Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1970 (Anul 3, nr. 579-652)
1970-03-31 / nr. 652
Pag. 2^1*wff« HARGHITEI Székely Lajos Am nimerit la Odorheiu Secuiesc într-o familie de artişti, dintre cei numiţi îndeobşte „populari'', şi am considerat că de fapt cele două generaţii ale familiei Székely cu care am putut să dau mina, sunt născute sub zodia frumosului. Székely Lajos lucrează de pe la 13 ani, şi vîrsta îndeletnicirii sale de sculptor popular numără mai bine de o jumătate de veac. Meşterul nu face altceva decit inspiră frumuseţe unor obiecte casnice sau creează aşa- numitele articole de artizanat. Aceeaşi chemare are şi fratele său mai tinăr (şi el sexagenar...) Székely Béla, care cu o aleasă iscusinţă creează motive decorative, împodobind felurite piese din lemn. O poartă secuiască în miniatură ni l-a „trădat“ pe bătrînul meşter în toată bogăţia sa artistică interioară. Sunt aici încrustaţii executate cu o impresionantă minuţie. Vase pentru flori, lămpi de perete (cu un braţ sau mai multe), cutii pentru bijuterii (al căror cifru denotă o neobişnuită fantezie) etc. sînt o carte de vizită de mare delicateţe, echivalînd cu o „expoziţie personală" a unui profesionist. Sub ochii acestor doi vechi sculptori în lemn au crescut numeroşi alţii. Lajos-bacsi este „specializat“ mai ales in a poetiza prin farmecul liniilor, obiecte ca : spălător pentru rufe, furcă de tors, ca şi în a face mai agreabilă funcţionalitatea mobilierului în casă. Decoraţiile sale (şi ale şcolii sale...) în lemn de stejar, cireş sau urin sin! foarte apreciate. „Elevii" celor doi cultivă in continuare tradiţia locurilor. Motivele arhaice sint îmbinate cu cele moderne, cu o tehnică artizanală desăvîrşită. Şi cei mai credincioşi discipoli sint fiii familiei Székely ! Cei doi fii ai lui Lajos-bachi , Dénes şi Iujos sunt de asemenea nişte pasionaţi. Cooperativa „Arta Harghitei“ îi trece pe cei din „familia sculptorilor“ printre maeştri. O întreagă galerie de obiecte ornamentale reprezintă o autentică zestre de metafore chemate a da culoare cursului cotidian al vieţii şi muncii. In bună parte meşteşugul „grupului Székely“ şi-a pierdut oile ceva din stilul arhaic al me. Profiluri artistice O FAMILIE DE SCULPTORI IN LEMN terilor de altădată. Îşi fuse loc din ce in ce mai mult modernul, simplificarea contururilor, sinteza plastică. Arareori se mai ghicesc relicve stilistice din ornamentica buzduganelor, combinaţii de linii revelînd o gîndire primară etc. Este firesc ! Reviste şi publicaţii de specialitate modelează după alte tipare, viziunea meşterilor populari. Esenţialul este că aceşti îndrăgostiţi de duetul daliei, sunt nişte credincioşi căutători de frumuseţi. V. EMIL Székely Béla „Cine ştie mai mult despre comuna noastră“ Bravii di« to«alba,ea de »entrH a doai»Miei Sfkiwiartin au fost oaspeţii colegilor lor din sat»l Sozmeni. A fost returul ÎHtUnirii sonears pe tema „Cin* ştie mai mult despre comuna noastră". Turul a avut loc la cuAtMMd din #înma*ti®. tnkreeeraa colegială a avut numai cîştigători! In tur Gei din Sânmartin au oferit cadouri celor din Cozmeni, iar returul a marcat acelaşi gest, de astă dată din partea şcolarilor din Cozmeni! Concursul interşcolar a fost, de asemenea, un foarte nimerit prilej de cunoaştere reciprocă, dovedindu-se o excelentă formă de educaţie. Concursuri similare, pe teme dintre cele mai diverse între elevii diferitelor şcoli de la oraşe şi sate, vor constitui o foarte bună completare a procesului instructiv-educativ. MARŢI, 31 MARTIE PROGRAMUL I 13.00 Radiojurnal. 13.22 Itinerar muzical. 13.45 Noi înregistrări. Orchestra de muzică populară Doina Oltului din Rîmnicu Vocea. 14.00 Caleidoscop muzical. 14.50 Nestemate ale folclorului nostru. 