Inainte, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 7980-8004)

1970-11-08 / nr. 7986

2 „REVISTA Ș­C­OALE­I“ In octombrie 1891, un grup de tineri craioveni ai Școlii cen­trale — între care și George Țițeica și C. D. Fortunescu — editează, sub inimoasa condu­cere a profesorului de geografie G. T. Buzoianu, „Revista școa­­lei". Articolul program „Prima vorbă“ precizează scopul re­vistei : .»Suntem­ o grupă de ti­neri care ne-am decis să dăm la lumină această revistă. Mo­bilul care ne-a împins este sim­plu : am dorit să căutăm a propaga, în cercul în care ne aflăm, cîteva idei sănătoase în ceea ce privește știința literară și apoi să aducem prin publici­­ta­te omagiile noastre profesori­lor, care, fără preget, în decurs de ani îndelungați ne-au învă­țat nu numai a citi, dar și a pricepe, și mai mult încă, a simți... Revista școalei . Acesta este titlul. Ea promite mult... Școala cea mare, adevărata școală este lumea, este lupta pentru viață, lupta de idei, lup­ta pentru triumful binelui și adevărului... Ne cunoaștem bi­ne datoria“... Publicația depășea nivelul revistelor școlare obișnuite, atît prin ținuta grafică, dar mai ales prin caracterul ei enciclo­pedic, cuprinzînd articole de literatură și știință, poezie, pro­ză, traduceri și adaptări, arti­cole de istorie, geografie, fizi­că, chimie, matematică și tot ce preocupa pe școlari. In cele mai multe numere redacția ridica și unele proble­me referitoare­­sa activitatea Teatrului Național, cerînd pu­nerea în valoare a talentului unor artiști de seamă (ca Anes­tin) sau făcînd propuneri pen­tru îmbunătățirea repertoriului. Intre colaboratori se numă­ră, cu poezii de început, ma­cedoneanul Petre Vulcan, D. Dimiu, autorul poemului filozo­fic „Nirosina“, C. D. Fortunes­cu — ce deținea și funcția de secretar al redacției, N. Burlă­­nescu — Alin — originar din Tîrgu Jiu, fost coleg de clasă cu întemeietorul „Arhivelor Olteniei“ și președinte al So­cietății „Prietenii științei“ — filiala Craiova, dr. Ch.­iaugier, cunoscutul matematician de mai tîrziu George Țițeica, care susține, din primul număr, a­­proape în întregime rubrica ce dezbătea problema de matema­tici și știință în genere. Țiței­­ca a colaborat și cu unele ar­ticole literare, iar după cum mărturisește M. Botez a scris și poezii, fără a le publica, con­­siderîndu-le „păcate ale tine­reții“. N-a lipsit din rîndul co­laboratorilor nici Traian Deme­­trescu. Importantă este colabo­rarea lui Șt. O. Iosif în paginile aceleiași reviste. C. D. Fortunescu în articolul „Cum l-am cunoscut“ (Ramuri, nr. 12—18, 15 ian. — 15 sept. 1913, p. 352—357), reamintește debutul lui Șt. O. Iosif la Re­vista școalei I „Cum eram — chipurile — secretar de redacție primesc într-o bună zi o scri­soare din București iscălită Ștefan Octavian Iosif, cu niște versuri. Dacă cele dinții nu au fost primite de „comitet“ dar la a doua trimitere i s-au tipă­rit în nr. 7 al revistei versurile: S-a dus vara și verdeața,/ A pierit de mult, Iar izvorul din pădure / Numai eu l-ascult/etc (Isvorul — strofa I). In nr. 8 i s-a imprimat „Craiul ielelor“ baladă după