Inainte, octombrie 1970 (Anul 27, nr. 7953-7978)
1970-10-25 / nr. 7974
2 !Un savant printre noi — Vantea Petre... Sub privirele pline de căldură ale tuturor colegilor — veniți să se reîntâlnească la a 50-a aniversare a promoției lor — s-a ridicat vădit emoționat, roșu de emoție și nespus de sfios, stingherit parcă, cunoscutul lor coleg și prieten dintotdeauna, pentru a-și prezenta, după datină, realizările mai importante din acești ani*. — Sînt, după cum știți, medic oftalmolog... Și... de trei ori bunic. Au răsunat aplauze in neoprire pentru cea mai sumară autobiografie pe care o prezentase pînă aci cineva. Sumară, dar, de fapt, cuprinzătoare pentru a demonstra marea modestie a unuia dintre savanții țării. Toți știau că Petre Vancea —■ colegul lor de acum 50 de ani — este membru al Academiei R.S.R. și al Academiei de științe medicale, membru al Asociației oamenilor de știință români, membru al celei mai vechi instituții academice din Europa —■ Academia Leopoldina. Din ipresă au fost permanent informați despre participările emeritului om de știință congrese român la diverse și simpozioane internaționale, despre ecoul pe care l-au stîrnit comunicările științifice și articolele sale apărute în diverse publicații de specii Uitate din țară și de peste hotare. Ins momentul — mult așteptat — în care l-am surprins? pe valorosul oaspete al liceului „Nicolae Bălcescu“ mai puțin asaltat de întrebările și atențiile foștilor săi colegi, i-am solicitat răspunsul la cîteva întrebări : *— Din cîte știm sînteți foarte legat de Craiova — leagănul adolescenței dumneavoastră, însăși vizita de acum o spune. Medicul primar Valer Bota Și ceilalți discipoli pe care-i aveți la Craiova mi-au spus că vă faceți timp adesea pentru un sfat, o vizită, o comunicare la secția de oftalmologie din Craiova a U.S.S.M.... —Datorez multe Craiovei. Și* Intr-un fel, poate însăși alegerea profesiei mele. Nu trebuie să uităm niciodată că la Craiova a funcționat doctorul Iosif Fabricius. Numit aci, la 1859, medic primar al Spitalului central din Craiova (și apoi medic șef al tuturor spitalelor orașului), Fabricius a organizat Spitalul Preda și a creat o secție specială de ochi. Renumele său a trecut fruntăriile, astfel că mulți orbi din insulele Ionice, din Anatolia și din diverse regiuni ale Peninsulei Balcanice s-au numărat printre cei 3000 cărora Fabricius le-a Astăzi, la redat vederea... Craiova există un puternic centru oftalmologic, onorat de competența și dăruirea distinșilor colegi : dr. Bota, Schweiz, Begu, Tatiana Bușneag, Margareta Ionescu, Ileana Orculas și alții. Mă bucur totdeauna să-i revăd și să le cunosc realizările... — Să vă fac o mărturisire : voind să vă cunosc înainte de a... vă cunoaște, le-am cerut cîteva amănunte despre activitatea dumneavoastră... Mi-au vorbit mult și cu entuziasm despre hotărîtoarele dumneavoastră contribuții în domeniul adaptării retiniene în ateroscleroză, studiul plastiilor sclerale și sclerocorneene, conservarea corneei prin desicare cu clorură de calciu, studiul complicațiilor orbitooculare ale leziunilor nazosinuzale, descoperirile în domeniul keroplastiilor, tratamentului glaucomului secundar, manifestărilor oculare la accidentele vasculare cerebrale, adaptării... — Iertați-mă că vă întrerup, dar dispuneți de o adevărată tablă de materii a lucrărilor mele... — Nu numai atlt, am și lista participărilor dumneavoastră