Împreună, 1993 (Anul 3, nr. 14-25)

1993-01-01 / nr. 14

2­ ­ „OAMENI­­­L LINGĂ OAMENI”­­ în numărul trecut am consacrat două pagini Intitulate „împreună la sărbătorirea revistei ÎMPREUNĂ“ - relatări şi imagini foto de la sărbătorirea organizată la Casa Oamenilor de ŞtIInţă cu prilejul împlinirii unui an de la apariţia primului număr al revistei. Am constatat cu satisfacţie că aniversarea revistei noastre a fost consemnată fl de confraţii de la mai multe ziare fl reviste. Reluăm mesajele de preţuire adresate revistei „EGYÜTT“ la un an de apariţie , mesaje ce omagiază nobilele ţeluri îmbrăţişate de revista noastră, ca fl perseverenţa sa în realizarea scopului urmărit. ANIVERSARE „EGYÜTT­ ÎMPREUNĂ” . La­ Vineri a avut loc la Bucureşti o manifestare organizată de Asociaţia Culturală şi de Prie­tenie împreună cu redacţia revistei „EGYÜTT­­ÎMPREUNĂ“, cu ocazia aniversării unui an de la apariţia primului număr al acestei pu­blicaţii. Numeroase perso­nalităţi culturale şi politice - români şi maghiari - au partici­pat la această auten­tică sărbătoare a prie­teniei şi a dorinţei de pace şi înţelegere ce-l anima deopotrivă pe majoritatea cetăţeni­lor români şi maghiari din ţara noastră, în alocuţiunea de des­chidere a acestei ma­nifestări, dl Hajdú Győző arăta că, după ce cu un an în urmă a apărut primul număr al revistei „EGYÜTT“, de şase luni de zile revista apare bilingv­ă în maghiară şi în română. „Em­blema noastră este capodopera de renume mondial simbolizînd coeziunea şi solidaritatea umană - sculptura „Sărutul“, de Constantin Brâncuşi". Programul nostru rezultă exact din titlul revistei , sublinia dl Hajdú Győző, desemnînd ca ars poetica „fidelitatea noastră pînă la ultima bătaie a inimii faţă de acest pro­gram de slujire a frăţiei şi a unităţii poporului român cu minoritatea naţională maghiară“. (ROMPRES, 11 decembrie 1997) ÎMPREUNĂ Zilele trecute s-a împlinit un an de la apa­riţia primului număr al revistei „EGYÜTT­­ÎMPREUNĂ“. Editată de Asociaţia Culturală şi de Prietenie ÎMPREUNĂ-EGYÜTT, publicaţia cu specific cultural s-a impus în scurtă vreme prin calitatea actului publicistic. Apărînd de fiecare dată bilingv - în ro­mână şi maghiară - redacţia a reuşit de fiecare dată să gă­sească, subiecte de larg interes şi de actualitate din dife­rite domenii ale cul­turii naţionale şi uni­versale, intre care, fireşte personalităţi culturale române şi ma­ghiare. În tot acest timp, revista a fost un spaţiu din care a pornit către public un mesaj al bunei înţelegeri, că prin cultură, oamenii pot să dea uitării răul şi să se adune şi să păstreze în suflet numai ceea ce este bun şi frumos. Aşadar, un sincer „La Mulţi Ani“ cole­gilor noştri, împreună cu urări de sănătate şi reuşită deplină în realizarea gîndurilor pe care şi le-au propus. (CURIERUL NAŢIONAL, 16 decembrie 1992) MULŢI ANI!” Revista „Együtt-împreună“, editată de Asociaţia Culturală şi de Prietenie cu acelaşi nume, din Bucureşti, împlineşte un an de apariţie. Le urăm confraţilor şi co­­naţionalilor’maghiari şi români’care scriu revista, „La mulţi ani!“, cum spune chiar titlul ei. (DIMINEAŢA, 1992, decembrie 11) Un literat maghiar, pentru toţi cetăţenii României. Hajdu Győző împotriva tuturor separatismelor şi provocărilor antiromâneşti, strălucitul nostru contemporan, scriitor şi gazetar maghiar din România, Hajdú Győző, con­struieşte punţi care sfidează neantul şi, prin revista pe care o conduce, „Együtt", care apare concomitent în maghiară şi ro­mână, cu titlul „împreună“, propune un remediu: fraternitatea. (VREMEA, 12-13 decembrie 1992) Exacerbată, pînă dincolo de limită, aşa-zisa problemă maghiară riscă să devină una dintre cele mai ruşinoase ma­nifestări imorale al căror rost oricum este încercarea de des­tabilizare într-o ţară cum este România. Acum, cînd neca­zurile