Inainte, ianuarie 1970 (Anul 27, nr. 7725-7748)

1970-01-14 / nr. 7733

P Ik r • 14—1 — 1970 PLENARELE ACTIVULUI U.T.C. DIN ȘCOLI Un tadm prielnic pentru analiza meii politico-educative In conformitate cu sarcinile stabilite de plenara C. C. al U.T.C. din octombrie 1969, în primele zile ale celui de-al doi­lea trimestru școlar, în toate școlile din județul nostru au loc plenare ale activului U.T.C. și adunări generale ale uteciș­­tilor. Acestea trebuie să con­stituie prilejul unei analize te­meinice a modului în care or­ganizațiile și grupele U. T. C. și-a­u desfășurat întreaga mun­că politico-educativă în scopul formării unui tineret bine pre­gătit pentru muncă și viață, pentru integrarea acestuia in complexul proces de înnoire și dezvoltare multilaterală a ță­rii noastre. Plenarele activelor U.T.C. vor trebui să analizeze cu toată răspunderea felul în care au fost îndeplinite măsurile stabi­lite de conducerea organizației noastre, precum și propriile ho­­tărîri, modul în care organiza­ția și grupele U.T.C. au adop­tat în munca lor cele mai efi­ciente forme și metode în ve­derea sprijinirii eficiente a pro­­cesului de învățămînt. Analizele din plenarele acti­velor U. T. C. să fie axate,în pri­mul rînd, pe activitatea desfă­șurată de organizații în direc­ția stimulării interesului și pa­siunii elevilor pentru învăță­tură, pentru formarea unei o­­pinii combative împotriva ce­lor care nu învață și nu res­pectă disciplina școlară. Spre a cunoaște cut mai temei­­nic realitatea existentă în fie­care școală, comitetele U.T.C. au datoria să pună în discuția activului toate problemele care preocupă tineretul școlar, îndeo­sebi pe cele privind educarea politico-ideologică, patriotică și Prof. IULIUS PASCU secretar al Comitetului județean U. T. C. moral-cetățenească, întărirea vieții interne de organizație, precum și celelalte aspecte ale activității organizațiilor și gru­pelor U.T.C. In acest sens, prin­­tr-o largă consultare a între­gului colectiv de elevi, pe baza observațiilor și sugestiilor șefi­lor comisiilor pe probleme, a membrilor comitetului și birou­rilor grupelor U.T.C., va putea fi prezentată cit se poate de a­­nalitic situația existentă în fie­care școală. Raportul prezentat în fața activului de către co­mitetul U.T.C. pe școală să fie astfel alcătuit încît să analizeze temeinic și realist modul în care au fost îndeplinite obiectivele propuse în programele de acti­vități din trimestrul precedent, contribuția fiecăruia dintre membrii activului la realizarea acțiunilor, eficiența activitățil­or întreprinse în rîndul elevilor. Este necesar ca plenarele acti­velor U.T.C. de la Grupul șco­lar „Electroputere“. Grupul șco­lar construcții, liceele din Ca­lafat, Băilești și Cornu, din șco­lile profesionale de mecanici agricoli să dezbată cu cea mai mare responsabilitate preocupă­rile comitetelor și birourilor grupelor U.T.C. in sensul spri­jinirii școlii în obținerea de re­zultate tot mai bune la învăță­tură, pentru întărirea disciplinei școlare, mai ales în acțiunile de domeniul muncii politico-i­­deologice și a strădaniilor pentru îmbunătățirea condițiilor social­­gospodărești asigurate elevilor. E absolut necesar ca analizele care vor avea loc să se finali­zeze într-o serie de măsuri con­crete, bine gîndite, care, tra­duse în viață, să asigure cît mai grabnic înlăturarea defici­ențelor semnalate, obținerea în viitor a unor rezultate tot mai bune în toate domeniile. Acționînd cu pricepere și i­­nițiativă în toate împrejurările, rezolvînd cu competență și ope­rativitate sarcinile izvorîte din cerințele specifice muncii au