Inainte, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 7980-8004)
1970-11-08 / nr. 7986
2 „REVISTA ȘCOALEI“ In octombrie 1891, un grup de tineri craioveni ai Școlii centrale — între care și George Țițeica și C. D. Fortunescu — editează, sub inimoasa conducere a profesorului de geografie G. T. Buzoianu, „Revista școalei". Articolul program „Prima vorbă“ precizează scopul revistei : .»Suntem o grupă de tineri care ne-am decis să dăm la lumină această revistă. Mobilul care ne-a împins este simplu : am dorit să căutăm a propaga, în cercul în care ne aflăm, cîteva idei sănătoase în ceea ce privește știința literară și apoi să aducem prin publicitate omagiile noastre profesorilor, care, fără preget, în decurs de ani îndelungați ne-au învățat nu numai a citi, dar și a pricepe, și mai mult încă, a simți... Revista școalei . Acesta este titlul. Ea promite mult... Școala cea mare, adevărata școală este lumea, este lupta pentru viață, lupta de idei, lupta pentru triumful binelui și adevărului... Ne cunoaștem bine datoria“... Publicația depășea nivelul revistelor școlare obișnuite, atît prin ținuta grafică, dar mai ales prin caracterul ei enciclopedic, cuprinzînd articole de literatură și știință, poezie, proză, traduceri și adaptări, articole de istorie, geografie, fizică, chimie, matematică și tot ce preocupa pe școlari. In cele mai multe numere redacția ridica și unele probleme referitoaresa activitatea Teatrului Național, cerînd punerea în valoare a talentului unor artiști de seamă (ca Anestin) sau făcînd propuneri pentru îmbunătățirea repertoriului. Intre colaboratori se numără, cu poezii de început, macedoneanul Petre Vulcan, D. Dimiu, autorul poemului filozofic „Nirosina“, C. D. Fortunescu — ce deținea și funcția de secretar al redacției, N. Burlănescu — Alin — originar din Tîrgu Jiu, fost coleg de clasă cu întemeietorul „Arhivelor Olteniei“ și președinte al Societății „Prietenii științei“ — filiala Craiova, dr. Ch.iaugier, cunoscutul matematician de mai tîrziu George Țițeica, care susține, din primul număr, aproape în întregime rubrica ce dezbătea problema de matematici și știință în genere. Țițeica a colaborat și cu unele articole literare, iar după cum mărturisește M. Botez a scris și poezii, fără a le publica, considerîndu-le „păcate ale tinereții“. N-a lipsit din rîndul colaboratorilor nici Traian Demetrescu. Importantă este colaborarea lui Șt. O. Iosif în paginile aceleiași reviste. C. D. Fortunescu în articolul „Cum l-am cunoscut“ (Ramuri, nr. 12—18, 15 ian. — 15 sept. 1913, p. 352—357), reamintește debutul lui Șt. O. Iosif la Revista școalei I „Cum eram — chipurile — secretar de redacție primesc într-o bună zi o scrisoare din București iscălită Ștefan Octavian Iosif, cu niște versuri. Dacă cele dinții nu au fost primite de „comitet“ dar la a doua trimitere i s-au tipărit în nr. 7 al revistei versurile: S-a dus vara și verdeața,/ A pierit de mult, Iar izvorul din pădure / Numai eu l-ascult/etc (Isvorul — strofa I). In nr. 8 i s-a imprimat „Craiul ielelor“ baladă după Goethe, excelent, traducere, reprodusă și în revista „Ramuri“ (nr. 12-18, 1913; și apoi în „Viața“ lui Vlahuță (6.11.1893). Cunoaștem din acest articol prietenia ce s-a legat între Fortunescu și Iosif, de la care a rămas o corespondență bogată, importantă pentru cunoașterea vieții spirituale și sufletești a poetului, cu toate „complexiunile și firea sa naturală și sinceră“. Dar tinerii de la „Revista școalei“ publicau versuri de o pronunțată notă nostalgică adolescentină în care cîntau „dureri închipuite" și dădeau glas dorurilor și „suferințelor“ tinereții. Acesta se pare a fi și motivul care