ne lovesc pe toţi deopo­trivă - şi nu numai aici,la noi, ci în tot Estul Europei - a asista la un brigandaj continuu pe te­ma unei presupuse lipse (spe­ciale!) de drepturi a concetă­ţenilor noştri maghiari, a mer­ge chiar cu provocarea de zî­­zanie pînă la cererea, ului­toare, de solicitare - cum ci­team mai ieri - a... protecţiei O.N.U. (?!) contra unui... primar care-şi apără şi el istoria nea­mului său, îmi aduce aminte de zgîndăreala tîmpă pe care nişte zăpăciţi o făceau pe vre­muri într-un cartier, bătînd to­be şi tinichele, spre a-i scoate din minţi pe vecini, în ideea că lor nu le dădea nimeni atenţie. Cu acest sentiment de cris­pare faţă de o prostie perse­verent alimentată pe diverse căi, am luat parte,­ ieri, la o manifestare simplă - cinstirea primului an de apariţie a gaze­tei „EGYÜTT - ÎMPREUNA“. O manifestare a unui colectiv de cunoscuţi ziarişti, scriitori, artişti de naţionalitate maghia­ră, care - la iniţiativa omului de suflet care este Hajdú Győ­ző, ajutat de Antal András, Várdai Ferenc, Boross Melinda şi alţii­­ scot o gazetă progra­mat potrivnică ideii de ură, de vrajbă. O gazetă programat pledantă pentru apropiere, bună convieţuire şi colaborare sub egida „Asociaţiei culturale şi de prietenie împreună- Együtt“. O manifestare sim­plă, firească, ome­nească, sensul ei sur­priză putînd fi sinte­tizat pentru cei mereu în­­crîncenaţi şi veşnic emanatori de toxine, intr-un singur fapt: promotorii numărul unu ai mult acuzatei „Partide Naţio­nale“ româneşti - senatorii Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor - au fost oaspeţi de seamă ai maghiarilor de la „EGYÜTT“! Fără comentarii, s-ar putea spune, dacă n-ar fi, totuşi, un adevăr de subliniat: basmul cu românul mîncător de unguri se dovedea o absur­dă şi penibilă snoavă! Adrian Păunescu a fost primit cu aplauze: el nu numai că n-a fost împotrivă ca ziariştii de naţionalitate maghiară să se manifeste public, dar i-a susţi­nut direct pe cei ce i-au soli­citat sprijinul în crearea gaze­tei aniversare. Motivaţia aces­tui ajutor este simplă, fiind ar­gumentată de poetul-senator , chiar în numărul special al pu­­blicaţiei „EGYÜTT“. Poetul condamnă ceea ce numeşte „criminala incomunicabilitate“ dintre români şi maghiari, res­ „ŞI TOTUŞI, EXISTĂ IUBIRE!” pingînd atît acţiunile acelei minorităţi politice militante care dă „minorităţii maghiare din România, pe toate căile, informaţii care să orienteze această minoritate naţională împotriva majorităţii româ­neşti“, cît şi faptul ca „majori­tatea românească nu face eforturi suficiente pentru a se face înţeleasă pe căile pe care se poate face înţeleasă“. Căci - scrie Adrian Păunescu - „în zadar vom emite noi româneş­te mesajele noastre de frater­nitate şi solidaritate, dacă se­cuii din Harghita şi Covasna nu vor auzi mesajele noastre decît într-o limbă pe care li­derii lor politici au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să n-o înţeleagă, iar prăpastia dintre noi să se lărgească zi de zi“. „EGYÜTT“ era o necesitate! Iată de ce, prin revers la această inacceptabilă incomu­­nicabilitate, întîlnirea de la „Együtt“, găzduită de frumoa­sele saloane ale Casei Oamenilor de Ştiinţă şi bucurîndu-se de pre­zenţa unor nume bu­ne ale culturii române de mai multe naţio­nalităţi a simbolizat un excelent pas spre bine. Scurt, programul cultural al acestei sărbători, a colorat, prin deli­cateţe şi valoare, momentul a­­niversar. A fost prezentă ine­galabila Ádám Erzsébet cu emoţionante balade şi tradu­ceri şi, alături de ea, artişti cu experienţă sau foarte tineri precum Cristina Constantines­­cu, Modest Iftinchi, Ovidiu Cu­­cu, Csendes László, Dolores Chelariu. S-a cîntat şi recitat din Bartók Béla, George Enes­­cu, Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru. Un moment deosebit l-a constituit