Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1968 (Anul 1, nr. 189-268)

1968-10-18 / nr. 204

ANUL I nr. 204 VINERI 18 oct. 1968 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNITI.VA 1­4 pag. 30 baniHARGHITEI ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN HARGHITA AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU VIZITA CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT ÎN JUDEŢUL BOTOŞANI 31 9 Cuvintul rostit de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la mitingul din comuna Flămînzi Dragi tovarăşi, Daţi-mi voie să vă adresez dumneavoastră, locuitorilor co­munei Flămînzi, tuturor coope­ratorilor din judeţul Botoşani, cele mai călduroase salutări din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat şi a guvernului Republicii So­cialiste România. (Aplauze, ura­­le). Ne aflăm în comuna unde în 1907 ţăranii, apăsaţi de jugul mo­şieresc, s-au răsculat pentru drep­tul de a fi stăpîni pe pămîntul pe care-l munceau, pentru drep­tul la o viaţă liberă, indepen­dentă, fără stăpîni şi asupritori. (Aplauze, urale). Flacăra răscoalei aprinsă în februarie 1907 la Flămînzi a cuprins întreaga ţară româneas­că.’Toate SátSTé,"' întreagă­ ţară- '­nime s-au ridicat la luptă împo­triva feudalismului, împotriva moşierimii, a regimului burghe­zo-moşieresc, cu hotărîre să scutu­re jugul asupritorilor. Această lup­tă, e adevărat, s-a soldat cu pes­te 11.000 de victime — ţărani răpuşi de gloanţele burgheziei şi moşierimii. Ea a înspăimîntat însă nu numai stăpînirea de la noi, ci şi clasele stăpînitoare din ţările vecine, gata să intervină pentru a înăbuşi răscoala, lupta pentru libertate şi dreptate so­cială a ţărănimii româneşti în care vedeau un pericol pentru propriile lor interese. Este încă o dovadă că întotdeauna asupri­torii de pretutindeni şi-au dat mîna, s-au unit pentru a înăbuşi mişcarea de eliberare naţională şi socială. Au căzut jertfe, dar aceste jertfe n-au făcut decît să îndîrjească şi mai mult ţărăni­mea română, poporul român, hotărîrea lor de a-şi cîştiga li­bertatea şi independenţa naţio­nală, de a întrona în ţară un regim de dreptate socială. (Ura­le puternice, îndelungate). S-a vorbit aici de spontaneita­tea acestei răscoale. Lucrurile nu stau chiar aşa, tovarăşi. Răscoa­la din 1907 nu a fost o întîmpla­­re, ci rezultatul creşterii conşti­inţei ţărănimii noastre, a setei ei străvechi de libertate şi o via­ţă mai bună. Răscoala a fost consecinţa unui regim ce se cerea înlăturat o dată, pentru tot­deauna. Răscoala din 1907 a fost semnalul ridicării ţărănimii ro­mâneşti la luptă, alături de cla­sa muncitoare, de forţele progre­siste ale societăţii, pentru răs­turnarea vechii orînduiri, pen­tru crearea orînduirii celor ce muncesc în ţara noastră. (Aplau­ze, urale puternice). In istoria poporului român, de-a lungul veacurilor, ţărăni­mea a dat multe jertfe, a dus, se poate spune, greul luptei pen­tru eliberarea naţională şi socia­lă. Răscoalele conduse de Doja, Horia, Cloşca şi Crişan, răscoa­lele din 1907 sunt numai cîteva momente din şirul luptelor pur­tate în secole de ţărănimea Ro­­­mâniei pentru dreptate socială, pentru eliberarea naţională, pen­tru păstrarea fiinţei naţiunii noastre. Ştiţi bine că în forţele de luptă ale lui Ştefan cel Mare ţărănimea moldoveană s-a aflat totdeauna în primele rînduri : ea a fost aceea care l-a ajutat atît pe Ştefan cel Mare, cît şi pe alţi voievozi moldoveni să apere fiinţa noastră naţională, să în­făptuiască unitatea naţională a poporului nostru. (Urale, aplauze). Iată de ce, participînd­ la acest miting al ţărănimii din Botoşani, din comuna Flămînzi, ne reamin­tim cu evlavie de cei­­care au aprins flacăra răscoalei din 1907, aducem omagiul nostru tuturor acelora care, de-a lungul secole­lor, au udat pămîntul românesc cu sîngele lor şi prin munca şi lupta lor au făurit România de astăzi. (Aplauze, urale