate­a Statului român rebne să fim bine înţeleşi aeu­­ra acestui lucru. Na poste, aşa ar, ridica nici un fel de pretea­­iucît vre-un particular care ar fl cut coavecţiuni speciale ori cu­­trupă de teatru ssa ca aţi ilari. a! va dispune liber de acest şi va trebui să dispus ast­­intereseie generale şi, în I, cele naţionale să fie ca mtisfăcuts­­tem. Insă, pozitiv informaţi, In această chestiune se ri­­reteatluni dîn partea clubu­­ifriţirefl41 care ar avea un meat special cu trupa d-iul B otino. N’am voit s'o credem pat — dar când a fost con­­comitetul literar al teatrului ’otino, singurii cari aa refu­la parte au fost redactorii desemnaţi la acest comitet, rea acelei absenţe era rec­­ezenţa în jurui trupei a eli­­.Înfrăţirea c­­u ni se spune că acest club i pună mâna pe administra­tului Apollo, fiindcă ar fi 2Q angajament en trupa da Fotino şi ar avea drepturi ast! administrare. Nu vedem cum ar putea reven­dica — nu clubul Înfrăţirea dar­­ însăşi trapa teatrală Miso Fotino — vre­un drept asupra teatrului proprietate a Statului. Acest tea­tru va avea o administrare sepa­rată de particularii X. şi T. — fie trupă, fie club — şi deci nici vor­bă nu poate fi de ţinerea in evi­denţă a vre­unui angajament fă­cut intre două particulari. Clubul „înfrăţirea* dacă are ceva­­de re­vendicat, 6-0 facă faţă de dl Mişu Fotino dar nu poate acţiona îm­potriva teatralei Statului care n-are şi nici nu poate avea a­­mestec cu vre­un club de joc de cărţi !... Ca organ de opinie publică a­­tragem atenţiunea dini prefect de judeţ şi ministrului de interne — ca şi ministrului cultelor şi si ar­telor — că în nici un caz braşo­venii nu pot tolera ca an club de joc de cărţi să aibă vre­ao ames­tec la teatrul orăşenesc. Este o incompatibilitate morală între tea­tru şi clubul „Înfrăţirea*. Ministrul de interne să intervină aşadar pentru ca administrarea teatrului să fie bine organizată — dar să nu cedeze presiunilor (cari le cunoaştem bine de când cu in­tervenţia guvernului In instrucţia făcută de justiţie îa chestia tri­podul „înfrăţirea*) — să nu ce­­deza influenţelor interesate cari urmăresc pricopsirea unora pe Spinarea noastră a tuturor! Vom re­vani, din nou ameninţat MM pentru Maramureş La 16 ianuarie va pleca U Praga cosaisiunea romiSaS penîtru înche­­derea convenţiei comerciale dintre Cehoslovacia şi Romînia. Din a­­ceastă comisia fac parte ministrul plenipotenţiar la Praga Hiomn, di­rectorul serviciului comercial Mă­reaţă, directorul vămilor Baetca, d-l Hi­litodorescu din partea mi­nisterului de industrie şi I. Manea din partea direcţiei generale a poş­telor. Această comisie va avea să aducă hotărîri definitive şi în ce priveşte hotărârile ce le va aduce comisiana mxtă care se întru­neşte la 17 Ianuarie la Sighetul­ Marmației pentru delimitarea gra­nițelor dintre Cehoslovacia și Ilo­­mânia. In chestiunea analfabetizmului Scrisoare deschisă d-lui I. G. Duca fost ministru al instruct­iunei §i dlui P. P. Negulescu actual minis­tru al instrucţiunei, Bucureşti. Nu mai Încape îndoială — ches­tiunea jsnalfabetismului, la noi» s ura din cele mai grave şi'/*® *“ ceia, trebue tratată cu toata a en­­ţiones şi puterea de care suntem capabili. , „ „ In «ceartă ordine de idei, pana acum, s’a făcut prea puţin, cu toate că, ar fi trebuit şi, desigur» s'a r fi putut face mult mal mult...