15.00 Radio-şcoală. 15.20 Compozitorul sap luăm vnii — Edvard Grieg. 16.00 Radiojurnal. 16.50 Patrie, pămînt minunat — program de cîntece. 17.05 Radioenciclopedie pentru tineret. 17.30 Concert de muzică populară. 18.10 Radiosimpozion. 18.30 O melodie pe adresa dv. 19.00 Gazeta radio. 20.05 Tableta de seară. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Memoria Pămîntului românesc. 16.30 Solista serii — Dorina Drăghici. 22.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Concert de seară 10.03—5.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II 13.30 Radiomagazinul femeilor. 14.03 Cîntece și jocuri populare. 14.30 Piese simfonice. 14.55 Ştiinţa la zi. 15.30 Orchestra Kurt Edelhagen — muzică uşoară. 16.00 Radiojurnal. 16.551 Sfatul medicului. 17.00 Muzică uşoară de Nicolae Kirculescu şi Laurenţiu Profeta. 17.35 Emisiune literară. 18.00 Varietăţi muzicale. 19.30 Ediţie radiofonică. Ioan Slavici. 19.50 Noapte bună, copii. 20.25 Comandantul de pionieri. 20.40 Liedul de la Schubert la Hugo Wolf. 21.05 Selecţiuni din opere romăneşti. 21.20 Cintecul din amurg. George Gershwin. 22.00 Cîntece de dragoste — muzică uşoară. 22.30 Cadran. 22.50 Piese corale de Zeno Vancea. 23.05 Dinu Lipatti şi maeştrii săi. 0.10 —1.00 Panorama marilor orchestre. MIERCURI, 1 APRILIE PROGRAMUL I 5.05—6.00 Muzica dimineţii. 6.05—9.30 Muzică şi actualităţi. 9.30 Viaţa cărţilor. 10.10 Curs de limba germană. Ciclul III, lecţia a 9-a. 10.30 Vreau să ştiu (emisiune de ştiinţă şi tehnică pentru şcolari). 11.05 Muzică uşoară de Mălineanu. 11.45 Sfatul medicului. 12.00 Flori de primăvară — muzică uşoară. 12.25 Ştiinţa la zi. 12.30 Întîlnire cu melodia populară ş i int«p*akwl preferat. PROGRAMUL II 6.10 Program muzical de dimineaţă. 7.00 Radiojurnal. 8.25 Mari interpreţi — Pablo Casals. 9.00 Melodii populare interpretate de Ica Blidaru. 9.10 Curs de limba germană. Ciclul ÎI, lecţia a 9-a. 9.45 Matineu de operă — „Samson şi Dalila" de Saint-Saen (fragmente). 11.00 Cîntece şi jocuri populare. 11.00 Muzică ușoară pentru toate vîrstele. 12.15 Concert de prînz. Nikos Kazantzakis. Apărut la finele lui 1969, celebrul roman al lui Nikos Kazantzakis „Alexis Zorba" (şi din care cel interesat mai poate găsi cîte un exemplar în librării) satisfăcea printre altele şi dorinţa mai veche a celor pasionaţi de opera şi soarta lui Panait Istrati. Kazantzakis însuși e sui titan care a pătruns timid, încet, dar sigur în galeria numelor celebre. Notorietatea sa se datorește cîtorva romane (printre care și „Alexis Zorba“), unor însemnări de călătorie, considerate capodopere ale genului. Kazantzakis a fost un neobosit călător, voiajele sale nefiind de agrement ci făcute cu scopul, mărturisit sau nu, de a cu»noaşte popoarele lumii şi de a contribui prin c*«vîntul spus sau scris la înţelegerea şi prietenia dintre ele. Uniunea Sovietică avea să răsplătească efortul său de smanitarist prin acordarea în 1956 a premiului internaţional Lenin „Pentru întărirea păcii între popoare". Dăm aceste amănunte cu scopul consolidării considerentelor pe marginea romanului ,,Alexis Zorba" şi fiindcă numele şi opera lui Kazantzakis au pătruns destul de tîrziu la noi. Traducerea lui „Alexis Zorba" e doar un prim şi aşteptat pas. Nu vom insista asupra materialului faptic din roman. Mulţi dintre noi am văzut filmul „Zorba", ecranizarea romanului de faţă. Diferenţele se nasc din posibilităţile celor două arte. Filmul înlesneşte imaginaţia, apelează la muzică, dar nu poate reda sumedenia de idei cuprinse în rînduri şi dincolo de ele. Pentru că acest roman modern e în primul rînd o continuă confruntare de idei. Acţiunea nu e doar un pretext de construcţie romanescă ci şi intenţia mărturisită a autorului. El, al doilea