Goethe, excelent, traducere, reprodusă și în re­vista „Ramuri“ (nr. 12-18, 1913; și apoi în „Viața“ lui Vlahuță (6.11.1893). Cunoaștem din acest articol prietenia ce s-a legat între Fortunescu și Iosif, de la care a rămas o corespondență bogată, importantă pentru cu­noașterea vieții spirituale și sufletești a poetului, cu toate „complexiunile și firea sa na­turală și sinceră“. Dar tinerii de la „Revista școalei“ publicau versuri de o pronunțată notă nostalgică ado­lescentină în care cîntau „du­reri închipuite" și dădeau glas dorurilor și „suferințelor“ tine­reții. Acesta­ se pare a fi și motivul care l-a determinat pe poetul nopților, Alexandru Ma­­cedonski, de a dedica tinerilor grupați în jurul publicației, cu scopul de altfel mărturisit t de a-i ajuta să se desprindă din mrejele apăsătoare ale melan­coliei — poezia „Trei porunci“: „Cu femeia, fii bărbat / Insă nu s-amurezat/ Cine inima-și păs­trează / Nu oftează. / Cupa um­­pleți-o cu vin/ Și îmbată-te de­plin/­ Numai cine aiurează/ Nu oftează. / Facă lumea orice vrea / Nu zvoni că este rea / Cine gîndul și-l păstrează / Nu oftează“. Prin materialele conținute și colaboratori „Revista școalei“ deține un joc important în re­vuistica olteană și poate con­­­stitui un bun exemplu pentru revistele noastre școlare de azi în care se observă prea puțină notă originală. Prof. FLOREA KIRAN JAPONIA. Pentru că s-a pus de nenumărate ori la creșe­r1 sau cămine problema salvării copiilor în caz de incendii, la căminul de copii Kamikyo din Kyoto, districtul Kansai, s-a­u găsit o soluție care cel puțin pentru moment oferă șanse de­­§ salvare in caz de nevoie. De remarcat că la acest cămin sunt 5 numai 15 îngrijitoare la 90 de copii, în foto , halate speciale și cu buzunare pentru transportul celor mici. In aceste condiții ,g pot fi transportați doi, trei sau mai mulți copii. p­ll!!l!!!!llll!lllll!ill!llll!!ll!!l!ll­!!lulll!lllll!!l!!!llll ORIZONTAL: 1) Scriitor cla­sic indian, autorul povestirii „Prietenul“ — Prietenos. 2) Im­nuri închinate prieteniei — Au­torul melodiei „Cîntec despre prietenie“ — întrebați la urmă! 3) Rege aheu pentru care au luptat în războiul troian cei doi prieteni Ahile și Patrocle — Compozitor român, autorul melodiei „M-am îndrăgostit de tine Moscovă“, scrisă ca răs­­puns la „Cîntec pentru priete­nii din București“ a­l compozi­torului sovietic Tabacinikov 4) Avuție — Radu Beligan — Cîn­tec de leagăn. 5) Introduse în cazan­ — Poet român contem­poran, autorul poeziei „Glasul prieteniei“ — Alexandru Sahia. 6) Fiul lui Agamemnon, prieten nedespărțit cu Pilade, mențio­nat în lucrarea lui Lucian „To­­xaris ssin prietenia" — Așezare în fața­ casei! — Impune tăcere. 7) Pasează înainte! — Notă mu­zicală — Satisfacție pe care o are cel care își ajută prietenul la nevoie. 8) Și celelalte — Scriitoare italiană, prietenei credincioasă a celor ce luptă pentru o viață mai bună, au­toarea romanului „Steaua dimi­neții“ (1870—1945) — Primele semne ale Iubirii ! 9) Compozi­tor bulgar, autorul oratoriului „Prietenie“ — Femei care a­­vea­u menirea să-l îmblînzească pe Zeus (mitol.). 