Gazeta Transilvaniei, 1937 (Anul 100, nr. 1-101)

1937-05-23 / nr. 39

SSDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA -HRAŞOV, STRADA LUNGA Nr. 5 — Telefon 226 — Abonament anual 200 lei Psatru streinătate 100 lei. X*ectru autorităţi, instituţii şi întreprinderi 500 lei Anunţuri, reclame, după tarif .O' & Anul al 100-lea Nr. 39;V ' ^J/NUMARUL 2 Lei Braşov Duminecă 23 Maiu 1937 Semnul electoral al FOSDâTA Li 1838 DJ GHEORGHE BARITID Apar© ia trai ori pe săptămână % scrierer^\ ităcredinja cSb, ^ , v.­. \ yC"0.frontului Românesc* w „ertidului naţional-țărănesc cu {ara ht ză de progrem ^opoziţie, îa3tmaseza a fura bu­­^e, ... avutul­­gril î Mu!­i se miră desigur şi nu­­ prea ştiu ce inseeintă şi ce scop urmăreşte Săptămâna co­pilului. Poate chiar mulţi nu ştiu aici ce e Societatea „Prin­cipele Mircea*, atât de strâns legată de soariea copilaşilor. Ştiu însă toţi cât de impor­tantă, cât de sifişti este pro­blema creştere! şi a îngrijirii copiilor, întreaga civilizaţie a unei­­ări se poate recunoaşte după felul cum îşi îngrijeşte copiii. Cu mare regret t­rebue să mărturisim însă, că mortalitatea copiilor la noi a fost fostie mare, ajungând la 19.1­o* Până acum nu demult, nimeni nu s’a gândit sa pura piedecă acestei nenorociri, până cârsd acum 16 ani M. 5. Regina Ma­ria a înfiistet Societatea „Prin­cipele Mircea*. Pentru înfiinţa­rea ei, marea Patroana a luat pildă de la toate ţările civilizate, alegând ceea ce a fost mai bun, astfel că după 16 ani de acti­vitete Societatea „Principele Mircea, a ajuns să aibă in toată ţara : 67 de dispensare, 1 leagăn de zi, 4 grădiniţe, 2 leagăne permanente, 1 azil de copii, 3 cantine, 2 case a copilului, 4 consultaţii pentru femei, o sec­ii® dentară, 1 liceu sanitar şi 1 Institut de surori de ocrotire, 1 atelier. Ce a făcut la Braşov filiala Societăţii Aci la Braşov, dispensarul Societăţii din Strada Hircher Nr. 2 este vizitat anual de sute de copii, care sunt supuşi controlu­lui medical, având fişe, în cer­ starea lor este exact notată, pri­mind mereu ajutoare în medi­camente, bonuri de lapte, gris, zahăr, untură de peşte, etc. spre deosebire de policlinica statului, care nu dă nici un ajutor şi nu are fişe. Casa copilului din str. Caste­lului 2, a depus în cei 3 ani de existenţă de asemenea o muncă foarte frumoasă. Rostul ei este de a fi un că­min copiilor, a căror părinţi sunt nevoiţi să meargă la muncă şi care astfel ar fi osândiţi să stea închişi în casă, lipsiţi de soare şi lumină, nesupraveghiaţi şi ne­­mâncaţi. Aici copii între 3 şi 7 ani vin de dimineaţa, fac programul grădiniţii de stat, trec apoi în cantină, unde primesc o hrană sănătoasă, iar după ce s’au o­­dihnit în sala de dormit, ispră­vesc programul lor, fiind luaţi seara In primire da părinţii în­torşi de la muncă. In timpul zilei au deci la dispoziţie odăi de foc, de odihnă, de mâncare şi băi. La prânz vin copiii săraci ai şcoalelor primare şi după ce au mâncat, stau la cămin făcându-şi rec­iile sub supravegherea unei Învăţătoare anume angajate. Ceea ce se face, e deocam­dată un început In progremul Societăţii este luat : un institut de maternitate, un leagăn de zi şi o şcoală de îngrijitoare. Sâptâmâna copilului a fost In­trodusă numai de un simplu mij­loc de a atrage atenţia publiciţ­tei asupra operei singurei so­cietăţi de ocrot­re a copilului din ţară şi pentru a aduce a­minte de existent atâtor fiinţe tinere şi plăpânde, care fără a-­jutor ar pieri înghiţite de mi­zerie. Părinţi ! Nu uitaţi, văzând fericirea co­­p­ilor voştri, de nenorocirea ce­lorlalţi ! Daţi o perle mică din ceea ce aveţi, pentru ei. Va fi tot mai mare recunoştinţa şi mulţumirea lor şi bucuria tutu­ror, cari iubesc copilaşii A3 mânza, viitorul şi bogăţia unui neem. A B. Bogăţia neamului Ce este Săptămâna Copilului Exproprierea de la Tohanul­ vechi şi Zârneşti Am amintit cazul în numărul trecut al ziarului. Statul a ex­propriat între comunele Tohanul vechi şi Zârneşti din judeţul Braşov, un teren de 226,5627 H, pentru înfiinţarea unei mari in­dustrii de apărare naţională,­­ mic de zis. Totul bun, până aici. In faţa apărării naţionale ne plecăm şi răspundem