Inainte, septembrie 1970 (Anul 27, nr. 7927-7952)

1970-09-27 / nr. 7950

r 2 VWWWWWWWWWWiVWWWWWWy^^WMWWftWWWMW «^^^VWV^WWWVWrtWAJWJWrtftflWWV^flflMrtWAiWWWWWdVWVWWW V»*tW^VWi‘iViW^WV<VVüSVi*WrWWi%V^W«VSVAV Victor Eftimiu Cinci minute cu academicianul Viața artistică a Craiovei cunoaște la începutul secolului al XX.lea o reînviorare prin activitatea Teatrului Națio­nal și a diverselor societăți culturale și artistice, dar mai ales prin activitate desfășurată de revista Ramuri — ce luase ființă in dec. 1905. Șezătorile literare orga­nizate de cercul cultural al revistei au atras la Craiova scriitori tineri. In formare, care, mai tirziu, au intrat In rândul scriitorilor consacrați, Victor Eftimiu ia contact cu orașul Craiova Încă din primii ani ai creației sale publicind versuri In paginile revistei Ramuri. Numai in anii 1909—1911 ii apar poe­ziile : Te duci și tu anima, Inelul drag de aur, Valeții, damele și popa, Serenadă, Ca mîine, Sonet, Cintece triste etc. Cunoscut prin cele peste 40 de piese, autorul poe­mului scenia „Inșir-te mărgărite“ publică In Ramurile craiovene, In 1912, „Rapsozii“. De atunci iși are Începutu­rile și legătura sa — din ce in ce mai fructuoasă — cu teatrul craiovean. Maestrul — decanul de virstă al dramaturgiei româ­nești — ne-a relatat citeva episoade referitoare la acest eveniment. — In toamna anului 1911, noul director al Teatrului Național din Craiova, scriitorul Em. Girleanu, avind ca secretar literar pe Liviu Rebreanu — căruia, fiindcă era blond și avea ochi albaștri, noi ii spuneam „Neamțul“ — deschidea stagiunea cu un act In versuri al meu „Rap­sozii“, o evocare a lui Alecsandri și Eminescu, și cu „Inșir-te mărgărite“. In amindoua aceste piese a jucat Fan'­­, viitoarea soție a lui Rebreanu. Cîțiva confrați urmau să plece din București in ce­tatea banilor, ca să dea mai mult fast inaugurării direc­ției lui Girleanu. Printre aceștia erau : D. Anghel, Șt. O. Iosif, Octavian Goga, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Natalia Ne­gru, soția lui Iosif, devenită soția lui Anghel, și subsem­natul. Deși cel mai tânăr dintre ei, eu eram șeful cara­vanei, organizatorul expediției. Nu știu din ce motive, Coșbuc n-a putut să ne însoțească. Am plecat cu Goga, Iosif, Anghel, Cincinat, Minulescu. In ce compartiment ne urcăm . M-am sfătuit cu Goga. Să călătorim cu Anghel și soția lui. Nu l-ar mihni pe Șteo acest nou abandon 7 Recent părăsit de Natalia Negru, care se căsătorise cu cel mai bun prieten al său, colaboratorul cu care ne-a dăruit atâtea frumuseți („Caleidoscopul lui A. Mirea", „Cometa“ și „Legenda funigeilor“) Șt. O. Iosif era profund rănit de această părăsire. L-am luat In compartimentul nostru. In vremea aceea, Goga și cu mine eram foarte veseli, spuneam glume, zideam in cascade din nimica toată. In tovărășia noastră, delicatul, îndureratul poet al „Pa­triarhalelor” era să-și mai uite marea tristețe, prezența atit de apropiată a femeii pe care a dorit-o și a cîntat-o pină la moarte. In gară la Slatina, trenul s-a oprit. La etajul locuinței șefului de gară, printre glastrele de mușcată, am zărit un cap frumos de femeie tinără, care se uita cu oarecare nostalgie — sau ni se părea