la zeci de congrese Internaționale... Mai mult decit atît, cucerit de considerația pe care o-t arată, am citit cîteva articole indicate de dînșii din revista de oftalmologie, din diverse publicații străine, între care și din prestigioasa revistă fondată în 1838 de Florent Cunier — „Annales d'ocaloque”*.. Nu mi-aș fi închipuit că voi ajunge să mă pasioneze atari chestiuni de strictă specialitate medicală... — Mă Îndatorează bunăvoința dumneavoastră și a colegilor mei craioveni. — Văd că nu vă mai pot reține încă... Sînteți invitat la tradiționala fotografiere în fața Colegi,.. ■ lui. Cîteva cuvinte, pe drum, îmi mai îngădui... . Vă satisface ETO-ul 7 ! — Și despre el $t*ți ? «••• Extractul total de ochi 1 este un medicament bun, deja verificat și mult cerut in țară și străinătate, pentru efectele sale dio stimulatoare asupra sensibilității luminoase a analizorului vizual și în genere, pentru ameliorarea miopiilor mari și complicațiilor miopile... — încă o întrebare. UI =timp, de altfel , am intîlnit în diverse publicații un nume : P. P. Vancea... — Este fiul meu. Mă urmează — să știți — și în ce privește dragostea mea = pentru Oltenia noastră. al. dianu : Știați că... PESCĂRUȘII se deplasea_ză cu o viteză de 60—10 km/h și pot zbura 24 de ore fără să se odihnească, străbătlnd pînă la 1 000 km ? IN ANGLIA a fost fabricat preparatul „Propoxat 7464“ care dacă se pune în apa în care înoată peștii permite scoaterea acestora pe uscat, timp de 48 de ore, după care pot fi reintroduși vii în apă proaspătă . ÎN PERIOADA celui mai mare debit al său, fluviul Amazoanelor varsă în Oceanul Atlantic 300 000 mc de apă pe secundă . Apele sale gălbui se pot distinge în ocean pînă la o distanță de 300 km de mai. LOCUITORII Egiptului, Greciei și Romei antice utilizau care taxi, durata costul călătoriei fiind stabili lit* de clepsidre ? PRIMUL taximetru mecanic a fost inventat de egiptenii din antichitate, iar primul taximetru automat — de savantul grec Heracle . TAXIMETRUL a fost perfecționat de un soldat roman . Mecanismul lui funcționa atât de perfect, încît autoritățile romane au început să măsoare cu el lungimea șoselelor. Unitatea de măsură era mila romană, egală cu 5 000 de pași. PRIMUL taximotor a apărut la Paris . Automobilul prevăzut cu el purta ca semn distinctiv o dungă galbenă. !wwwwwwwaaV ni si adevăr Citesc un hrisov. ,n păcate, nu original, ci reprozs în „Arhivele steniei“. Gîndul i-a zburat către ște întinderi de ,mînt pe care nu mult, brăzdaretrajctoarelor le armonesc și le utilizează cu laici. Multe veacuri la noi, pe aci, pe tinsurile acestea, hălăduit împăția apelor, sfărișurilor și a mlaștinilor. Frigile palustre, munițiile, au năpăsit aceste pămînti, care nu proiceau mai nimic ipă retragerea aîlor. Dispariția n ultima vreme peștelui din sui, făcea , și mai zolant aspectul estor întinderi, iițile care rămîau în urma rergerii apelor povenite din versările Dunării, interpuneau în satele de pe aluri și terenue de peste baltă. Despre perspectele unui viitor stul de apropii* acestor locuri mise năvălirii a lor se izbi mult și poate curtitudine. Valoficarea produselr lor, o chezășu[te, printre alte, splendida șosea faliată care beal Valea Dunării inimii Olteniei de restul țării. Dar, se pare că plină împărăție apelor — care,neori, în revărsări de primăvară mânau cu un litorăl marin — au existat cindva așezări omenești