Inainte, noiembrie 1968 (Anul 25, nr. 7362-7387)

1968-11-08 / nr. 7368

în întîmpinarea adunării generale a scriitorilor Angajarea a scriitorului In ultimii ani, mai ales in proza noastră, fie roman sau nuvelă, realitatea contemporană a fost transfigurată cu noi unelte de investigație, aducînd noi confruntări și reflecții, consti­tuind, în ansamblu, un progres evident. Mai puțin realizată, dacă nu sterilă, a fost rezonanța acestui principiu în cadrul liri­cii, unde o anumită modă, o în­toarcere la o poezie de avan­gardism nu e propice momentu­lui contemporan, spiritului ro­mânesc în general. Intuiesc că dezbaterile apropiatei adunări generale a scriitorilor vor eluci­da aceste „situații“, subliniind direcțiile de dezvoltare a crea­ției literare. Scriitorul este obligat să compare procese fundamentale, tot ce e deosebit, emoționant. El însuși trebuie să trăiască frenezia deschiderii de orizon­turi, de perspective tematice, sti­listice, chiar și în galeria carac­terologică a personajelor. în a­­cest sens văd eu angajarea con­temporană a scriitorului, a participării sale multilaterale. Pe scurt­, el trebuie să fie an­corat în contemporaneitate. Nu­mai așa un scriitor nu-și poartă talentul cu vanitate, ascultînd deopotrivă impulsurile aspirației din societate, din familie, din natură, de oriunde. Chiar dacă creează opere de idei, de dezba­teri epice, el trebuie să fie un Anten care să atingă pămîntul, pentru a avea în permanență a­­vîntul necesar să meargă mai departe, spre nemărginirea crea­ției. Prof. ION M. NEGREANU Liceul „Frații Buzești“ Craiova. Miturizarea cercurilor și cenaclurilor literare Indiscutabil că diversitatea talentelor, mai ales în cercurile literare, reclamă o dirijare aten­tă spre o selecție valorică deo­sebită, spre o afirmare sigură, în condițiile actuale, este un a­­devăr recunoscut că avîntul cul­turii noastre poate fi descifrat și prin multitudinea preocupări­lor literare la nivelul cercului sau cenaclului literar. „ Sperăm — și aceasta e foarte util — că în adunarea generală a scriitorilor se va discuta mai mult și despre posibilitățile de afirmare și îndrumare a cena­clurilor literare. Ideal ar fi ca, acolo unde există posibilități, o asemenea asociație literară să fie patronată de o autoritate culturală recunoscută. Apreciem ca deosebită inițiativa Uniunii Scriitorilor care a făcut ca „Cenaclul“ din București să fie coordonat de o personalitate de talia lui Miron Radu Paraschi­­vescu. N-ar fi rău dacă și la Craiova s-ar respecta un pro­gram de lucru al „studioului li­terar“ care a rămas în suspen­sie, fiind un adevărat anonim. TOMA GRIGORIE membru al cenaclului literar de pe lângă Casa de cultură din Calafat ÍS Valoarea lectu­rii celor mici însemnări i-am văzut pe școlarii cei mici, de curînd, cum în grup sau individual așteptau disciplinat să împrumute o carte de la biblioteca municipală. Lîngă ei, cu ochii mari, rîzători, preșcolarii cu de­getul întins urmăreau vreo mizură prin „Dumbrava minunată“, ori se minunau de tainele „Nunții în co­dru“. Cele două bibliote­care de la secția de copii, Irina Petrescu și Angela Bolintiș, dăduseră glas, prin desenele lor, lirismu­lui sadovenian și coșbuci­­an. De fapt, spiritul intu­itiv al celor două bibliote­care merge pînă acolo in­cit, zilnic, desenează cite o poveste, cite o povestire, cite un basm, o legendă ori o baladă. Toată sala de lectură a prichindeilor e stăpînită