cu toată însufleţirea, pe care faptul o inspiră unei inimi româneşti, iubitoare de ţară. Se petrec însă, din cauza mi­opiei sau nepriceperii autorită­ţilor statului, anomalii, cari sgân­­dără tocmai sentimentul de ce­tăţean român al Românului Ţării Româneşti. Ca în cazul de f­ţă ! Terenul expropriat intre amin­titele comune a fost răsplătit de stat cu următoarele preţuri : 1. Pământ arabil calitatea l-a: lei 25 000 ha. (lei 2,50 mp.) 2. Pământ arabil calitatea Il-a: lei 20.000 ha (lei 2­00 mp) 3. Fâneaţă: lei 15.000 ha. (lei 1,50 mp) 4. Pământ necultivabil pe deal: lei 6.250 ha. (lei 0,625 mp.) Subliniem un lucru : Expropri­aţii de pământul lor şi recom­pensaţi pentru el de către stat, sunt Români. Adecă vlăstare ale neamului înfrăţit cu glia stră­moşească. Şi tocmai acest fapt, explică calmul desăvârşit, cu care această populaţie a privit lucrurile pregătitoare de expro­priere în interesul apărării na­ţionale. Cine nu cunoaşte însă de­cepţia celui ce se pomeneşte lovit tocmai în ceea­ ce ere şi ţine mai sfânt ?! Faţă de alte preţuri oferite de stat în cazuri similare, chiar faţă de proprietari, cam­ nu sunt Români de sânge,­­ răsplata pământului luat de la ţăranii a­cestor comune româneşti, a fost mai mult decât o surpriză, o decepţie. Preţuri derizorii,oferite ca o milă pentru pământul Ro­mânului Înfrăţit cu glia ! Pentru a înţelege mai adânc durerea provocată de autorităţile statului în acest caz, trebue să amintim că vizatele comune suferau până acum de lipsă de pământ. Prin exproprierea făcută, a unui teritor atât de mare, e natural ca această su­ferinţă să fie sporită, iar preţul pământului să fie urcat în sar­cina unei populaţii, căreia i s’a luat şi din puţinul ei avut. Se numeşte aceasta politică economică naţională ? Apărare naţională ? Da ! Dar această frumoasă şi patriotică menire nu trebue confundată cu prescurtarea nesocotită a unui neam, care cu suferinţele lui şi-a apărat şi-şi va apăra glia de pă­mânt a lui, a ţării sale şi a neamului său ! Ori, la Tohan, durere, s-a pe­trecut contrarul. Preţurile de ra­zori­, oferite de stat pentru glia pământului ro­mânesc, înstrăinat cu forţa, strigă dureros de româneşte. Autorităţile chemate,— să pună urechea la pământ. Să asculte, să simtă și să judece durerea pământului românesc ! Altfel fac dovada inimii în­­streinate de durerile, pe cari trebue să le simtă o inimă ro­mânească ! Nu ne am spus încă ultimul cuvânt ! Măria Sa Voevodul Mihai, venind dela Londra, a sosit joi d. a. la Bruxelles, unde a făcut o vizită Familiei regale belgiene. Luni Marele Voevod va sosi la Varșovia, fiind oaspele președin­telui Poloniei Moscicki. ­lo. "­­ Să trecem acum la politica externe, deşi în această materie toată lumea e specializată de când cu moda ca ea să se dis­cute în stradă. Voi formula pă­rerea mea, referindu-mă la Ionel Brătianu. Ia anul 1914, ni s’a deschis fruntaşilor ardeleni gra­niţa ca să venim la înmormân­tarea marelui Rege Carol I. Dar ni lea a făcut acest favor numai cu condiţia ca să încercăm să determinăm pe fruntaşii vieţii politice din România să intre în război, alături de Puterile Cen­trale. Ionel Brătianu, care era un om precaut şi discret, ne-a primit numai pe mine şi pe Au­rel Vlad. I am spus : — Domnule Brătianu, să ter­minăm mai intâi partea oficială a misiunii noastre, pentru ca să putem vorbi apoi mai­­liniştit despre ale noastre. Sunteţi in­vitaţi de către diriguitorii men­a­­hiei habsburgice ca să mergeţi cu Puterile Centrele. Ce răspuns să le dăm la întoarcere ? Brătianu a tăcut un moment pe urmă a spus : — Tatăl meu a făcut politică cu Tripla Alianţă şi cu Puterile Centrale. Eu am urmat această politică. Politica externă poţi sa faci un timp de pace împotriva sentimentului public, dar război nu. Dacă Puterile Centrale do­resc să mergem cu ele, să pre­le­ze astfel de stări, ca opinia publică românească să vroiască a merge cu ele . Pe urmă am vorbit de lucruri, cari nu mai erau oficiale şi nu mai interesau Puterile Centrale. Ei bine, de multe ori îmi pare rău de fondurile cari se cheltu­­esc cu telegrame, cu intervialuri şi cu atâtea acţiuni mai mult sau mai