Gazeta Transilvaniei, 1937 (Anul 100, nr. 1-101)
1937-05-23 / nr. 39
SSDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA -HRAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5 — Telefon 226 — Abonament anual 200 lei Psatru streinătate 100 lei. X*ectru autorităţi, instituţii şi întreprinderi 500 lei Anunţuri, reclame, după tarif .O' & Anul al 100-lea Nr. 39;V ' ^J/NUMARUL 2 Lei Braşov Duminecă 23 Maiu 1937 Semnul electoral al FOSDâTA Li 1838 DJ GHEORGHE BARITID Apar© ia trai ori pe săptămână % scrierer^\ ităcredinja cSb, ^ , v.. \ yC"0.frontului Românesc* w „ertidului naţional-țărănesc cu {ara ht ză de progrem ^opoziţie, îa3tmaseza a fura bu^e, ... avutulgril î Mu!i se miră desigur şi nu prea ştiu ce inseeintă şi ce scop urmăreşte Săptămâna copilului. Poate chiar mulţi nu ştiu aici ce e Societatea „Principele Mircea*, atât de strâns legată de soariea copilaşilor. Ştiu însă toţi cât de importantă, cât de sifişti este problema creştere! şi a îngrijirii copiilor, întreaga civilizaţie a uneiări se poate recunoaşte după felul cum îşi îngrijeşte copiii. Cu mare regret trebue să mărturisim însă, că mortalitatea copiilor la noi a fost fostie mare, ajungând la 19.1o* Până acum nu demult, nimeni nu s’a gândit sa pura piedecă acestei nenorociri, până cârsd acum 16 ani M. 5. Regina Maria a înfiistet Societatea „Principele Mircea*. Pentru înfiinţarea ei, marea Patroana a luat pildă de la toate ţările civilizate, alegând ceea ce a fost mai bun, astfel că după 16 ani de activitete Societatea „Principele Mircea, a ajuns să aibă in toată ţara : 67 de dispensare, 1 leagăn de zi, 4 grădiniţe, 2 leagăne permanente, 1 azil de copii, 3 cantine, 2 case a copilului, 4 consultaţii pentru femei, o secii® dentară, 1 liceu sanitar şi 1 Institut de surori de ocrotire, 1 atelier. Ce a făcut la Braşov filiala Societăţii Aci la Braşov, dispensarul Societăţii din Strada Hircher Nr. 2 este vizitat anual de sute de copii, care sunt supuşi controlului medical, având fişe, în cer starea lor este exact notată, primind mereu ajutoare în medicamente, bonuri de lapte, gris, zahăr, untură de peşte, etc. spre deosebire de policlinica statului, care nu dă nici un ajutor şi nu are fişe. Casa copilului din str. Castelului 2, a depus în cei 3 ani de existenţă de asemenea o muncă foarte frumoasă. Rostul ei este de a fi un cămin copiilor, a căror părinţi sunt nevoiţi să meargă la muncă şi care astfel ar fi osândiţi să stea închişi în casă, lipsiţi de soare şi lumină, nesupraveghiaţi şi nemâncaţi. Aici copii între 3 şi 7 ani vin de dimineaţa, fac programul grădiniţii de stat, trec apoi în cantină, unde primesc o hrană sănătoasă, iar după ce s’au odihnit în sala de dormit, isprăvesc programul lor, fiind luaţi seara In primire da părinţii întorşi de la muncă. In timpul zilei au deci la dispoziţie odăi de foc, de odihnă, de mâncare şi băi. La prânz vin copiii săraci ai şcoalelor primare şi după ce au mâncat, stau la cămin făcându-şi reciile sub supravegherea unei Învăţătoare anume angajate. Ceea ce se face, e deocamdată un început In progremul Societăţii este luat : un institut de maternitate, un leagăn de zi şi o şcoală de îngrijitoare. Sâptâmâna copilului a fost Introdusă numai de un simplu mijloc de a atrage atenţia publiciţtei asupra operei singurei societăţi de ocrotre a copilului din ţară şi pentru a aduce aminte de existent atâtor fiinţe tinere şi plăpânde, care fără a-jutor ar pieri înghiţite de mizerie. Părinţi ! Nu uitaţi, văzând fericirea copilor voştri, de nenorocirea celorlalţi ! Daţi o perle mică din ceea ce aveţi, pentru ei. Va fi tot mai mare recunoştinţa şi mulţumirea lor şi bucuria tuturor, cari iubesc copilaşii A3 mânza, viitorul şi bogăţia unui neem. A B. Bogăţia neamului Ce este Săptămâna Copilului Exproprierea de la Tohanul vechi şi Zârneşti Am amintit cazul în numărul trecut al ziarului. Statul a expropriat între comunele Tohanul vechi şi Zârneşti din judeţul Braşov, un teren de 226,5627 H, pentru înfiinţarea unei mari industrii de apărare naţională, mic de zis. Totul bun, până aici. In faţa apărării naţionale