Glasul Bucovinei, iunie 1920 (Anul 3, nr. 435-457)

1920-06-30 / nr. 457

* APARE ZH.mil. T«Mo« Hf. s. Fondata?: Saxill PsIMM Ab»N«in«H<uli •"'» an an 80 lei, pa­­ j, sn 40 lei, pe trei Inni 20 lei, pentru limai zilnic , pe an an 40 lei, pe s­, an 20 lei, p* trei­­ sal 10 numai aamărel da Duminică pe an an 10 lei,­ pe 'I, an 5 lei, pa trei Inni 2.50 lei. Un numir miî 50 bani sau 1 cor. st | ! ! larnă a aflș St^aila Flondop üp» 33 || (FOSTA DOMNEASCA) Se primesc numai articole iscălit» ** j I ' ft $1 £ R f'U 1» i fl S* ® S I S ÍSI # í «■s ssîcalsasJ. dapi tarif și sa primase 1« adailaiatrațl.­­STRADA FLONDOR Na. 33 Pante ® înserate în Interiorul standar se urcă tax* o* SO3.. Spre Disolvare Cetind zilnic rapoartele despre ședințele Corpurilor Legiuitoare, sufletul nostru e cuprins de o îndreptățită îngrijorare. Felul în care și au început activitatea de vorbărie, certe și re­sulte personale atât Camera cât și Senatul României sunt simptomul descompunerii a acestor corpuri. Opoziția, înverșunată împotriva guvernului din cauza nenumăratelor ilegalități, ce s’au făp­tuit în întreg cuprinsul României cu ocazia ale­gerilor, ține să arate aceste fără­de­legi fără cruțare, numind pe lume fiecare faptă. Aceasta întarză pe manechinii aduși de d. general Ave­­rescu în parlament. Dar ei nu știu să răspundă demn, sdrobind prin argumente logice și în stil parlamentar a­­cuzațiile adversarului. Ca niște făcători de rele îndrăsneți, cari strigă «prindețul», tocmai când sunt surprinși asupra faptului, astfel vecl­erează aceastră ilustră majoritate parlamentară, lăsând In sarcina generalului să răspundă la fiecare a­­cuzație mai gravă. Și d. președinte al Consiliului de miniștri se achită cu acuratețea președintelui unei so­cietăți studențești de fiecare Învinuire ce se a­­duce regimului de teroare, ce s’a deslănțuit sub înțeleaptă d-sale ocârmuire, nedându-și seama, cât de mult coboară adeseori prestigiul situației în care se găsește. Astfel d. general A­veresen a trebuit să răspundă acuzației, întemeiate pe dovezi sdrobitoare, pe care le-a adus prietenul nostru V. Ungureanu împotriva nelegiuirilor ne­mai­auzite, săvârșite la Suceavă cu ocazia ale­gerilor, și împotriva amestecului regretabil al armatei în politica de partide. Nici unul dintre averescanii bucovineni n’a avut scurajul să scu­tească pe șeful lor de acest răspuns, în care sin­ceritatea militarului a înăbușit o clipă diploma­ția politicianului, când președintele Consiliului de min­iștri a spus că s’au făcut «unele nereguli» în timpul alegerilor și a făgăduit că va ordona anchete. Anchete se vor ordona și vor da resultate dorite de... actuala majoritate a parlamentului. Lipsa­ de autoritate a guvernului și a ma­jorităților parlamentare este cauza acestor triate aspecte parlamentare. S’a învinuit parlamentul trecut că n’are în majoritățile sale oameni cu experiență politică și cu largi cunoștinți, atât de necesare în aceste momente de înfrigurată așteptare a reformelor. 