­­Şi — poate — d-1 I. G Duca UI conferinţa sa dela Universitatea L’berft — dacă ar fi voit să fie mai precis — ar fi putut zice „ Ve­chiul regat ca şi provinciile alipite sufăr lipsnii — *Asupritorii având aceleaşi prnii pentru men­ţinerea lor în întuneric. .* După cnceftint? mer. prin anul 1601, d­l general Gr. Crăiniceanu, pe atunci, comandant *1 Rfg- 2 Geniu, din Focşeni, a lucrfit foarte stăruitor să înlăture analfabetizmul dela regimentul său. Pe stanei, sm putat constata, că cei mai mulţi, din cei­ ce posedau certificate de absolvire a cursului primar, nu mai ştiau scrie nici ceti — aceasta — din cauză că, dela eşirea d'n şcoală, nu mal exercitaseră. — în scurtă vreme soldaţii acestui regi­ment şi-au recâştigat cunoştinre. Câţiva ani mai târziu, cu ocazia Congresului general al Bîncilor Po­pulare ţinut la Bacău­, fiind de faţă şi d-l I. G. Duca, într’un cerc ro­mânisc, adunaţi în lumi mesei re­­gretatului Radu C. Porumbaru- Letea, am atrat atenţia asupra ro­lu­lui, preponderent, ce arscita poate avea în lupta pentru izgo­nirea analfabetismului din ţara ro­mânească. Tocmai, în anul 1914, i-a fost dat d lui I. G. Duca, să poată în­cepe desfăşurarea unei activităţi mai generalizate la această direc­ţie. Să nădăjduim că întreruperea — provocată de ultimele eveni­mente — nu va însemna părăsirea idilei, ce trebue reîmbrăţişată — nu din motive, electorala, da par­tid — ci, pentru satisfacerea ne­­voei poporului român, ce trebue să fie cât mai bin® pregătit în lupta pentru viaţă. Armstel îi revine onoarea şi sarcina de a face şi această pre­gătire, dacă corpul cadru didactic — anuml acesta — a fost şi saşi este încă insuficient pentru lupta în contra analfabetismului. Armata — fiind considerată ca şcoală pre­gătitoare pentrru toate categoriile de luptâ — este, datoare să sjute, conlucrând, de acord, cu corpul didactic civil. Cu modul acesta — cei trei ani de serviciu militar vor fi cât mai complect şi mai bine întrebaiaţifiţi — se va obţine roade mai sigure şi mai imediate, prin folosirea cunoştinţeior căpătate, de acel­ c«, eşiad din armată, încep să-şi trăiască viaţa pe corupt pro­priu — putând şi ei, la rândul lor, contribui la lupta contra «nalfa­­bdismului. Io acest cas — dat f­ind şi faptul ca învăţfttorii, foşti ofiţeri ai război, n’au putut şi nu se poate sa fie admişi ca ofiţeri şi pentru timpul de pace —­ armata f­iind lipsită de elementele d­o­ia­­ti­ce necesare — se impune ca ofi­ţerii (militarii de carieră) să pot scadă, fără întârziere, Metodica şi Pedagogia, ce trebue să le ser­vească la o mai lesnicioasă şi fo­lositoare îndeplinire a fireştei — dar nouet — saroine. Dispărând analfabetismul din ţara românească — armata vă ră­mâne cu o sarcină m­a puţin — termenul de ser­viciu militar se va putea reduce cu mult — Ţara va avea de suportat chetueii mult mai mici pentru susţinerea unei armate de aceiaş valoare nume­rică. — Aceasta fără a mai enu­­trier­ şi celelalte avantaju­ de curgă • toa­re. Ia vfderea satisfac­ rai acealei necesități — nu sg impune, o su­praîncărcare a cheltueiUor budge­­tare — nu trebue de • cât bună­voință, peotru ca intrgi* disponi­bilă să capete aceastâ ctiiitate rej zontbilâ, Imperioasă șl de extremă actualitate. Na msi îac»pe