puternice). Desigur, tovarăşi, trăim acum alte vremuri. Poporul român, sub conducerea Partidului Comunist, a devenit stăpîn pe destinele sa­le. Clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea construiesc în România o orînduire nouă, fără moşieri şi capitalişti, orînduirea celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea, în­­care toate bunurile a­­parţin poporului. Amintindu-ne de trecutul glorios de luptă, ne angajăm să facem totul pentru a asigura înaintarea continuă a patriei pe culmile progresului şi civilizaţiei, ale bunăstării. (Urale prelungite). Dacă ţărănimea noastră poate să-şi clădească astăzi viaţa aşa cum doreşte aceasta se datore­şte în primul rând faptului că s-a a­­ilat cu o clasă de nădejde, cu un prieten încercat, cu clasa muncitoare, clasa cea mai avan­sată a societăţii. Dacă ţărănimea poate să-şi înfăptuiască astăzi nă­zuinţele spre o viaţă mai bună, aceasta se datoreşte faptului că are un conducător încercat. Par­tidul Comunist Român, al cărui ţel suprem este bunăstarea în­tregului popor. Am ascultat vorbind aici pre­şedinţi de cooperative, primarul comunei Flămînzi, un profesor. Ei ne-au vorbit despre realizările în dezvoltarea agriculturii, în­­ dezvoltarea satelor de pe aceste meleaguri în activitatea de învă­­ţămînt. Am auzit vorbindu-se aici de averi obşteşti de milioane de lei, în trecut aproape nici mo­şierii nu-şi socoteau averea în milioane. Toate acestea, tovarăşi, oglindesc viaţa nouă, schimbări­le radicale care s-au produs în satul românesc. Sunt numai 6 ani de la încheierea cooperativizării în România, în aceşti 6 ani a­­gricultura patriei noastre a obţi­nut însă succese remarcabile în toate domeniile. Ele ies în evi­denţă chiar dacă ne referim nu­mai la situaţia acestui an. Du­pă cum ştiţi, cu toate că am a­­vut o secetă prelungită, agricul­tura noastră a reuşit să obţină recolte mulţumitoare care asigu­ră hrana ţărănimii, hrana popu­laţiei de la oraşe, nevoile indus­triei, şi trebuie să spunem, ne dau şi disponibilităţi de export. Gîndiţi-vă numai la anii 1946— 1947 şi la anul acesta şi puteţi singuri vedea ce înseamnă agri­cultura socialistă. Folosind meca­nizarea, ingrăşămintele chimice, ştiinţa în lucrarea pămîntului, pu­tem învinge toate greutăţile, in­clusiv cele create de natură şi putem smulge roade tot mai bo­gate pămîntului. Aceasta dove­deşte justeţea drumului pe care partidul comunist a îndrumat ţă­rănimea românească, drumul u­­nirii în cooperative agricole, dru­mul socialismului. Acuma este e­­vident pentru toată lumea că nu­mai pe această cale agricultura românească se poate dezvolta ra­pid, poate asigura recolte îmbel­şugate, creşterea bunăstării ţără­nimii, progresul întregii econo­mii naţionale. (Aplauze puterni­ce). Mai avem, desigur, încă mul­te de făcut. Ogoarele patriei noastre păstrează încă multe re­zerve nefolosite. Trebuie să orga­nizăm în aşa fel activitatea în cooperative şi în întreprinderile de stat încît să folosim cu ma­ximum de randament mijloace­le puse de stat la dispoziţie pen­tru creşterea într-un ritm tot mai rapid a producţiei agricole. Numai pe această cale pot spori veniturile fiecărui cooperator, a­­gricultura poate contribui tot mai mult la creşterea avuţiei mate­riale a patriei socialiste. Ţărăni­mea noastră, aliatul de nădejde al clasei muncitoare, îşi aduce contribuţia tot mai activă la dezvoltarea socialistă a Români­ei, la desăvîrşirea construcţiei socialiste, la crearea condiţiilor pentru a trece la făurirea comu­nismului în patria noastră. (A­­plauze, urale). Sîntem convinşi că ţărănimea din Flămînzi, ţă­rănimea din Botoşani, la fel ca întreaga ţărănime din România nu va precupeţi nici un efort pentru a obţine rezultate tot mai bune în activitatea cooperative­lor, a întreprinderilor de stat, pentru a obţine recolte tot mai mari. Ştiţi, tovarăşi, că despre răs­coalele din 1907, s-a scris