Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-16 / nr. 794

DRUMUL HOTĂRÎRILOR Este cunoscut faptul că eficienţa unei adunări generale a organizaţiei de bază este condiţionată de promptitudinea cu care se trece la îndeplinirea hotărîrilor ce au fost adoptate a acelor măsuri asupra cărora s-au oprit discuţiile considerîndu-le ca cele mai adecvate pentru bunul mers al activităţii organizaţiei pe perioada următoare. Considerăm că nu mai este cazul să arătăm că, de fapt, operativitatea cu care se acţionează pentru ca măsurile trecute pe hârtie în adunare - unde fiecare comunist a avut prilejul să-şi expună punctul de vedere, să facă propuneri — să cunoască conturul faptelor, constituie cel mai sigur indiciu după care se poate vorbi despre spiritul de disciplină şi democraţia de partid, existentă în organizaţia respectivă. In ce stadiu se află hotărîrile pe care le-aţi luat la ultima adunare ? Ce s-a întreprins pentru în■deplinirea acestor hotărîri ? Două întrebări pe care le-am adresat cîtorva secretari ai organizaţiilor de bază din cadrul I.J.E.M.C. Miercurea-Ciuc. La ultima adunare, care a avut loc în luna iulie ne-a spus tovarăşul Alexandru Vancea, secretarul organizaţiei de bază nr. 2 — obiectul discuţiilor l-au format măsurile prin care comuniştii din secţia metalurgică a unităţii noastre pot contribui la îndeplinirea planului pe anul în curs şi începerea noului an de producţie în bune condiţii. Pentru ca aceste deziderate majore pentru viaţa întreprinderii, să nu rămînă la stadiul enunţării, adunarea generală a comuniştilor a stabilit cîteva măsuri. Aşa de exemplu, s-a considerat necesar ca organizaţia să acţioneze în continuare pentru întărirea disciplinei, pentru ridicarea nivelului calitativ al produselor şi mai ales pentru asigurarea aplicării formelor celor mai adecvate de organizare a muncii şi a producţiei. După cum se vede, trei măsuri asupra cărora s-a concentrat activitatea organizaţiei pe perioada în curs. Dar să vedem ce s-a făcut ulterior pentru ca aceste măsuri să prindă viaţă. Ne-am oprit mai întîi asupra asigurării condiţiilor pentru anul de producţie 1971. Pînă acum, după cite am fost informaţi, s-au întocmit listele cu necesarul de materiale. „De obicei greutăţile mari provin din aprovizionarea neritmică cu materie primă, spunea tovarăşul Vancea, şi înaintînd din timp situaţia necesarului considerăm că". . .'r. Nu , amcitat totul pentru că din discuţie lipseşte acea parte de contribuţie care să vorbească despre intervenţia organizaţiei de bază. (Necesarul de materiale se stabileşte de serviciul creat special pentru aceasta şi atîta timp cît nu se aminteşte nimic despre specificul acestei secţii, despre greutăţi ce nu pot fi rezolvate decît prin acţiunile comuniştilor care lucrează aici, problema nu poate fi trecută printre sarcini al organizaţiei de partid. Interesantă şi demnă de a fi notată însă ni s-a părut hotărîrea privind înlesnirea aplicării formelor de organizare. Pentru muncitorii secţiei metalurgice, după cum ne mărturisea tovarăşul secretar, există convingerea că succesul activităţii ce o depun poate fi consolidat prin contribuţia fiecăruia la perfecţionarea procesului de muncă Tocmai în acest scop s-a măsurii privind întărirea disciplinei în muncă au fost întreprinse cîteva acţiuni : activizarea maiştrilor şi a muncitorilor cu calificare înaltă în această muncă, pentru că prin sarcinile pe care le au aceştia, sunt primii care iau cunoştinţă de eventualele nereguli , discutarea celor care lipsesc, a celor care se învoiesc fără un motiv important. S-a mai discutat între muncitori şi asupra unor elemente concrete