l-a determinat pe poetul nopților, Alexandru Macedonski, de a dedica tinerilor grupați în jurul publicației, cu scopul de altfel mărturisit t de a-i ajuta să se desprindă din mrejele apăsătoare ale melancoliei — poezia „Trei porunci“: „Cu femeia, fii bărbat / Insă nu s-amurezat/ Cine inima-și păstrează / Nu oftează. / Cupa umpleți-o cu vin/ Și îmbată-te deplin/ Numai cine aiurează/ Nu oftează. / Facă lumea orice vrea / Nu zvoni că este rea / Cine gîndul și-l păstrează / Nu oftează“. Prin materialele conținute și colaboratori „Revista școalei“ deține un joc important în revuistica olteană și poate constitui un bun exemplu pentru revistele noastre școlare de azi în care se observă prea puțină notă originală. Prof. FLOREA KIRAN JAPONIA. Pentru că s-a pus de nenumărate ori la creșer1 sau cămine problema salvării copiilor în caz de incendii, la căminul de copii Kamikyo din Kyoto, districtul Kansai, s-au găsit o soluție care cel puțin pentru moment oferă șanse de§ salvare in caz de nevoie. De remarcat că la acest cămin sunt 5 numai 15 îngrijitoare la 90 de copii, în foto , halate speciale și cu buzunare pentru transportul celor mici. In aceste condiții ,g pot fi transportați doi, trei sau mai mulți copii. pll!!l!!!!llll!lllll!ill!llll!!ll!!l!ll!!lulll!lllll!!l!!!llll ORIZONTAL: 1) Scriitor clasic indian, autorul povestirii „Prietenul“ — Prietenos. 2) Imnuri închinate prieteniei — Autorul melodiei „Cîntec despre prietenie“ — întrebați la urmă! 3) Rege aheu pentru care au luptat în războiul troian cei doi prieteni Ahile și Patrocle — Compozitor român, autorul melodiei „M-am îndrăgostit de tine Moscovă“, scrisă ca răspuns la „Cîntec pentru prietenii din București“ al compozitorului sovietic Tabacinikov 4) Avuție — Radu Beligan — Cîntec de leagăn. 5) Introduse în cazan — Poet român contemporan, autorul poeziei „Glasul prieteniei“ — Alexandru Sahia. 6) Fiul lui Agamemnon, prieten nedespărțit cu Pilade, menționat în lucrarea lui Lucian „Toxaris ssin prietenia" — Așezare în fața casei! — Impune tăcere. 7) Pasează înainte! — Notă muzicală — Satisfacție pe care o are cel care își ajută prietenul la nevoie. 8) Și celelalte — Scriitoare italiană, prietenei credincioasă a celor ce luptă pentru o viață mai bună, autoarea romanului „Steaua dimineții“ (1870—1945) — Primele semne ale Iubirii ! 9) Compozitor bulgar, autorul oratoriului „Prietenie“ — Femei care aveau menirea să-l îmblînzească pe Zeus (mitol.). 10) înflăcărat — Autorul poeziei „Către prieteni“. 11) Apucătură urîtă (fig.) — Virstă. 12) Prietenii văzduhului — Considerație pentru un prieten bun. 13) Prietenoasă — Nedespărțiții Castor și Polux, simbolul prieteniei la greci și romani amintiți în operele lui Lucian. VERTICAL : 1) Poet român, autorul poeziei „Odă păcii și prieteniei" — „Prieteni adevărați“ de Soloviov Sedol. 2) Prietenie sinceră — A apărea pe neașteptate. 3) Creații (fig.) — Autorul lucrării „Tovarăș de muncă“. 4) Umanist olandez (1465—1536 — Cep! — Este atent numai la început! 5) Nu sunt prietenoase — Perioada marilor prietenii (pl.). 6) Mijloc de dresare — Se leagă la prietenie — Televizor central! Prieten drag. 7) Vorbă bună pentru o prietenie curată — Barbu Grigorescu — Riu bănățean care se varsă în Dunăre. 8) Doi amici! — „Cîntec pentru prietenii din... o melodie a compozitorului sovietic Tabacinikov. 9) Pace în limba prietenilor sovietici — Istoric și om politic roman, autorul lucrării „Viața lui Agricola“. 