nouă că e melancolică ! — la vagoanele înșirate pe linie. In imaginația noastră de poeți, am declarat-o îndră­gostită subit de unul dintre călătorii care priveau pe ferestrele vagonului. Urmăriți de acea grațioasă apariție, în zgomotul saca­dat al roților de tren, ne-am apucat să închinăm versuri femeii dintre glastrele de mușcată: „Ducîndu-și viața solitară/ Un suflet trist și visător/ Nevasta șefului de gară/ S-a-ndrăgostit de-un călător/ Dar trenul a plecat și-n goana/ Cu care monstrul a tre­cut/ In suflet i-a lăsat icoana/ Frumosului necunoscut/­ Și trenuri vin și pleacă iară/ Și nu știu rănile ce-o dor­../ Nevasta șefului de gară/ S-a-ndrăgostit de-un călător.../ Abia încheiasem rodul colaborării noastre și iata-l in compartiment pe Cincinat Pavelescu, care își vizitase, pe rînd, confrații aflați in tren. I-am arătat cele trei strofe. — Excelente ! ne complimenză el. Dar eu aș face alt final! — Poftim ! Așează-te aici și scrie ! Cincinat reciti poezioara, scoase piatrasul și cu darul său de neîntreat improvizator, așternu pe hîrtie acest catren : „Și trenuri vin și pleacă iară/ Și plictisită-ntr-un tîrziu/ Nevasta șefului de gară/ A deraiat ca un maca­­giu !“ ...Și iată cum patru poeți, cu oarecare reputație, au scris o scurtă poezie record unic, cred, In toate litera­turile. Gluma aceasta versificată, semnată Goga, Iosif și Efti­miu, a apărut, fără adaosul lui Cincinat, in „Flacăra“ de odinioară. — Maestre, așa cum ne-ați dovedit-o la ultima șezătoa­re literară la Craiova, albumul dv. de amintiri e ca o tolbă de povești. Ne vom permite să-l mai răsfoim și altădată. — Craiovei și craiovenilor le-am rămas totdeauna în­datorat... Prof. FLOREA FIRAN Combinații... proverbiale Cînd doi se ceartă... du-te și te culcă. Corb la corb... mălai visează. Cînd pisica nu-i acasă... strică și pe cele bune. Unde nu-i cap... sabia nu-i taie. Mielul blind... ajunge d­eparte. Cine merge încet... mai mult pă­gubește. Rîde hrib... că broaște-s destule. Spune-mi cu cine te aduni... cit e cald. Mortul de la groapă... de ploaie nu se teme. Clinele care latră... nu se caută la dinți. Omul la beție... răstoarnă carul mare. Cine se scoală de dimineață... oaspeți așteaptă. Unde s-a dus mia... nu se mai întoarce. Lao să fie... pînă treci puntea. La omul sărac... cîinii latră. Buturuga mică... mîine fură un bou. Unde_i unul... pietrele rămin. Cine rîde la urmă.. suge de două ori. Caravana trece... dar năravul ba* Apa trece... șoarecii joacă pe masă. Unde dai... să nu te duci cu sacul. Cum e sacul... mi_i minciună. Casa nemăturată... vai de picioare. Unde nu intră soarele... nu-i pu­tere. Fă-te frate cu dracul... unde crapă. Ce-i în mină... nici boii nu trag. Ziua bună... oaspeți așteaptă. Capul ce se pleacă... nu se mai Întoarce Pisica cu clopoței... nu mușcă. Bate fierul... pe cioara de pe gard. Nu da vrabia din mină... ca să-țî spun cine ești. Cînd ești beat... nici boii nu trag. La pomul lăudat... du-te și te culcă. Mărul putred... nu prinde șoareci. V. D. POPA Ateroscleroza începe din tinerețe o statistică inter­națională efectuată de către Institutul național de sănătate din Statele Unite ale Americii de­monstrează că o nu­triție