destul de numeroase și înfloritoare. Săpăturile arheologice au confirmat din plin această ipoteză. Intoncîndu-mă deci din această scurtă călătorie cu gîndul pe harta satelor dunărene din Dolj și aruncind privirile pe hrisovul reprodus in paginile revistei craiovene amintite, am desprins, spre surprinderea mea, cîteva date despre un sat despre care azi nu se mai vorbește decit cei despre o legendă... Marmurele în amintirile celor din Măceșul de Jos, denumirea de „marmure“ care se dă unei întinderi de pămînt și a unor ape dintre șoeaua Nedeia-Mărceș, dintre Nedeia, Íînsăși, (M. zi — a? pus —) și gindurile țedeii, pe care, se știe că a fost cîndva vechea vatră a acestei comune, se trage de la existența îndepărtată pe acele locuri a unui „palat de marmure pe care l-au pustiit turcii, l-au jefuit și l-au dărîmat iar mai apoi, l-au măcinat apele și l-au acoperit cu nămol". Amintirea acestui sat și existența lui o confirmă și documentul în cauză, din care, pentru cei ce se ocupă cu istoria, cităm. ..Documentul din 30 aprilie și 4 decembrie 1579, vorbesc de pîrile ce răposații Matei banul din Caracal și fratele său Vlăsan, fiii Margăi,, avuseseră în vremea lui Pătrașcu vodă cel Bun (1553—1557) cu Benga spătarul și cu Anca din Coiani pentru satele Măceșul și Marmurile, pretinzind toți că aceste sate le erau de moștenire“. (A.D. an. XI. nr. 59—60. ian. apr. 1932 pag. 29). S-ar putea oare ca in cazul acesta, așa-zisa fostă Nedeie din grindurile pline de vestigii ale unor așezări încă din preistorie, să fie de fapt locul așezării „Marmurile“, menționată și In hrisoavele domnești ? Ce palat de marmure să fi dat numele satului, pentru ca la dispariția lui, să fie trecut grindurilor și apelor care i-au luat slocul? Privesc acestea cu ochii scriitorului, tulburat de vestigiile nenumărate și bogate ale acestor locuri. Le rămîne istoricilor și arheologilor sarcina de a se pleca mai cu temei asupra lor, mai ales acum cind, în mod firesc și inevitabil, fierul plugului scormonind pămîntul pentru a-i face să dea comorile rodului, va și ceea ce a dezgolt mai rămas nedistrus de ape și timp din comorile trecutului... ST. BOSSUN INA TN1PB llllli!llliilll!!ll!l!il!lll!!ll!l!l!llllllill!l!!lll!lll!!l|l|l!!li!lí!ll:!l!!l!i!i!!l!jíl!lílillllll!l!!l!ill!l!!l!llllill!llllllllir’ In foto : o curiozitate a naturii, un morcov care seamănă perfect cu mina unui copil, găsit de un fermier în grădina sa de zarzavat de lingă Amsterdam (Olanda). Incepînd de la sfirșitul lunii septembrie locuitorii din Tokio folosesc curent noul model de telefon cu butoane în loc de tradiționalul disc cu numere. In același timp, printr-un sistem electronic, abonatul are posibilitatea de a primi prin simpla apasare a unui buton calculul serviciilor liniei telefoniei pe luna respectivă, un foto , noul telefon cu butoane care are deja în Tokio 11 000 de abonați. înainte de a relua povestirea de unde am lăsat-o, să-mi permiteți să destăinui bucuria pe care mi-a făcut-o publicul drag la sărbătorirea celor 45 de ani în teatru. Mai mult nu spun, pentru că — se știe ! — sunt în viața omului simțăminte care nu se pot tălmăci în cuvinte. Vă rog să vă închipuiți că în aceste clipe, în locul cuvintelor, las tocul din mînă, mă ridic de la masa mea de... chin (că-i mare chin să-ți așterni memoriile cind n-ai harul scrisului) și mă înclin , în fața publicului nevăzut și a dumneavoastră,răbdători cititori ai acestor rinduri,.. .gii SiOiiiiffi. vir . Dar... „fnșir’te După.