10) Organizația Națiunilor Unite — Cărnii Baltazar, pentru compoziția „Prietenii mei, scriitorii“ 11) Piesă de mașină — Tovarășa careului meu. 12) Pictor român, autorul pînzei „Prietenie“ — Nota 2 și 3 13) Pace — Legătură pentru marea prietenie (pl.). Cuvinte rare : ETAE — CAMA. TH. SANDU CIOBANCAN Cercul rebusist „Feroviarul“ Craiova ÎNAINTE sg CURIOZITĂȚI li ja In foto : „Made Castilia“ g (regina a frumuseții din Spatiala) fotografiată H împreuna cu doi H negri Tore din N regiunea Kiwa, = Congo, în tim§§ Rul unei vizite §§ prin Africa. Regiiunea Kiwa este situată in regiunea pe est a Congo-ului, una fine se găsește 1| Parcul Național Alberto. O FIRMA americană s-a specializat în construcția de case prefabricate din carton tare, gros de 8 mm. Suprafața acestuia este acoperită cu material plastic decorativ și impermeabil. Noul tip de case poate fi păstrat timp de 20 de ani !n cele mai defavorabile condiții atmosferice. ★ LA BUDAPESTA se consumă •Unic cantități uriașe de cafea — peste 3 000 kg. •Ar ÎN METROUL din Moscova circulă vagoane fără mecanic, ele fiind dirijate cu ajutorul unor dispozitive automate. In 1971, va altra în funcțiune un sistem de centralizare a conducerii automate. „Automecanicul“, primind comenzi de la punctul central, va dirija circulația trenului după un anumit program, du-se ca devierile de la prevăziugrafic să fie de plus sau minus 5 secunde. ★ ZAMBIA produce în prezent 120 000 tone de cupru pe an, situându-se pe locul al 3-lea în lume în această privință, circa 40 la sută din producția de cupru a Zambiei este cumpărată de Anglia. MINIATUR Copilul minune Copilul minune zbiară cu Si ține gura, face ce vrea, iar cînd vine seara se culca și doarme privegheat cu grijă. Dacă nu-i nimeni în jurul lui, simte imediat și țipă pînă vin toți, după care își continuă somnul. Intr-o zi, a rupt coada unei pisici, a scos un ochi cîinelui și a spart capul unui copil de vizavi. Intr-astă zi, a rupt toate conperțile cărților și a stropit cu cerneala perdelele, enervîndu-se groaznic din cauza unei muște care-i bîzîise pe la nas. Și, în sfirșit, mai tîrziu a refuzat să mai dea aprobări, n-a mai dat bună ziua nimănui și a învățat să meargă cu capul în piept pofnind pe nări, printre cei care, tremurând, se lipeau de pereți. Ce ne-am face fără... copii minune ? BBa am BBBB Hinia Personaje principale: Mihăiță (5 anișori) și mămicuța (între două vîrste). Personaje secundare: alți călători din autobuz. La ridicarea „cortinei“, Mihăiță stă cu picioarele pe scaunul de lingă intrare și, din cînd în cînd, își freacă ghetuțele de pantalonii unui călător. — Doamnă, vă rog, copilul dumneavoastră mi-a murdărit pantalonii. Așezați-l corect pe scaun, deoarece... — Ei lasă, că n-o fi foc! Și dumneata, prea te șifonezi repede. Așa sunt copiii, ce să-i fac ? Mihăiță, stăi frumos, mamă, că se supără „domnul“... Vite, ii murdărești pantalonii cu ghetuțele!... Mihăiță unde, întinde picioarele și șterge apăsat tălpile ghetuțelor de pantalonii altui călător... Acesta il apostrofează ! — Măi copile, ține-ți picioarele... Nu ți-e rușine? De ce-l lăsați doamnă să se poarte astfel ? — Ești un urtt, uritule! —• ripostează Mihăiță, scoțînd limba la cetățeanul care l-a apostrofat. — Vai, ce copil rău crescut! — exclamă o tânără. — Ești dumneata mai bine crescută! — sare mămicuța. — Dați o proastă educație copilului, doamnă — intervine un alt călător. — Ba tu ești prost, afurisitule! — țipă din nou Mihăiță. Apoi, către mămicuța: „Mămicuța, ăsta e un prost, nu ? Nu mămicuța ?