Inainte, octombrie 1970 (Anul 27, nr. 7953-7978)

1970-10-25 / nr. 7974

2 !Un savant printre noi — Vantea Petre... Sub privirele pline de căldură ale tuturor cole­gilor — veniți să se re­întâlnească la a 50-a ani­­versare a promoției lor — s-a ridicat vădit emoțio­nat, roșu de emoție și ne­spus de sfios, stingherit parcă, cunoscutul lor co­leg și prieten dintotdeau­­na, pe­ntru a-și prezenta, după datină, realizările mai importante din a­­cești ani*. — Sînt, după cum știți, medic oftalmolog... Și... de trei ori bunic. Au răsunat aplauze in neoprire p­entru cea mai sumară autobiografie pe care o prezentase pînă aci cineva. Sumară, dar, de fapt, cuprinzătoare pentru a d­emonstra ma­rea modestie a unuia din­tre savanții țării. Toți ști­au că Petre Vancea —■ co­legul lor de acum 50 de ani — este membru al A­­cademiei R.S.R. și al Aca­demiei de științe medica­le, membru al Asociației oamenilor de știință ro­mâni, membru al celei mai vechi instituții acade­mice din Europa —■ Aca­demia Leopoldina. Din ipresă au fost permanent informați despre partici­pările emeritului om de știință congrese român la diverse și simpozioane internaționale, despre ecoul p­e care l-au stîrnit co­municările științifice și articolele sale apărute în diverse publicații de spe­­cii Uitate din țară și de pes­te hotare. Ins momentul — mult aș­teptat — în care l-am sur­prins? pe valorosul oaspete al liceului „Nicolae Băl­­cescu“ mai puțin asaltat de întrebările și atențiile foștilor săi colegi, i-am solicitat răspunsul la cî­teva întrebări : *— Din cîte știm sînteți foarte legat de Craiova — leagănul adolescenței dum­neavoastră, însăși vizita de acum o spune. Medi­cul primar Valer Bota Și ceilalți discipoli pe care-i aveți la Craiova mi-au spus că vă faceți timp a­­desea pentru un sfat, o vizită,­ o comunicare la secția de oftalmologie din Craiova a U.S.S.M.... —­­Datorez multe Craio­­vei. Și* Intr-un fel, poate însăși alegerea profesiei mele. Nu trebuie să uităm niciodată că la Craiova a funcționat doctorul Iosif Fabricius. Nu­mit aci, la 1859, medic primar al Spi­talului central din Craiova (și apoi medic șef al tutu­ror spitalelor orașului), Fa­bricius a organizat Spita­lul Preda și a creat o sec­ție specială de ochi. Re­­numele său a trecut frun­tăriile, astfel că mulți orbi din insulele Ionice, din A­­natolia și din diverse re­giuni ale Peninsulei Bal­canice s-au numărat prin­tre cei 3000 cărora Fabri­­cius le-a Astăzi, la redat vederea... Craiova există un puternic centru oftal­mologic, onorat de compe­tența și dăruirea distinși­lor colegi : dr. Bota, Schweiz, Begu, Tatiana Bușneag, Margareta Iones­­cu, Ileana Orculas și al­­­ții. Mă bucur totdeauna să-i revăd și să le cu­nosc realizările... — Să vă fac o mărturi­sire : voind să vă cunosc înainte de a... vă cunoaș­te, le-am cerut cîteva a­­mănunte despre activitatea dumneavoastră... Mi-au vorbit mult și cu entu­ziasm despre hotărîtoarele dumneavoastră contribuții în domeniul adaptării re­tiniene în ateroscleroză, studiul plastiilor sclerale și sclerocorneene, conserva­rea corneei prin desicare cu clorură de calciu, studiul complicațiilor orbitooculare ale leziunilor nazosinuzale, descoperirile în domeniul keropl­astiilor, tratamentu­lui glaucomului secundar, manifestărilor oculare la accidentele vasculare ce­­rebrale, adaptării... — Iertați-mă că vă în­trerup, dar dispuneți de o adevărată tablă de mate­rii a lucrărilor mele... — Nu numai atlt, am și lista participărilor