necorespun­­zătoare și o lipsă de activitate, de mișcare sunt cauzele acestei maladii. La această s-a ajuns con­cluzie pornind de la autopsia a 4 737 persoane de ambele sexe, de virste intre 10 și 39 de ani. Primul semn de ateroscleroză este acumularea grăsimi­lor pe tunica inter­nă a arterelor. Dar pe cînd această a­­cumulare, este ino­fensivă și reversibi­lă, dacă nu se are grijă, ea­ poate evo­lua foarte repede în leziuni mai gra­ve ca, de exemplu, formarea plachete­lor (plăcilor) fibroa­se care astupă ar­terele și duce­­ chiar la moarte. Cele 4 737 de cadavre pe care s-a practicat autopsia au fost luate de la populația din Santiago, Costa Rica, Guatemala, New Orleans, din populația Bantem și Durban. Toate la­boratoarele au făcut autopsia pe aceleiași tehnici baza de disecție a artere­lor. Acestea au fost apoi centralizate la un singur laborator, unde o echipă de cinci medici legiști a făcut analiza fi­nală. Rezultatele sunt foarte interesante. S-a constatat că de­punerile de grăsimi au loc din copilărie. Astfel, toți copiii de 10 ani, indiferent de rasă sau teritoriu geografic, au depu­neri de grăsimi pe artere. Aceste lipide, localizate la înce­put la nivelul aor­tei se răspindesc odată cu Înaintarea în vîrstă pe tot traiectul aortei. Ast­fel, la 20 de ani a­­cumulările de lipide ajung la artera co­ronară, iar la 30 de ani ating și alte va­se. S-au semnalat le­ziuni aortice și co­ronare la provenite din cazurile New Orleans, leziuni care evoluează rapid in special după 35 de ani. Se constată că negrii din New Or­leans și Durban au între 15 și 25 de ani suprafețe mai mari acoperite de aceste acumulări decât al­bii, de pildă. To­tuși nu s-a putut stabili, pe baza a­­cestor statistici, că factorii rasiali sau geografici ar in­fluența periculoasele depuneri. Singura concluzie trasă pe baza stu­dierii celor 4 737 de cazuri este că ate­roscleroza ne ame­nință pe fiecare dintre noi. Și, in primul rînd, se re­comandă prevenirea ei prin igienă : igie­na nutriției și miș­care ! Despre rîs... rîzînd cu EUGEN TARU — Puteți defini valoarea rîsului 7 — Nimic mai simplu : pun cap la cap citeva maxime celebre și gata ! — V-ați gindit tatii la Santeul și la al său „Castigat ridendo mo­­res“ (Rizînd, îndreptăm moravu­rile)... — La el, Intr-adevăr, dar și la replica din comedia lui Piron : „Am rîs, iată-mă dezarmat !“, de­monstrație că rîsul te face să ca­pitulezi de pe pozițiile rigide. A­­poi, păstrez destăinuirea lui Cham­­fort „Ziua cea mai irosită este a­­ceea in care n-am rîs“... ...Discutam astfel despre rîs­­ul unul dintre cei care­­ slujește și-l animă : cunoscutul caricaturist Eugen Taru. Venit să participe la agapa colegială prilejuită de Îm­plinirea a 40 de ani de la absol­virea Colegiului din Craiova, Eu­gen Taru — născut, crescut și in­struit în Craiova (cine ar fi ști­ut­­) se Întoarce totdeauna cu drag în orașul visurilor, copilă­riei și adolescenței sale. — Ce amintiri mai frumoase păstrați din vremea anilor lice­ali ! — Mai multe. In primul rînd a­­mintirea profesorului meu de de­sen, Eugeniu Ciolac, și a profe­sorului și directorului de Înalt prestigiu, Mihail Paulian, care mi-a dezvoltat în mod interesul hotărîtor