“ — Taci prișorule, taci, că ne-aprindem paie-n cap... — Mai bine i-ați da citeva doamnă —i se indignează un călător in vîrstă. Să fie pe mina mea i-aș arăta eu lui cum să se poarte. Dumneavoastră , încurajați la prostii. Ăsta cînd o să fie mare, vai de capul părinților. — Dar ce să-i fac domnule, să-l omor? Vă nă pustirăți toți pe bietul copil!... Că doar nu spuse nici o vorbă... urîtă, mititelul de el. Ce lume rea, vai, ce lume rea! — Ai dreptate — o ironizează cineva. E un inger de copil... — Dacă acum provoacă el... agitație, dar peste cițiva ani cînd o să aibă „plete"... — Intră la decretul 153 — glumește alt călător. Dar Mihăiță are altă preocupare : a prins nasturele de la pardesiul unei fetițe și trage de el cu putere. Fetița țipă. — Lasă fetița, neastîmpăratule, că te urechez! — zice mama acesteia apucînd pe agresor de mină. Mihăiță vrea s-o muște, dar tocmai atunci mașina oprește în stație. — Mămicuța, mă bate „asta!“ — urlă Mihăiță. — Lasă, mămico, lasă că-i arăt eu ei — zice „mămicuța“. Și luîndu-l de mină, în timp ce coboară din mașină, zbiară către călători: ,,Se cunoaște că n-aveți, cei șapte ani de-acasă!“ PAUL TOMESCU Cei șapte ani .•‡ Procedeu Cel care vrea să urce, privi cu jind înălțimea, după care spuse primului venit : — Rogu-te, sprijină-mă să pun doar un pas. La care trecătorul, de bună credință, se aplecă, dcîndu-și spinarea pod pentru picioarele celui care ajunit unde dorea. Acolo se rugă de un altul, pe care se urcă, aburcîndu-se mai sus. Și tot așa. Pe ultimul nu-l mai rugă. Il apucă de ceafă, îl îndoi și-i puse piciorul pe umeri, săltînd direct pe pisc. De acolo, îi privi cu dispreț pe toți, iar cei de jos rămaseră cu gura căscată... Cineva Pentru oricine metrul e metru și are 100 de centimetri. Pentru el metrul n-are decît 98 de centimetri. Ce e făcut bine, i se pare că e făcut prost. O foaie albă i se pare bleumarin, o glumă o Interpretează drept aluzie malițioasă, sarea 1 se pare dulce și zahărul sărat, se scarpină la urechea stingă cu mîna dreaptă, iar autocritica sinceră o consideră justificare subiectivă. Dacă vreți să-i acordați circumstanțe atenuante, considerați-l un om ciudat și atic. Dacă vreți să-l tratați așa cum este, e mai grav. Ciudățenia nu mai e ciudățenie, ci e pur calcul. E o modalitate de a fi cineva, scontînd pe efecte ieftine. Situația e și mal și dacă asemenea gînduri izvorăsc de sub o frunte îngustă. CORNEL CONSTANTINESCU XI1970 GABRIEL BRATU „A fost... vreodată“ (?) ...Cînd apa rece și caldă, ziua și noaptea curgea... ...La „AGOP" în liniște cafea se bea... ...Iar mașina 14 în stație oprea ? ► f ...I.T.C.-ul furgonete avea.. zimbi îi vă rog. TOMNATICE — Iubitule, dacă ai ști cu te iubesc — Cînd ne căsătorim ? — La toamnă. Atunci plec din acest oraș prin transfer. ★ Ea: A venit toamna... Ce romantic. Frunzele cad una cîte una. El: Eh, dacă nu cad și copacii !... ★ — Steluța, nu te văd bine. Ieri cu unul, azi cu altul, mîine... — Ei și? Toamna se numără bobocii! *4r — Ce faci Nae, stăm de șapte ceasuri în pană și... — Ai răbdare scumpe. Mai am să demontez motorul și gata 1 •41 — Ce faci omule muți casa în stradă ?... — Da. Ca să mă ocolească zgomotul. LA VINATOARE — Nu ați văzut trecînd pe aici un iepure ? — Ba da, dar s-a întors înapoi! LA PESCUIT — Ce pești preferați, stimată duduie ? — Fraieri! — răspunse ea aruncînd undița. VARA LA ȘTRANDEI : Ah prințesa, parcă te cunosc de undeva... Ba, Bineînțeles, sunt sora ta! — spuse „prințesa“ întorcîndu-se. ★ — Ce frumos strălucește soarele în ochii dumitale, duduiță scumpă. Și ce ochi frumoși aveți, ce surîs, ce obraji, ce sint, ce șolduri ce... — Schimbă placa, Nae ! Asta-i statuie ! ION STERPU GOLF DE CUVINTE (itinerar geografic) Schimbînd de fiecare dată cîte o literă în locul indicat de steluță veți ajunge cu ușurință, urmînd drumul trasat, de la BERNA la PARIS. BICA PISOSCHI Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ COSMICĂ (triverb: 9, 2, 4) ETx EEL GRIGORE DIACONU Cercul