—M batăâ povestea mărgărite“... cu dracii și cu sfintele fețe de la Breasta, care m-a aruncat în iadul liceului particular, n-am tras învățăminte să mă las de teatru și nici el nu s-a despărțit de mine. Am ținut-o una și bună : voi face teatru ! Un magistru de la conservator mi-a zis odată : „Mă, pe tine te-ajută Thalia !“ I-am răspuns la șiretul : „Mă ajută, maestre, că sînt tras tn talie“. A rîs și m-a băgat să plîng într-un rol de două vorbe și un vagon de suspinuri... Și-am tot suspinat (inclusiv după teatru) pînă ce îi dă în gînd lui Aristide Cantorichi să facă cîteva spectacole „de beneficiu" în provincie cu piesa ",Romanțioșii" — o traducere a lui Oclarian, în trupă a fost adusă și tînăra absolventă a conservatorului bucureștean Madeleine Petropol, cu care regizorul m-a cuplat într-o idilă (pe scenă !). Facem noi cît putem pe... romanțioșii în cîteva zile de repetiții și vine timpul să ne dăm și „în spectacol". La premieră, lume multă. Vine rîndul și scenei noastre de dragoste. Cadeț în genunchi (cu atîta convingere că era cît pe aci să fiu dus la ortoped) șî-i declar amorul : „Te iubesc și viața mea îți aparține“... Biata domnișoară Madeleine se înduioșează sincer, iar publicul moare... de rîs. Și dă-i rîs. Și rîzi și tizi... Privesc perplex la public, îmi frîng mâinile, repet monologul... Publicul — în delir. Culmea culmilor , rîdea și sufleurul, rîdeau culisele... Intr-un tîrziu, descopăr misterul : în timpul pauzei, un cățeluș simpatie foc, se strecurase pe scenă, iar in timpul cind eu asilleam tiradele nestinsului foc al inimii, poznașul patruped își mișca coada într-o parte și alta, ca un diapazon, de parcă-mi cronometra pasiunea... In pauză, Cantorichi — muca- Et cum era — nu m-a iertat , fi.Ai grijă de domnișoara Petropol, n-o lăsa cucerită de alții !... Numai că, după ce o să dănțuiți ca Isaiia, țin-te tare, flăcăule ! Să nu faci ca Bubi din scenă..." Pe domnișoara Madeleine Petropol nu aveam, cu adevărat, s-o las cucerită de alții.... Avea să devină peste cîțiva ani, fericita doamnă... Madeleine Nedeianu, minunata mea tovarășă de viață și de teatru. (O precizare : n-am fost Bubici leu in căsnicie... E adevărat : un leu îmblînzit). Dar pe atunci, nici unul dintre noi nu aveam să bănuim că vom fi împreună în viață și că vom ’rămîne “niște’ ’incurabili romanțioși. După cum, nu bănuiam că, exact peste doi ani, aveam să-mi fac debutul — adevăratul debut în „Sumpatius vagabondus", alături de Elena Zamora, Mielu Constantinescu, G. Timică, Al. Ionescu Gh.berieon, Iascu dl Granda, Marieta Deculescu... Piesa a debutat și ea, atunci, la Oteteleșanu. A debutat și a căzut. Eu am căzut din nou în aceleași lipsuri materiale îndulcite o lectiță de cei 150 de lei luați pentru seara in care jucasem... Pe cerul destinului meu artistic se vălătuceau din nou norii, par dimineața — senin total : Soare .. .Soare — marele regizor — mă alesese dintr-un colectiv ,de 60, să joc în „Florette Și par tapon“. A fost primul meu succes oficial Satiră și umor CIORBA DE PERIȘOARE — Și... zici că asta e ciorbă de perișoare, tovarășe ospătar ? — De perișoare, don șef, de perișoare... Că doar sunt destul de mari... — Bine, bine, se văd ele, perișoarele, numai că zeama are gust de pește... A mai fost folosită la crap... — Și ce ? Peștele nu e bun, don șef „ Că eu ».mă omor“ după el... Și la drept vorbind, se i.complectează“ destul de bine... — Adică cum... se „complectează" 7 — Păi foarte bine, știți, tot cu borșe și peștele și perișoarele... Adică, se mai întîmplă uneori 5 cind rămîne de la una... — Se „transferă" la cealaltă... — Exact ! Văd că mă luați cu bancuri... — Păine „complectăm“ unul pe altul... — Bună, don șef, bună și asta !... Vă mai servesc cu ceva 7 — Dacă ești amabil, cu condica de reclamații. — A, v-aș servi cu plăcere don șef, cu plăcere, dar, să vedeți... — Vrei să spui că nu e „pe listă“... — Iar eu bancurile. M-ați dat gata, don șef !... — E vorba, ce facem eu condica ! — Cu condica 7 Păi cine să v-o dea don șef 7 Că nu e responsabilul, aici... — Nici condica nu e... aici ? — Condica 7 Ba da, dar e-nchisă, don șef, e-nchisă... Ehee ! Ne-au șterpelit vreo trei condici pînă acum și ne-am învățat minte. Nu mai ține. Condica stă sub cheie la tovarășul responsabil... Om vigilent, tovarășul responsabil, om vigilent. — Acum înțeleg. E un „bun al poporului" ai dreptate. Și trebuie păzit... — Așa e don șef, așa e... Trebuie păzit, cu vigilență... Mare bancagiu ești și dumneata, don șef ! — Bine, dar dacă, totuși, un client ține morțiș să-i dați condica 7 — Anna I Păi asta se-ntîmplu rar, rar de tot, don șef... Cste unul mai glumeț, așa ca dumneata... Di-ncolo, sunt oameni serioși, oameni serioși, don șef... Nu s-amestecă în ciorba noastră !... PAUL TOMESCU ORIZONTAL : 1) De pază la hotarele țării — Calificativ corespunzător 2) Unitate militară - Patrie, 3) A atrage în curcă - Prins in bataia puștii. 4) Puternic - Termină ar^ 6)~^\mC,T\Dr'mT ! Rănită - Plin - IeS din C*r?? ’ % Intratem^ !. — vechi. 7) Secol — Regulamars -o * în atn^(^) 8) &Jst Particular înainte marș ! O parte a mitralierei ! 9) Luată prin surprindere — Puse la capela ! — Luate din timp ! 10) E dorită de toată lumea — Bunica și străbunicii noștri. 11) Capitală euro- P13*13) Artilerist. 12) Sprijin - Culoare 13) In primele nidui ale armatei — Din vechea Atică (pl. fem.) _ Crin VERTICAL : 1) Fruntași — A sta de strajă. 2) Fort de apărare (pl.) — Veche monedă macedoneană. 3) Istețime — Pronume demonstrativ. 4) Nimerit de la început! — Oraș în Italia. 5) Colosală — Scut — Introduse în laiță ! 6) Cap de centurie ! — Luate în balon ! — Pește! — începe milităria. 7) Operă muzicală de Gluck — Oștire. 8) Carte! _ Craniu (pop.) — Merge înainte. 9) Glie — întinsă. 10) Tei! — Strămoși. II) Se formează la nisip — Tragere la țintă — Se prezintă cu arma. 12) Felicitare — Fruct aromat 13) Țară — Simț. citfv Cuvinte rare: ALAUR ) STATER ! EIN ATIUGARICA PISOSCHI Cercul refansist „Tudor Arghezi“ Craiova PASA Alexandru Poiana Mare Arismograf tehnic A ft De la A la B, mare uzină craioveană. Pe orizontal, noțiuni și aparate care se găsesc în uzina de mai sus. ELENA SAULEA Craiova ȘARJE ÎN PATR Lui Neagu Rădulescu, autorul romanului „Un balon rîdegi în poartă“ Cînd rîdea-n poartă, balonul Dădea tonul... Iar acum din greu suspină. ...In vitrină... Florin Iordăchescu, ing. silvic și epigramist. într-o emisiune de radio spunea î „editurile vor avea grijă să-mi publice opera postum“. La rădăcina unui pin, Un vis citind ce-a scris Florin A exclamat, ștergînd chelia: „Bă, nu-i nimic !.„ Le-a-nghițit glia... /f1A !". !