e­­levii,­ comitetul U.T.C. din fie­care­ școală va contribui și mai mult la crearea unui climat fa­vorabil pentru desfășurarea în continuare a unei munci educa­tive eficiente în rîndul întregu­lui nostru tineret școlar. Vocația șantierului In anul 1961, cînd la Ișalnița Începuse să se construiască Combinatul chimic, am cunos­cut un tînăr cu trăsături fine, de domnișoară, despre care am auzit, puțin mai tîrziu, că este tractorist. L-am văzut de mai multe ori, cu tractorul lui cu­­iral, în pofida noroiului din șan­tier. Peste puțin timp, ne-am împrietenit și l-am întrebat cum reușește să întrețină astfel ma­șina în condițiile de organizare ale unui șantier. Mi-a răspuns că omul de la volan este da­tor să facă mașina să calce ca o pisică, fără să se murdăreas­că. Din felul în care își orga­niza munca, loturile aprovizio­nate cu ajutorul tractorului său n-au dus niciodată lipsă de ma­teriale. Am fost martor cînd, în organizația de partid, a fost primit în rândurile comuniștilor în mod excepțional, fără perioa­dă de candidatură. De fapt, și ziarul șantierului îi aducea ade­sea aprecieri elogioase. M-am bucurat nespus de mult cînd am­ auzit că tînărul Va­sile Chițimia a fost selecționat să urmeze o școală de înaltă ca­lificare, la Bu­curești. Modul cum a știut să-și însușească cu­noștințele profesionale a de­terminat ca, la terminarea cursului, să fie trimis în mod excepțional, cu funcția­­­e șef de coloană auto, la Întreprinde­rea de irigații prin cooperare Bechet-Corabia. Aici l-am intîl­­nit după opt ani. Același tînăr cu trăsături gingașe și cu fața luminată de același zîmbet op­timist. A început să-mi descrie cu gesturi largi care este inten­ția constructorilor­­ de pe acest vast șantier. Cele aproape 80 de mii de hectare pe care se va desfășura activitatea constructi­vă — peste care își arunca pri­virea pînă la orizont — le-am văzut cuprinse, comprimate par­că, între brațele lui. Tinărul meu prieten îmi părea același: argint viu, neobosit, chibzuit. Viața de șantier are această menire de a conserva tinerețea omului. Vasile Chițimia crescu­se în calificare, crescuse în a­­cumularea experienței de mun­că. Dacă în 1961 avea în pri­mirea lui un tractor curat în condiții de șantier, acum mi-a arătat parcul de 100 de mașini noi, buldozere, screpere și drag­line. Și toate aceste mașini e­­rau curate, la fel ca tractorul lui, pe care scrisese cindva simbolic, cu vopsea albă, „Vos­­tok“. Acesta este tehnicianul, șef de coloană, Vasile Chițimia, omul optimist și mereu tinăr, omul educat prin muncă și pentru muncă, omul cu trăsături fine ca de... domnișoară. R. POPESCU I­N­A­I­N W­B Impulsuri continui în pregătirea profesională Organizațiile U.T.C. de la Com­binatul chimic manifestă o preo­cupare constantă pentru ridica­rea calificării tineretului, pentru sprijinirea, prin mijloace proprii, a conducerilor fabricilor și sec­țiilor in acest important dome­niu de activitate. Această preo­cupare este determinată și de faptul că, în această importantă unitate industrială, majoritatea salariaților sunt tineri, media viza­tei lor nedepășind abia 24 de ani. Din dorința de a găsi noi mij­loace, de a generaliza experiența bună a unor organizații în ridica­rea nivelului profesional, comite­tul U.T.C. coordonator a organi­zat, cu puțin timp în urmă, o masă rotundă pe tema : „Forme și metode folosite de organizațiile U.T.C. pentru ridicarea pregătirii profesionale a tinerilor“, la care au luat parte secretari ai organizații­lor U.T.C., cadre tehnice din fa­bricile și secțiile combinatului. Discuțiile purtate de cei 20 de ingineri și secretari de