Glasul Mureşului, iulie-decembrie 1936 (Anul 3, nr. 68-88)
1936-08-01 / nr. 69
i Anul III. No. 69 Tg.-Mureş, 1 August 1936. mureşului GAZETA PARTIDULUI NAŢIONAL LIBERAL din JUD. MUREŞ Apare în fiecare Duminecă Director: EMIL A. DÂNDEA. 7 (di N ml Abonamentul: anual 100 Lei. 1 LEI IWIll pentru ţărani nemembrii in comitet 50 LI MU in In luna August românii de pretutindeni sărbâtore e glorioase aniversări nationale La 4 August se împlinesc 17 ani dela ocuparea Budapestei de către glorioasa armată română învingătoare , la 6 August sunt 19 ani dela bătăliile dela Mărâşeşti, iar la 15 August aniversăm 20 de ani dela declararea sfântului nostru răsboi pentru marea Unire! Dela declararea răsboiului până la strălucita biruinţă şi ocupare a însăşi capitalei oprimatorilor noştri de ieri, au fost multe fapte de glorie dar şi de amare suferinţe. Poporul român condus de nemuritorul rege Ferdinand fiul cel loial şi marele său sfetnic Ion I. C Brătianu, nu şi-a pierdut nici o clipă nădejdea în Dumnezeu şi în dreptatea cauzei sale. Credinţa sa neclintită şi vitejia fiilor săi l-a dus la is- bândă finală, definitivă, după ce a trecut strălucit examenul de foc de la Mărâşeşti Măraşti şi Oituz, unde a sfarmat puterea duşmanului care-l ameninţa cu sdrobirea. Feciorii noştri au învins pe germani cu toate ca aceştia erau înarmaţi pana în dinţi, pe când ai noştri au luptat mai mult cu sufletul. N-au învins armele, ci credinţa aceea puternică in destinele acestui neam atât de încercat. Recunoştinţă vecinicâ datorează neamul românesc acestor eroi ca din poveşti şi pilda lor să ne fie vecinie îndemn de patriotism pentru Naţiune şi Rege . Aceia cari ar râvni la un petec cât de mic al sfântului pământ pe veci românesc să ia aminte, dacă ne vor provoca din nou, nu le putem garanta că vom fi tot aşa de generoşi ca în 1919! Acestea aniversări glorioase le vom prăznui cu o serie de grandioase serbări organizate în cadrul „Lunei Tg.-Mureşului“. Veniţi la ele cu toţii să ne adunăm forţe pentru lupta viitoare din trecutul apropiat atât de glorios! 1. Datoria administraţiilor oraşelor noastre şi în special a celor din provinciile eliberate, este, a realiza opere edilitare, dar şi orice înfăptuiri în serviciul cauzei mari a ridicării neamului românesc. Nici de cum nu suntem puşi să aplicăm pe teren etica evangelică faţă de minorităţile cari în trecut au înăbuşit cu forţă brutală desvoltarea calităţilor noastre de rasă nobilă şi puterea ei de expansiune. Aceste minorităţi ajunse la situaţia lor privignată prin silnicii barbare, cer menţinerea privilegiilor invocând aceste percepte evangelice, pe cari ele, tot timpul, le-au călcat în picioare împreună şi pe noi românii. Desigur că baza dreptului este dreptatea însăşi, dar izvorul şi normele acestui drept este numai voinţa elementului alcătuitor şi susţinător al statului, deci noi, voinţa românilor. Aşa se practică în Anglia, Germania, Italia, Ungaria, Rusia, pretutindeni. Aceasta este şi natural. De ce am face noi altfel ? Aceasta nu înseamnă că noi am împiedeca desvoltarea firească a minorităţilor conştiente şi de datorinţele nu numai de pretinse drepturi faţă de stat. II. Acestea premise, să examinăm „plângerea“ partidului maghiar (nu a cetăţenilor ci a partidului, care este cel puţin tot aşa de departe ca noi, de a fi indentic cu cetăţenii), referitoare la convorbirile informative ce se urmează pentru eventuala predare a Palatului Cultural din Tg.-Mureş către Fundaţiile Culturale Regale. Este fapt că în şedinţa din 14 iulie s-a autorizat Preşedintele comisiei interimare să continue tratative în această direcţie. Motive: scopurile culturaleartistice naţionale, desvoltarea instituţiilor din palat, conducerea şi supravegherea lor prin specialişti, ar fi mai bine garantate prin organele şi mijloacele materiale a Fundaţiilor de sub conducerea directă a M. S. Regelui Carol al II-lea, care instituţie desvolta pe acest teren o activitate cu rezultate unice până azi, publicului şi scopului ii este indiferent că a cui este proprietatea imobilului şi instituţiilor şi cine le susţine, numai să fie la dispoziţie şi să fie în continuu desvoltate, că astfel conservatorul ar ajunge să elibereze diplome de stat pentru profesorii de muzică, că valoarea palatului, etc. cu toate că este impozantă (cca 70—80 milioane lei), nu numai nu aduce nici un venit, dar pentru întreţinere ca să corespundă scopului desvoltării cultural-artistice care le este menirea, municipiul trebie să supoarte un