ale disciplinei, spre respectarea cărora să-şi îndrepte atenţia. „Cazuri de abateri de la disciplina muncii nu prea avem şi tocmai de aceea, prin fiecare membru de partid, căutăm să le prevenim, să procedăm în aşa fel ca procesul de producţie să nu piardă minute şi ore în care se pot face produse de care depind introdus „Cutia pentru sugestii”, unde muncitorii pot face diferite propuneri, pot veni cu idei ; în felul acesta acţiunea de perfecţionare a procesului de muncă s-a transformat într-o acţiune de masă. Pe baza sugestiilor făcute până în prezent, s-au întocmit numeroase studii dintre care amintim pe cel privind optimizarea fluxului tehnologic la secţia de prelucrare a menghinelor, cel de a cărui aplicare s-a preocupat organizaţia de bază. Prin introducerea prevederilor cuprinse în acest studiu au fost eliminate stagnările, iar maşinile pot fi folosite cu întreaga capacitate pe întreaga durată a zilei de muncă. Organizaţia de bază, comuniştii din această secţie au fost cei care au creat cadrul propice aplicării studiului, iar rezultatele n-au întîrziat să se vadă : realizarea unor economii, pînă în prezent de peste 100.000 lei. Şi pentru realizarea realizările întreprinderii. In adunarea comuniştilor din organizaţia de bază nr. 6 de la aceeaşi întreprindere s-a discutat tot despre disciplină, iar dintre măsurile stabilite cităm: organizarea controlului asupra disciplinei în muncă, analiza modului în care sunt îndeplinite sarcinile profesionale. „Pînă acum, ne-a spus tovarăşul secretar Rode Anton, ne-am preocupat de îndeplinirea celor propuse. Membrii biroului organizaţiei de bază participă la şedinţele lunare ale organizaţiei sindicale, la locurile de muncă însă nu prea avem probleme, in cazul în care se iveşte totuşi ceva acţionăm imediat... şi apoi pentru abaterile disciplinare sunt o serie de măsuri administrative foarte eficiente . . După o astfel de prezentare, întrebarea firească ar fi : de ce se discută despre disciplină dacă la locurile de muncă nu sînt înregistrate abateri ? Secretarul comitetului de partid, Gyerkó Ştefan, aflînd scopul vizitei noastre la organizaţiile de bază de la I.J.E.M.C., ne-a spus că „periodic se analizează modul în care sînt îndeplinite hotărîrile luate de adunările generale. Sîntem informaţi în permanenţă asupra stadiului în care se află îndeplinirea acestor hotărîri prin membrii comitetului de partid, aceştia avînd şi sarcina de a răspunde de cîte o organizaţie de bază". Procedeul nu este rău, dar, considerăm că ar fi şi mai bine dacă acest control ar începe cu conţinutul acestor hotărîri pentru a se evita repetarea unor generalităţi care trec dintr-un plan de muncă în altul şi s-ar evita mai ales luarea de hotărîri pentru un sector care nu ridică greutăţi în activitatea întreprinderii. Vorbeam iniţial, privind eficienţa adunărilor generale, de promptitudinea cu care trebuie să se îndeplinească hotărîrile luate... Dar această referire e valabilă doar pentru acele adunări generale la care se iau hotărîri ce sînt cerute, impuse de locurile de muncă. Şi de soluţionarea cărora depind rezultatele ce se obţin în procesul de producţie. Pentru că adunările îşi realizează scopul atunci cînd, pe baza unor dezbateri referitoare la problemele pe care colectivele de muncă le intîmpină, stabileşte hotărîri concrete, realizabile, creînd posibilitatea punerii în funcţiune a întregului potenţial de acţiune şi pricepere al organizaţiei de bază. Şi tot la fel de important este să se realizeze o corelaţie între exprimarea celor mai necesare hotărîri şi interesul cu care comuniştii muncesc pentru îndeplinirea acestora. Acesta trebuie