Glasul Bucovinei, noiembrie 1935 (Anul 18, nr. 4679-4699)

1935-11-01 / nr. 4679

Număr pentru ţărani Cernăuţi, Vineri 1 Noerabrie 1935 cultura şi taSA'- Român tonal romanesc APflRKL ZILNIC :» Tipograf»*: Telefon Nr. 2m Redacţia ţi Administraţia Cernăuţi, Strada lăncii Piondor Hr. 33 Str. b. Petrine Hr. 1 PWatee isswrala I* arterteeat standei w afwl ta* e* ANUNŢ­UM St ReCLflAB m aatatlMzA după turti şi m (Mimase la a atstr&țfo: Strada Pfonder No. 33 mul ittak: p« un u 300 ki, jw V* « 140 ki, pa M 90 ki. Num», numărul da Dtuatoki'.pa u u 120­­ V* an 70 ki, pe tral Inni 36 ki Panira Carutati zkral **•*« prin curtai, M 06 lunar. Panta străinătate pa i 1200 ki, pa Vs az A' ki --la?He se fac la certist xiarulid. In conferinţa ministerială din luna Sep­­embrie la Constanţa, apoi de curând, la sfârşitul manevrelor de toamnă, cu prilejul unui discurs rostit în faţa Suveranului, d-l prim-ministru Tătărescu ne făcuse atenţi că Guvernul se vede silit de urgente nevoi ale apărării naţionale să pună noui impozite de populaţie. Partidele opoziţiei, care nu­­mai atât aşteptau — un alt moment prielnic refăimărilor — au reluat campaniile bă­­gioase împotriva guvernului, învăluind în arsuri adevărul. Dar opinia publică, obiş­­nuită cu asemenea atacuri nedrepte, credem că nu le dă importanţă. Cererea guvernului e răspicată. A spus-o­­ primele zile ale acestei săptămâni, când ne-a anunţat şi suma de care se simte ne­voie. Ea se ridică la două miliarde lei şi se va percepe prin o uşoară urcare atât a impozitelor indirecte, cât şi a celor directe. De­sigur, prin faptul acesta, se cer nouă jertfe poporului — şi suntem siguri că jertfele se vor face, de la mic la mare. Totuşi, dacă cineva se întreabă din ce motive se alcă­­tuesc noui fonduri pentru oştire, i-am putea răspunde să-şi îndrepte doar gândul spre frontul din Abisinia. Vremurile noastre sunt tulburi şi siguranţa existenţei noastre ca stat în asemenea noianuri, ne-o poate da numai o armată bine organizată, bine echi­pată şi însufleţită. Ori această însufleţire i-o măreşte conştiinţa că are la îndemână tot materialul, toate muniţiunile, de neînlă­­turabilă necesitate oricărei oştiri. Şi aceste jertfe nu sunt cerute numai aici, în ţara noastră. Din contră, sunt uimi­toare jertfele pe care se aude că le fac italienii, pentru a-şi întreţine cum se cade trupele trimise în Africa, trupe care luptă pentru faima Italiei. Toţi cei rămaşi în pa­trie îşi rup de la gură, pentru a-şi hrăni soldaţii de pe front, se îmbracă modest, pentru a-şi îmbrăca oştirea, se mulţumesc cu unelte puţine necesare lucrului, pentru ca să-şi înzestreze armata cu armele necesare. Acelaşi lucru se petrece în Germania, unde se cheltuesc sume fabuloase cu armata. Numai în anul acesta, după rapoarte precis alcătuite, au fost întrebuinţate doar în folosul apărării naţionale 800 milioane lire sterline — o sumă fantastică. Englezii apoi îşi con­­struesc vase uriaşe pentru flota de războiu, francezii de asemenea, întrucât îşi dă seama fiecare popor că nu-şi poate munci în li­nişte ogorul şi nu se poate bucura de roa­dele strădaniei sale, decât numai atunci când e sigur că liniştea, care i-ar putea fi stricată de duşmanii din afară sau dinăuntru, îi este veghiată de o armată puternică, oţelită. Aşa­dar, să nu se mire nimeni că gu­vernul pretinde sacrificii proaspete pentru înzestrarea oştirii. Guvernul şi-a dat seamă că în ziua de astăzi este nevoie de o ar­mată la înălţimea celor din statele mari, sau vecine şi o asemenea armată nu se Noul mitropolit, după ce s’a ocupat des­pre cauzele crizei de credinţă religioasă, şi des­pre misiunea oricărui ierarh, a spus: Următor fiind, cu voia lui Dumnezeu, a­­tâtor distinşi ierarhi care au păstorit acest colţ frumos de ţară, voi căuta să lucrez din răs­puteri, împreună cu clerul meu şi cu sprijinul poate avea decât prin jertfe, jertfe mari poate, din partea ţării. Vremurile, economi­­ceşte, sunt grele, şi prin asta sacrificiile sunt sporite. Dar avem siguranţa că poporul nostru, în înţelegerea lui înţeleaptă, va răs­punde cu inimă apelului făcut de conducă­torii noştri, în folosul armatei române şi deci, în folosul siguranţei, al liniştei şi li­bertăţii noastre sub soare. -----------•-----------­ Pentru Armată Solemnitatea investirii I.