rebusist „Tudor Arghezi“ Am intrat în Sala Manejului, cea în care se desfășura Curtea Regilor Franței, a aleșilor cu sînge albastru, iar din 1793 hotărîtă de Revoluție să fie calea de acces a tuturor oamenilor de pe glob spre ceea ce se numește Artă și n-are nimic de a face cu autoarea sîngelui sau a pielei. Inscripții tulburătoare indicau aici calea spre Venus din Millo, spre Mona Lisa sau Victoria din Samotrace. M-am îndreptat împreună cu o mare de oameni spre zeița care dintotdeauna simbolizează Victoria, gigantică și luminoasă dominînd întreg spațiul, înaintînd. Invincibilă cu aripile desfășurate, iar veșmîntul lipindu-i-se de trup. Făcea un pas impetuos înainte, un singur pas. In spatele ei, o sală a Parthenon ului cu frize și metope povestind complicate și întîmplătoare isprăvi elene, urmată de săli în tare — copleșitori — Myron, Phidias, Policlet și Praxiteres au fost convinși să expună împreună Afrodite și Apoloni, zei și zeițe, perfecțiunea luminoasă și liniștită a anticilor. Apoi, regina reginelor, zeița frumuseții, cea femeie a planetei, mai cunoscută Venus din Millo cea adevărată, grațioasă, s-a lăsat și se lasă mîngîiată de priviri înflăcărate ; milenii vor trece, dar ele nu vor atinge femeia asta de marmură, mereu Unără, și nimeni, niciodată, n-o s-o poată depăși în frumusețe. După Rotondarui Apollo, istoria imperiului roman în sculpturi și săli cu obiecte de preț, din aur și argint înnobilat de timp și geniu cu amfore și cupe delicate, urmate de altele și altele, unde etrusci, fenicieni, arabi și egipteni ne-au lăsat tezaure de piatră și metal, făcut să-nfrunte timpul și să uimească viitorul . Codul lui Hammurabi — scribul, sarcofage sculptate, statui nemuritoare de regi săvîrșiți de veacuri, bijuteriile faraonilor... Secolelor întunecate de creștinism le-a urmat Renașterea, bogat reprezentată în Luvru , sculpturi celebre, ca : Sclavul lui Michelangelo, Cele Trei Grații ale lui Pilon, delicate sfinte fecioare ale lui della Robia, îngeri de Verocchio ; iar pictura umple zeci de saloane copleșitoare, încărcate de capodopere, atît de multe capodopere, încît privitorii pierd sensul valorilor. aici cei mai mari pictori expun din toate timpurile și din toată lumea : Giotto cu „Sfîntul Francisc“, Fra Angelico cu „încoronarea Fecioarei“, Caravagio, El Greco, Murillo, Zurbaram, Velasquez, clasicii francezi David, Ingres, Delacroix, Géricault, Courbet, cu „Sfințirea lui Napoleon“, „Izvorul“, „Libertatea conducînd poporul“, „Pluta meduzei“, „Inmormîntare la Ornans“, Van Dick cu minuțioasele-i portrete, gingașul Rafael cu o „Sfîntă Familie“, cel aproape de perfecțiune Tizian în »,Portretul lui Francisc I“, explozivul Rubens, pentru care sunt rezervate săli speciale, laici și credincioși ca Jordaiens, cu »,Cei patru Apostoli“, Holbavn ou,,Erasmus“, Duhrer cu „Autoportret" și Rembrand cu splendide,le-l culori ciudate în „Pelerinii din Ernaus“ — un amalgarm teribil de opere nemuritoare ale unor excepționali creatori care au făcut ca valuta forte a planetei să se măsoare în valori spirituale. Și într-o încăpere specială, spre care converg pașii tuturor, acel mare dezrădăcinat al timpului său, disperat că nu poate lăsa Veșniciei nimic din tumultul său interior, și-a revărsat prea-plinul sufletului pe o mică pînză, de unde, modestă, Mona Lisa zisă Gloconda, abia surînde, un surîs etern, pentru noi și cei de după noi, și poate și pentru alții încă, simbolizînd, perfectă. Nemurirea ! Prof. AL. MIRONOV Vizită la Lavra AVAAWWAVAtiV/.VA'AW.V.VAWJAV.VAV.WAVWAViAVAW.VJ’.'A AWUWIVWYWAMAAWWyWVWWWVl^VWUVVUVWWWWWVWlV'UVJVWUVWyWYVWii ■W^^WW.W.V.VWVV.V.VWAW.WiA'.VAVAW.'.V.VAV.VAWAW.'.'?