dum­neavoastră la zeci de con­grese Internaționale... Mai mult decit atît, cucerit de considerația pe care o-t­ arată, am citit cîteva arti­­cole indicate de dînșii din revista de oftalmologie, din diverse publicații străine, între care și din prestigi­oasa revistă fondată în 1838 de Florent Cunier — „Annales d'ocaloque”*.. Nu mi-aș fi închipuit că voi ajunge să mă pasione­ze atari chestiuni de stric­tă specialitate medicală... — Mă Îndatorează bună­voința dumneavoastră și­­ a colegilor mei craioveni. — Văd că nu vă mai­­ pot reține încă... Sînteți invitat la tradiționala fo­tografiere în fața Colegi,.. ■ lui. Cîteva cuvinte, pe­­ drum, îmi mai îngădui... . Vă satisface ETO-ul 7 ! — Și despre el $t*ți ? «•••­­ Extractul total de ochi 1 este un medicament bun,­­ deja verificat și mult ce­­­­rut in țară și străinătate,­­ pentru efectele sale dio­­­ stimulatoare asupra sensi­­­­bilității luminoase a anali­­­­zorului vizual și în genere,­­ pentru ameliorarea miopi­­­­ilor mari și complicațiilor­­ miopile... — încă o întrebare. UI­ =­timp, de altfel , am intîlnit­­ în diverse publicații un­­ nume : P. P. Vancea... — Este fiul meu. Mă ur­­­­mează — să știți — și în­­ ce privește dragostea mea = pentru Oltenia noastră. al. dianu : Știați că... PESCĂRUȘII se deplasea_­ză cu o viteză de 60—10 km/h și pot zbura 24 de ore fără să se odihnească, stră­­bătlnd pînă la 1 000 km ? IN ANGLIA a fost fabri­cat preparatul „Propoxat 7464“ care dacă se pune în apa în care înoată peștii permite scoaterea acestora pe uscat, timp de 48 de ore, după care pot fi reintroduși vii în apă proaspătă . ÎN PERIOADA celui mai mare debit al său, fluviul Amazoanelor varsă în O­­ceanul Atlantic 300 000 mc de apă pe secundă . Apele sale gălbui se pot distinge în ocean pînă la o distanță de 300 km de mai. LOCUITORII Egiptului, Greciei și Romei antice uti­lizau care­ taxi, durata costul călătoriei fiind stabi­li lit* de clepsidre ? PRIMUL taximetru meca­nic a fost inventat de egip­­tenii din antichitate, iar pri­mul­ taximetru automat — de savantul grec Heracle . TAXIMETRUL a fost per­fecționat de un soldat ro­man . Mecanismul lui func­ționa atât de perfect, încît autoritățile romane au în­ceput să măsoare cu el lungimea șoselelor. Unita­tea de măsură era mila ro­mană, egală cu 5 000 de pași. PRIMUL taximotor a apă­rut la Paris . Automobilul prevăzut cu el purta ca semn distinctiv o dungă galbenă. !wwwwwwwaaV ni si adevăr Citesc un hrisov. ,n păcate, nu or­iginal, ci repro­­zs în „Arhivele steniei“. Gîndul i-a zburat către ște întinderi de ,mînt pe care nu­­ mult, brăzdare­­trajctoarelor le armonesc și le utilizează cu la­­ici. Multe veacuri la­­ noi, pe aci, pe tinsurile acestea, hălăduit împă­­ția apelor, sfărișurilor și a m­laștinilor. Frigi­­le palustre, m­un­­ițiile, au năpăs­­it aceste pămîn­­ti, care nu pro­­iceau mai nimic ipă retragerea a­­îlor. Dispariția n ultima vreme peștelui din sui, făcea , și mai zolant aspectul estor întinderi, iițile care rămî­­au în urma re­­rgerii apelor povenite din ve­­rsările Dunării, interpuneau în­­­ satele de pe aluri și terenu­­­e de peste baltă. Despre perspec­­t­ele unui viitor stul de apropii* acestor locuri mise năvălirii a­­­ lor se izbi mult și poate cu­rtitudine. Valo­­ficarea produsel­r lor, o chezășu­­[te, printre alte­­, splendida șosea faliată care bea­­l Valea Dunării­­ inimii Olteniei de restul țării. Dar, se pare că plină împărăție apelor — care,­neori, în revărsă­­ri de primăvară