­­ S. S. Visarion Puiu Cu deosebită solemnitate s-a săvârşit eri dimineaţă la Castelul Peleş în prezenţa Suve­ranului învestirea noului Mitropolit al Buco­vinei. Solemnitatea a avut loc în sala tronului. La ora 10 juni. au început să sosească mem­brii guvernului în frunte cu d-l Gh. Tătărescu, preşedintele Consiliului de miniştri, demnitarii Curţii/ofiţeri­ superiori ai garnizoanei Sinaia, şi notabilităţile oraşului, care au luat loc în sala tronului. La ora 11 îşi face apariţia M. S. Regele Carol al II-lea îmbrăcat în uniforma vânătorilor de munte însoţit de Marele Voevod Mihai. Este aşteptat în antreul castelului de A. L. Principele şi Principesa de Hohenzollern, generalul Ilasievici mareşalul palatului. D-l mi­nistru Lapedatu prezintă decretul spre semnare. Apoi cu toţi au trecut în sala tronul. In dreapta Suveranului înşiraţi membrii guvernului şi in­vitaţii iar în strângă demnitarii Curţii Regale. M. S. Regele a luat loc pe tron iar Voevodul Mihai, A. L. Principesa şi Principele de Ho­henzollern au luat loc în partea dreaptă a Su­veranului. Se face un moment linişte. Peste câteva minute îşi face apariţia din sala floren­tină cortegiul compus din doi paji ai Curţii, apoi d-l Stârcea, mare maistru de ceremonii, după el aghiotanţii de serviciu d-nii maior Si­­dorovici şi Mihailescu. Urmează doi diaconi unul din ei ţinând în mână cârja episcopală. La mijloc îşi face apariţia mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei urmat de patru preoţi. Cor­tegiul este închis de d-l col. Urdăreanu­, pre­fectul palatului. Apropiindu-se de Tron corte­giul se închină în faţa Suveranului, diaconul predă cârja patriarhului Miron Cristea. După aceea d-l Al. Lepădatu, ministrul Cultelor a dat cetire decretului regal de numire. I. P. S. S. Patriarhul Miron a întins Suveranului cârja episcopală pe care la rându-i a înmânat-o mi­tropolitului Bucovinei Visarion Puiu, pronun­ţând următoarele cuvinte: „Imi încredinţez această cârjă episcopală urându-şi se por­i cu vred­nicie ca semn al propovăduirii credinţei lui Christos“. Cuvântarea I. P. S. S. mitropolitul Visarion înaltei instituţii de cultură teologică din Cer­năuţi, ce a dat bisericei atâţia ierarhi, mitro­­poliţi şi episcopi, în ţară şi peste hotare şi cler pentru atâtea eparhii, ca sublimele învăţături ale Dumnezeului nostru Iisus Hristos să lumi­neze mintea, să încălzească sufletele şi să o­­orânduiască viaţa lumii noastre orăşeneşti; şi tot aşa lumea acelor sate aşezate printre co­drii frumoşilor Carpaţi bucovineni, spre a păs­tra pururea credinţa şi datinele lor neclintite de ispitirile rătăcitoare ale zilelor noastre. Voiu fi, în acelaş timp, treaz şi priveghetor asupra tuturor desfăşurărilor vieţii satelor bucovinene în mijlocul cărora se păstrează atâtea locuri de întremare sufletească pentru credinţă şi iu­bire de ţară, precum Suceava cu moaştele sfân­tului Ioan cel nou, Putna cu mormântul celui mai strălucit voevod al Moldovei, al marelui Ştefan Vodă, apoi Rădăuţii şi celelalte locuri în care odihnesc atâţia voevozi moldoveni, cti­tori de biserici şi viteji apărători de ţară, pen­tru ca ele să rămână deapururi sfinte legături ale trecutului de restrişte şi de glorii ale nea­mului nostru cu prezentul fericitelor întocmiri ale Regilor români din veacul de acum. Iar prin respectarea şi prin deasa lor cercetare, să se reîmprospăteze mereu în sufletele tuturor păstoriţilor noştri, religiozitatea şi cea mai vie dragoste către Tron şi ţară. Colaborând prin biserica, împreună cu toţi factorii datori aşi împlini misiunile faţă de popor, şi regescul Vostru crez, pe care ni-l predicaţi mereu şi îndemnător în tot largul ţării, spre binele şi propăşirea scumpei noastre Românii, voi căuta să corespund încrederei şi sprijinului ce aţi binevoit a-mi acorda. Deci, nutrind acest fel de gânduri şi fericit fiind a primi astăzi din mâinile Majestăţii Voastre cârja pastorală a mitropoliei Bucovinei. Vă rog să binevoiţi a primi respectoase mulţumiri şi urarea ce fac din adâncul inimei, zicând: Să trăiţi, Sire, îm­preună cu întreaga Augustă Familie Regală, întru mulţi şi fericiţi ani, Amin“. Răspunsul M­S. Regelui înalt Prea Sfinţia Ta, Ales ai fost pentru frumoasa şi greaua sarcină de a păstori după cuvântul lui Chris­tos frumoasa şi mănoasa Eparhie a Bucovinei. Intăritu-te-am şi încredinţatu-ţi-am deci cârja ar­hiepiscopală a Mitropoliei Cernăuţului şi Ra­­dăuţului fiind convins că eşti într’adevăr che­mat să cârmueşti cu toată vrednicia acest scaun vlădicesc. Şi dacă M’am grăbit, ca prin re­geasca Mea împuternicire să dau la înfăptuire votul Congresului Naţional Bisericesc, este că trecutul înalt Prea Sfinţiei Tale atât ca Epis­cop, cât şi ca director de instituţie de învăţă­mânt, înfăţişează o chezăşie sigură că eşti hă­răzit prin voinţa Celui a­tat Puternicului să aduci la îndeplinire învăţăturile Lui în acel colţ din Nordul României. Mitropolia care astăzi ţi se încredinţează a fost ilustrată de mulţi erarhi vrednici şi învăţaţi, iar de când s’a făcut rea­­lipirea cu Moldova strămoşească doi au fost

Next