organizații participanți la masa rotundă au abordat aspecte interesante pri­vind rezultatele obținute în pro­ducție în cursul anului 1969, ex­periența cîștigată în organizarea concursurilor „Cine știe meserie, cîștigă“, „Cartea tehnică și pro­ducția“, a Olimpiadelor pe mese­rii etc., au evidențiat unele preo­cupări de viitor. Referitor la concursurile „Cine știe meserie, cîștigă“, tov. Marius Velicescu, inginer la fabrica ace­­tat de vinil monomer, spunea : „Bine organizate, cu o biblio­grafie minuțios aleasă, concursu­rile acestea devin una dintre cele mai eficace forme de ridicare a nivelului de cunoștințe profesio­nale. Spun acest lucru din ex­periență proprie, deoarece, fiind și secretar U.T.C. la grupa mono­mer, am organizat astfel de concursuri. In tematica lor am cuprins, pe lingă tehnologia pro­­priu-zisă, și probleme de chimie generală sau de protecția muncii. Pentru a antrena toți tinerii în această acțiune, am dat mai în­­tîi o lucrare scrisă, la care au participat toți uteciștii, pentru concurs fiind promovați primii clasați, după notele obținute la această lucrare“. Iată, așadar, o preocupare concretă de a cuprinde la această acțiune toți tinerii, printr-o formă evident superioară aceleia de „înscriere la concurs“. Din discuțiile tovarășilor Marin Duță, Olimpian Popescu, Mircea Gavriilă, Lucia Ciobanu s-au des­prins, de asemenea, unele expe­riențe bune: preocuparea pentru organizarea a noi concursuri „Cine știe meserie, cîștigă“, a concursu­lui „Cartea tehnică și producția“, a unor noi olimpiade pe meserii. „Discuția purtată la masa ro­tundă — ne-a relatat tov. Con­stantin Cotoi, secretarul comite­tului U.T.C., — a fost cît se poate de utilă. Ea a prilejuit nu numai un schimb de experiență, dar și conturarea sarcinilor ce ne re­vin în viitor, a acțiunilor ce tre­buie să le întreprindem pentru a ne aduce o contribuție tot mai­ concretă la ridicarea nivelului pro­fesional al tineretului nostru“. MIRCEA POSPAI membru al comitetului U.T.C. de la Combinatul chimic Craiova 1 \ Cîțiva lucrători sîrguincioși ai miliției municipale au dat o rai­tă prin toate locurile în care in­divide certate cu munca, cu igie­na și cu morala, îmbie credulii cu Inimă slabă și cu dinți de fier, să alăture biletului de intrare la cinematograf și este un nevolnic fișic de miziție pentru rontăială. Cu ușurință — lucru ce nu tre­buie să mire întrucît, de multă vreme, vînzarea semințelor este la Craiova o negustorie pe față, ocrotită de indolența celor care ar trebui să intervină energic pentru a salva sănătatea oameni­lor și curățenia orașului — mili­ția a strîns clopot vreo două­zeci și trei de asemenea negustorese ambulante. Toate erau din cate­goria celor care-și petrec viața numai în lene și-n desfrîu, ușor fiindu-le — mai presus de orice altă muncă — să prepare „super­bele" semințe în albia de spălat rufe și de scăldătoare. seculară a familiei sau In ceaunul cu depu­neri carstice (tot seculare), spre a le oferi clientelei cralovene (ti­nerei clientele mai ales) căzută, parcă iremediabil, sub stăpînirea aromitoarei brize stupefiante de sămînță prăjită și mizilie copt. Maria Sucata,­ din strada Dîmbo- Noi citații la... „Procesul viței 33, Ana Firu, din Dîmbo­viței­­, Augustina Buzoianu, din Retezat 41, Alexandrina Marin, din Fulgului 23, Elena Serdaru, din George Enescu nr. 94, Maria Iorgu, din Războieni 2, Rid­ca Ne­­grilă, din Feneș Curcanul 8, și al­tele — tinere în ani, dar vîrstnice într-această profesiune (de credin­ță !) ambulantă, au fost invitate în sala cinematografului „Patria“ și — după bunul gînd al unui om energic și de inițiativă — arătate publicului, pentru aplauze „la scenă deschisă“. La această­­,premieră de gală" n-a mai fost nevoie de o prezentare specială a protagonistelor, pentru că oa­menii de bună credință și-au stri­gat of­ ul împotriva acestor pur­tătoare de microbi și a celor care le țin hangul, agasîndu-și veci­nii de fotoliu cu ronțăitul sacadat al semințelor (adevărat supra­­fundal sonor inervant și foarte deranjant al spectacolului cine­matografic) și împroșcînd in tot locul coji și cojițe. S-a făcut doar o precizare necesară : din 23 de vestale ale „cultului mizilicari­lor", 14 erau infractoare recidi­viste ori cliente ale spitalului der­­matovenerian. Iată, așadar, din mîinile cui primesc miile de pă­timași consumatori de semințe, prețioasele droguri pentru consu­mul maladiv de semințe sărate. Organizatorii cu albastru la chi­­piu, ajutați de personalul cinema­tografului, au trecut la... actul 2 al spectacolului, scoțînd din sală pe oricare spectator care a­­vea în fața sa cîte o incomensu­rabilă moviliță de mizilie. Așa au ajuns să defileze prin fața spectatorilor satisfăcuți pentru un asemenea act de demascare publică și de asanare a viciului prost creșterii, stele de mărimea s-a, cavaleri ai agapelor cu mizi­­lie, ca : Nelu Nicolaescu și Ion Bran, elevi la Grupul școlar E­­lectroputere, Stoenică Sima, elev în practică la Întreprinderea Construcții montaj, Marin Măgă­­u­rea, elev la școala profesională „7 Noiembrie", Marin Aurelian și Emil Stancu, muncitori la Electro­putere, Ștefan Voinescu, fruntaș pe lista vagabonzilor Craiovei, semințelor Gabriel Istrate, elev la Liceul pe­dagogic, Grigore Mihalcea, din strada Brestei nr. 2, Aurica Chi­­riță, din Cernele, Ion Sandu, din Șimnic, și alții. Pe o masă uriașă au fost adunate „corpurile delic­te“ cu care acești molohi mo­derni amenință sănătatea publică și condiția igienică a unui așeză­­mînt cultural : vreo două căldări de semințe prăjite, rase ochi. Acțiunea energică întreprinsă de miliția muncipiului în acea după amiază a meritat și a primit aplauze, la scenă deschisă. Prin­șii cu ocaua mică — vînzători și clienți — trebuind să suporte o* profiul public viu declarat și greul unor amenzi usturătoare. Din păcate, după o perioadă de „relație“, de liniște și curățe­nie în sălile de spectacole, la col­țuri au apărut din nou jalnicele negustorese cu ceașca, spre care se reped (iarăși !) consumatori hămesiți ai mirabilei semințe de dovleac și floarea-soarelui. Pînă cînd îngăduim ? Eu unul, aș acorda bucuros titlul mult rîvnit de „cetățean de n­ onoare al orașului“ celui care va înțelege să ia de guler un ase­menea dușman al sănătății noas­­­tre și a orașului, pentru a-i servi lecție binemeritată. Că altfel nu se poate... Ce ziceți, tinerii mei prieteni, vă ispitește un asemenea act de atașament, de respect față de ora­șul vostru ? AL. FIRESCU NOTATII Minciuna este atît de fecundă încît ajunge una ca să produ­că o mie­(Goldoni) » Cînd apare un adevărat ge­niu pe lume se cunoaște după faptul că toți proștii se unesc împotriva lui. (Swift) Cu cît cineva are mai mult în sine însuși, cu atît cere mai puțin de la alții. (Schopenhauer) » Omul este produsul educa­ției sale (Helvétius). » Cine nu cunoaște limbi stră­ine nu știe nimic despre a sa proprie. (Goethe) * Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște. (Bossuet) Cea mai sigură dintre coche­tării este inocența. (Lamartine) *. înseamnă că Iubești puțin atunci dnd poți spune ct de mult iubești. (Petrarca) • Femeia este capodopera uni­­versului. (Leasing) • Femeile sunt cea mai fru­moasă jumătate a lumii. (J. J. Rousseau) Dorin GELEP — elev. „Dimi­neața la fe­reastra mea“ CERESPIEVDERITII NOȘTRI VOLWTIRi­ ng In cursul anului 1969, tineretul Doljului a co­lectat și trimis spre oțelăriile patriei 4058 tone me­tale vechi, cu mai bine de 1000 tone față de planul inițial. In obținerea acestei realizări apreciem con­tribuția organizațiilor U.T.C. de la Combinatul chi­mia uzinele „7 Noiembrie" și „Electroputere“ I.S.C.M., precum și a celor din comunele Daneți, Calopăr, Negoi, Orodel.