să constituie de fapt obiectivul controlului ce se exercită prin membrii biroului, în cadrul organizaţiei, şi al membrilor comitetului de partid. ION NETE Viaţa de partid Vr IB ll■l■l■l■l■l■i■l■l■l■l■l■l■l■l■l■ll (Urmare din pag. I) deloc de problema impulsionării creaţiei active. N-a existat o legătură strînsă şi permanentă între aceste organizaţii şi conducerile întreprinderilor, între cercurile de inovatori (acolo unde ele există) şi cabinetele tehnice, nu s-a ocupat nimeni în suficientă măsură de atragerea unui număr mai mare de salariaţi în activitatea de creaţie, de popularizarea şi cointeresarea inovatorilor. Poate că nici noi, salariaţii Consiliului judeţean al sindicatelor n-am acordat suficientă atenţie acestor probleme. Pentru a suplini, oarecum, această lipsă ne-am gîndit să organizăm luna viitoare o expoziţie cu realizările inovatorilor şi o consfătuire legată de această temă. Iată şi părerea tovarăşului Csiszár Csaba, directorul Cabinetului judeţean pentru organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii : — Hotărîrea Consiliului de Miniştri referitoare la mişcarea de invenţii, inovaţii şi raţionalizări a rezolvat în mod pozitiv atît sistemul de cointeresare a inovatorilor şi inventatorilor, cît şi alte probleme referitoare la activitatea de creaţie din întreprinderi şi instituţii. In judeţul nostru există cîteva realizări frumoase în domeniul creaţiei active, dar din păcate sunt cam singulare, neconstituind un sistem trainic, o bază largă pentru progresul economic. Părerea mea este că, conducerile întreprinderilor nu se ocupă în suficientă măsură de captarea interesului oamenilor pentru invenţii şi inovaţii, de atragerea mai ales a tinerilor în munca de creaţie, de stimulare morală şi materială a creatorilor. Există apoi o seamă întreagă de cadre cu răspundere în unităţile economice care, ele însele complăcîndu-se într-o „dulce lene”, dau un exemplu negativ în acest sens celorlalţi, din preajmă. Mulţi dintre aceştia, închipuiţi-vă, au urmat chiar şi cursurile Cepeca. Există apoi o deficienţă mai generală în judeţul nostru : lipsa surselor de documentare complexă şi completă. Am mai propus şi altă dată, tot în coloanele ziarului, să existe oameni care să se ocupe cu procurarea, clasarea şi difuzarea informaticii economice, dar încă nu s-a făcut nimic în acest sens. Am vizitat apoi cîteva unităţi economice cu profiluri din cele mai diverse, în care creaţia activă ar putea avea un mare cuvînt de spus. Ne-am oprit mai întîi la I.J.E.M.C. — o întreprindere care a început să elimine neajunsurile pentru care a fost în repetate rînduri criticată tocmai pe baza unei activităţi de creaţie mai intense şi sistematice. — Consider — ne-a spus "directorul întreprinderii, tovarăşul Bencze Ştefan — că realizarea unei producţii la nivelul cerinţelor actuale nu poate exista fără o preocupare intensă în domeniul muncii de creaţie. Pe de altă parte, nici cadrele economice nu se pot realiza ca oameni utili societăţii dacă nu privesc funcţia în care sînt încadraţi nu doar ca pe un mijloc de a înşela timpul, ci ca un criteriu al dezvoltării propriei lor personalităţi, un mobil pentru înfăptuiri de aşa natură încît să lase în urma lor ceva nou de utilitate sporită. In întreprinderea noastră există cîţiva inimoşi, care prin cercetări şi studii aprofundate, au ajuns la concluzii valoroase privind optimizarea producţiei în turnătorie şi în secţia de prelucrare a metalelor, valorificarea multilaterală a materialelor, noi metode de exploatare în cariere, economisirea metalului şi altele. Personal mă simt interesat în munca de cercetare nu numai ca efect