de un joc al desenelor care mai de care mai grăitor. Lor li se adaugă albumele secției unde copiii talentați și harnici cititori și-au expus, ca în fața unui prim exa­men, aptitudinile lor vi­­zînd desenul, închipuirea celor citite. „Albă ca zăpada“, „Ie­purașul de turtă dulce“, „Tombacula“, „Căluțul de foc“ și multe alte cărți au coborît de mult din sfera povestirilor orale în aceea a desenelor și a culorilor. Cei care nu înțeleg o astfel de lectură apelează cu în­credere la desen. Imagina­ția vizuală este astfel sti­mulată în mod expres. Preșcolarii sunt poate cei mai scormonitori cititori. Niciodată ei nu se mulțu­mesc doar cu un răspuns sau cu un... desen. Și vîr­­sta înțelegerilor se în­dreaptă atunci spre „Rân­dunica gureșă“, „Cri, cri, cri“, „Frum­ursul polar“, „Prisaca“, „Cocorul alb“, „Circul din pădure“ și multe alte cărți. Litera­tura ilustrativă este pen­tru școlari preocuparea principală, sensul adevă­rat al gusturilor lor. Biblioteca posedă, nu­mai pentru copii, 16 100 de volume, plus o presă de... profil, încît niciunul din solicitanți nu este ne­mulțumit. Am notat cu a­­ceastă ocazie și cîteva nume de cititori pasionați, elevi din municipiul nos­tru: Jurubiță Grigore, Hondor Florența, Petrescu Ionel, Maftei Aurelia, Ia­­cob Iuliu, Ionescu Eca­­terina, Ungureanu Cris­tina și alții, care au citit în acest an între 90—150 de cărți. Și sunt școlari acești cititori. La școală sunt fruntași ca și la citit. Ori­cine poate desprinde de pe fișele lor titluri din li­teratura istorică, din viața copiilor, ori din basmele românești și universale. Oricine poate sta de vor­bă cu asemenea cititori despre ultimele noutăți so­site în librării sau în bi­blioteca lor. Și fiecare, la bibliotecă, își împărtășește impresiile lecturii, ca obișnuință spirituală ca o o destăinuire firească, re­flex prompt al vîrstei. Poate de aceea cele două bibliotecare nu-i deran­jează cînd sînt prinși u­­neori în discuție, fiindcă ei, copiii, vorbesc com­petent, cu aprindere despre „Comoara din in­și­sură“, „Nicoară Potcoa­vă“, „Timuș și băieții lui“, și despre „Bobîlna“, des­pre „Cei de la Crisanta“ ș.a.m.d. Cei mai mici își urmăresc desenele, cei mai mari dialogurile aprinse. Și astfel, circuitul cărții pentru copii dezvăluie zil­nic noi taine, noi adevă­ruri care intră în patri­moniul cultural al fiecă­rui ucenic al școlii. Și ast­fel, sinceritatea preocupă­rilor invită la bucurii și succese. M. BARBU In clasa a XlI-a pentru un viitor can­didat la Facultatea de limbi străine, stu­diul individual constituie un preambul al reușitei (Urmare din pag. 1) activitatea în cele mai sumbre culori. De ce ? Resimțindu-se după o nuntă, omul s-a gîndit să mai amine prezentarea la locul de muncă. Pentru aceasta a venit să-i eliberez un certi­ficat medical pe două zile. Cum era și firesc, l-am refuzat, nun­­ta-i nuntă, serviciul e serviri...“ Am vizitat împreună încă­perile dispensarului. O situație complet necorespunzătoare prezintă casa de nașteri. (De­­ remarcat că în această comună toate nașterile au loc aici). Bu­năoară, încăperea principală nu are sobă, într-o alta (unde se afla gravida Florica Ioana), o sobă de cărămidă scotea fum din belșug, pereții căpătînd vi­zibile urme de funingine. — Ce alte neajunsuri vă mai stînjenesc munca ? — insistăm noi. — Comuna noastră are 13 sate, dintre care, unele la o distanță de 10—12 km. Ne-ar trebui, se înțelege, un mijloc de transport cu care să ne de­plasăm la bolnavii ce nu pot veni la dispensar. Apoi, în sea­ma medicului cad o serie de sarcini — cum ar fi ținerea e­­videnței primare, întocmirea registrelor de bolnavi cronici, păstrarea gestiunii, formalități care ne răpesc mult timp pre­țios. Iată de ce aș propune ca, periodic, să aibă loc la Direcția sanitară județeană întruniri cu medicii de la dispensarele din mediul rural, pentru a ne spune păsul în legătură cu greutățile pe care le întîmpinăm. ...