îndoială, ca dl general I. Rus:«na, minis­­trat de război — de cere depiedi, acum, rezolvarea chrsiu­raei — va pr.ni aceecș bană-voință, pe care U o di­ o, in rezolvarea man hr ch­­iunl în legătură cu armata. A 1:1 t ind, avem tot dreptul, să nădăjduim, că jmmata va reîncepe cât nui având, să contribue la lupţi contra analfabetismului din ţara rom­ânească. Dacă dl P. P. N^guîescu, mi­nistrul instrucţiune!, ar binevoi să găsească timp — pentru cerceta­rea celor ce părinteli Ion Rafiroia din Poiana S&rstă, prin „G^z^ta Traum­ivrb­iei* Nr. 263, din 22 Dec. 1920, face sub ticlul „O pro­punere repeptd* (Prea e nevoe de muita repetiţie.. ) — ar putea găsi la preoţime» românească, un bine­cunoscut şi patcraic sprijin in lupta contra ash­labetssmuluL Nu cred, sâ se găsească, un singur preot român, care ar refuza con­cursul său şi, In acest csz, ei ar pu­tea adacga cadrului invâţătoresc încă 4000—5000 membrii, care să poată conlucra fără latârziere. Lipsa aa localuri, la mare parte, s-ar mai putea atenua, dacă la acelaş local, copii ar veni o serie dimineaţa şi o altă serie după a­­misză. Cu modul acesta, preoţim­ea ar putea d­a concurs şcoalei, fără ca să neglijeze Biserica, şi, frec­venţa şcoală ar fi iolesnufi, prin aceia, ca copii, venind la aceiaş şcoală, n-ar avea decât un singur drum­­ laic, putând, astfel, veui ia şcoala şi de la depărtări mai măritoare. Apoi — învăţători­mea, în gena­­ral, şi Preoţimes, in speciai—tre­buind sâ se alcâtuiascâ dmn uupra­­oamcai — ce impune ca ele sâ fie reuaae din calea mocirloasa, in care cuat obligate să bălăcească, atât tim­p, cât trebue sâ mai ducâ 0 lspta suptemeaisrâ şi pentru menţinerea vieţel lor £D*msiîcc. Ţara tredea &a îngnja«t*ca da in­­vâţâtorixse şi preoplac, cel puţin, tot atât, cat îngrijeşte de soana reangajaţilor instructori militari, cărora, după un anumit termen, legal, le serveşte o pensie şi le asîgurâ posibilititea să devină gos­­podari cu cuprindere — dupâ ce,". la tot timpul serviciului ier activ, Ţara l-a hrănit şi i-a îmbrăcat. Trebue să nu amintim câ » B­la­ma­rin, în urma unUi război vic­torios, noresindu-sa tnvăţatorimei germani — adunată in congres — ti s-a spus „ Învăţătoruptu, ger­­num­u se aaiortsi# f­iinţa ger­­m­and*. Lâud aşa de intre şi înaiţător este rolul iavaţâtorunei şi pr*oţi­­jiiei (a căror roi poate fi «ocolit, ne-itoia, in­cepâîor) nici un sa­crificiu na poate fi prea mare pentru bus­ti ut rea iur cat uut in r­­­aport ca roiul ce au. Şi atunci e­i na vor mai lipsi­», na vor mai pâ- | iăii apostolatul... Vor putea sâ fie la iaâltuaea misiunii ror, urmând preganrea lor, sperata, pentru sa­­tisfacerea intereselor națonare. Lipsa de mijioace materiale nu mai poate fi invocată ae condoca­­tori ...căci, este aDadiat imposibil, ca îrur’o gospodărie „unde tofl lu­crează'1' sa nu poată trai iuți acel cmn contribuesc cu munca lor pro­ducătoare acolo... Acum, în această chestiune, de data aceasta, d-1 P. P. Neguiascu, In calitate da miutâtru ai instrac­­tume­, are a şi spună cuvântul. Dala D-sa se aştesptâ cuvântul mântuitor ! .. Copiiaşii României — doritori de iumruâ — către d-l P. P. Nego­­lescu îşi îndreaptă privirile ror ră­tăcit»... Cacfalău (Brașov), 7 Ian. 1921. leg. V. I. Gheorghiu. O lămurire tn chestia clubului „înfrăţirea*. Sunetem ca *8 mitem ecnate zia­rul DOifin, rigulat. ro 4 pagini. N’o putem ?n::ă face din lipsă de hârtie. D'n această pricină am amânst şi publicarea ordocanţei definitive a judecătoriîoi de instrucţie Col­­fesen în rhcaliunea triponlni „în­frăţirea”. Nu vroiam tă răpim, d la cele două psg'nî zilnice, un eoa­­ţln cu repeţirea acuzaţiilor dove­dite îrepotrivjî acestui club. O vom face totuş! — şi dacâ nu o pu­tem publica ’ntr’un supliment — vom da zilnic câte e parte din­­ această ordonanţă comunicată as- ISzl părţilor. Pentru lămurirea cititorilor spu­neni că, în urma intervenţlartllor sa* puse o nouă Instrucţiune s’a făcut şi s’a oprit ori­ce ' urmărire judecătorească. Noi totuş! nu pu­tem fl oprîţi d?-R arăta opiniei onbîfce cofcztstărHe obiective sie justiţiei -n prim» fază. — ?!, deşi constatăm că în cea mai mare parte ele repetă ancheta personală făcută de noi, le publicăm pentru a pune capăt infamiei din partea unora ce ne­ aruncă nouă bânuiala de a fi făcut fiind­că sm fi inte­resaţi. Numai un ceer abject poate născoci o ast-fel de bănuială — când bine ştiut este atitudinea demnă ce-am avut chiar când s’a încercat unele mijloace, prin jus­tiţie, de intimidare. într’adevăr re­dactorul nostru care sî a luat răs­­punderea articolelor a fost chemat în instrucţie judecătorească sub rcazî că a publicat acte oficiale oftite. Bine înţeles că lucrul n’s dus la «îm­ic fiind­că inatrucţi» s’a încheiat cu zero ca rezultat. Nu ne-am temut de nimic şi nici nu­ ne temem. N’am publicat ordonanţa, tocmai ca sâ se risi­pească abarii de ne mintea unora şi ca s’o putem f»*ce la linişte şi ■cu destul spaţiu. Provocaţi însă de continuu scandal şî de bârfelile ia intd­igests ale câtor­va gură cască — cari îşi ştiu meseria bine — o facem cât de curând. Spe­răm să dăm, în această chestie, un întreg supliment. Puţină răbdare decit Politica Mentalitatea medievală a guvernului Aver­escu se vă­deşte prin toate acţiunile sale. Gestul ministrului de instruc­ţiune care a concediat trei din cei mai muncitori şi pri­cepuţi funcţionari ai resortu­lui de Cutie din Cluj •— fiind­că, în afară de serviciul lor, au semnat o telegramă de a­­derare către învăţatul N. Iorga, ca o protestare împo­triva felului josnic cum a fost tratat în Cameră, din partea unor politicieni — ne arată în toată plinătatea ei această mentalitate. Guvernul vrea să aibă în funcţionarii lui, fie chiar profesori, slugi nu oa­meni cu liberă gândire. Împotriva acestei mentali­tăţi Ardealul întreg va şti protesta şi rezista. • Buletinul de «zi ăl liberalilor: guvernul n’a căzut. Cer sanin, «pare strălucitor — în sufletele lor însă ploaie şi mohoreală. « Deşi avem la guvern, aproape de un an, regimul ordinel, •îds­­tei şi al respectului de lege (cum se lăuda în opoziţie Liga poporului averescan) iată ce cons­tata corespondentul ziarului en­glez „Daily Mail“ despre corupţia de la noi: „Ori­ce autoritate, ori­ce om poate fi cumpărat cU bani în aceattă ţară... Ori­ce fel de dispoziţiuni ale guvernului, sunt în primul rând un izvor nesecat de bacşişuri pentru funcţionari !“ Ce zice dl ministru de Interne ? Imp. Simhulinsky la București Primul rabpistru bulgar se în­toarce de la Sinaia ca să ia parte la banchetul oferit de dl Derassi, secretar general al ministerului de externe, fost ministru român la Sofia.