­­ O pondere importantă In munca patriotică au avut-o acțiunile din agricultură și silvicultură. Consemnăm: In acest sens, faptul că, față de 650 ha planificate, au fost amenajate pentru irigații 704 ha, au fost întreținute peste 8500 ha pășuni, fost Împădurită suprafața de 165 ha — din care 75 în fond silvic de stat — și s-a îngrijit arboretul de pe o suprafață de 500 ha. gjg Tineretul și-a adus o importantă contribuție la amenajarea de baze sportive, parcuri și zone verzi. Numai în municipiul Craiova, la amenajarea unor locuri de agrement, au participat peste 25.000 tineri, efectuînd lucrări a căror valoare se ridică la peste 14 milioane lei. Pe județ, la astfel de lu­­crări, tineretul a efectuat peste 2 800 000 ore de muncă patriotică. In total, în cursul anului 1969, la lucrările nefi­nanțate, au fost efectuate aproape 9 milioane d­e muncă patriotică și s-au realizat economii de a­­proape 60 milioane lei. Față de prevederile ini­țiale, volumul orelor lucrate este aproape dublu, iar economiile au fost realizate cu peste 40 milioa­ne lei mai mult.­­ Ce sarcini se pun în domeniul muncii patrio­tice în fața tineretului doljan in anul 1970 ? Iată numai citeva îndatoriri de seamă : colectarea a 4000 tone metale vechi, împădurirea a 120 ha, ame­najarea pentru irigații a suprafeței de S00 ha, re­coltarea a 18 000 kg plante medicinale. De aseme­nea, tineretul își va aduce contribuția la realizarea construcțiilor de școli și cămine culturale, baze sportive, parcuri și zone verzi, va participa un număr tot mai mare la campaniile agricole etc. (Breviar alcătuit pe baza veștilor date de cores­pondenții noștri voluntari Paul Zaharovski, Paul Străinu, Ion Dumitrescu, din Craiova, Ștefan An­­tonic, din Daneți, prof. Ion Albu, din Calopăr, D. Stănășel, din Negoi, Jane Vîlceanu, din Orodel). CONVORBIRE cu conf. dr. OVIDIU BADINA, despre: Unele aspecte ale educa­ției tinerei generații Conf. dr. Ovidiu Bădina conduce de la înființare (1967) Centrul de cerce­tări pentru proble­mele tineretului— instituție din ce în ce prin mai prezentă, preocupările sale multiple, viața științifică în țării. Spirit mobil, a marcat de o evi­dentă intelectuali­tate, receptiv la ceea ce interesează dezvoltarea ideală a noilor generații, vorbește cu însufle­țire — ori de câte ori se ivește prile­jul — despre as­pectele ce afectea­ză educația. Fapt învederat și în in­tervenția de față, prilejuită de o re­centă convorbire. — Considerați vocația fundamentul orientării profesionale ? — Un studiu efectuat de Centrul de cercetări pentru problemele tineretului — ne-a spus inter­locutorul — pe un eșantion național estimat la peste 21 000 tineri, cuprinzînd diversele categorii profesionale din mediul industrial, relevă, intre multele aspecte esențiale privind viața și munca subiecților, faptul că, în direcția orientării aces­tora, în sensul afirmării pe deplin a disponibilități­lor psiho-fizice, factorii responsabili cu educația polivalentă a tinerei generații nu au acționat tot­deauna cu fermitate. Mai exact, familia, școala, organizațiile de tineret etc. nu s-au preocupat cu suficientă atenție de dirijarea unora dintre