prezenţa la sărbătorire a unui grup al Cenaclului „Totuşi iu­birea", format din Tatiana Ste­pa (Filipoiu), a cărei voce a im­presionat profund, Andrei A. Păunescu, Raul Cîrstea, grup condus de Adrian Păunescu, al cărui microrecital s-a aflat sub semnul ideii fundamentale a poetului-senator, înscrisă chiar în articolul publicat de „Együtt“ - „Am avut şi eu o ob­sesie şi încă o mai am, totuşi, iubirea“. Momentul a fost, într-ade­­văr de mare vibraţie omeneas­că, de fraternitate reală, sim­plă şi curată. Da, există, totuşi, iubire! Aici, între noi, cei ce ne-am născut şi trăim pe acest pă­­mînt, numai sufletele cîineşti au îndemnat sau mai îndeam­nă la potrivnicii şi ură. Altfel, am fost, de-a lungul veacurilor, oameni lîngă oameni, preţu­­indu-ne şi respectîndu-ne ca oamenii. Felicitări lui Hajdú Győző şi colaboratorilor lui, ale căror inimi nu dau greş în înţelege­rea acestui mare şi etern ade­văr! (Eugen Florescu, VRE­MEA, 12-13 decembrie 1992) IIMICP^C^SQJJIMA Anul III. 1993. Numărul 1(14) fi iam v[a[iMJ] Salutînd ziarul la numărul 100 lată în ce ritm accelerat trec zilele, săptămînile, lunile dar chiar fl anul: „ VREMEA“ a ajuns deja la numărul 100. Acest admirabil ziar, alături de „TOTUŞI IUBIREA“, care prinde viaţă în acelaşi atelier redacţional - căminul familiei Păunescu - în doar cinci luni de apariţie şi-a atras un foarte larg cerc de cititori, atît la Bucureşti cît şi în judeţele ţării. La apariţia numărului 100, „VREMEA“ se prezintă ca unul din ziarele cele mai prestigioase, de importanţă naţională, ca­re Informează ,i formează opinia publică, modelează gîndirea publică, luptă în arena politică ce cuprinde ţara întreagă, într­­un cuvînt, trăieşte, respiră împreună cu patria noastră Româ­nia, cu fiecare cetăţean cinstit, democrat, fidel ţării noastre. Marele poet revoluţionăr al literaturii maghiare, Ady Endre, care a fost adeptul manifest­ul ferm, slujitor nemuritor al luptei pentru împăcarea istorică, pentru prietenia şi unirea popoare­lor maghiar­ul român, are o poezie intitulată „în sita vremii“. O­­maglind ziarul „VREMEA“, la numărul 100, reamintim această poezie, mai exact, ideea sa de bază, parafrazînd-o în proză, în mînă cu o sită uriaşă, stă VREMEA şi cerne continuu, cerne ve­sel prin sita vremii lumea întreagă. Şi cine a fost cernut de sită merită acest lucru. Trist e cel ce n-a trecut, pentru că vremii nu-i este milă de tărîţe. în acest fel funcţionează, în acest fel cerne fl ziarul „VRE­MEA“, care a fost visat fi atît de admirabil realizat de marea personalitate a literaturii fl publicisticii contemporane române - Adrian Păunescu, în uriaşa şi nemiloasa muncă de triere, „VREMEA“ îndeplineşte un rol excepţional, în funcţionarea acelei uriaşe site a vremii, care va elimina cu certitudine „Ideile putrede“ născătoare de ură între oameni şi naţiuni, şi la fel, „omuleţii de o clipă" înrolaţi în slujirea aroganţei şi a urii rasiale, a răzbunării oarbe, a acelor „idei veştejite" care, din păcate, mai dănţuie binişor în această Europă a sfîrşitului de secol, scăpat parcă de sub controlul raţiunii. Urăm „ VREMII" cu respect colegial şi dragoste frăţească, conducătorului ei nepereche, poetul Adrian Păunescu, ca şi Iui Andrei A. Păunescu, acel „factotum" al ziarului, ca „VREMEA“ în întrecerea cu vremea să-şi facă datoria şi pe mai departe în mod bărbătesc, ca nici un singur număr din „VREMEA" să nu fie eliminat de uriaşa sită a vremii, ca dintre cititorii săi să rostească cu­ mai mulţi, împreună cu redactorii ziarului şi îm­preună cu noi că „oamenii făuresc pacea, să fim deci oameni, ca astfel să putem rămîne români şi maghiari“! La Mulţi Ani! Bucureşti, 14 ianuarie 1993 Hajdú Győző Antal András preşedintele secretar general Asociaţiei Culturale al revistei şi de Prietenie EGYÜTT - ÎMPREUNĂ EGYÜTT-ÎMPREUNĂ

Next