personaj principal, caută doar aparent să deschidă o mină, să câştige, să devinăcapitalist". Scopul este de a cunoaşte lumea, omul, pe cei de jos, faţă de care pare-se că s-a îndepărtat puţin, sau poate doreşte revenirea printre ei. Cel care trăieşte «« adevărat e vorba, acest nelegiuit şi sânt, înţelept şi necugetat, om, adică în carne şi oase. Luat de unul singur Zorba e o uriaşă personalitate, iar trasă- NOTE DE LECTOR - urile sale se accentuează şi mai mult prin contrastul dintre el şi autor. Problemele capitale ale existenţei şi societăţii ca : viaţa, moartea, libertatea sunt definite de vorba simplu și clar, însemnînd nodul gordian care va scoate scriitorul din labirintul de idei. Dominat de personajul său, Kazantzakis îi dă mereu dreptate, elogiază indirect și spiritul de aventurier al acestuia. Multe idei sînt discutabile, unele putînd fi considerate utopice sau anarhice. Cert este că Zorba nu devine prin pana autorului un simplu aventurier. El este acel om din popor însetat de libertate, plin de forţă şi curaj ce şi-a găsit, dacă nu un drum just măcar unul care să-i asigure o relativă libertate, în acea societate unde majoritatea oamenilor sunt şerbi ai capitalului. Şi, precum veritabilii titani ai literaturii, Kazantzakis reuşeşte să alăture figurii centrale un şir de personaje dintre care unele, deşi luminate doar o clipă de amnarul scriitorului, trăiesc şi rezistă în memoria cititorului Dincolo de Zorba şi celelalte personaje, dincolo de disputa filozofică a romanului, autorul a strecurat chiar fără să intenţioneze, imagini-fragmente ale satului grec, dominat de sărăcie şi superstiţii, de toate variantele mizeriei. Zorba e una din acele figuri literare care devin noţiune, om real, căutat de noi în cei dimprejur, pentru identificare. Omul acesta a existat cu adevărat şi a fost prietenul autorului. Omul acesta s-ar putea să fie Panait Istrati, titan al literaturii, plecat de pe meleagurile noastre spre a scrie capodopere, ca şi Kazantzakis, în franceză, pentru a scrie ca şi Kazantzakis, opere inspirate de pămîntul natal. Nu intenţionăm disecarea romanului pentru a descoperi asemănări şi deosebiri între Panait Istrati şi Zorba. Oricît de reală ar fi baza unui personaj literar, acesta, ca fiece produs al artei, va diferi de portretul iniţial. Kazantzakis pomeneşte o singură dată numele lui Panait Istrati. „Făcînd portretul lui Zorba, el spune: „M-am uitat la noul, meu tovarăş cu un deosebit interes. Faţa îi era plină de zbîrcituri, măcinată, roasă parcă de vijelii şi ploi. O altă faţă, cîţiva ani mai tîrziu, mi-a făcut aceeaşi impresie de lemn muncit şi chinuit : cea a lui Panait Istrati (s.n.). Preocupată de personalitatea lui Nikos Kazantzakis, presa noastră literară a făcut anul trecut primii paşi in prezentarea renumitului autor grec. îmboldită, credem, şi de apropiata aniversare a lui Panait Istrati (la 16 aprilie 1970 se vor împlini 35 de ani de la moartea sa) ea va aduce cu siguranţă noi şi interesante amănunte referitoare la relaţia dintre Kazantzakis şi Panait. O. MARCU Alexis Zorba” Studioul Tg. Mureş în limba română 6—6.30 Jurnal de dimineaţă. Muzică populară şi uşoară. Din programul zilei. 18—19.30 Cronica actualităţii. Cronica de concert. Oameni, locuri, fapte. Suite pentru cor şi orchestră populară. Emisiunea pentru femei . La sfat cu primăvara . Azi, vă prezentăm moda de sezon . Sfaturi practice. Cîntă formaţia Lester Lanin, în limba maghiară 6.30—7 Emisiunea pentru sate . Lucrările agricole pe cîmp. Muzică populară la cererea ascultătorilor. Din programul zilei. 16.30—18 Cronica actualităţii. Din înregistrările muricate ale studioului nostru. Cronica industrială: Metoda HARGHITEI CALENDAR 31 MARTIE IBfd S-a născut poetul Ion Pillat (m. 1945). 