deficit anual de cca 2 milioane lei, întrucât nu numai servirea scopului s’ar putea asigura mai bine prin Fundaţiile Regale, dar primăria ar economisi astfel pentru alte trebuinţe edilitare şi culturale suma anuală de lei 2 milioane, ar fi eminent interes cultural, naţional şi important interes material pentru oraş ca palatul să fie preluat de Fundaţiile Regale; că din aceleaşi motive şi considerente s’au hotărât predarea încă de către conducerea ungurească a oraşului în anii 1913—14 a palatelor liceelor de băeţi şi fete şi a şcoalelor comerciale, statului; — considerând că nici scrupul de ordin moral nu poate exista nu numai pentru că Palatul şi instituţiile vor continua a servi aceleaşi scopuri ca şi până acum, dar deoarece şi palatul cultural şi aranjamentul s'au făcut la timpul său pe cheltuiala statului, fără a contribui oraşul cu ceva din bugetul său, constitue un argument mai mult să se stăruie pentru ca aceasta să fie preluate de stat sau de importanta instituţie culturală care este „Fundaţiile Regale“. Dar menţionatul partid Maghiar, un anume şedinţă extraordinară se alarmează artificial, protestează ipocrit şi apelează cu reacredinţă pretinzând după oficiosul său: primul orator dr. Rado (evreu) „arată că Preşedintele comisiei interimare a afirmat neadevărul că Palatul Cultural s’ar fi construit de Stat, căci, impozantul palat s’a ridicat din bugetul oraşului, Statul a contribuit numai cu 3o/o a costului“, secundul d-l G. Bernadi „afirmă in modul cel mai hotărât, că Palatul Cultural s-a clădit în cea mai mare parte din banii oraşului“, cere a se adresa Ligii Naţiunilor După aceste vorbiri „de mare efect“, cum le spune oficiosul condus tot de evrei, al partidului maghiar, au hotărât, alarmă, protest, apel şi la Liga Naţiunilor! (De ce nu şi la Negusul ?). Deşi reacredinţa protestelor este evidentă, deşi principiul nostru este: lăsaţi să vorbească ce vor, iar noi să facem ce avem de făcut, pentru cei de bună credinţă dăm următoarele desluşiri. Paternitatea ideii de a ceda instituţiunile culturale către stat care poate mai bine asigura în ele interesele superioare naţionale şi o conducere tehnică pricepută şi pentru a desărcina bugetul oraşului — nu este a noastră. Este a consiliului dinainte de război, „ales“, care în frunte cu acelaş domn Bernadi care azi protestează şi apelează, a hotărât aceasta, foarte bine motivat, întâi pentru toate şcolile oraşului. N’au ajuns să-şi execute hotârîrea, deşi, spre lauda lor, au obosit mult; au mers delegaţii să insiste la faimosul Apony, au înaintat memorii peste memorii, etc. Când în anul 1924 am executat noi înţeleaptă lor hotărâre, au protestat şi apelat ca şi azi. Uitaseră că ei o hotărîseră. I-am lăsat să se agite în presa de aici şi din Ungaria câteva săptămâni şi să adune sute de semnături pe proteste, apoi i-am demascat şi făcut de râs prin publicarea hotărârei lor şi au tăcut. Iar noi am făcut ce trebuia să facem. Reînvierea ideii cedării Palatului Cultural tot lor le-o mulţumim. In ziarul „Keleti Újság“ din 1 Aprilie 1935 se protesta să nu cedăm cumva orga din Palatul Cultural, lucru despre care nici când nici vorbă nu a fost. Intervenţia aceasta însă a avut darul de a face să repunem la ordinea zilei intenţia de a preda statului sau unei organizaţii culturale puternice Palatul Cultural cu instituţiile sale, însuşindu-ne justele motive culturale naţionale şi bugetare, deplin valabile şi azi, invocate pe timpuri de acel consiliu şi de preşedintele său d-l Bernadi. Că Palatul Cultural nu s’a clădit din bugetul oraşului o dovedim foarte simplu prin constatarea hotărâtă a aceluiaş domn G. Bernadi. D-sa încheia un articol scris sub semnătură proprie în revista oficială a ministerului instrucţiunei şi cultelor, din Bpesta „Magyar Iparművezet“ anul XVI. 1913 pe pg. 398 aşa: „am construit în Tg.-Mureş fără a folosi nici un filer din bugetul oraşului cu cheltuială de aproape două milioane lei biserica culturii maghiare, etc. (A város közönsége egyetlen adófillérének igénybevétele nélkül majdnem két milió korona költséggel megépítetik Maros-Vásárhelyen a magyar közműveldés templomát.) Suntem siguri că atunci nu a minţit d-l Bernady, prin urmare azi d-lor nu spun adevărul! Depinde deci numai de forurile superioare şi mai ales de posibilitatea Fundaţiilor Regale de a sacrifica pentru cultura românească de aici 2 milioane anual, că Palatul Cultural va trece sau nu la acele fundaţiuni. Chestiunea trecerii Palatului Cultural la Fund. cult. Reaaie.