10) înflăcărat — Autorul poeziei „Către prie­teni“. 11) Apucătură urîtă (fig.) — Virstă. 12) Prietenii văzdu­­­hului — Considerație pentru un prieten bun. 13) Prietenoasă — Nedespărțiții Castor și Polux, simbolul prieteniei la greci și romani amintiți în operele lui Lucian. VERTICAL : 1) Poet român, autorul poeziei „Odă păcii și prieteniei" — „Prieteni adevă­rați“ de Soloviov Sedol. 2) Prie­tenie sinceră — A apărea pe neașteptate. 3) Creații (fig.) — Autorul lucrării „Tovarăș de muncă“. 4) Umanist olandez (1465—1536 — Cep! — Este a­­tent numai la început! 5) Nu sunt prietenoase — Perioada marilor prietenii (pl.). 6) Mijloc de dresare — Se leagă la prie­tenie — Televizor central!­­ Prieten drag. 7) Vorbă bună pentru o prietenie curată — Barbu Grigorescu — Riu bănă­țean care se varsă în Dunăre. 8) Doi amici! — „Cîntec pentru prietenii din... o melodie a com­pozitorului sovietic Tabacini­kov. 9) Pace în limba priete­nilor sovietici — Istoric și om politic roman, autorul lucrării „Viața lui Agricola“. 10) Orga­nizația Națiunilor Unite — Că­rnii Baltazar, pentru compozi­ția „Prietenii mei, scriitorii“ 11) Piesă de mașină — Tova­rășa careului meu. 12) Pictor român, autorul pînzei „Priete­nie“ — Nota 2 și 3­ 13) Pace — Legătură pentru marea­ priete­nie (pl.).­­ Cuvinte rare : ETAE — CA­MA. TH. SANDU CIOBANCAN Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova ÎNAINTE sg CURIOZITĂȚI li ja In foto : „Ma­de Castilia“ g (regina a fru­­­­museții din Spa­ti­ala) fotografiată H împreuna cu doi H negri Tore din N­ regiunea Kiwa, = Congo, în tim­­§§ Rul unei vizite §§ prin Africa. Re­gi­­iunea Kiwa este­­ situată in regiu­­­­nea pe est a Congo-ului, un­­a fi­ne se găsește 1| Parcul Național­­ Alberto. O FIRMA americană s-a spe­cializat în construcția de case prefabricate din carton tare, gros de 8 mm. Suprafața aces­tuia este acoperită cu material plastic decorativ și impermeabil. Noul tip de case poate fi păstrat timp de 20 de ani !n cele mai defavorabile condiții atmosferi­­ce. ★ LA BUDAPESTA se consumă •Unic cantități uriașe de cafea — peste 3 000 kg. •Ar ÎN METROUL din Moscova cir­culă vagoane fără mecanic, ele fiind dirijate cu ajutorul unor dispozitive automate. In 1971, va altra în funcțiune un sistem de centralizare a conducerii auto­­mate. „Automecanicul“, primind comenzi de la punctul central, va dirija circulația trenului după un anumit program, du-se ca devierile de la prevăziu­­grafic să fie de plus sau minus 5 se­cunde. ★ ZAMBIA produce în prezent 120 000 tone de cupru pe an, si­­tuându-se pe locul al 3-lea în lu­me în această privință, circa 40 la sută din producția de cupru a Zambiei este cumpărată de Anglia. M­INIATUR Copilul minune Copilul minune zbiară cu­ Si ține gura, face ce vrea, iar cînd vine seara se culca și doarme privegheat cu grijă. Dacă nu-i nimeni în jurul lui, simte imediat și țipă pînă vin toți, după care își continuă somnul. Intr-o zi, a rupt coada unei pisici, a scos un ochi cîine­­lui și a spart capul unui copil de vizavi. Intr-astă zi, a rupt toate co­n­­perțile cărților și a stropit cu cerneala perdelele, enervîndu-se