ne plecăm şi răspundem cu toată însufleţirea, pe care faptul o inspiră unei inimi româneşti, iubitoare de ţară. Se petrec însă, din cauza miopiei sau nepriceperii autorităţilor statului, anomalii, cari sgândără tocmai sentimentul de cetăţean român al Românului Ţării Româneşti. Ca în cazul de fţă ! Terenul expropriat intre amintitele comune a fost răsplătit de stat cu următoarele preţuri : 1. Pământ arabil calitatea l-a: lei 25 000 ha. (lei 2,50 mp.) 2. Pământ arabil calitatea Il-a: lei 20.000 ha (lei 200 mp) 3. Fâneaţă: lei 15.000 ha. (lei 1,50 mp) 4. Pământ necultivabil pe deal: lei 6.250 ha. (lei 0,625 mp.) Subliniem un lucru : Expropriaţii de pământul lor şi recompensaţi pentru el de către stat, sunt Români. Adecă vlăstare ale neamului înfrăţit cu glia strămoşească. Şi tocmai acest fapt, explică calmul desăvârşit, cu care această populaţie a privit lucrurile pregătitoare de expropriere în interesul apărării naţionale. Cine nu cunoaşte însă decepţia celui ce se pomeneşte lovit tocmai în ceea ce ere şi ţine mai sfânt ?! Faţă de alte preţuri oferite de stat în cazuri similare, chiar faţă de proprietari, cam nu sunt Români de sânge, răsplata pământului luat de la ţăranii acestor comune româneşti, a fost mai mult decât o surpriză, o decepţie. Preţuri derizorii,oferite ca o milă pentru pământul Românului Înfrăţit cu glia ! Pentru a înţelege mai adânc durerea provocată de autorităţile statului în acest caz, trebue să amintim că vizatele comune suferau până acum de lipsă de pământ. Prin exproprierea făcută, a unui teritor atât de mare, e natural ca această suferinţă să fie sporită, iar preţul pământului să fie urcat în sarcina unei populaţii, căreia i s’a luat şi din puţinul ei avut. Se numeşte aceasta politică economică naţională ? Apărare naţională ? Da ! Dar această frumoasă şi patriotică menire nu trebue confundată cu prescurtarea nesocotită a unui neam, care cu suferinţele lui şi-a apărat şi-şi va apăra glia de pământ a lui, a ţării sale şi a neamului său ! Ori, la Tohan, durere, s-a petrecut contrarul. Preţurile de razori, oferite de stat pentru glia pământului românesc, înstrăinat cu forţa, strigă dureros de româneşte. Autorităţile chemate,— să pună urechea la pământ. Să asculte, să simtă și să judece durerea pământului românesc ! Altfel fac dovada inimii înstreinate de durerile, pe cari trebue să le simtă o inimă românească ! Nu ne am spus încă ultimul cuvânt ! Măria Sa Voevodul Mihai, venind dela Londra, a sosit joi d. a. la Bruxelles, unde a făcut o vizită Familiei regale belgiene. Luni Marele Voevod va sosi la Varșovia, fiind oaspele președintelui Poloniei Moscicki. lo. " Să trecem acum la politica externe, deşi în această materie toată lumea e specializată de când cu moda ca ea să se discute în stradă. Voi formula părerea mea, referindu-mă la Ionel Brătianu. Ia anul 1914, ni s’a deschis fruntaşilor ardeleni graniţa ca să venim la înmormântarea marelui Rege Carol I. Dar ni lea a făcut acest favor numai cu condiţia ca să încercăm să determinăm pe fruntaşii vieţii politice din România să intre în război, alături de Puterile Centrale. Ionel Brătianu, care era un om precaut şi discret, ne-a primit numai pe mine şi pe Aurel Vlad. I am spus : — Domnule Brătianu, să terminăm mai intâi partea oficială a misiunii noastre, pentru ca să putem vorbi apoi mailiniştit despre ale noastre. Sunteţi invitaţi de către diriguitorii menahiei habsburgice ca să mergeţi cu Puterile Centrele. Ce răspuns să le dăm la întoarcere ? Brătianu a tăcut un moment pe urmă a spus : — Tatăl meu a făcut politică cu Tripla Alianţă şi cu Puterile Centrale. Eu am urmat această politică. Politica externă poţi sa faci un timp de pace împotriva sentimentului public, dar război nu. Dacă Puterile Centrale doresc să mergem cu ele, să preleze astfel de stări, ca opinia publică românească să vroiască a merge cu ele . Pe urmă am vorbit de lucruri, cari nu mai erau oficiale şi nu mai interesau Puterile Centrale. Ei bine, de multe ori îmi pare rău de fondurile cari se cheltuesc cu telegrame, cu intervialuri şi cu atâtea acţiuni mai mult