-! ■ Poetului Adrian Păunescu, pentru volumul de versuri „Fîntîna somnambulă“ premiat de Uniunea scriitorilor. Un cititor spunea în van Că apa-nea n-ar face un ban Nu bănuia că printre chei Va izvorî cindva și.......lei“... Poetului M. Mincu, autorul volumului de versuri, „Cumpăna“. De mai multe ori citii Și-n surdină și cu glas. La sfîrșit mă pomenii. Tot în „Cumpănă“ rămas. MALIU BOGOE Pavilion din... apă Va aflați într-o cofetărie sau sală de lectură luminoasă. Afară este foarte alb, soarele dogorește, dar în sală nu se simte nici un fel de zăduf, iar razele soarelui își revarsă peste acoperișul cupolei toate culorile curcubeului. Acest pavilion cu acoperiș de apă a fost inventat și construit de doi tineri specialiști armeni — arh. D. Vartanian și ing. A. Barhudarian. Principiul de funcționare este foarte simplu : un electromotor învîrtește o roată, care cu ajutorul unui dispozitiv special aruncă apă în zona înconjurătoare sălii, formînd din șuvoi o cupolă de dimensiunile dorite. Șuvoiul este aruncat cu forța necesară pentru ca apa să cadă cu precizie în niște șanțuri speciale, de unde se întoarce înapoi pentru a circula din nou. • Manierele ursului La tiparnița din colțul luminișului s-a tras într-o ediție de lux codul manierelor elegante. Un exemplar, cartonat și cu inscripție aurită, a fost lăsat discret la intrarea în vizuina unde viețuia ursul cel cu capul mare cît o baniță. Cît i-au folosit sfaturile, se va vedea, în primul rînd, și-a înfipt și mai adine pălăria pe care n-o scotea în nici un local public (inclusiv farmacii). Pe urmă, în autobuz nu mai dădea din coate, ci împingea cu umărul, iar la servici, mergea cu capul pe sus așteptînd să fie salutat de subalterne. Către redactorul tiparniței trimise o depeșă în care scria : „Sincere felicitări. Ați scos o lucrare foarte interesantă și utilă. Salut manierelor elegante Depeșa lui apăru în foaia de seară. Prăjitura Prăjitura aceasta cu miros îmbietor, frumos ornată cu flori de ciocolată așezate peste glazura lucioasă, îți stîrnește pofta și, dacă este imprudent, o mănînci înainte de prînz. Florile se topesc în gură, crema te pișcă plăcut la limbă, iar dulceața licorii parfumate cu care este însiropat blatul te face să-ți lingi degetele. Peste o jumătate de oră ți-e foame. Dar ce păcat !... Supa ți se pare lipsită de gust, tocana afumată, iar plăcinta cu mere de la desert mai mult decît modestă. Ce-i de făcut ? Să mai luăm o prăjitură ieduțul mamei Cînd era mic, ieduțului i se aduceau — ca în poveste — drob de sare în spinare, smoc de Hori la subțiori. După ce s-a mărit, i s-au adus Íiih plus romane de aventuri, iar după ce s-a V^j)rȚ făcut mare de tot a pretins (și i s-au adus) coniac Courvoisier, țigări Philip Morris și bani de buzunar. Acum, ieduțul de ieri e țap veritabil. Are o bărbuță de toată frumusețea, poartă pantaloni evazați, suferă de angoasă și se poartă ceremonios la cafe,bar. Nu face scandal, vine dimineața la 4, doarme pînă la 5 după-amiază cînd vine mami de la slujbă, după care pleacă din nou. Mami ii mîngîie bărbuța, ii netezește pletele și-i zice duios : — Ieduțule, cind te-ai făcut mare ?... CORNEL CONSTANTINESCU 25 — BEI — 1970 0. C. Lipsuri văzute de GABRIEL BRATU — A cerut o pereche de pantofi din cei văzuți la expoziție și... am avut. — Din vitrină nu serviți ! — Nu, că ălea, e dacă vino ȘEFII ! — Am căutat „Guban“ sau „Clujana“ și am găsit ,,inventar“ sau „renovare“... — Cum nu sînt vînzător civilizat, tovarășu, ce, am dat în dumneata 1