mânau cu un li­torăl marin — au existat cindva așe­zări omenești des­tul de numeroase și înfloritoare. Să­păturile arheologi­ce au confirmat din plin această i­­poteză. Intoncîndu-mă deci din această scurtă călătorie cu gîndul pe harta sa­telor dunărene din Dolj și aruncind privirile pe hriso­vul reprodus in paginile revistei craiovene amintite, am desprins, spre surprinderea mea, cîteva date despre un sat despre care azi nu se mai vor­bește decit ce­i des­pre o legendă... Marmurele­ în amintirile celor din Măceșul de Jos, denumirea de­­ „marmure“ care se dă unei întinderi de pămînt și a u­­nor ape dintre șo­­­­­eaua Nedeia-Mă­­rceș, dintre Nedeia, Íînsăși, (M. zi — a­­? pus —) și gindurile ț­edeii, pe care, se­­ știe că a fost cînd­­va vechea vatră a acestei comune, se trage de la exis­tența îndepărtată pe acele locuri a unui „palat de marmure pe care l-au pustiit turcii, l-au jefuit și l-au dărîmat iar mai apoi, l-au măcinat apele și l-a­u aco­perit cu nămol". Amintirea acestui sat și existența lui o confirmă și do­cumentul în cauză, din care, pentru cei ce se ocupă cu istoria, cităm. ..Do­cumentul din 30 a­­prilie și 4 decem­brie 1579, vorbesc de pîrile ce răpo­sații Matei banul din Caracal și fra­tele său Vlăsan, fiii Margăi,, avuse­seră în vremea lui Pătrașcu vodă cel Bun (1553—1557) cu Benga spătarul și cu Anca din Coiani pentru satele Mă­ceșul și Marmu­­rile, pretinzind toți că aceste sate le era­u de moște­nire“. (A.D. an. XI. nr. 59—60. ian. apr. 1932 pag. 29). S-ar putea oare ca in cazul acesta, așa-zisa fostă Ne­­deie din grindurile pline de vestigii ale unor așezări încă din preistorie, să fie de fapt locul așezării „Marmu­­rile“, menționată și In hrisoavele domnești ? Ce palat de mar­mure să fi dat nu­mele satului, pen­tru ca la dispari­ția lui, să fie tre­cut grindurilor și apelor care i-au luat slocul? Privesc acestea cu ochii scriitoru­lui, tulburat de vestigiile nenumă­rate și bogate ale acestor locuri. Le rămîne istoricilor și arheologilor sar­cina de a se pleca mai cu temei asu­pra lor, mai ales acum cind, în mod firesc și inevitabil, fierul plugului scormonind pămîn­­tul pentru a-i face să dea comorile ro­dului, va și ceea ce a dezgolt mai rămas nedistrus de ape și timp din co­morile trecutului... ST. BOSSUN INA TN1PB llllli!llliilll!!ll!l!il!lll!!ll!l!l!llllllill!l!!lll!lll!!l|l|l!!li!lí!ll:!l!!l!i!i!!l!jíl!lílillllll!l!!l!ill!l!!l!llllill!llllllllir’ In foto : o curio­zitate a naturii, un morcov care seamă­nă perfect cu mina unui copil, găsit de un fermier în gră­dina sa de zarzavat de lingă Amsterdam (Olanda). Incepînd de la sfirșitul lunii sep­tembrie locuitorii din Tokio folosesc cu­rent noul model de telefon cu butoane în loc de tradițio­nalul disc cu nume­re. In același timp, printr-un sistem e­­lectronic, abonatul are posibilitatea de a primi prin simpla apasare a unui bu­ton calculul servicii­lor liniei telefoniei pe luna respectivă, un foto , noul tele­fon cu butoane care are deja în Tokio 11 000 de abonați. înainte de a relua povestirea de unde am lăsat-o, să-mi per­miteți să destăinui bucuria pe care mi-a făcut-o publicul drag la sărbătorirea celor 45 de ani în teatru. Mai mult nu spun, pentru că — se știe ! — sunt în viața omului simțăminte care nu se pot tălmăci în cuvinte. Vă rog să vă închipuiți că în aceste clipe, în locul cuvintelor, las tocul din mînă, mă ridic de la masa mea de... chin (că-i mare chin să-ți așterni memo­riile cind n-ai harul scrisului) și mă înclin , în fața publicu­lui nevăzut și a dumneavoastră,­­răbdători cititori ai acestor rin­­duri,.. .gii SiOiiiiffi. vir . Dar... „fnșir’te După.