11 au majoritățile actuale ? Cari sunt acela ? Cine, afară de reprezentanții ta­­kismului, implorați să proptească șandramaua gu­­verna­mentală, ca să nu se prăbușească, prea de­vreme se poate măsura ca experiență parlamen­­ară și cunoștințl cu reprezentanții ardeleni ai opoziției, înșiși aduce Ia Cameră energia lui Mihalache și vastele cunoștințe ale lui N. Iorga? Cine mai ales din majoritățile parlamentare are ex­periența, tactul politic și cunoștințele liberalilor, 10 cari și ei sunt în opoziție și cari, el în­și vor da ? In clipa potrivită, lovitura de grație guvernului Averescu ? Dacă așa e situația, la ce ne-am jucat a­­tunci de-a disolvarea parlamentului ? De ce am înlocuit un guvern de­ forțe tinere prin unul de oameni, cari, în afară de unul-doi pe lângă că n’au nici experiența necesară, nu dispun nici de energia miniștrilor din guvernul Vaida ? Sau dacă dispun, întrebuințează, în mod criminal, averea Statului, a spre se îmbogăți în câteva luni pentru o vieața întreagă și a desechilibra ast­fel cu desăvârșire finanțele sdruncinate ale Statului î ■ i ' De aceea sufletul nostru e cuprins de în­grijorare : Ia locul proiectelor testate de țară — vorbărie, certe de reforme, aș­și Insulte. In locul autorității, întemeiate pe «cinste, muncă și legalitate» a guvernului fapte nelegiuite la a­­legeri, necinste în administrarea averii publice și stagnare în cele mai vitale chestiuni ale Sta­tului. După activitatea sa de până acuma, spre disolvare merge și pare­meniul actual, care nu va însemna decât o tristă experiență în viața noastră publică, în caz că nu se va ridica, cumva, prin vr’o minune, din nenorocită stare de astăzi. D. Marmeliuc. ---------—­———@—_---------------------­„Landespräsident*” sau Ministru? Numirea d-nui Dor i Popovici de președinte al comisiunii de lichidare a produs multă confuzie la noi, fiindcă lumea, cu d. Dori Popovici in frunte, nu prea știa ce fel de demnitate mai e și aceasta. „Czern. Alig. Zeitung“, voind să deslege enigma, s’a poticnit la întrebarea : „Dori Popovici este „Landespräsident“ sau Ministru?“ Întrebarea ar fi rămas pentru mulți poate până astăzi fără răspuns, dacă. d. Dor) Popovici insuș nu dădea soluțiunea. D-sa, alegându-se deputat, ar fi trebuit să demisioneze din președinția comisiunii de lichidare, cum trebuia să o faci aceasta, de altfel și secretarii generali Erast Tarangul și Modest Cezar Scalat, până în ziua 8 a după alegere — vezi Art 15 al Decretului-lege din 8 Aprilie 1920 No. 1538 — d-nn­ Tarangul și Scalat mai fiind rămași datori cu demisiunea din celelalte slujbe ce le dețin la Adminis­trație, conform Art. 14 al Decretului-lege electoral pentru Bucovina din 24 August 1919 No. 3620. Evident insă că d-lui Dori Popovici, ca de altfel și tuturor prietenilor, săi nu-i place cumulul numai la contrarii săi politici, i-ar plăcea insă de mult să fie poreclit „ministru“, chiar nefiind în realitate decât sim­plu lichidator; în consecință, întrebat de cineva dacă are de gând să demisioneze din președinție, fiind ales deputat, d-sa a declarat că se consideră drept minis­tru și ca atare nu este obligat să demisioneze. D. Dori Popovici decopiază pe toți președinții comisiunii de lichidare din Ardeal. După gestul d-lui Ion Suciu, adversarul unificării „cu furca“, vine d. Teodor Mihail, căruia guvernul actual îi recunoaște caracterul de ministru. Cum pofta cruște mâncând, de ce n’ar crește și aspirațiile d-lui Cari Popovici, care se vede că numai din fundalie a declarat lui „Sigma“ că nu reflectează la măriri“. Deci, pe când banchetul?