literatură, pentru Păs­trez și acum — nu numai la a­­mintire, dar in arhiva perso­­­­nală — citeva cronici plastice publicate în „Cu­rierul Olteniei“, ca și primele ta­blouri expuse la vernisajele de sub auspiciile „Tinerimii româ­ne“ (încurajat mai ales de Mircea Ollarian și de doamna Tribalski- Dernevo), portretele și șarjele din „Semnalul“ — gazetă de atitudine hotărît democratică... Infruntînd riguroasa disciplină a tăcerii, pe care Tatu și-o impu­ne cînd vorbește despre sine, re­constitui drumul citorva încunu­nări artistice : premiul de stat în anul 1952, trei premii internațio­­ nale (Tolentino, Moscova șl Bor­­ dighera), o prodigioasă activitate in domeniul caricaturii (domeniu în care s-a consacrat), ilustrarea a 45 volume (intre care se impun edițiile de opere complete Anton Pann, Caragiale, Rabelais, Grigore Alexandrescu etc)... N­ fac o surpriză deosebit de plăcută, arătindu-i reproducerea tabloului cu șarje la adresa pro­fesorilor (n.n. 11 reproducem ală­turat acestor însemnări) desenate de absolventul din 1930 — Eugen Stark Taru. Se bucură cu atit mai mult cînd află că acest tablou se află ln muzeul Liceului „Nicolae Bălcescu“... TOMA FIRU Pantoful și plușul Un pantof, oarecare De neagră culoare Privea totul de sus. Intr-o zi a spus Unui petec de pluș Că-s murdar Și-l dă afar Dacă nu trece sub duș­uf, stimate pantof, Că-s murdar i-adevărat Insă nu v-ați întrebat Pe cine am lustruit De m-am negrit ? Nu doresc să fac scandal Dumnezeu să mă ferească Nici nu cer să recunoască Unuia ce are în el toval Morală Tovalul e toval Chiar și lustruit, nu faci din el cristal. VALENTIN SMARAND POPESC­UI paus. 5) A se frămînta. 6) Prinde pește — Stîncă. 7) îndreaptă greșelile — Mijloc de fortificare. 8) Intră în gura lumii ! — Indiferent. 9) Mai mare la arabi — Era demult în stingă Tigrului. 10) Trecută în carnet — Merge de 10 luni la școală ! 11) Schimnic — Merge pe lingă drum. VERTICAL . 1) A proteja — Legată de Troia. 2) Regina nopții — Rupt din soare. 3) A servi pe cineva cu bună­voință — întreprinderea de Transporturi Craiova. 4) Leagă cărțile. 5) Scoase din fire ! — închide ușa — Țesut pe mar­gini ! f1) Cap de stație! — Ies din grădină ! 7) Nici mai mult nici mai puțin — A ști mai­­ demult. 8) Vîslă — Patria lui Picasso. 9) Intre cel m­are și cel mic (pl.). 10) Piciorușe — Din Podișul Armeniei. 11) Plic­tisit (fig.) — Ies din scenă. MIRCEA ȘTEFANESCU Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova ORIZONTAL . 1) Ajută la îmbunătățirea producției — Sfat de viță. 2) Curat — Exer­ciții de gimnastică.­­î) File de istorie — Pămînt cu apă. 4) Se întîlnesc la baltă — In re­ IN ATNTB Curiozități GASTRO — APARAT DE FILMAT Ceea ce vedeți In­mina stân­­­­gă a doctorului japonez Hei­­zaburo Ichikawa, directorul­­ clinicii de diagnostic precoce al Centrului național al can­­­­­cerului, este sonda unui apa­­­­a­rat cu care se pot lua ima­­­­­gini In interiorul stomacului. ■" Treizeci și patru de imagini­­ diferite ale peretelui stomacu­­­­­lui, toate in culori, filmate în ? 