—M batăâ povestea mărgărite“... cu dracii și cu sfintele fețe de la Breasta, care m-a aruncat în iadul liceu­­­­lui particular, n-am tras învă­țăminte să mă las de teatru și nici el nu s-a despărțit de mi­ne. Am ținut-o una și bună : voi face teatru ! Un magistru de la conservator mi-a zis odată : „Mă, pe tine te-ajută Thalia !“ I-am­ răspuns la șiretul : „Mă ajută, maestre, că sînt tras tn talie“. A­ rîs și m-a băgat să plîng într-un rol de două vorbe și un vagon de suspinuri... Și-am tot suspinat (inclusiv după teatru) pî­nă ce îi dă în gînd lui Aristi­de Cantorichi să facă cîteva spec­­tacole „de be­neficiu" în pro­vincie cu piesa ",Romanțioșii" — o traducere a lui Oclarian, în trupă a fost a­­dusă și tînăra absolventă a con­servatorului bu­­cureștean Made­leine Petropol, cu care regizorul m-a cuplat într-o idilă (pe sce­nă !). Facem noi cît putem pe... ro­manțioșii în cîteva zile de re­petiții și vine timpul să ne dăm și „în spectacol". La premieră, lume multă. Vine rîndul și sce­nei noastre de dragoste. Cad­eț­­ în genunchi (cu atîta convin­gere că era cît pe aci să fiu dus la ortoped) șî-i declar a­morul : „Te iubesc și viața mea îți aparține“... Biata domnișoară Madeleine se înduioșează sin­cer, iar publicul moare... de rîs. Și dă-i rîs. Și rîzi și tizi... Pri­vesc perplex la public, îmi frîng mâinile, repet monologul... Pu­blicul — în delir. Culmea cul­milor , rîdea și sufleurul, rîdeau culisele... Intr-un tîrziu, descopăr mis­terul : în timpul pauzei, un că­țeluș simpatie foc, se strecurase pe scenă, iar in timpul cind eu asil­leam tiradele nestinsului foc al inimii, poznașul patruped își mișca coada într-o parte și alta, ca un diapazon, de parcă-mi cronometra pasiunea... In pauză, Cantorichi — muca- Et cum era — nu m-a iertat , fi.Ai grijă de domnișoara Petro­pol, n-o lăsa cucerită de alții !... Numai că, după ce o să dăn­­țuiți ca Isaiia, țin-te tare, flă­­căule ! Să nu faci ca Bubi din scenă..." Pe domnișoara Madeleine Pe­tropol nu aveam, cu adevărat, s-o las cucerită de alții.... A­­vea să devină peste cîțiva ani, fericita doamnă... Madeleine Ne­­deianu, minunata mea tovarășă de viață și de teatru. (O preci­zare : n-am fost Bubi­ci leu in căsnicie... E adevărat : un leu îmblînzit). Dar pe atunci, nici­ unul dintre noi nu aveam să bănuim că vom fi împreună în viață și că vom ’rămîne “niște­’ ’incurabili roman­țioși. După cum, nu bănuiam că, exact peste doi ani, aveam să-mi fac debutul — adevăratul debut în „Sumpatius vagabondus", a­­lături de Elena Zamora, Mielu Constantinescu, G. Timică, Al. Ionescu Gh­.berieon, I­ascu dl Granda, Marieta­­ Deculescu... Piesa a debutat și ea, atunci, la Oteteleșanu. A debutat și a că­zut. Eu am căzut din nou în aceleași lipsuri materiale îndul­cite o lectiță de cei 150 de lei luați pentru seara in care ju­­casem... Pe cerul destinului meu artis­tic se vălătuceau din nou norii, par dimineața — senin total : Soare .. .Soare — marele regizor — mă alesese dintr-un colectiv ,de 60, să joc în „­Florette Și par tapon“. A fost primul meu succes o­­ficial Satiră și umor CIORBA DE PERIȘOARE — Și... zici că asta e ciorbă de perișoare, tovarășe ospătar ? — De perișoare, don șef, de perișoare... Că doar sunt destul de mari... — Bine, bine, se văd ele, peri­­șoarele, numai că zeama are gust de pește... A mai fost