mult. Ele au inspirat pe scriitori, pe artişti plastici. Rebreanu a scris minunat despre răscoalele din 1907. Cei care au scris, au sculp­tat, au pictat sau au compus a­­tunci despre lupta ţărănimii au trăit acele vremuri, le-au înţeles şi le-au redat în cuvinte, în cu­lori sau în muzică, au exprimat năzuinţele de libertate şi drepta­te ale ţărănimii româneşti. As­tăzi trăim alte vremuri. Dar şi azi avem scriitori, compozitori, pictori, sculptori, oameni de creaţie. Trăind vremurile noi de bunăstare, de înflorire continuă a satului românesc,­ sperăm că ei vor şti să redea viu năzuinţele şi înfăptuirile de azi ale ţără­nimii, să înfăţişeze deceniile în care oamenii muncii, eliberaţi de exploatare, înfrîngînd nenu­mărate greutăţi, făuresc o socie­tate nouă, societatea bunăstării tuturor celor ce muncesc în Ro­mânia. (Vii aplauze). M-am referit la faptul că ţără­­niimea, de-a lungul veacurilor, a fost sprijinul de nădejde în lupta pentru neatîrnarea principatelor române, pentru unitatea naţiona­lă, iar azi alături de clasa mun­citoare, constituie un sprijin de nădejde al politicii partidului de dezvoltare şi înflorire a Româ­niei socialiste, de apărare a in­dependenţei şi suveranităţii pa­triei. (Aplauze, urale). Noi ştim că urmaşii celor care şi-au dat viaţa pentru a deveni stăpîni pe pămint, nu vor admite nicioda­tă ca pămîntul patriei să se afle sub jugul străin, că ei vor apăra cu viaţa independenţa şi suvera­nitatea patriei socialiste. (Aplau­ze, urale). România, ca ţară socialistă, are mulţi prieteni. Avem prieteni în ţările socialiste. Obţinînd succese tot mai mari în construcţia so­cialistă, fiecare popor îşi întăreş­te ţară şi în acelaşi timp întă­reşte forţa generală a socialismu­lui, face imposibil un atentat la independenţa şi suveranitatea naţională­­ a statelor noastre. A­­vem prieteni şi în ţările cu alte orînduiri sociale, deoarece parti­dul şi guvernul nostru dezvoltă continuu prietenia atît cu ţările socialiste, cît şi cu celelalte po­poare. Numai pe această cale se pot asigura condiţii de dezvolta­re paşnică şi de bunăstare pen- (Continuare în pag. a 2-a) In continuarea vizitei pe care o fac in nordul Moldovei, tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Virgil Trofin, Petre Lupu şi Gheorghe Stoica, au fost în cursul zilei de joi oaspeţii jude­ţului Botoşani. Plecind din Iaşi conducătorii de partid şi de stat au fost salutaţi cu căldură de locuitorii străvechi­lor aşezări moldoveneşti de pe drumul Botoşanilor. Ora 11. La intrarea pe terito­riul judeţului Botoşani, oaspeţii slnt Intimpinaţi de mii de ţărani îmbrăcaţi în portul strămoşesc, ca­re li aclamă îndelung, manifes­­tîndu-şi bucuria de a-i avea In mijlocul lor pe conducătorii par­tidului şi statului. Începe vizita de lucru. Vechi pămint românesc, pomenit adesea de cronicari, ţinutul Botoşanilor a Înscris pagini de neuitat in isto­ria poporului nostru. Pe aici şi-a dus Ştefan cel Mare ostile la bi­ruinţă; aici mai stau şi astăzi măr­turie ctitorii de seamă ale lui Pe­tru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ieremia Movilă şi ale ailor dom­nitori; aceste meleaguri au dă­ruit spiritualităţii româneşti oa­meni de seamă: pe Mihai Emines­­cu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian şi pe mulţi alţi cărturari şi artişti; de pe aceste meleaguri au pornit in 1907 ma­rile răscoale ţărăneşti, care au cuprins întreaga ţară. Ţinut de regrendd, Împodobit ca dărnicie de natură, Înfrumuseţat şi mai mult prin hărnicia şi price­perea locuitorilor săi, judelul Bo­toşani se infăţişează astăzi ca loc al unor prefaceri înnoitoare, ce şi-au pus pecetea pe fiecare aşe­zare. Vibranta evocare a luptelor revoluţionare ale ţărănimii Coloana de maşini se îndreaptă spre comuna Plăminzi — cuvânt intrat în legendă. De aici a por­nit, în primăvara de flăcări a lui 1907, valul marilor răscoale ţără­neşti ce avea