sau mai puţin diplomatice, căci este trudă inutilă. La o înţelegere se ajunge numai în mod natural şi raţional între state, pe baza comunităţii de interese. Dacă noi am fi la putere, aş face şi eu ca d. Titulescu sau ca d. Antonescu, poate nu cu elocvenţa primului, dar desigur cu modestia celui din urmă, şi astfel aş vorbi şi eu ceea ce trebuie, spre a nu cădea din rolul oficial. Căci una este sentimentul de om şi alta relaţia oficială. Nu mă interesează ce face băcanul sau negustorul acasă la el, ci mă mărginesc să cumpăr. Aceasta este relaţia dintre state. Acestea spuse, trebue să declar că sunt îngrijorat. Nu pentru „Frontul Românesc", ci pentru politica noastră externă. Prea este lipsită de curaj. Eu pot să fiu în relaţii cu atâţia oameni, fără ca vreunul din ei să fie îndreptăţit a se supăra. Pentru mine situaţia ideală este ca să ajungem în starea de a putea avea un pact ca Belgia. Dacă această declaraţie va împiedeca „Frontul Românesc“ ca să ajungă la putere, voi regreta. Dv. vă închipuiţi desigur că aţi eşit de subt influenţa de odinioară a catului rusesc şi austriac. Totuşi neamul românesc va trebui să urmeze fidel ideia de emancipare, aceasta pentru a ajunge la o politică exernă independentă, măcar într’o măsură ce Polonia şi ca Iugoslavia. (Aplauze). Se va zice poate că eu sunt un nedibaciu diplomat. Eu nu cred că diplomaţia constă în a minţi şi a tăcea eoeganice. Eu cred că este n % ‘«iul să spar, că încă tre emil I al Facultăţii m’am u duit suficient în vârhjul diplo* mejiel. Nu stfăr de acea boală valahă ca să mă intimidez de unul care vorbeşte mai bine decât m*ne franţuzeşte, ci re* curg la interpret dacă trebuie, tot aşa cum nu mă speriu de cineva cere este reprezentantul unui stat mare. în grea situație eram atunci când după o audere 15 la Regele Carol^ 1, apoi la Bătianu, trebuia să mă prezint în munții Apuseni, pentru acees un referat alegătorilor mei, apoi la Budapesta, în Camera, în Lne, apoi la paietul Belvedere din Viens, în fața moştenitorului corperei habsburgice. Cred că se cerea o şcoală mai dibace, pentru a face faţ ă unei asemenea situaţi decât aceea de a fi postarul şefului tău. (Aplauze). Pentru ce le spun toate acestea ? Pentru că acest rol l-am jucat în interesul cauzei naționale, fără a minji niciodată nimic, nici lui Carol I, nici {ăranilor din Munti Apuseni, nici la Budapesta şi nici la palatul Bdrederi, unde Francisc Ferdinand îmi zicea : — Domnule Valda, te duci la București ? — Nu ştiu alteţă imperială. — Dacă te duci, predă salutările mele omagiale regelui Carol I şi salutările mele lui Ionel Brătianu, care este impm foerte deştept. Cu aceeaşi sinceritate am reuşit la Londra în 2 săptămâni, ca să obin la conferinţa de pace, ceea ce nu a reuşit toată diplomaţia noastră oficiala. Am salvat valori de miliarde, am aranjat chestia minorităţilor, am reuşit să înlătur ancheta Internaţională în legătură cu retragerea armatelor române din Budapesta, căci ungurii cari ar fi trebuit să ne fie recunoscători că i-am salvat de comunism, ne-au reclamat, pentru fel de fel de chestiuni. Rezultatul acţiunii a fost că am reuşit să telegrafiez şi cifrat şi direct M. Sale regelui Ferdinand, recunoaşterea Basarabiei. Dar această teegramă nu a ajuns la cunoştinţă, ea a dispărut pentru ca să nu se afle succesele pe cari le-am avut fără a face parte din diplomaţie în mod oficial. (Ilaritate şi aplauze). De aceea să înceteze scandalul cu Europa, căci de pe urma lui am ajuns în situaţia încât s’a crezut la un moment dat că noi suntem gata să ne bolşevizăm. Opinia publică din forfi şi cea mondială nu este permis să mai fie informată numai prin ziare plătite. Să înceteze scandalul acesta nu din presa din Sărindar, care îşi face treburile ei, ci şi din alte ziare mai mari sau mai mititele. Se ridică o nouă generaţie, care nu va tolera pasiv această umilire a ter», reclamând demnitatea pe care o reprezintă „Frontul Românesc" şi „Numeris Valeriicus." UN BILANŢ Pv Problemele politice la ordinea zilei Importantul expozeu politic al d-lui dr. Al. Vaida-Voevod. Politica noastră externă