al datoriei mele de director, ,ci şi ca om posedînd o specialitate, ca parte integrantă a unui colectiv de muncă. Din păcate însă, nu toţi inginerii şi tehnicienii noştri gîndesc la fel, nu toţi sînt interesaţi să iasă de sub carapacea unei activităţi zilnice fără nici un coeficient de creativitate. Poate e şi vina noastră că n-am ştiut să-i mobilizăm în suficientă măsură. Şi aici, ca şi în alte întreprinderi vizitate, cercul de inovatori funcţionează doar pe hîrtie. „Ştiu că există aşa ceva, ne spunea maistrul László Benedek, unul dintre inovatori, s-a înfiinţat parcă în primăvară, dar mai multe nu ştiu”. Nici secretarul comitetului de partid, Gyerkó Ioan, nu ştia mai multe, cu toate că în îndatoririle organelor şi organizaţiilor de partid intră şi preocuparea pentru impulsionarea şi activizarea muncii de creaţie. Tehnicianul cu industrializarea din cadrul platformei Miercurea-Ciuc a C.E.Î.L., Păli Venczel, nu ne-a putut spune nici măcar atît. „Eu nu sunt în măsură să mă ocup de inovaţii , acest lucru ii fac tovarăşii din conducerea C.E.I.L.". Ne-a frapat o asemenea lipsă de interes din partea unui om care răspunde de unităţile de industrializare ale platformei. Ştia doar, din auzite, că „un tovarăş inginer lucrează la definitivarea unui studiu pentru platformă”, dar ce fel de studiu, cum, cînd, habar nu avea. Există atîţia maiştri şi chiar muncitori care se pot mîndri cu inovaţii şi raţionalizări valoroase, dar un tehnician „nu e în măsură ”. La cele două noi şi moderne fabrici din judeţ, cea de tricotaje şi cea de aţă, creaţia activă nu e nici măcar în faşă. „Ştiţi, noi nu prea avem cîmp deschis pentru inovaţii, ne spunea Demeter Iosif, inginerul şef al Combinatului textil Odorheiu Secuiesc, pentru că la noi totul e nou”. Dar noi sînt numai utilajele şi halele, cît despre procesul de producţie, organizarea muncii, transportul intern, folosirea utilajelor din dotare, şi alte aspecte, se poate discuta la infinit. Cum spuneam însă mai sus, comoditatea, automulţumirea, dezinteresul pentru problemele majore ale producţei îşi spun şi aici cuvîntul. Ne-a interesat şi atitudinea unor tineri ingineri de la Combinatul minier Bălan în problemele muncii de creaţie, lată ce ne-a declarat unul dintre ei, Victor Toropu, sosit aici în urmă cu un an ca proaspăt absolvent al institutului de mine : — Personal aş fi interesat în munca de cercetare şi de creaţie. M-am gîndit chiar la unele metode noi care ar putea fi introduse pe baza unor studii nu prea complicate. Dar vă spun sincer că dacă cei din jurul meu, în special tovarăşii din conducerea combinatului nu se dovedesc prea interesaţi faţă de oamenii care ar putea presta o activitate ştiinţifică, mi-am zis : eu de ce să fac ? Nimeni nu ne-a întrebat vreodată pe noi tinerii ce părere avem despre o problemă tehnică, ce ar ll■l■l■l■l■ll trebui făcut în cutare situaţie, aşa încît ne trezim că trece timpul în mod plicticos, între serviciu şi locuinţă. Cred că ar trebui să existe un cerc de creaţie în care să se discute noile probleme ale tehnicii mondiale şi posibilitatea aplicării lor la specificul întreprinderii, să se propună şi să se dezbată unele idei noi, să se organizeze conferinţe şi simpozioane interesante. Victor Toropu are numai pe jumătate dreptate. Munca de creaţie nu cere neapărat o stimulare de sus, un impuls exterior. Nu e mai puţin adevărat însă că floarea creaţiei active creşte numai într-un teren adecvat, propice saltului ei spre înălţimi. Nu numai la Bălan, dar în majoritatea întreprinderilor din judeţ există un inexplicabil de mic interes pentru atragerea tinerilor spre activitatea creatoare. Or, tocmai