să cuprindă întrea­ga Moldovă, Muntenia şi Oltenia, de pe aceste păminturi şi-au ridi­cat glasul oropsiţii cu şase de­cenii în urmă. Cu adâncă emoţie conducătorii de partid şi de stat se opresc în faţa unei plăci comemorative. ..Glorie luptătorilor împotriva ju­gului burghezo-moşieresc, pentru pămint şi libertate1' — stă înscris in memoria veşnică a pietrei. Mărturii vii, evocatoare ale ace­lor zile istorice, aici fac de gar­dă bătrîni care au trăit însînge­­ratul februarie 1907. In satul odinioară n­ămind — nu­mit astăzi Flămînzi doar pentru eterniza un nume intrat în is­torie — se desfăşoară o impre­sionantă evocare a zilelor răs­coalei. In semn de pios omagiu adus memoriei celor căzuţi în 1907, conducătorii de partid şi de stat depun o coroană de flori in faţa plăcii comemorative. Nu departe de aici, urmaşii răs­culaţilor, ţăranii liberi ai anilor noştri, au ţinut să înfăţişeze înal­ţilor oaspeţi, ca o replică a isto­riei, belşugul roadelor culese de ei. O expoziţie prezintă mostre de produse agricole şi înfăţişează cele mai de seamă realizări economice şi social-culturale din această co­mună. Peste 15.000 de săteni, reprezen­tanţi ai ţărănimii cooperatiste din judeţ, participă apoi la o însufle­ţită adunare populară. Adunarea este deschisă de tov. Gheorghe Ghinea, iau cuvintul Constantin Călin, primarul comunei Flămînzi, Mircea Călin, preşedintele C.A.P. Ripiceni, deputat în Marea Adu­nare Naţională şi profesorul Vir­gil Baraboi. Primit cu vii şi însufleţite aplau­ze, ia cuvintul tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU. TOATE FORJELE IN CAMPANIA AGRICOLA DE TOAMNĂ IAS LAS LAS cluj. 0&OBHEIUI SECUIESC . LAZAR&A - RECOLTĂRI - INS­AMIN­TARI Situaţia primită ieri la redacţie privind sta­diul lucrărilor de recol­tare a culturilor de toam­nă şi a însămînţărilor în întreprinderile agri­cole de stat din judeţul nostru, reliefează, şi-n acest sector, rămîneri în urmă. Astfel I.A.S. Mier­­curea-Ciuc mai are de recoltat cartofii de pe 70 hectare, iar din cele 210 hectare planificate pentru a se însămînţa a realizat doar 125. O situaţie asemănătoare o prezintă I.A.S. Odorhe­­iul Secuiesc la recolta­tul porumbului şi sfe­clei furajere, unde din 40 hectare au recoltat doar 5 ha. Cel mai slab stau însă lucrurile la I.A.S. Lăzarea unde mai e de recoltat o suprafa­ţă de 161 hectare culti­vată cu cartofi, iar din planul de 170 hectare însămînţări de toamnă s-a realizat doar 34 ha. La aceasta ar mai tre­bui adăugat faptul că întreprinderea mai are de recoltat 184 de hecta­re cu orzoaica. Dacă nu se vor folosi toate mij­loacele în acest sens, ur­mează ca recoltatul pă­­ioaselor să se efectueze, aici... după căderea ză­pezii. Ce se mai aşteaptă la Păuleni ? Cooperativa agricolă din Păuleni are o su­prafaţă de 90 hectare cultivate cu cartofi, pe care recolta este bună. Dar cu toate că timpul optim de recoltare se a­­propie de sfîrşit, aceas­­tă lucrare întîrzie ne­justificat. Pînă în data de 17 octombrie s-au re­coltat doar 4 hectare şi acestea cu ajutorul a 63 salariaţi de la dife­rite instituţii din comu­nă. Preşedintele cooperati­vei, Vajda Ioan, şi cei trei brigadieri,­­Jánosi Iosif de la brigada I. Pálf­y Ferenc de la brigada a II-a. Deák A­­lexe de la brigada a IlI-a nu se stră­duiesc să mobilizeze cooperatorii la strân­gerea recoltei de car­tofi, consolîndu-se cu gîndul la ajutorul „căr­bunarilor“ (muncitori forestieri) sau la ajuto­rul miraculos al unor forțe nevăzute, sau poa­te consideră necesară farovizarea cartofilor în pămînt(?) Vie activitate la Păltiniş Miercuri 16 octombrie ora 5 dimineaţa preşe­dintele cooperativei a­­gricole, Ilyés Francisc, inginerul­­agronom Dejan Arpad şi cei trei briga­dieri Bak György, Kiss Vencel şi Varga Sán­dor erau în acţiune fe­brilă pentru mobilizarea cooperatorilor şi dirija­rea lor pe parcelele de cartofi mai zvîntate, ca­re au fost verificate