­­ (Telegr.) Răzbunare avereseană Trei funcţionari înalţi ai Secre­­tariatului general din Cluj au fost concediaţi din posturile lor: d-sii Gavril Precup direc­torul învăţă­mântului secundar, Ion Marclu di­rectorul învăţămâtului primei şi norm­ei şi Aurel Ciortea de la în­văţământul profesional Motivat? Fiindcă aceşti t­ei ardeleni, cari de la întregirea ţării noastre au mansit cinslit şi cu minte pe te­renul învăţământului, au îndrăznit să-şi mănifostizî sentimentele lor curate şi cinstite faţă de d-l N. Iorga, atunci când acest dascăl şi savant al neamului a fost terorizat în parlament de unu­l din oamenii guvernului d-s azi, au iscălit adecă protertul Ciciului împotriva aten­­ticak­i politic îndreptat de către cinicii guvernului împotriva acelui bărbat, care nu numai îa tîmpul maniei roommte aie Uair’l și ca mult înainte de aceasta «stăruise și depusese o muncă da titsu pen­­tru înfăptuirea sxastal mare ideal al manaului. Dr­e­ptul da exprimare a sentimentelor curate şi de recu­noştinţă faţă de bărbaţii mari şi meritaţi ai ns&mukh, a ajuns aşa­­dar­ un monopol în mânile actu­alului guvern, la faţa căruia tot ce nu e avorescaa e pecalicit cu pecetea anarhismului şi a bolşe­vismului. După cum se spunea şi în adresa de protestare, acest protest se fă­cuse fu afară de ori-ce intenţie politică, căci el nu era decât la­­bucuriea de revoltă care nu mal poate fi stăpânită atunci când cinstea e atât de crunt pălmuită tocmai de către cei chemaţi să o apere şi să i slujească ei. Cu toate acestea guverna! d-lui ginerii a ţinut de blne să i dea un timbru politic, pentru ca al t­fel să-şi În­figă fi aici nofisieie gh’are ds distrugeri a sentim;stelor curata şi cinstite. Şi’a telul acesta în­vă* ţământul Ardealului trebuie să lipsească de cunoştinţele şi expe­rienţa celor trei bărbaţi, care au dat dovadă de înţelegerea deplină a tuturor problemelor şi chestiunilor împreunate cu misiunea lor de în­drumători pe terenul în­âţămân­­tului în Ardeal. Ei n-au făcut politică, dar în schimb a făcut guvernul pentru ca în locul lor, învăţământul Ar­dealului să se procopsească cu câte­va tiguri alese după placaj şi gustul celor cari au rezumat în­treaga politică a ţării româneşti în cuvintele : flae şi spânzură“. Vom reveal ! Şcoala din Bran şcoală rurală?! Ni­ se spune: la contoreaîele din Cluj ţinute în zilele de 26, 27, 28 şi 29 Dec. s. tr. s’a hotărât, cu ştoaîeîe din concinele, cari sub Unguri au fost clasata în cl. ViI să fie rurale, iar celelalte urbane. Fiind­­l Branul împărţit în cl. Vil urmează ca şi şcoala de aici să fie rurală. Con­tra acestei clasări protestăm cu toată energia. Şcoala din centrul Bravulul ţine în prezent locul şcoa­­lei capitale, din care au ieşit atâţi bărbaţi învăţaţi, cari aici şi-au pus baza cunoştinţelor primare ale în­­văţământului. Fiind şcoala de aici clasată de rurală, în viitor copiii, cari au ter­minat clasa IV primari, nu vor fi primiţi in şcoalele secundare, ci mii intâlui vor trebui să urmeze într’o şcoală urbană, prin care fost mulţi copii talentaţi loe vor schtrsge dela continuarea stu­diilor. Cerem, ca această şcoală să fie considerată de urbană, iar întru cât nu ni se va asculta dorinţa noastră, să se desfiinţeze, pentru că ca şcoală rurală nu are nici un

Next