groaznic din cauza unei muște care-i bîzîise pe la nas. Și, în sfirșit, mai tîrziu a refuzat să mai dea a­­probări, n-a mai dat bu­nă ziua nimănui și a învă­țat să meargă cu capul în piept pofnind pe nări, printre cei care, tremurând, se lipeau de pereți. Ce ne-am face fără... copii mi­nune ? BBa am BBBB Hinia Personaje principale: Mi­­hăiță (5 anișori) și mămicuța (între două vîrste). Personaje secundare: alți călători din autobuz. La ridicarea „corti­nei“, Mihăiță stă cu picioarele pe scaunul de lingă intrare și, din cînd în cînd, își freacă ghetuțele de pantalonii unui călător. — Doamnă, vă rog, copilul dumneavoastră mi-a murdărit pantalonii. Așezați-l corect pe scaun, deoarece... — Ei lasă, că n-o fi foc! Și dumneata, prea te șifonezi repede. Așa sunt copiii, ce să-i fac ? Mihăiță, stăi frumos, mamă, că se supără „dom­nul“... Vite, ii murdărești pan­talonii cu ghetuțele!... Mihăiță unde, întinde picioa­rele și șterge apăsat tălpile ghetuțelor de pantalonii altui călător... Acesta il apostrofea­ză ! — Măi copile, ține-ți picioa­rele... Nu ți-e rușine? De ce-l lăsați doamnă să se poarte astf­el ? — Ești un urtt, uritule! —• ripostează Mihăiță, scoțînd limba la cetățeanul care l-a apostrofat. — Vai, ce copil rău crescut! — exclamă o tânără. — Ești dumneata mai bine­­ crescută! — sare mămicuța. — Dați o proastă educație copilului, doamnă — intervi­ne un alt călător. — Ba tu ești prost, afuri­­situle! — țipă din nou Mi­­hăiță. Apoi, către mămicuța: „Mămicuța, ăsta e un prost, nu ? Nu mămicuța ?“ — Taci prișorule, taci, că ne-aprindem paie-n cap... — Mai bine i-ați da citeva doamnă —i se indignează un călător in vîrstă. Să fie pe mina mea i-aș arăta eu lui cum să se poarte. Dumnea­voastră , încurajați la pros­tii. Ăsta cînd o să fie mare, vai de capul părinților. — Dar ce să-i fac domnu­le, să-l omor? Vă nă pustirăți toți pe bietul copil!... Că doar nu spuse nici o vorbă... urî­tă, mititelul de el. Ce lume rea, vai, ce lume rea! — Ai dreptate — o ironi­zează cineva. E un inger de copil... — Dacă acum provoacă el... agitație, dar peste cițiva ani cînd o să aibă „plete"... — Intră la decretul 153 — glumește alt călător. Dar Mihăiță are altă preo­cupare : a prins nasturele de la pardesiul unei fetițe și tra­ge de el cu­ putere. Fetița țipă. — Lasă fetița, neastîmpă­­ratule, că te urechez! — zice mama acesteia apucînd pe a­­gresor de mină. Mihăiță vrea s-o muște, dar tocmai atunci mașina oprește în stație. — Mămicuța, mă bate „as­ta!“ — urlă Mihăiță. — Lasă, mămico, lasă că-i arăt eu ei — zice „mămicu­­ța“. Și luîndu-l de mină, în timp ce coboară din mașină, zbiară către călători: ,,Se cu­­­noaște că n-aveți, cei șapte­­ ani de-acasă!“ PAUL TOMESCU Cei șapte ani .