în ziua vizitei noastre (29 octombrie) dispensarul din co­muna Cernătești era zăvorit cu lacăte. După un timp de aș­teptare, sosește sora medicală Ruxandra Dragomirescu. „Am fost pînă la C.A.P. să fac rost de niște ulei pentru mașina Spitalului nr. 1 din Craiova, care ne-a adus doi saci cu lapte praf“ — se scuză ea. O dată pătrunși înăuntru, aveam să ne lovim la tot pasul de „defecți­uni“: în primul rînd doctorița Angela Stiigă era plecată „la județ“ de cîteva zile. Punctul farmaceutic, aflat în grija ...de­­zinfectorului sanitar (care face și injecții !) era închis de nouă zile, omul aflîndu-se în con­cediu. Ne întrebăm, evident , în tot acest răstimp de unde pare să-și fi procurat populația me­dicamentele necesare ? Cum s-au soluționat urgențele ? Casa de nașteri se afla și ea ...în vizi­bil impas, cele două camere ale sale fiind un veritabil tal­cioc al neglijenței ; moașă nu există. Se remarcă lipsa mobi­lierului strict necesar ; cele pa­tru scaune din sala de aștep­tare, de pildă, de mult trebuiau date la... scadență. Nicăieri nu am văzut măcar un afiș de pro­pagandă medicală, iar graficul de deplasări lipsea. Am vrut să aflăm ce s-a lucrat în ziua respectivă. Cerînd registrul de evidență, ni s-a spus că ar fi încuiat în camera doctoriței, din incinta dispensarului. In fața acestei stări de lu­cruri, am cerut părerea oameni­lor despre modul cum se asi­gură asistența sanitară în co­muna lor. Răspunsul nu putea fi altul decât cel intuit , nesa­tisfăcător. Semnificativă, în a­­cest sens, ni se pare relatarea cetățeanului Grigore Săpoi : „Patru zile în șir­eu și fratele meu i-am adresat zadar­nic doctoriței rugăminți fierbinți pentru a veni să ne vadă mama, bolnavă la pat, și eventual să-i facă tri­miterea la spitalul din Filiași“. Alte amănunte ni le furnizează tov. Gheorghe Cojocaru, preșe­dintele Consiliului popular co­munal : „După ora oficială de program îți poți lua adio de la speranța unui ajutor în caz de nevoie. Deși are șaretă, docto­rița nu se deplasează la bol­navi, călăuzindu-se, invariabil, după principiul: cine are nevvoie, vine la dispensar ! — prin­cipiu care, uneori, poate căpăta concretizări inumane, urmări regretabile. „Ce mai încoace și încolo, i-aș recomanda — con­chide interlocutorul nostru — să ia exemplul doctorului ve­terinar Nerea Iliescu, care la orice oră din zi și din noapte se deplasează acolo unde este nevoie. La dispensarul din comuna Coțofenii din Dos cunoaștem „pe viu“ urmările navetismului , numeroase nemulțumiri din partea cetățenilor pentru docto­rul Ion Gavrilă, care în fie­care zi face naveta la Craiova, uneori nerespectînd programul stabilit. O privire fugară prin încăperi îți redă aspecte nedo­rite. Astfel, canapelele din ca­merele de tratament și consul­tații nu au cearceafuri, iar în sala de nașteri acestea erau murdare. Ni s-a spus că, de fapt, din luna iunie nici o femeie nu a mai născut aici, motivîndu-se că