1893 Constituirea Partidului social-democrat al muncitorilor din România. 1855 A murit scriitoarea Charlotte Bronte (n. 1816). 1948 A murit scriitorul şi ziaristul Egon Erwin Kisch (n. 29.1V.1885). 1685 S-a născut compozitorul Johann Sebastian Bach (m. 1750). 1746 S-a născut pictorul Francisco de Goya (m. 1828), de programare în organizarea şi desfăşurarea remontului, la Fabrica de zahăr din Tg. Mureş. Madrigale. Lecturi literare : Fragment din antologia „Povestiri despre Lenin". Silită de balet din opera „Cidul" de I. Massenet,. MIERCUREA-CIUC — Cinematograful ,,Harghita" : Cavalerii aerului, film cehoslovac cinemascop. ODORHEIU SECUIESC — Cinematograful „Homorod" : Nu vor fi divorțuri, film polonez. GHEORGHENI — Cinematograful ,,Mioriţa" : Cimul cu ordin de repartiţie, film polonez, în culori. TOPLIŢA — Cinematograful „Căliman" : Mai periculoase decit bărbaţii, film englez în culori cinemascop. VLAHIŢA — Cinematograful „Vlăhiţa" : Război şi pace, seriile III—IV, film sovietic în culori cinemascop. GĂLĂUŢAŞ — Cinematograful „Bradul" : Înainte de război, film iugoslav. BĂLAN — Cinematograful „Minerul" : Logodnicele văduve, film maghiar. CRISTURU SECUIESC — Cinematograful „Progresul" : Paria, film franco-spaniol în culori. CIUMANI —Cinematograful „Cultural" : Soarele vagabonzilor, film franco-italian în culori cinemascop. BORSEC — Cinematograful „Izvorul" : Comisarul X și „Panterele albastre", film german în culori cinemascop. BORSEC — Cinematograful „Borsec" : Străin în casă, film englez în culori. BĂILE TUȘNAD — Cinematograful „Oltul" : Corabia nebunilor, seriile I—II, film american. PRAID — Cinematograful „Sătesc" : Fata din parc, film iugoslav în culori. DITRĂU — Cinematograful „Mureșul" : Moartea unui birocrat, film cubanez. GHEORGHE MAGHERU (1804—1880) ROMÂNIEI UNUL DIN CTITORII MODERNE La 1804 se năştea la Tg. Jiu, Gheorghe Magheru, a cărui origine îndepărtată, foarte mulţi o caută la nord de Carpaţi. Părinţii săi mai aveau şapte copii — un băiat şi şase fete, rolul proeminent. în această familie îl va avea însă Gheorghe Magheru, a cărui viaţă şi activitate vor fi strîns legate de cele mai importante evenimente din secolul al XIX-lea referitoare la istoria poporului român. Lumea copilăriei lui Magheru va cunoaşte multe nenorociri, ce derivau din stăpînirea otomană. Dacă revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu îndepărtează domniile fanariote, atacurile bandelor turceşti se mai prelungesc cel puţin pînă în 1829. In curanarea acestei calamităţi, mai mulţi membri ai familiei Magheru au tan rol proeminent, în rezistenţa spontană opusă de populaţie, pandurii olteni au un rol excepţional. în asemenea împrejurări, se remarcă de timpuriu Gheorghe Magheru, în calitate de comandant de panduri el încearcă, de altfel ca şi Tudor, să însufleţească energia românească. Revoluţia din 1821, care a răscolit întreaga ţară, a avut o influenţă deosebită asupra lui. Prin caracterul ei antifeudal şi antiotoman ea a antrenat o bună parte din ţărănimea liberă şi dependentă din nordul Olteniei, a stîrnit entuziasm şi speranţe între toţi patrioţii din ţările române. Despre Gheorghe Magheru, profesorul craiovean Ion Maiorescu , care i-a făcut un autentic portret fizic şi moral, spune, printre altele, că era „de copil deprins cu armele şi bătăliile. Sub Tudor era ca de 17 ani şi a avut mare zel a se înrola voluntar". Deznodământul tragic al revoluţiei din 1821 trebuie să-l fi deprimat pe zelosul ei susţinător, mai ales că acest deznodământ era însoţit de aspre măsuri împotriva pandurilor. Noua domnie pămînteană a organizat un mare număr de putere pentru păstrarea ordinii mai ales în Oltenia . Gheorghe Magheru continuă totuşi