folosită la crap... — Și ce ? Peștele nu e bun, don șef „ Că eu ».mă omor“ după el... Și la drept vorbind, se i.complec­­tează“ destul de bine... — Adică cum... se „complectea­­ză" 7 — Păi foarte bine, știți, tot cu borș­e și peștele și perișoarele... Adică, se mai întîmplă uneori 5 cind rămîne de la una... — Se „transferă" la cealaltă... — Exact ! Văd că mă luați cu bancuri... — Păi­ne „complectăm“ unul pe altul... — Bună, don șef, bună și­ as­ta !... Vă mai servesc cu ceva 7 — Dacă ești amabil, cu condica de­ reclamații. — A, v-aș servi cu plăcere don șef, cu plăcere, dar, să vedeți... — Vrei să spui că nu e „pe listă“... — Iar eu bancurile. M-ați dat gata, don șef !... — E vorba, ce facem eu con­dica ! — Cu condica 7 Păi cine să v-o dea don șef 7 Că nu e responsa­bilul, aici... — Nici condica nu e... aici ? — Condica 7 Ba da, dar e-nchi­­să, don șef, e-nchisă... Ehee ! Ne-au șterpelit vreo trei condici pînă acum și ne-am învățat min­te. Nu mai ține. Condica stă sub cheie la tovarășul responsabil... Om vigilent, tovarășul responsabil, om vigilent. — Acum înțeleg. E un „bun al poporului" ai dreptate. Și trebuie păzit... — Așa e don șef, așa e... Tre­buie păzit, cu vigilență... Mare bancagiu ești și dumneata, don șef ! — Bine, dar dacă, totuși, un client ține morțiș să-i dați con­dica 7 — Anna I Păi asta se-ntîmplu rar, rar de tot, don șef... Cste unul mai glumeț, așa ca dumnea­ta... Di-ncolo, sunt oameni se­rioși, oameni serioși, don șef... Nu s-amestecă în ciorba noastră !... PAUL TOMESCU ORIZONTAL : 1) De pază la hotarele țării — Calificativ­­ corespunzător 2) Unitate militară - Patrie, 3) A atrage în curcă - Prins in bataia puștii. 4) Puternic - Termină ar­^­­­ 6)~^\m­C,T\Dr'mT ! Rănită - Plin - IeS din C*­r?? ’ % Intr­a­tem^ !. — vechi. 7) Secol — Regula­mars -­o * în atn^(^)­ 8) &Jst Particular­­ înainte marș !­­ O parte a mitralierei ! 9) Luată prin surprindere — Puse la capela ! — Luate din timp ! 10) E dorită de toată lumea — Bunica și străbunicii noștri. 11) Capitală euro- P13*13) Artilerist. 12) Sprijin - Culoare 13) In primele nidui ale armatei — Din vechea Atică (pl. fem.) _ Crin VERTICAL : 1) Fruntași — A sta de strajă. 2) Fort de apărare (pl.) — Veche monedă macedoneană. 3) Istețime — Pronume demonstrativ. 4) Nimerit de la început! — Oraș în Italia. 5) Colosală — Scut — Introduse în laiță ! 6) Cap de centurie ! — Luate în balon ! — Pește! — începe mili­tăria. 7) Operă muzicală de Gluck — Oștire. 8) Carte! _ Craniu (pop.) — Merge­ înainte. 9) Glie — întinsă. 10) Tei! — Strămoși. II) Se formează la nisip — Tragere la țintă — Se prezintă cu arma. 12) Felicitare — Fruct aromat 13) Țară — Simț. ci­tfv Cuvinte rare: ALAUR ) STATER ! EIN A­­­TIUGA­­­RICA PISOSCHI Cercul refansist „Tudor Arghezi“ Craiova PASA Alexandru Poia­na Mare Arismograf tehnic A ft De la A la B, mare uzină craioveană. Pe orizontal, no­țiuni și aparate care se gă­sesc în uzina de mai sus. ELENA SAULEA Craiova ȘARJE ÎN PATR Lui Neagu Rădulescu, autorul ro­manului „Un balon rîdegi în poartă“ Cînd rîdea-n poartă, balonul Dădea tonul... Iar acum din greu suspină. ...In vitrină... Florin Iordăchescu, ing. silvic și epigramist. într-o emisiune de radio spunea î „editurile vor a­­vea grijă să-mi publice opera postum“. La rădăcina unui pin, Un vis citind ce-a scris Florin A exclamat, ștergînd chelia: „Bă, nu-i nimic !.„ Le-a-nghițit glia... /f1A !". !-!