•‡ Procedeu Cel care vrea să urce, privi cu jind înălțimea, după care spuse primului venit : — Rogu-te, sprijină-mă să pun doar un pas. L­a care trecătorul, de bună credință, se aplecă, dcîndu-și spinarea pod pentru picioarele celui care aj­un­it unde dorea. Acolo se rugă de un altul, pe care se urcă, abur­­cîndu-se mai sus. Și tot­­ așa. Pe ultimul nu-l mai rugă. Il apucă de ceafă, îl îndoi și-i puse piciorul pe umeri, săltînd direct pe pisc. De acolo, îi privi cu dispreț pe toți, iar cei de jos rămase­ră cu gura căscată... Cineva Pentru oricine metrul e metru și are 100 de centimetri. Pentru el metrul n-are decît 98 de cen­timetri. Ce e făcut bine, i se pare că e făcut prost. O foaie albă i se pare bleumarin, o glumă o In­terpretează drept aluzie malițioasă, sarea 1 se pa­re dulce și zahărul sărat, se scar­pină la urechea stingă cu mîna dreaptă, iar autocritica sinceră o consideră justificare subiectivă. Dacă vreți să-i acordați cir­cumstanțe atenuante, conside­­rați-l un om ciudat și atic. Dacă vreți să-l tratați așa cum este, e mai grav. Ciudă­țenia nu mai e ciudățenie, ci e pur calcul. E o mo­dalitate de a fi cineva, scontînd pe efecte ieftine. Situația e și mal și dacă ase­menea gînduri izvorăsc de sub o frunte îngustă. CORNEL CONSTANTINES­CU XI1970 GABRIEL BRATU „A fost... vreodată“ (?) ...Cînd apa rece și caldă, ziua și noaptea curgea... ...La „AGOP" în liniște cafea se bea... ...Iar mașina 14 în stație o­­prea ? ► f ...I.T.C.-ul furgonete avea.. zimbi îi vă rog. TOMNATICE — Iubitule, dacă ai ști cu­ te iubesc — Cînd ne căsătorim ? — La toamnă. Atunci plec din acest oraș prin transfer. ★ Ea: A venit toamna... Ce ro­mantic. Frunzele cad una cîte una. El: Eh, dacă nu cad și co­pacii !... ★ — Steluța, nu te văd bine. Ieri cu unul, azi cu altul, mîi­­ne... — Ei și? Toamna se numără bobocii! *4r — Ce faci Nae, stăm de șap­te ceasuri în pană și... — Ai răbdare scumpe. Mai am să demontez motorul și ga­ta 1 •41 — Ce faci omule muți casa­ în stradă ?... — Da. Ca să mă ocolească zgomotul. LA VINATOARE — Nu ați văzut trecînd pe aici un iepure ? — Ba da, dar s-a întors îna­poi! LA PESCUIT — Ce pești preferați, stimată duduie ? — Fraieri! — răspunse ea aruncînd undița. VARA LA ȘTRAND­EI : Ah prințesa, parcă te cu­nosc de undeva... Ba, Bineînțeles, sunt sora ta! — spuse „prințesa“ întor­­cîndu-se. ★ — Ce frumos strălucește soa­rele în ochii dumitale, duduiță scumpă. Și ce ochi frumoși aveți, ce surîs, ce obraji, ce sint, ce șol­duri ce... — Schimbă placa, Nae ! As­­ta-i statuie ! ION STERPU GOLF DE CUVINTE (itinerar geografic) Schimbînd de fiecare da­tă cîte o literă în locul in­dicat de steluță veți ajunge cu ușurință, urmînd drumul trasat, de la BERNA la PA­RIS. BICA PISOSCHI Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ COSMICĂ (triverb: 9, 2, 4) ETx EEL GRIGORE DIACONU Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Am intrat în Sala Maneju­lui, cea în care se desfășura Curtea Regilor Franței, a aleșilor cu sînge albastru, iar din 1793 hotărîtă de Revoluție să fie­­ calea de acces a tuturor oame­nilor de pe glob spre ceea ce se numește Artă și n-are nimic de a face cu autoarea sîngelui sau a pielei. Inscripții tulbură­toare indicau aici calea spre Ve­nus din Millo, spre Mona Lisa sau Victoria din Samotrace. M-am îndreptat împreună cu o mare de oameni spre zeița care dintotdeauna simbolizează Vic­toria, gigantică și luminoasă do­­minînd întreg spațiul, înaintînd. Invincibilă cu aripile