să organizeze detaşamente de panduri, capabile să lichideze incursiunile de jaf ale bandelor turceşti din sudul Dunării. Pentru curajul şi rezultatele sale în această luptă, el a câştigat mari laude, devenind şeful pandurilor din întreaga Oltenie. Evenimentele din 1848 în ţările române au proiectat pe scena istoriei o serie de personalităţi, care se disting mai ales prin fermitatea cu care luptă pentru emanciparea socială şi naţională a poporului român. în cadrul acestei pleiade de conducători, o contribuţie dintre cele mai remarcabile o aduce generalul Gh. Magheru. Animat de ideea participării la o acţiune menită a contribui la eliberarea poporului său, Gh. Magheru este printre iniţiatorii revoluţiei. El nu s-a ataşat revoluţiei din considerente conjuncture, ci din motive profunde, văzînd în aceasta o necesitate impusă de dezvoltarea social-economică şi, politică a Ţării Româneşti. După părerea sa, ea a fost provocată de „glasul patriei care striga uşurare de greul jug al robiei şi al despotismului". Căpitan-general al trupelor de dorobanţi şi panduri, el are un rol decisiv la constituirea unor unităţi de apărare a revoluţiei în momentele grele de la sfîrşitul acesteia. împrejurările politice deosebit de grave pentru destinele revoluţiei create la sfîrşitul lui august şi începutul lui septembrie 1848, în urma iminentei intervenţii străine, impuneau generalului o mare răspundere şi rapiditate în luarea deciziilor. în ciuda ocupării Munteniei, generalul Magheru exercita un control politic şi militar asupra întregii Oltenii încît „cinci districte din România mică şi vreo cîteva din România mare susţineau cu curaj constituţia şi nu aveau să recunoască noul guvern ce se ţinea numai prin silă şi putere armată străină". După înăbuşirea revoluţiei de la sud de Carpaţi, Magheru, împreună cu alţi conducători ai ei, au trecut în Transilvania, desfăşurînd aici o intensă activitate pentru trezirea conştiinţei naţionale a românilor de aici. Evenimentele politice interne şi externe de la începutul anului 1855 provoacă o intensitate a activităţii generalului în vederea realizării aspiraţiei de unitate statală. în timpul Congresului de la Paris (februarie 1856) Magheru se afla la Constantinopol, cu toate acestea era pus la curent cu mişcarea pentru unire din ţară; în tot acest timp el a stabilit o serie de contacte politice îndeosebi cu „alteţa sa prinţul Napoleon, cit şi cu ambasada Franţei de la Constantinopol şi cu însuşi ministrul imperial". întors din exil în august 1857, generalul se aruncă în viitoarea luptei pentru organizarea Adunării ad-hoc a Munteniei. Aflat în Bucureşti în timpul alegerii lui Cuza, biruinţă a cauzei unităţii naţionale, Magheru se grăbeşte să-l felicite pe primul domn al românilor de la sud şi est de Carpaţi. Şi strădaniile sale ulterioare îndreptate spre reorganizarea noului stat îl evidenţiază ca pe un mare patriot, ca pe unul din ctitorii României moderne la începuturile acesteia. Moartea sa survenită la 30 martie 1880, a întristat profund pe toţi românii. Preamărind figura aproape legendară a generalului, un deputat al timpului, după ce aminteşte statura-i falnică, gesturile sprintene ca de vultur al Carpaţilor, îl numeşte „om — legendă — erou — epopee", urmaşul vrednic al marelui patriot Tudor Vladimirescu. Menţionează apoi că „sufletele pandurilor şi dorobanţilor morţi pentru ţară şi libertate, salută acum cu respect pe domnul lor căpitan", că „numele generalului Magheru va rămîne o pildă vie de sacrificiu pentru ţară şi de nepieritor patriotism". AUREL BUDA : Pregătirile actorilor amatori . Căminul culitural din Suseni s-a transformat dintr-un adevărat teatru dramatic, cu ocazia premierei prezentate de actorii centrului de co-mună. Actorii amatori, care se pregătesc pentru „faza de masă“ a Festivalului „I. L. Caragiale“, au interpretat piesa „Săli bird“ de Móricz Zsigmond. Regia semnată de învățătoarea Krisztay Viorica, a imprimat un bun nivel dramaturgie a spectacolului. Moda, modei ••• (Urmare din pag. 1) — purlindu-se „un pas cu aşa-zisa modă" — se sustrag obişnuitului, cotidianului, — devin robi ai dogmei. „Aşa e moda !