ei, care privesc dintr-o perspectivă mai largă viitorul, care dispun de un potenţial energetic mai mare, ar trebui să fie în fruntea acestei activităţi. Credem de asemenea, că ar fi timpul ca şi Consiliul judeţean al sindicatelor să se ocupe mai serios, şi nu numai formal, de această problemă, mai ales că necesitatea promovării şi impulsionării mişcării de invenţii şi inovaţii e prevăzută într-o hotărîre a Consiliului Central al U.G.S.R. KHIHIHIIBIIBII ll■l■lEal■l■l■l■l■l■l■l■l■ll■i■l■l■l■l■l■l■l■ll uaiaiHiBiaiBiaii CREAJIA ACTIVA- stimulent important iun ANUL III. nr 794 îndeplinirea măsurilor stabilite (Urmare din pag. 1) fi de 73.200 lei, față de 66.789 lei, cît s-a plani- ficat. De asemenea, beneficiile planificate pe această perioadă, 1971- 1975, vor fi mult suplimentate. Spre exemplu, în 1972, beneficiile ce se vor realiza (prin angajament), se vor ridica la 2.332.000 lei, faţă de 2.192.000 lei, cît s-a stabilit. Analizînd succint aceste angajamente, se poate uşor ajunge la concluzia că întregul colectiv de muncă al Salinei Praid este hotărît să depună toate eforturile pentru îmbunătăţirea producţiei, pentru obţinerea unor sporuri de producţie. Comuniştii, care cu ocazia adunării, au scos în relief problemele cele mai arzătoare, vor trebui ca şi pe viitor să adopte aceeaşi poziţie de intransigenţă faţă de lipsuri, pentru a crea întregului colectiv de muncă convingerea că pentru îndeplinirea obiectivelor ce şi le-au stabilit, trebuie să muncească şi mai bine, organizîndu-şi mai temeinic activitatea şi punîndu-şi în slujba producţiei, întreaga experienţă şi pricepere. HARGHITEI , ' »■ • f?1 S-au dat jos schelele de pe clădirea noului hotel din Odorheiu Secuiesc, care a intrat astfel în stadiul de finisare. Mama Iuliana (Urmare din pag. 1) copii. Ea se comportă ca o mamă grijulie, serioasă, autoritară fiduioasă faţă de toţi cei din jur. Faţă de ceilalţi cooperatori din Ditrău, pentru că e, intr-un fel, o mantă a cooperativei, numărindu-se printre cei care i-au pus bazele, in 1950. E ca o mamă, apoi, faţă de cei 48 de membri de partid din organizaţia de bază nr. 2, a cărei secretară este. Nu pentru că printre comuniştii din organizaţia de bază se numără fi una din propriile sale fiice, Maria Szabó, ci pentru că a fac firea ei. Cu aceeaşi dragoste l a ajutat pe Bajkó Ludovic, care azi e brigadier, indrumîndu-i primii pafi in rindul comuniftilor. Afa s-a ocupat de educarea lui Csibi Francisc azi deputat al Consiliului popular comunal. ☆ Mama se trezefte in timpul nopţii fi ifi privefte copiii, dorm oare liniftiţi s’ Sint sănătofi ! Nu au nevoie de ceva fuliana ai cărei copii sînt azi oameni maturi, pe la casele lor, continuă fi acum să se trezească noaptea, înfiorată de aceeaşi grijă, dar de acum nu pentru copii, ci pentru cooperativă. De nenumărate ori a fost văzută plecînd cu ceilalţi membri ai comisiei de revizie în miez de noapte pentru a vizita grajdurile, sau‘a face un drum lung, la stînile şi păturile din munţi. De cite ori nu apare ea, pe neaşteptate, în faptul serii, după o zi de muncă pe cîmp, ca să asiste la mulgerea vacilor, dind sfaturi de bună gospodină, veghind la valorificarea deplină a acestei surse de venit a cooperativei. Grija mamei luliana se răsfrînge fi asupra gospodăririi fi înfrumuseţării comunei Defi nu mai e deputată (anii vieţii încep să lase primele urme asupra puterii ei de muncă) e prezentă la orice acţiune, însufleţind cetăţenii cu un exemplu mereu viu. Şi că pilda ei fi a altor comunişti este intr-adevăr mobilizatoare, o dovedesc rezultatele obţinute la terminarea electrificării comunei, la construirea anexei sociale