localnicele nu sînt ...obișnuite cu casa de naștere. Oare, așa să fie ? Asemenea constatări — la care am adăugat și altele din comunele Grecești și Bîrca — le-am expus tov. dr. Mihai Cos­­tesen, directorul Direcției sani­tare județene — Dolj, rugîn­­du-l să ne edifice asupra cau­zelor care generează și perpe­tuează aspecte negative de fe­lul celor constatate. Dar asu­pra cauzelor „nevralgiilor“ — mai mult sau mai puțin cronice — din domeniul asistenței sani­tare a populației din satele ju­dețului nostru, asupra măsuri­lor ce au fost întreprinse și ce­lor ce se impun, în continua­re, cu stringență, ne vom referi mai detaliat intr-un număr vi­itor al ziarului nostru. iiiimiimimiiiiimiiiimnii Hii­­iiiimiiiiiimmimiiiimiiiiiimimiiimimii Miiimiiiimni „Nevralgii” în asistența sanitară a populației rurale iimmiiiimiiiiimiiiiiiimmimiiiimiiiiiimiimiiiMitimiiiiMiiiiiniiMiiiiiiimiiiiiiimim irimniiWi^’ CRAIOVA de urgență, cu respectarea pre­vederilor H.C.M. 1053/1960 : — 2 ingineri mecanici; — 2 economiști principali ; —■ 1 revizor contabil; — 2 tehnicieni I ; — 1 șef contabil pentru A­­utobaza Vînju Mare. Informații suplimentare la serviciul personal — telefon 13436. á ■éz&S&m T Pagina 2 • ÎNAINTE Ijjoc de cronică... strict dramatică Premieră pe țară: N­FtUNZE CARE ARD" — Mi-a făcut s­ă vă au mad și nu asta-sL Qum vi­ri­ s-a părut piesa ! — y­ Uepte,d­inte,mi. Cert­­­e ca I. D. Sirbu știe s £onstru­­­­iască o piesă, avind sn .­­jra_ , matic al subiectului trau ru_ j noaște perfect legile bib­liei ( unui conflict și îi sint ^a,l­ țe­­mină toate posibilitățile CKare ș­i să creeze momente de înaltă n­­a­țiune sufletească și să desimuț­­i că o atmosferă sugestivă. Pe­r­sonajele sale vorbesc totdeauna frumos, literar, metaforic... — Aș adăuga numai regretul că piesa, materialul piesei sînt prea expozitive, rămîn departe de noi, la începutul luptei pen­tru cinste, dreptate și libertate — cum ne spune autorul. M-ar fi interesat ca acesta să fi pri­vit cu ochii omului de astăzi venimentul dramatic petrecut în anii încrîncenați ai războiului și teroarei. — Refin­ ideea: piesa este ex­pozitivă. Personajele înseși, com­portările lor mi se par expozi­tive. — Da. Mai ales Mihai Bran­ ga, care vrea să fie eroul prin­cipal. . — Personajul — ea mi se pare interesant, ca intenție rea­lizare însă, este fals, aș zice subdimensionat. Un revoltat care evoluează in ciclul închis și strict al personalității sale, fără să lanseze, în jurul sufletului său incandescent, protuberante ardente. E crispat. Ca un contorsionat. Expune gestică, ideile eliptic, are o pseudomișcare sce­nica, iar atunci cînd este decla­rativ, vorbește tipizat. Mihai Branga — așa cum a fost creat — nu este tipul comunistului ca­pabil să polarizeze forțe și idea­luri în orice condiții ale luptei. — Este vina actorului? — In bună măsură, nu. Con­stantin Sassu este un actor merit... E adevărat însă că de în spectacol a accentuat uneori crisparea (inițială) a persona­jului. — Vă întrerup și, pentru că am urmărit cu atenție spectaco­lul, aș vrea să vă arăt credința mea că interpretările au fost inegale, pe de-o parte jus­tificate de condiția din text și pe de altă parte de însăși con­diția de valoare a interpreților. Vladimir Manu a jucat curat și cu gravitate emoțională. Lucian Albaneza m-a emoționat adesea. Mae Gh. Mazilu­ are o apariție interesantă — a lui, în bună măsură și Dumitru Aureliu (mă refer la