în după-amiaza zilei de 15 octombrie. In faţa se­diului, autocamionul coo­perativei aştepta oame­nii care se îndreptau grăbiţi spre locul de muncă, în special la re­coltatul cartofilor, lu­crare care a rămas în urmă din cauza ploilor frecvente ce au căzut în ultima perioadă. Cooperatorii sînt ferm hotărîţi să adune ulti­­mul­ tubercul de cartof şi ca mărturie trebuie să remarcăm avîntul cu care au pornit în aceeaşi zi la muncă peste 250 braţe harnice (toate bra­ţele de muncă active). Din cele 52 hectare cul­tivate cu cartofi s-au re­coltat peste 23 şi există certitudinea că în acest ritm întreaga suprafaţă de cartofi va fi recolta­tă în timp util. Este greu şi aici, ca de alt­fel peste tot şi, poate chiar mai greu fiindcă scosul tuberculilor se poate face numai ma­nual din cauza umidi­tăţii solului şi a textu­rii lui argiloase, dar nu se mai poate aştepta zi-C. ARGHIL (Continuare în pag. a 3-a) Ritm intens la însămînţări Paralel cu recoltarea cartofilor, în Cooperati­vele agricole „Griviţa roşie“ din Ciceu şi „Pri­măvara nouă" din Satul Nou se desfăşoară şi lu­crările de pregătire a te­renului şi de însămînţa­­re a griului de toamnă. Mobilizînd multe forţe la executarea acestor lu­crări cooperatorii din cele două unităţi au în­­sămînţat pînă acum o mare suprafaţă de teren. Astfel, la Cooperativa din Siculeni din cele 180 ha. planificate au fost însă­­mînţate pînă acum 75 ha., iar la cea din Satul Nou s-au însămînţat pînă în prezent 62 hectare din cele 85 ha. planificate. Pe tarlaua Cooperativei agricole din Sînsimion deşi condiţiile de lucru sunt grele se recol­tează cartofii şi cu maşinile E—649 « La I.J.EJ.C. Pornind de la faptul că întreprinderea n-a realizat sarcina de re­ducere a preţului de cost pe opt luni (nu­mai în luna august, în loc de o reducere cu 4,88 la sută s-a înregis­trat o depăşire cu 2,89 la sută, ceea ce înseam­­nă o diferenţă nefavora­bilă de 502 mii lei), co­mitetul de direcţie a a­­nalizat în şedinţa sa din 18 septembrie cauzele care au determinat a­­ceastă situaţie. In informarea prezen­tată, şeful serviciului plan, Salamon Albert, a arătat că depăşirile au avut loc la şase produse (două tipuri de dulapuri metalice, mozaic de mar­mură albă, două sorturi de piatră concasată şi criblură), arătînd la fie­care din ele cauzele. Sintetizate, ele arată ast­fel: cheltuieli de trans­port (mai ales auto) mai mari decît cele planifi­cate, reparaţii accidenta­le la unele utilaje, spo­rirea cheltuielilor pentru transportul muncitorilor datorate noilor regle­mentări, realizarea nu­mai în proporţie den 86,8 la sută a planu­lui la Fabrica de mozaic din Sîndominic din cau­­za timpului nefavorabil. Pe baza concluziilor desprinse, comitetul de direcţie a adoptat un şir de măsuri, cele mai reprezentative fiind ex­tinderea metodei de puşcare în masiv la ca­riere, mecanizarea trans­portului intern la carie­rele Suseni şi Canton (termen după obţinerea utilajului de trans­port?!), reconstrucţia u­nor drumuri de acces, întocmirea unui grafic în vederea lichidării u­­nor posturi printr-o ju­dicioasă utilizare a per­sonalului, întocmirea do­cumentaţiei tehnice pen­tru mecanizarea opera­ţiei de preparare a ni­sipului de formare la turnătorie, introducerea lucrului în două schim­buri la fabricaţia dula­purilor metalice şi a bunurilor de larg con­sum. Fără îndoială că toate aceste măsuri sunt uti­le şi ele vor duce, în final, la o anumită re­ducere a cheltuielilor de producţie. Vor reuşi însă ele să asigure încadra­rea întreprinderii în li­mitele de cheltuieli pre­văzute în plan, lichida­rea produselor nerenta­bile, creşterea beneficiu­lui şi a gradului de ren­tabilitate la nivelul pla­nificat şi, mai ales, de creştere a rentabilităţii în viitor ? înainte de a răspun­de la această întrebare. C ŞTEFAN (Continuare în pag. a 3-a) Se impun măsuri radicale pentru reducerea preţului de cost

Next