a spitalului, la amenajarea unei frumoase alei pavate în centrul comunei. Nimeni n-ar crede a fi totufi realitatea a aceasta) că „mama" Iuliana, deşi a crescut o casă de copii, n-a dat viaţă nici unuia. A primit să fie mama copiilor soţului ei şi dragostea pentru ei — emanaţie a dragostei pentru toţi cei din jurul său — a transformat-o apoi, dindu-i înaltele calităţi de părinte. Pentru toate acestea este atît de iubită şi stimată Iuliana Szász, comunista, cetăţeana, mama. Şi pentru toate acestea întîlnirea cu ea, chiar fugară, constituie un moment de bucurie pe care nu-l simţi decit cu prilejul cunoaşterii unui om adevărat. O datorie de prim ordin (Urmare din pag. 1) rea întocmai a dispoziţiunilor legale. Nu de puţine ori chiar conducerile cooperativelor au înlesnit însuşirea de către diferite persoane, a unor mărfuri şi bani din avutul lor. In comuna Remetea, spre exemplu, cooperativa a permis vînzarea prin magazinele sale a unor fîsuri de provenienţă dubioasă aduse de nişte persoane particulare. De asemenea, contabilităţile unor cooperative nu urmăresc cu atenţie întocmirea actelor de comandă, evidenţei cbntabilă în ceea ce priveşte activitatea atelierelor meşteşugăreşti. Gestionarul croitoriei din Joseni încheie comenzi pentru clienţi fără acte, pe stradă fără să ţină o evidenţă a sumelor încasate pentru ele. Ba mai mult, chiar şi acolo unde se cunoşteau abaterile de la dispoziţiile legale, conducerile cooperativelor nu au intervenit pentru a le pune stavilă. Conducerea cooperativei de consum din Bilbor ştia că Gavril Moldovan obişnuieşte să vîndă pe credit, chiar şi unii dintre salariaţii ei profitau de această practică, dar n-a luat măsuri, făcîndu-se că nu le vede şi, în felul acesta, încurajîndu-ie. Asemenea aspecte de lipsă de grijă faţă de avutul obştesc, de îngăduire a unor practici contrare legilor noastre s-au mai înregistrat in alte cooperative, ceea ce denotă necesitatea stringentă a întăririi evidenţei contabile, a luării unor măsuri care să îmbunătăţească păstrarea avutului obştesc. INVENTARE DE MINTUIALA in cadrul atribuţiilor ce le revin, serviciile contabile ale cooperativelor trebuie să urmărească îndeaproape mînuirea valorilor şi a sumelor de bani. Faptele dovedesc că indicaţiile existente în acest domeniu nu se respectă. Controalele asupra gestiunilor sînt superficiale, executate în fugă și de mîntuială. Un caz din atîtea altele dovedește acest lucru. Gestionara Sarig Ana din Lunca de Jos a fost găsită la un inventar cu circa 12.200 lei lipsă. La un alt inventar, ce a avut loc imediat după primul, s-au constatat alte lipsuri. La o altă cooperativă s-au făcut 3 inventare consecutive şi fiecare în parte a dus la alte rezultate. O dovadă a superficialităţii este şi cazul întimplat la o unitate din Subcetate: la un inventar, Aurelia Poşa a ieşit cu gestiunea clară fiindcă ea era cea care-i dicta revizorului mărfurile existente în rafturi şi spunea ce vroia ea. Ca apoi să se constate că, de fapt, gestionara are lipsă în gestiune în valoare de peste 7.000 lei. Aceste cazuri se datoresc ,faptului, că în comisiile, de inventariere sunt numiţi doar 2 şi uneori chiar un singur om, care nu pot face inventare corecte (sau nu vor să facă). La un inventar de predare a gestiunii ce a avut loc , la o unitate din Vrabia, nu s-au cunoscut nici măcar preţurile mărfurilor, şi abia după un timp de la predare s-a constatat că vechiul gestionar avusese lipsă. CUI ÎNCREDINŢAM GESTIUNEA? Legea nr. 22 specifică foarte clar căror persoane li se pot încredinţa gestiunea acelor oameni care care prin activitatea lor prezintă garanţii morale suficiente. Se