3—4 minute intr-un spațiu în­­­­chis, aceasta este performanța j, realizată de gastro — aparatul­ui de filmat inventat de specia­­­­liștii japonezi. «­ Alături de acest minuscul ■! aparat de filmat. In Japonia s-au pus la punct și alte mic­­iii­loace deosebit de precise care ■u se pot folosi in detectarea în precoce a cancerului stomacu­lui (unde 60 la sută din for­mele de cancer sunt ale sto­macului). Aceste mijloace per­mit stabilirea diagnosticului acestui cancer atunci când zo­na lezată nu a atins decit un diametru de 4,5 milimetri, deci înainte de a fi devenit inoperabilă. PENTRU VREME REA Vedere aeriană a unui sector de pe aeroportul din San Francisco. Articulațiile care leagă clădirea din centrul ima­ginii de avioanele din jurul ei sunt niște culoare extensibile care permit călătorilor să ajungă, feriți de intemperii, din aerogară direct în avion, și viceversa. in patru versuri Unele teatre înlocuiesc mereu piesele anunțate Voi trebuie s-aveți pe­ alese, (Ca să păstrați ai artei nimic) Un stoc nelimitat de piese ...de schimb, Unui leneș pretențios Vreau și eu bucate, șuncă, Ca și ceilalți gospodari, Fac și eu doar zile­ muncă, Dar te fac la... zile mari ! Unei doamne Permanent își face doamna Ca să întârzie... toamna Pe soț­u1 cicălește lent Tot... permanent. And Delea, autoarea volumu­lui „Ceasul mirat“ Vrei cu­ această cărticică Să escaladezi Parnasul . Cutezanța nu e mică. Vezi, că s-a mirat și... ceasul­­ Ioanei Bantaș, la apariția vo­lumului de versuri „Vertebra lui Yorik“ E­ un titlu cam cu dedeochi Pus­colo, ca gratuitate, Pe-o carte care-1 plină ochi Cu poezii... nevertebrate. Lui Șerban Nedelcu, autorul romanului „Inima omului“ Dacă cineva 11 crede Un roman interesant. După ce-1 citește, vede Că-i nevoie de... transplant. Lui Iordan Lucaci, economist și autorul volumului de poezii „Timp fără ore“ Cînd te-apuca și de poezii, Cum nu prevăzuse și oare Că vei crea în librării Stocuri fără de mișcare 7 GR. TEPEȘ a M­INIATURI BALOANE DE SĂPUN Din gura omului vîrstnic sau tînăr, cu sau fără chelie, cu un post important sau modest, cu sau fără diplomă, dar cu o trăsătură comună care-i unește de semenii săi Intru limbuție sub același numitor, vorbele zboară ca niște baloane de săpun. Ies mai întîi miei, zglobii, apoi se măresc și zborul lor devine grațios. In lumina argumentelor capătă culori trandafirii și cînd le vezi atit de frumoase nu te poți abține să nu exclami : „Ce maestru desăvîrșit în arta baloanelor !“... Dar, cînd iau contact cu realitatea, baloanele acestea se sparg discret, fără zgomot, pierind fără urmă. Iar cei care se lansează fără țeavă și săpun» continuă să-și desăvîrșeas­că meșteșugul facil, inutil și uneori derutant. ...— Amice, văd pe reverul dumitale urmele baloanelor de săpun. Lasă jocul acesta in seama copiilor. Lor le stă bine. Iar baloanele lor, urmărite cu priviri candide, sunt nevinovate ca fulgii de nea... "• CICLOPUL Sub privirea sa ciclopică, totul pare mic, insig­nifiant. Efortul colectiv 7 Strădania unuia sau a altuia 7 Succese de mai mare sau de mai mică valoare 7 Gînduri, idei, idealuri 7 Dar ce valoare au toate acestea . Ce însemnă­tate poate avea, în fond, o faptă sau alta atunci cînd e făcută de altcineva decît Ciclopul în persoană ? In concepția sa stranie, efortul lui X este egal cu zero, succesul dobîndit de Y e datorat