“ — triumfâ tînărul a cărui fată, năpădită de „barbă“, poartă însemnele murdăriei, iar capul i se ascunde undeva sub un snop de păr, aliat în perfectă dezordine , sau tînăra, la fel de certată cu apa şi săpunul, dar nelipsită de rimei şi minijupă, confundând strada cu... plaja şi căminul intim. Moda vestimentaţiei, a comportamentului exterior e, însă un spectacol minor, superficial, măsură mai degrabă a lipsei de maturitate, decit a necesităţii şi a elevaţiei spirituale, care nu se cîştigă prin exces şi teribilism, prin atitudine degradantă şi violentare a pudorii. Cum la fel de minor şi nefriit e spectacolul oferit de acei tineri „deştepţi“, „dezgheţaţi“, şi în stare să debiteze enorme truisme pseudo-irozofice, luate „după ureche“ şi propagate drept cultură şi „intelectualitate", cînd, rareori, miinile lor — deprinse cu ceaşca de cafea, paharul de coniac şi ţigara — pipăie cotorul vreunei cărţi. . MARŢI, 31 MARTIE 18.00 Universal șotron — Litera ,,G". (enciclopedie pentru copii). 18.30 Actualitatea în economie. 19.00 Telejurnalul de seară. 19.20 La volan — emisiune pentru conducătorii auto. 19.35 Atomul, această necunoscută. 20.00 Reflector. 20.10 Moment folcloric cu Ioana Cristea şi Emil Gavriş. 20.20 Primăvara României socialiste. Aspecte de la recitalul prezentat la Ateneul Român. Versuri în lectura autorilor. 20.40 Film artistic. Am două mame şi doi taţi. 22.05 Telejurnalul de noapte. 22.15 Teleglob. Reportaj în alb — Leningrad. 22.35 Pliant liricodramatic. ANUL fii. nr. 652 Un concurs numai cu cîştigători! Faza finală a concursului „Judeţul Harghita — prezenţă activă in viaţa economică şi culturală a ţării" a cunoscut la Topliţa un deplin succes, atît privind participanţii cit şi publicul. S-au întilnit cîştigătorii fazelor anterioare din oraşele Topliţa şi Borsec, ca şi din comunele Subcetate, Sărmaş, Julgheş şi Voşlobeni, în sala clubului „23 August" erau prezenţi peste 400 de spectatori care i-au susţinut cu căldură pe concurenţi, deosebit de bine pregătiţi. Din această confruntare au ieşit deopotrivă cîştigători concurenţii şi spectatorii. Pe primele trei locuri s-au clasat Solyom Pavel (Topliţa), Ioan Creţu Borsec şi György Eva (Voşlobeni), recompensaţi pentru buna lor pregătire cu premii în obiecte. Şi ceilalţi competitori — Iuliana Tolh (Sărmaş), Gheorghe Morăreanu (Tulgheş) şi Ionaşcu Nicolae (Subcetate), s-au dovedit la fel de buni cunoscători ai vieţii judeţului nostru. Dar cum cîştigătorii sunt doar trei... . Aplauze admirative Din nou aplauze pentru artiştii Liceului din Miercurea-Ciuc! Le-am auzit la spectacolul de sîmbătă seara cînd soliştii de muzică uşoară şi populară, dansatorii, instrumentiştii şi corul elevilor au delectat, cu adevărat, publicul. Printre vedetele serii le-am remarcat, pe cîntăreţele Tankó Elisabeta (cu un buchet de melodii de pe Valea Ghimeşului), Heredău Elena (cu „flori" alese din folclorul muzical românesc), Csiszer Ana (melodii populare secuieşti), Makkai Margareta (cu cîntece populare româneşti), precum şi pe viitoarea educatoare Korodi Amalia, pe eleva Tatár Iulia, soliştii de muzică uşoară Daniel Szilveszter, Ivanciu Maria şi Szakács Iulia. Sala mare a casei de cultură a răsunat de aplauze admirative şi pentru formaţia corală dirijată de profesorul Imets Dionisie, pentruechipa de dansuri a liceului.