“ Cordunaanu. oi Tiqpi * „GLASUL BUCOVINE** Adunarea din Cernăuți în chestia valutei Luni 28 ”. s’a ținut în sala primăriei o adunare în chestia valutei. Mai mulți oratori au luat cuvântul explicând fiecare, după convingerile și vederile sale, că cea mai bună relațiune în schimbul coroanei, este, atât din pernet de­vedere al economiei naționale cât și din punct de vedere al celei particulare, relațiunea de 1 : 1. Altă relațiune decât aceasta a fost respinsă de către toți vorbitorii, din capul locului, aducându-se di­ferite motive. De pildă d­r. Fleminger a socotit drept cea mai mare nedreptate din partea statului de a impune altă relațiune, după ce statul însuși a lăsat populația la discreția invaziei coroanelor neștampilate din Galicia și după ce el singur prin diferite măsuri a silit pe ne­gustori să plătească toate dările în lei, pe care aceștia au trebuit să-l cumpere cu prețuri enorme. Oratorul a decl­arat că altă relațiune decât 1­­ î va aduce un dezastru complect financiar economic. Dr. Fischer a arătat că între valoarea coroanei și a­rcului un calc­ulei u deoavblic {1} Această părere și-a motivat o, spunând că banca austriacă a încetat de a mai imprima bilete, pe când România, susținând , o colosală armatâ va emite mereu bilete noi, așa că valoarea leului va scădea, iar cea a coroanei va ră­mânea acelaș, pe care o permite acoperirea metalică. D-sa a mai relevat faptul că veniturile principale ale României sunt impozitele pe venit, monopolul și ta­xele vamale, care toate lovesc pe negustori. Boierii, mari proprietari nu plătesc aproape nici un impozit pentru proprietățile lor. Când însă impo­zitele se vor organiza și repartiza în mod­ egal pentru toți, se va­ constata că valoarea leului e absolut egală cu a coroanei ca și înainte de războiu. Banca austro-ungară încă n’a lichidat și e o na­ivitate a crede că România, dacă va avea proporțio­nal mai multe bilete-coroane în posesiunea ei, ar a­­vea de pierdut ceva. Este absolut Indiferent, în ce țară se află aceste coroane. La lichidarea Băncii aus­­tro-ungare se va socoti cota metalică ce revine asupra unei coroane și deci și România va primi partea ce i se cuvine, fie că va avea multe sau puține bilete-co­­roane pe teritorul ei. In nici un caz statul român nu poate sili popu­lația să sufere pe urma­­ schimbului coroanelor in lei lovind-o în interesele ei economice. Dr. Flinker, doctor în drept și filozofie care în­cercase să trateze chestiunea din alte puncte de ve­dere susținând că lucrătorii, sărăcimea, țărănimea și funcționarii n’au interes de schimbul coroanei în această relațiune, a fost împiedecat să vorbească cu apos­trofări. D-sa vroia să clarifice chestiunea din punct de vedere național economic punând interesele marei ma­jorități a populațiunii în directă contrazicere cu cele ale capitaliștilor. După declarațiunile ce mi le-a făcut în mod particular, d-sa avea să spună în fața adunării că, schimbându-se coroana în relațiunea 1:1, un ttfl de marfă ce costă azi 100 de cor, va costa mâine 100 de lei, iar schimbându-se în relațiunea de 1:2, acei­ași marfă va costa numai 50 de lei. Negustorul capi­talist se înțelege că-l convine să ia 100 de lei, pe când marea majorități a populațiunii îl va cădea greu pentru că trăește din munca brațelor de azi pe mâine și nu va dispune de atâția bani. Din acest punct de vedere relațiunea de 1 : 1, după părerea d-rului Flin­ker ar fi un dezastru pentru masele largi și sărace.­ Și fiindcă d-sa n’a fost admis să­ vorbească, fără să intrăm in amănunte șî să susținem că unul sau altul ar avea dreptate, faptul acesta singur ne face si suspectăm intențiile bune ale adunării, care era com­pusă în majoritate din negustori­ de coroane și lei de pe strada poștei,

Next