Glasul Mureşului, iulie-decembrie 1936 (Anul 3, nr. 68-88)

1936-08-01 / nr. 69

i Anul III. No. 69 Tg.-Mureş, 1 August 1936. mureşului GAZETA PARTIDULUI NAŢIONAL LIBERAL din JUD. MUREŞ Apare în fiecare Duminecă Director: EMIL A. DÂND­EA. 7 (di N ml Abonamentul: anual 100 Lei. 1 LEI IWIll pentru­ ţărani nemembrii in comitet 50 LI MU in­ In luna August românii de pretutindeni sărbâtore e glo­rioase aniversări nationale La 4 August se împlinesc 17 ani dela ocuparea Bu­dapestei de către glorioasa armată română învingătoare , la 6 August sunt 19 ani dela bătăliile dela Mărâşeşti, iar la 15 August aniversăm 20 de ani dela declararea sfântului nostru răsboi pen­tru marea Unire! Dela declararea răsboiului până la strălucita biruinţă şi ocupare a însăşi capitalei o­­primatorilor noştri de ieri, au fost multe fapte de glorie dar şi de amare suferinţe. Poporul român condus de nemuritorul rege Ferdinand f­iul cel loial şi marele său sfetnic Ion I. C Brătianu, nu şi-a pierdut nici o clipă nădejdea în Dumnezeu şi în dreptatea cauzei sale. Credinţa sa neclintită şi vitejia fiilor săi l-a dus la is-­­ bândă finală, definitivă, după ce a trecut strălucit exa­menul de foc de la Mărâşeşti Măraşti şi Oituz, unde a sfar­­mat puterea duşmanului ca­­re-l ameninţa cu sdrobirea. Feciorii noştri au învins pe germani cu toate ca a­­ceştia erau înarmaţi pana în dinţi, pe când ai noştri au luptat mai mult cu sufletul. N-au învins armele, ci cre­dinţa aceea puternică in desti­nele acestui neam atât de încer­cat. Recunoştinţă vecinicâ dato­rează neamul românesc aces­tor eroi ca din poveşti şi pilda lor să ne fie vecinie îndemn de patriotism pentru Naţiune şi Rege­ . Aceia cari ar râvni la un petec cât de mic al sfântului pământ pe veci românesc să ia aminte, dacă ne vor pro­voca din nou, nu le putem garanta că vom fi tot aşa de generoşi ca în 1919! Acestea aniversări glori­oase le vom prăznui cu o serie de grandioase serbări organizate în cadrul „Lunei Tg.-Mureşului“. Veniţi la ele cu toţii să ne adunăm forţe pentru lupta viitoare din trecutul apropiat atât de glorios! 1. Datoria administraţiilor ora­şelor noastre şi în special a ce­lor din provinciile eliberate, este, a realiza opere edilitare, dar şi orice înfăptuiri în serviciul cauzei mari a ridicării neamului ro­mânesc. Nici de cum nu suntem puşi să aplicăm pe teren etica evan­­gelică faţă de minorităţile cari în trecut au înăbuşit cu forţă brutală desvoltarea calităţilor noastre de rasă nobilă şi puterea ei de expansiune. Aceste minorităţi ajunse la situa­ţia lor privign­ată prin silnicii bar­bare, cer menţinerea privilegiilor invocând aceste percepte evan­­gelice, pe cari ele, tot timpul, le-au călcat în picioare împreună şi pe noi românii. Desigur că baza dreptului este dreptatea însăşi, dar izvorul şi normele­­ acestui drept este numai voinţa elementului al­cătuitor şi susţinător al statului, deci noi, voinţa românilor. Aşa se practică în Anglia, Ger­mania, Italia, Ungaria, Rusia, pretutindeni. Aceasta este şi na­tural. De ce am face noi altfel ? Aceasta nu înseamnă că noi am împiedeca desvoltarea firească a minorităţilor conştiente şi de da­­torinţele nu numai de pretinse drepturi faţă de stat. II. Acestea premise, să exami­­năm „plângerea“ partidului ma­ghiar (nu a cetăţenilor ci a par­tidului, care este cel puţin tot aşa de departe ca noi, de a fi indentic cu cetăţenii), referitoare la convorbirile informative ce se urmează pentru eventuala predare a Palatului Cultural din Tg.-Mureş către Fundaţiile Culturale Regale. Este fapt că în şedinţa din 14 iulie s-a autorizat Preşedintele comisiei interimare să continue tratative în această direcţie. Motive: scopurile culturale­artistice naţionale, desvoltarea in­stituţiilor din palat, conducerea şi supravegherea lor prin specialişti, ar fi mai bine garantate prin or­ganele şi mijloacele materiale a Fundaţiilor de sub conducerea directă a M. S. Regelui Carol al II-lea, care instituţie desvolta pe acest teren o activitate cu rezul­tate unice până azi, publicului şi sc­opului ii este indiferent că a cui este proprietatea imobilului şi instituţiilor şi cine le susţine, numai să fie la dispoziţie şi să fie în continuu desvoltate, că astfel conservatorul ar ajunge să elibereze diplome de stat pentru profesorii de muzică, că valoarea palatului, etc. cu toate că este impozantă (cca 70—80 milioane lei), nu numai nu aduce nici un venit, dar pentru întreţinere ca să corespundă scopului desvoltă­­rii cultural-artistice care le este menirea, municipiul trebie să su­­poarte un