întîmplării, iar Z, cu toate calitățile sale este de fapt un biet omuleț care plutește în nesiguranță. El, Ciclopul, este perfecțiunea întruchipată. Tot ce face el este perfect făcut, tot ce gîndește el e perfect gindit, ceea ce hotă­răște el e perfect hotărît. Ciclopul nu poate greși. Ciclopul nu în­vață de la alții. Ciclopul nu acceptă critica atunci cînd vine de la pigmei. Iar de la alți ciclopi nu vine, pentru­ că ciclopii nu-și scot ochii. Asta a fost pe vremuri treaba lui Ulisse... 0 FILTRUL Cel zare a fost însărcinat să aibă grijă de filtru și­ a zis, după o vreme, că lucrurile vor merge de la sine. Drept care, s-a așezat la umbră și a ațipit. In vremea aceasta, de filtru s-a apropiat un fir de nisip. Cu un ochi privea la cel care ațipise, cu celălalt la filtrul prin care încerca să treacă. Și, făcindu-și loc, încetul cu încetul, a trecut. In urma lui, au trecut și alte fire de nisip, citeva gînganii cafenii, un fir de mătasea broaștei și cîțiva fulgi. Găurile din filtru se lărgeau, iar omul pus să aibă grijă de el dormea cu gura căscată. Noroc că apa a trimis la fund firele de ni­sip, gîngăniile le-a înecat, iar mătasea broaștei și fulgii le-a scos la suprafață de unde le-a suflat vîntul. Cînd s-a deșteptat, gură cască a rămas uimit văzînd filtrul spart. Schimbîndu-l, gl-a zis: „Noroc că nu a trecut nimic prin el. Avem apă curată“. Intr-adevăr, apa era curată... CORNEL CONSTANTINESCU © 27 — IX 197Ö S. C. S.­­in GABRIEL BRATU — Ce te miri, nu știi cum e în Craiova cu magazinele? — Cine știe cînd trece un vapor ? — Că doar nu sunt ale I.T.C.­­ului... — Dacă se găseau fîs­uri în Craiova, aveam ce agăța de catarg ! — Și ce dacă aici nu e pepsi, ce, în Craiova e ? A primit Terra vizitatori din alte planete? (III) Nenumărate descoperiri arheo­logice sau astronomice sunt lăsate, deocamdată, fără nici un fel da explicație de către savanții stupe­fiați , uluitoarele ceramice cu in­scripții de la Glazel, dovedind că în Europa existau popoare ce a­­veau un alfabet logic acum 10 000 de ani ; mașinăria de la Anticy­­thera — un fel de calendar meca­nic foarte exact, cu roți, angrena­je și mecanisme — construit din bronz înaintea erei noastre ; un basorelief antic în U.R.S.S. repre­­zentînd o corabie astrală și sta­tui de astronauți ; neconcordanța dintre masa lui Phobos — discu­tatul satelit al planetei Marte și mișcarea sa de revoluție, ceea ce îi face pe savanții sovietici Sa­gan și Șklovski să afirme, fără a fi contraziși, că acest satelit este artificial (!) ; existența în mai multe regiuni ale Africii a tectite­­lor — roci radioactive topite și re­­solidificate, putind să se fi năs­cut datorită căldurii împrăștiate pe sol de duzele unor rachete... De altfel, tectitele pot fi întîl­­nite de-a lungul itinerariului pe care l-ar fi avut o rachetă, care, pornind de la Baalbek, ar părăsi Pămîntul . Și acest Baalbek — poate cea mai tulburătoare enig­mă a planetei noastre : în Irak — un platou imens, în munți, con­struit din dale de piatră uriașe, grele de sute de tone, pentru al căror transport omul secolului al XX-lea încă nu are uneltele ne­cesare ! Dar platoul are mii de ani vechime și este imposibil de crezut că ceea ce nu putem