prima parte a piesei)... M-ar interesa să aflu ce cre­deți despre prezența lui Vasile Cosma în spectacol, vreau să văd dacă părerile noastre coincid... s’accuse! Vasile Cosma, în Platonov,­­prin câteva apariții de­ o foarte înaltă și subtilă colo­rație a întors toată piesa după el stingînd, sufocând valoarea celor­lalți interpreți. In „Frunze care ard“, după un ritual identic, răstoarnă toate intențiile autoru­lui,­­ care, cu siguranță a pus accentul, grav pe eroul principal Mihai Branga, pregătindu-i de­taliat apariția în scenă încă de la primele replici de după ridi­carea cortinei. Omul lui Vasile Cosma, Baci Doma, devine cap de afiș în spectacol. Apariția lui a fost însă aproape vulgar inițiată de­­ or (sub chipul unui bețiv care ia pe uliță), dar apariția în eaă a lui Vasile Cosma nu ar­­e tipul baciului Doina a fost fără preș, inegalabilă. Stoarce din tonalitatea destul de debilă ș­e Mihai Branga și ultimul l­­­ir de vitalitate atunci cînd sunt i scenă amindoi. Sensul demon­­rativ al piesei se schimbă. Și< tcă-nu­ dai voie, aș mai adăuga și codicii de impresii. Cum bine fi putut observa și reține, dis­­oriția lui Aurel (Lucian Alba­­ezu) și a lui Viorea (Mae Gh. lazilu) sînt prezentate în­ de­monstrația autorului ca incidente damatice. Dar sacrificiul lui b­i Dom­a e sublim. Cinemato­­­rt­ic, și folosind un adjectiv din-un film, aș zice­ mag­­nifu Bațe că, aici trebuia inche­­iata p>sa, pentru ca, de fapt, aici se și încheie. Dacă o dată cu ie­șirea h Baci Doma în bezna nopții (țintă sigură a pistoalelor asasinilor care-l somau­ pe comu­nistul Branga să se predea) s-ar fi auzit doar trăsnetul focurilor, emoția ar fi atins culminația sa calitativă și cantitativă. Moar­tea lui ar fi avut ricoșete în sufletele tuturor spectatorilor care-l iubeau, pentru că Vasile Cosma obținuse această favoare unanimă din partea noastră a tuturor. Dar, spre regretul nostru, se mai înnoadă o dată finit și no­dul acesta nu mai trece prin scripetele cu care autorul încear­că să mai ridice pe verticală spectacolul. Debusem puțin de­zordonat în plină melodramă și, murind, Baci Tomna este con­­strîns de text să țină un discurs. Este totuși o șansă ca-l ține Va­sile Cosma, însă apare evident ca este dificil și pentru el cum este dificil și pentru spectacol și în aceeași măsură pentru spec­tatori... Dacă s-a urmărit un efect de eroică pură, atunci con­centrația și intensitatea clipei­ erau singurele modalități de lu­ 1 cm recomandabile și eficiente. — Să vă fac o mărturisire: ei, am citit textul piesei într-o pri­mă versiune și am remarcat Că autorul utilizase o serie de ele­­­mente de tradiție, o serie de invocații mitice ale munților, într-o manieră de ritual primar, rememorînd relații zguduitoare intre uriași orografici și feno­mene cosmice si oameni, relații rămase vii în memoria ciobani­lor tradiționaliști. In textul re­prezentat, aceste momente de maximă tensiune emoțională sunt reproduse neglijabil Aș reproșa lui I. D. Sîrbu cred că și cu asentimentul dv. — ideea penibilă de a-l aduce pe trădătorul Moga într-o sce­nă absolut gratuită cînd acesta își face autocritica și umblă ana­poda în genunchi. — Foarte interesant și de re­ținut ceea ce ne-ați relatat. Per­sonal cred că — pe lingă în­semnătatea de a fi o­ premieră pe țară cu o creație originală locală — spectacolul poate fi apreciat ca interesant, cu toată lipsa de adîncime a piesei. Dar, repet, există