puţin diplomatice, căci este trudă inutilă. La o înţelege­re se ajunge numai în mod na­tural şi raţional între state, pe baza comunităţii de interese. Dacă noi am fi la putere, aş face şi eu ca d. Titulescu sau ca d. Antonescu, poate nu cu elocvenţa primului, dar desigur cu modestia celui din urmă, şi astfel aş vorbi şi eu ceea ce trebuie, spre a nu cădea din rolul oficial. Căci una este sentimentul de om şi alta relaţia oficială. Nu mă interesează ce face băcanul sau negustorul acasă la el, ci mă mărginesc să cumpăr. Acea­sta este relaţia dintre state. Acestea spuse, trebue să de­clar că sunt îngrijorat. Nu pen­tru „Frontul Românesc", ci pen­tru politica noastră externă. Prea este lipsită de curaj. Eu pot să fiu în relaţii cu atâţia oameni, fără ca vreunul din ei să fie în­dreptăţit a se supăra. Pentru mine situaţia ideală este ca să ajungem în starea de a putea avea un pact ca Belgia. Dacă această declaraţie va împiedeca „Frontul Românesc“ ca să ajungă la putere, voi re­greta. Dv. vă închipuiţi desigur că aţi eşit de subt influenţa de odinioară a catului rusesc şi au­striac. Totuşi neamul românesc va trebui să urmeze fidel ideia de emancipare, aceasta pentru a ajunge la o politică exernă independentă, măcar într’o mă­sură ce Polonia şi ca Iugosla­via. (Aplauze). Se va zice poate că eu sunt un nedibaciu diplo­mat. Eu nu cred că diplomaţia con­stă în a minţi şi a tăcea eoe­­ganice. Eu cred că este n % ‘«iul să spar, că încă­­ tre emil I al Facultăţii m’am u duit suficient în vârhjul diplo* mejiel. Nu stfăr de acea boală valahă ca să mă intimidez de unul care vorbeşte m­ai bine decât m*ne franţuzeşte, ci re* curg la interpret dacă trebuie, tot aşa cum nu mă speriu de cineva cere este reprezentantul unui stat mare. în grea situație eram atunci când după o aud­ere 15 la Regele Carol^ 1, apoi la B­ătianu, trebuia să mă prezint în munții Apuseni, pentru a­cees un referat alegă­torilor mei, apoi la Budapesta, în Camera, în Lne, apoi la paie­tul Belvedere din Viens, în fața moştenitorului corper­ei habsbur­­gice. Cred că se cerea o şcoală mai dibace, pentru a face faţ ă unei asemenea situaţi decât aceea de a fi postarul şefului tău. (Aplauze). Pentru ce le spun toate ace­stea ? Pentru că acest rol l-am jucat în interesul cauzei naționale, fără a minji niciodată nimic, nici lui Carol I, nici {ăranilor din Munti Apuseni, nici la Budapesta şi nici la palatul Bdrederi, unde Francisc Ferdinand îmi zicea : — Domnule Valda, te duci la București ? — Nu ştiu alteţă imperială. — Dacă te duci, predă salu­tările mele omagiale regelui Carol I şi salutările mele lui Ionel Brătianu, care este impm foerte deştept. Cu aceeaşi sinceritate am reuşit la Londra în 2 săptămâni, ca să ob­in la conferinţa de pace, ceea ce nu a reuşit toată diplomaţia noastră oficiala. Am salvat valori de miliarde, am aranjat chestia minorităţilor, am reuşit să înlătur ancheta Inter­naţională în legătură cu retrage­rea armatelor române din Buda­pesta, căci ungurii cari ar fi trebuit să ne fie recunoscători că i-am salvat de comunism, ne-au reclamat, pentru fel de fel de chestiuni. Rezultatul acţiunii a fost că am reuşit să telegrafiez şi cifrat şi direct M. Sale regelui Fer­dinand, recunoaşterea Basara­biei. Dar această te­­egramă nu­­ a ajuns la cunoştinţă, ea a dis­părut pentru ca să nu se afle succesele pe cari le-am avut fără a face parte din diplomaţie în mod oficial. (Ilaritate şi apla­uze). De aceea să înceteze scanda­lul cu Europa, căci de pe urma lui am ajuns în situaţia încât s’a crezut la un moment dat că noi suntem gata să ne bolşevizăm. Opinia publică din forfi şi cea mondială nu este permis să mai fie informată numai prin ziare plătite. Să înceteze scandalul acesta nu din presa din Sărindar, care îşi face treburile ei, ci şi din alte ziare mai mari sau mai mi­titele. Se ridică o nouă generaţie, care nu va tolera pasiv această umilire a ter», reclamând dem­nitatea pe care o reprezintă „Frontul Românesc" şi „Numeri­s Valeriicus." UN BILANŢ Pv Problemele politice la ordinea zilei Importantul expozeu politic al d-lui dr. Al. Vaida-Voevod. Politica noastră externă

Next