face acum, a fost realizat de către tri­buri sălbatice, aflate la începutul evoluției. La ce a servit Baalbek ? î Nimeni nu știe nimic, localnicii nu au nici măcar legende, ei știu doar că platoul a existat dintot­­deauna. A servit cumva construc­ția drept rampă de lansare pentru nava venite la noi din necuprinsul Cosmos . Posibil, tectitele par să o confirme... Aceasta nu înlătură însă alte ipoteze, dintre care cea a scriitorului român Ion Hobană este de-a dreptul extraordinară. El avansează ideea că Baalbek este doar o scrisoare uriașă, un mesaj transmis omenirii de că­tre vizitatorii din Cosmos ; ei au calculat ca acest mesaj să ne par­vină în momentul cînd noi vom fi dobîndit un anume grad de ci­vilizație , și s-ar putea ca atunci cînd vom fi capabili să ridicăm dalele platoului, frații noștri din lar­­gul Univers să ne ureze—intr-un fel — bun venit în rindurile omeniri­lor superioare. Fantastic — poate, dar nu im­posibil... Pare deci probabil ca omeniri superioare să fi încercat să intre în contact cu noi acum citeva mi­lenii. Dar pămîntenii se aflau a­­tunci abia la primii pași raționaui pe planetă, incapabili să comuni­ce cu ființe ale căror corăbii as­trale brăzdau Galaxia noastră ; cei luați drept „zei“ și-au dat, probabil, seama că intervențiile lor n-ar putea fi de nici un folos locuitorilor de atunci ai planetei și au încercat să-i ajute pe urma­șii lor. Dacă intr-adevăr au fă­cut-o, Baalbek est­e cea mai po­trivită căsuță poștală pentru ceea ce ei voiau să ne învețe. Se mai ridică o întrebare : ne-au vizitat cu mii de ani în urmă, și-au dat seama de viitoarea noastră evolu­ție — de ce atunci n-au încercat să ne revadă ? Ea poate că au încercat, dar tra­gicul „meteorit tungus“ a explo­dat înainte de a atinge Terra, sau poate că vor încerca din nou, nu se știe cînd... sau poate că în­cearcă zi de zi, menținînd cu noi contactul fără întrerupere... Este știut că de zeci de ani, oamenii văd mereu pe cer obiecte care au fost numite în glumă ,»Farfurii zburătoare“, dar nu e nimic de rîs în relatările despre intâlnirile oamenilor cu aceste obiecte ; ele sunt în aproape toate cazurile discoidale sau cilindrice, se de­plasează cu viteză mult superioa­ră mijloacelor de zbor cunoscute nouă, decolează și aterizează pe verticală, execută la general ma­nevre deosebite. Au fost văzute, fără putință de îndoială, de către sute de mii de locuitori ai orașe­lor Sofia, Canberra, San Francis­co, Zagreb, au fost fotografiate, s-au încercat chiar infructuoase­le tentative de urmărire. Cosmonau­­l lui Frank Borman a întîlnit o ast­fel de navă în timpul unei misi­uni Apollo, iar in S.u.A. s-a con­stituit chiar o comisie specială pentru studierea OZN-urilor (O­­biecte Zburătoare Neidentificate). Și în acest caz, concluzii încă nu se pot trage, se pot lansa doar i­­poteze : vizitatori din alte pla­nete ? De ce atunci nu vor să ne vorbească ? Sau poate așteaptă un anume prilej . S-ar putea, de ce nu, ca o anumită descoperire im­portantă să provoace omenirii un nou salt calitativ. Prof. AL. MIRONOV . -­Î te 5* WflMAMflAWNWiV.VWiflftW.VA »V* »Ny,»«MWYWh"■ W»V■“■*■“■VYVVmVNbVVV1 VYV«A.VVV ■ViWNNNWWVWWVmW1,WiWMy VAV.VAY.WAWAV.VJ ■

Next