această defecțiune a absenței unor raporturi clare și proporționale între nivelele spirituale de care dispun perso­najele. Senzațional rămâne rolul lui Vasile Cosma. Consider însă că este neîngăduit ca personajul care-și exprimă cel mai clar ideile, posedând o intensă fervoa­re dramatică pe care știe s-o Constantin Sassu Gheorghe­ și Vasile (Mihai Branga); Nani Vladimir (Moș Cosma memento TEATRU Teatrul Național, orele 20: IANCU JIANU Ä3E332E CRAIOVA „Patria“ (telefon 13850) filmul­­ VEȘNICUL INTÎRZIAT, orele 11 ; 15; 17 ; 19 ; 21. „Central" (telefon 14029) filmul s MĂRTURISIRILE UNUI DOMN CU CAMERA MOBILATĂ, orele 11 ; 15 ; 17 ; 19 ; 21. „30 Decembrie" (telefon 15080) filmele : SUFLETE TARI (ambele serii) orele 11 . 15. AGONIE ȘI EXTAZ, orele 18,30 ; 21. „23 August" (telefon 14448) filmele : ACUZATUL, orele 10,45 și MONDO­CANE (ambele serii) orele 14,30 ; 17,30 ; 20.30. „Tineretului" (telefon 12228) filmul 1 MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON, orele 10 ; 16 ; 18 ; 20. ,8 Mai" (telefon 14285) filmul : PENTRU CÎȚIVA DOLARI IN PLUS orele 15;30 ; 18 ; 20,30. CALAFAT „Arta", filmul : FRUMOASELE VACANȚE BAILEȘTI „30 Decembrie", filmul : ȘAPTE OAMENI DE AUR FILIAȘI „Victoria" filmul : CE NOAPTE BĂIEȚI SEGARCEA „8 Mai", filmul­­ PĂȘESC PRIN MOLDOVA CRAIOVA VINERI 8 NOIEMBRIE Pe lungimea de undă de 206 metri 17,00 Radiojurnal, buletin meteo-rutier. 17,10 Cîntăreți ai plaiurilor noas­tre. Astăzi, cîntă lăutarii din Ștefănești. 17,30 De vorbă cu ascultători. Răs­punsuri la scrisorile primite la redacție. 17,40 îmi place să cînt­­ muzică ușoară. 18,00 Orizont cultural. Seri culturale în satele Olteniei. 18,15 Mari virtuoși ai muzicii instrumentale - Iacov Zac. 18,30 Radioancheta economică. Ce măsuri ați luat pentru pregătirea producției anului viitor ? 18,40-19,00 Pentru fiecare melodia preferată. LIMBATA 9 NOIEMBRIE 6.30 Emisiune pentru d ate. Se amenajează noi terenuri pentru orezarii. Emisiune realizată de Dumitru Țînțaru. 6.40-7,00 Cîntece și jocuri populare. VINERI 8 NOIEMBRIE 10.00 Curs de limba rus» (reluarea lecției de joi). 10.30 Curs de limba spaniolă. 11.00 TV pentru specialiști. Ciclul „Medicină“. Rahitismul carcasial și vitamino-rezistent (reluare). 11.30 Închi­derea emisiunii de dimineață. 17.30 Pentru copii. Taine dezle­gate : „Memoria creierilor electronici". 18.00 Drumuri și popa­suri - emisiune turistică. 18.20 Buletinul circulației rutiere. 18.30 Curs de limba spaniolă (reluarea lecției de dimineață). 19.00 La Porțile cunoașterii - emisiune pentru tineret. 19.30 Tele­jurnalul de seară. 19.50 Buletinul meteorologic. Publicitate. 20.00 Actualitatea în agricultură. 20.20 Studioul muzical. 20.50 Cărți și autori. Eugen Simion și Nicolae Breban. 21.10 Reflector. 21.25 Film artistic : „Cine va deschide ușa". O producție a studiourilor cinematografice „București". 23.00 Telejurnalul de noapte. 23.10 Închiderea emisiunii. întreprinderea de gospodărie orășenească Craiova anunță: Examenul de instala­tor gaze gradul „A“ va avea loc în ziua de 9 XI 1968, orele 15, și în ziua de 10 XI 1968, o­­rele 8, la sediul secției gaze din str. Brestei­­ nr. 101. Se primesc înscrierii pînă în ziua de 9 XI î 1968, orele 13. IiI 1­8—151 Zilele cf V I 2 librăria­­ unde veți găsi ultimele cr.1 ÎNTREPRINDEREA în sir. PictJ telefon angajează pentru șantierele din Bacii calificați în meseriile: ele­ ventilații și A.M.G. • 8 — XI — 1968

Next