desfășu­rate, iar veșmîntul lipindu-i-se de trup. Făcea un pas impetuos înainte, un singur pas. In spa­tele ei, o sală a Parthenon­ ului cu frize și metope povestind complicate și întîmplătoare is­prăvi elene, urmată de săli în tare — copleșitori — Myron, Phidias, Policlet și Praxiteres au fost convinși să expună împreu­nă Afrodite și Apoloni, zei și zeițe, perfecțiunea luminoasă și liniștită a anticilor. Apoi, regina reginelor, zeița frumuseții, cea femeie a planetei, mai cunoscută Venus din Millo cea adevărată, grațioasă, s-a lăsat și se lasă mîngîiată de priviri înflăcărate ; milenii vor trece, dar ele nu vor atinge fe­meia asta de marmură, mereu Unără, și nimeni, niciodată, n-o s-o poată depăși în frumusețe. După Rotonda­rui Apollo, is­toria imperiului roman în sculp­turi și săli cu obiecte de preț, din aur și argint înnobilat de timp și geniu cu amfore și cupe deli­cate,­­ urmate de altele și altele, unde etrusci, fenicieni, arabi și egipteni ne-au lăsat tezaure de piatră și metal, făcut să-nfrunte timpul și să uimească viitorul . Codul lui Hammurabi — scribul, sarcofage sculptate, statui nemu­ritoare de regi săvîrșiți de veacuri, bijuteriile faraonilor... Secolelor întunecate de crești­nism le-a urmat Renașterea, bo­gat reprezentată în Luvru , sculp­turi celebre, ca : Sclavul lui Mi­chelangelo, Cele Trei Grații ale lui Pilon, delicate sfinte fecioa­re ale lui della Robia, îngeri de Verocchio ; iar pictura umple zeci de saloane copleșitoare, în­­cărcate de capodopere, atît de multe capodopere, încît privitorii pierd sensul valorilor. aici cei mai mari pictori expun din toate timpurile și din toată lu­mea : Giotto cu „Sfîntul Fran­­cisc“, Fra Angelico cu „încoro­narea Fecioarei“, Caravagio, El Greco, Murillo, Zurbaram, Ve­lasquez, clasicii francezi David, Ingres, Delacroix, Géricault, Courbet, cu „Sfințirea lui Na­poleon“, „Izvorul“, „Libertatea conducînd poporul“, „Pluta me­duzei“, „Inmormîntare la Or­­nans“, Van Dick cu minuțioa­­sele-i portrete, gingașul Rafael cu o „Sfîntă Familie“, cel aproape de perfecțiune Tizian în »,Portretul lui Francis­c I“, explo­zivul Rubens, pentru care sunt rezervate săli speciale, laici și credincioși ca Jordaiens, cu »,Cei patru Apostoli“, Holbavn ou­­,,E­rasmus“, Duhrer cu „Autopor­tret" și Rembrand cu splendide,­le-l culori ciudate în „Pelerinii din Ernaus“ — un amalgarm­ te­ribil de opere nemuritoare ale unor excepționali creatori care au făcut ca valuta forte a pla­netei să se măsoare în valori spirituale. Și într-o încăpere specială, spre care converg pașii tuturor, acel mare dezrădăcinat al timpului său,­ disperat că nu poate lăsa Veșniciei nimic din­ tumultul său interior, și-a revărsat prea-plinul sufletului pe o mică pînză, de­ unde, modestă, Mona Lisa zisă Gloconda, abia surînde, un surîs etern, pentru noi și cei de după noi, și poate și pentru alții în­­că, simbolizînd, perfectă. Nemu­rirea ! Prof. AL. MIRONOV Vizită la Lavra AVAAWWAVAtiV/.VA'AW.V.VAWJAV.VAV.WAVWAViAVAW.VJ’.'A AWUWIVWYWAMAAWWyWVWWWVl^VWUVVUVWWWWWVWlV'UVJVWUVWyWYVWii ■W^^WW.W.V.VWVV.V.VWAW.WiA'.VAVAW.'.V.VAV.VAWAW.'.'?

Next