deficit anual de cca 2 milioane lei, întrucât nu numai servirea scopului s’ar putea asi­gura mai bine prin Fundaţiile Regale, dar primăria ar economisi astfel pentru alte trebuinţe edili­tare şi culturale suma anuală de lei 2 milioane, ar fi eminent in­teres cultural, naţional şi impor­tant interes material pentru oraş ca palatul să fie preluat de Fun­daţiile Regale; că din aceleaşi motive şi considerente s’au ho­tărât predarea încă de către con­ducerea ungurească a oraşului în anii 1913—14 a palatelor liceelor de băeţi şi fete şi a şcoalelor comerciale, statului; — conside­rând că nici scrupul de ordin moral nu poate exista nu numai pentru că Palatul şi instituţiile vor continua a servi aceleaşi scopuri ca şi până acum, dar deoarece şi palatul cultural şi aranjamentul s'au făcut la timpul său pe cheltuiala statului, fără a contribui oraşul cu ceva din bu­getul său,­­ constitue un argu­ment mai mult să se stăruie pen­tru ca aceasta să fie preluate de stat sau de importanta instituţie culturală care este „Fundaţiile Regale“. Dar menţionatul partid Maghiar, un anume şedinţă extraordinară se alarmează artificial, protestează ipocrit şi apelează cu reacredinţă pretinzând după oficiosul său: primul orator d­r. Rado (evreu) „arată că Preşedintele comisiei interimare­ a afirmat neadevărul că Palatul Cultural s’ar fi con­struit de Stat, căci, impozantul palat s’a ridicat din bugetul ora­şului, Statul a contribuit numai cu 3o/o a costului“, secundul d-l G. Bernadi „afirmă in modul cel mai hotărât, că Palatul Cultural s-a clădit în cea mai mare parte din banii oraşului“, cere a se adresa Ligii Naţiunilor După aceste vorbiri „de mare efect“, cum le spune oficiosul condus tot de evrei, al partidului maghiar, au hotărât, alarmă, protest, apel şi la Liga Naţiunilor! (De ce nu şi la Negusul ?). Deşi reacredinţa protestelor este evidentă, deşi principiul nostru este: lăsaţi să vorbească ce vor, iar noi să facem ce avem de făcut, pentru cei de bună credinţă dăm următoarele desluşiri. Paternitatea ideii de a ceda in­­stituţiunile culturale către stat care poate mai bine asigura în ele interesele superioare naţionale şi o conducere tehnică pricepută şi pentru a desărcina bugetul ora­şului — nu este a noastră. Este a consiliului dinainte de război, „ales“, care în frunte cu acelaş domn Bernadi care azi protes­tează şi apelează, a hotărât a­­ceasta, foarte bine motivat, întâi pentru toate şcolile oraşului. N’au ajuns să-şi execute hotâ­­rîrea, deşi, spre lauda lor, au obosit mult; au mers delegaţii să insiste la faimosul Apony, au înaintat memorii peste memorii, etc. Când în anul 1924 am exe­cutat noi înţeleaptă lor hotărâre, au protestat şi apelat ca şi azi. Uitaseră că ei o hotărîseră. I-am lăsat să se agite în presa de aici şi din Ungaria câteva săptămâni şi să adune sute de semnături pe proteste, apoi i-am demascat şi făcut de râs prin publicarea hotărârei lor şi­­ au tăcut. Iar noi am făcut ce trebuia să facem. Reînvierea ideii cedării Palatului Cultural tot lor le-o mulţumim. In ziarul „Keleti Újság“ din 1 Aprilie 1935 se protesta să nu cedăm cum­va orga din Palatul Cultural, lucru despre care nici când nici vorbă nu a fost. Inter­venţia aceasta însă a avut darul de a face să repunem la ordinea zilei intenţia de a preda statului sau unei organizaţii culturale pu­ternice Palatul Cultural cu insti­tuţiile sale, însuşindu-ne justele motive culturale naţionale şi bu­getare, deplin valabile şi azi, in­vocate pe timpuri de acel con­siliu şi de preşedintele său d-l Bernadi. Că Palatul Cultural nu s’a clă­dit din bugetul oraşului o dove­dim foarte simplu prin constata­rea hotărâtă a aceluiaş domn G. Bernadi. D-sa încheia un articol scris sub semnătură proprie în revista oficială a ministerului in­strucţiunei şi cultelor, din B­pesta „Magyar Iparművezet“ anul XVI. 1913 pe pg. 398 aşa: „am con­struit în Tg.-Mureş fără a folosi nici un filer din bugetul oraşului cu cheltuială de aproape două milioane lei biserica culturii maghiare, etc.­ (A város közön­sége egyetlen adófillérének igény­­bevétele nélkül majdnem két mi­lió korona költséggel megépítetik Maros-Vásárhelyen a magyar köz­műve­ldés templomát.) Suntem siguri că atunci nu a minţit d-l Bernady, prin urmare azi d-lor nu spun adevărul! Depinde deci numai de forurile superioare şi mai ales de posibi­litatea Fundaţiilor Regale de a sacrifica pentru cultura româ­nească de aici 2 milioane anual, că Palatul Cultural va trece sau nu la acele fundaţiuni. Chestiunea trecerii Palatului Cultural la Fund. cult. Reaaie.

Next