­ ■ Poetului Adrian Păunescu, pen­tru volumul de versuri „Fîntîna somnambulă“ premiat de Uniunea scriitorilor. Un cititor spunea în van Că apa-n­ea n-ar face­ un ban Nu bănuia că printre chei Va izvorî cindva și.......lei“... Poetului M. Mincu, autorul vo­lumului de versuri, „Cumpăna“. De mai m­­ulte ori citii Și-n surdină și cu glas. La sfîrșit mă pomenii. Tot în „Cumpănă“ rămas. MALIU BOGOE Pavilion din... apă Va aflați într-o cofetărie sau sală de lectură luminoasă. Afa­ră este foarte­­ alb, soarele do­gorește, dar în sală nu se sim­te nici un fel de zăduf, iar ra­zele soarelui își revarsă peste acoperișul cupolei toate culo­rile curcubeului. Acest pavilion cu acoperiș de apă a fost inventat și con­struit de doi tineri specialiști armeni —­ arh. D. Vartanian și ing. A. Barhudarian. Prin­cipiul de funcționare este foarte simplu : un electromo­tor învîrtește o roată, care cu ajutorul unui dispozitiv spe­cial aruncă apă în zona în­conjurătoare sălii, formînd din șuvoi o cupolă de dimen­siunile dorite. Șuvoiul este a­­runcat cu forța necesară pen­tru ca apa să cadă cu preci­zie în niște șanțuri speciale, de unde se întoarce înapoi pentru a circula din nou. • Manierele ursului La tiparnița din colțul luminișului s-a tras în­tr-o ediție de lux codul manierelor elegante. Un exemplar, cartonat și cu inscripție aurită, a fost lăsat discret la intrarea în vizuina unde viețuia ursul cel cu capul mare cît o baniță. Cît i-au folosit sfaturile, se va vedea, în pri­mul rînd, și-a înfipt și mai adine pălăria pe care n-o scotea în nici un local public (inclusiv farmacii). Pe urmă, în autobuz nu mai dădea din coate, ci împingea cu umărul, iar la servici, mergea cu capul pe sus așteptînd să fie salutat de subalterne. Către redactorul tiparniței trimise o depeșă în care scria : „Sin­cere felicitări. Ați scos o lucrare foarte interesantă și utilă. Salut manierelor elegante Depeșa lui apăru în foaia de seară. Prăjitura Prăjitura aceasta cu miros îmbietor, frumos ornată cu flori de ciocolată așezate peste gla­zura lucioasă, îți stîrnește pofta și, dacă este imprudent, o mănînci înainte de prînz. Florile se topesc în gură, crema te pișcă plăcut la lim­bă, iar dulceața licorii parfumate cu care este însiropat blatul te face să-ți lingi degetele. Peste o jumătate de oră ți-e foame. Dar ce păcat !... Supa ți se pare lipsită de gust, tocana afumată, iar plăcinta cu mere de la de­sert mai mult decît modestă. Ce-i de făcut ? Să mai luăm o prăjitură ieduțul mamei Cînd era mic, ieduțului i se aduceau — ca în poveste — drob de sare în spinare, smoc de Hori la subțiori. După ce s-a mărit, i s-au adus Í­i­­­­ih plus romane de aventuri, iar după ce s-a V^j)­rȚ făcut mare de tot a pretins (și i s-au adus) coniac Courvoisier, țigări Philip Morris și bani de buzunar. Acum, ieduțul de ieri e țap veritabil. Are o bărbuță de toată frumusețea, poartă pantaloni evazați, suferă de angoasă și se poartă ceremonios la cafe,bar. Nu face scandal, vine dimineața la 4, doarme pînă la 5 după-amiază cînd vine mami de la slujbă, după care pleacă din nou. Mami ii mîngîie bărbuța, ii netezește pletele și-i zice duios : — Ieduțule, cind te-ai făcut mare ?.­.. CORNEL CONSTANTINESCU 25 — BEI — 1970 0. C. Lipsuri văzute de GABRIEL BRATU — A cerut o pereche de pan­tofi din cei văzuți la expoziție și... am avut. — Din vitrină nu serviți ! — Nu, că ălea, e dacă vino ȘEFII ! — Am căutat „Guban“ sau „Clujana“ și am găsit ,,in­ventar“ sau „renovare“... — Cum nu sînt vînzător ci­vilizat, tovar­ășu, ce, am­ dat în dumneata 1

Next