tinerii cu o capacitate mai redusă de a-și descoperi ade­vărata vocație, dublată de pasiune și de o con­cepție clară despre utilitatea socială a profesiei pentru care „se pregătesc“ (la timpul trecut, de bună seamă). Și, în consecință — după cum indică rezultatele testului, un procent destul de ridicat din masa subiecților se declară — acum cîn­d deja sînt „integrați“ în procesul de producție — nesa­tisfăcuți de opțiune, lucru reflectat cu deosebire de randamentul și calitatea muncii prestate, de o valoare situată pe linia minimei rezistențe, dacă nu mai jos. Se poate preciza — In virtutea datelor oferite de sondajul amintit — că această situație se re­feră, deopotrivă, la profesiunile care percep studii superioare, medii sau pur și simplu o calificare. S-ar cuveni să enumerăm doar cîteva dintre cau­zele care generează „negativul“ problemei în dis­cuție. Conflictul între posibilitățile fizice și intelec­tuale ale tînărului și certitudinea realizării sale ca personalitate în contextul social determinat istori­­cește, îl constituie fie indiferența colectivului ime­diat de viață (familia, în speță), manifestată față de ceea ce adolescentul „vrea să devină“, fie imixtiu­nea afirmată pretimpuriu de același mediu care ține cu tot dinadinsul ca tînărul (fata sau băia­tul) să urmeze o anume specialitate. In ceea ce privește fenomenul ratării — de care face caz uneori tînărul căruia, deși muncește, nu-i „place“ ocupația — aici este vorba despre slaba orientare profesională, o lipsă de corespondență între natura aptitudinilor, a înclinațiilor individu­lui și finalitatea activității depuse, întrucît socie­­tatea socialistă asigură tuturor membrilor națiunii condiții de afirmare plenară a personalității lor. — Cîteva cuvinte despre o tentație a falsei originalități — parazitismul... — Evident, nu falsele manifestări de originalitate caracterizează tineretul de azi de la noi — a opinat în continuare interlocutorul —, dar ar fi categoric o eroare să nu se sesizeze că responsabilitatea factorilor direct preocupați de educația tinerei ge­nerații nu scade în intensitate nici un moment, de modul cum este concepută formarea acesteia — pe treapta actuală a dezvoltării societății — de­pinzând, peste ani, calitatea psiho-socială a generației mature. Numeroase exemple argumentează necesi­tatea desfășurării unei activități permanente, in spiritul eticii socialiste, în care criteriul fundamen­tal al aprecierii individului este atitudinea față de muncă, față de mediul colectivului imediat și de cel extraprofesional. In acest sens, problema solu­ționării echitabile a achitării de responsabilitățile ce-i revin fiecărui tînăr, a integrării sale în an­samblul vieții sociale, constituie cheia succesului în educație. Sustragerea unora dintre tinerii specia­liști de la obligația elementară de a lucra unde sunt repartizați — în funcție de profilul pregătirii și stăruința în studiu, demonstrate pe parcursul anilor de învățătură — reprezintă o sfidare , pe de o parte a documentelor validate de forurile înalte ale țârii, pe de alta a legii firești de dezvol­tare armonioasă a tuturor județelor. Și, cu totul incalificabilă, este atitudinea de parazitism a uno­ra care sfîrșesc prin a nu mai fi tineri ; supuși tentațiilor falsei originalități, ei devin un pericol ideal pentru climatul social, din această categorie „recoltîndu-se“ nu rareori infractorii de diverse genuri... Iată, deci, cîteva probleme ce ne interesează, din foarte multele care fac obiectul cercetării noastre. Discuție consemnată de prof. ION B. VICTOR Scrisoare de dragoste „Quick” (München)

Next