dovedeşte însă că deşi legea mai sus pomenită e cunoscută în cooperaţia de consum, s-a încredinţat gestiune unor oameni necorespunzători, neverificaţi, sau cu antecedente penale. Asemenea oameni sînt dese cazurile — au provocat pagube avutului obştesc. Lui Balint Gheorghe — merceolog principal la U.J.C.C. I s-a încredinţat mînuirea de bani. Omul cu practică în furt — a delapidat circa 10.000 lei. La Subcetate un gestionar a fost prins cu lipsă în gestiune, dar conducerea cooperativei l-a luat înapoi în muncă, încredinţîndu-i din nou răspunderea materială. Cooperativa din Lupeni a încredinţat gestiunea unui recidivist pe nume Miklós Mihai, care apoi a delapidat 25.000 lei. Deşi legea amintită pretinde cunoaşterea oamenilor însărcinaţi cu mînuirea de valori, cererea de relaţii la miliţie despre oamenii respectivi, tocmai pentru a se asigura integritatea gestionarilor , acest lucru nu se respectă. De aceea ajung să mînuiască bunuri cetăţeni care au fost condamnaţi pentru furt din avutul obştesc. Gherghely Ana, gestionară la Homorod Băi — a fost condamnată în 1969 pentru înşelătorie la măsurătoare, dar a fost menţinută în muncă şi în gestiune —, deşi legea pretinde contrariul. La centrul de legume şi fructe din Căpîlniţa şi în momentul de faţă gestionează bani şi marfă o persoană cu antecedente penale, ca şi la cooperativele din Remetea şi Szejke şi în alte unităţi, încredinţarea gestiunii unor oameni care dovedesc trăsături de cinste, corectitudine, integritate morală e o obligaţie ce trebuie respectată întocmai. Consfătuirea la care ne-am referit a considerat că e necesară întărirea grijii faţă de avutul obştesc. Măsurile ce se impun în situaţia actuală sunt foarte clare şi traducerea lor în viaţă e imperioasă, avîndu-se în vedere obligaţia fiecărei unităţi, a fiecărui cetăţean de a acorda maximum de atenţie avutului obştesc — acest bun al nostru, al tuturor. ■ IBBiniBiaBIKIBIHIHIMIBliHIHIHIHilBelMiaiHIHIBIIHIMIUIHIHIHIHlIHIHISflHIflliaaiailKiailHIHIHim îl I ■ I ■) HI ■! Bil HI HI Ml Bll ■ I ■ I ■ I Hl Bi I ■ I ■ I ■ fail VM#HBM Bâ i 91 ■! Bl ■ I ■ I ■ I MII Bl 'ag. AfllilE PIRATEREASCA AL COMPANII! TAROM Un avion al companiei aeriene române TAROMy, plecat în după-amiaza zilei de 14 septembrie în cursă regulată pe ruta Bucureşti -Budapesta—Praga, a fost deturnat cu 12 minute înaintea aterizării la Praga şi silit să se îndrepte spre München. Această acţiune piraterească a fost săvîrşită de un grup de pasageri unguri, îmbarcaţi la Budapesta, care, sub ameninţarea armelor, au silit echipajul să zboare deasupra teritoriului Austriei şi R.F. a Germaniei şi să aterizeze pe aeroportul Riem din München. Deşi propria lor viaţă era în pericol, membrii echipajului românesc au acţionat cu calm, au prevenit panica în rîndul pasagerilor şi au asigurat securitatea zborului, ţinînd permanent legătura cu punctele de dirijare a navigaţiei din Austria şi R.F. a Germaniei. Autorii acţiunii piratereşti sînt trei bărbaţi, însoţiţi de o femeie şi doi copii. La aterizarea la München a avionului, la faţa locului au sosit autorităţile vest-germane. Poliţia din München a dezarmat şi arestat imediat grupul persoanelor din R.P. Ungară,care au atentat la securitatea pasagerilor şi a echipajului avionului românesc. In prezent au loc cercetări, urmînd a fi aplicate prevederile legilor în vigoare. Pe aeroportul Riem, după un control menit să asigure securitatea zborului avionului, cei 78 de pasageri şi 5 membri ai echipajului s-au reîmbarcat şi au continuat, în cursul nopţii, călătoria la Praga, unde au aterizat în bune condiţii. Ulterior, avionul TAROM a efectuat cursa regulată spre Bucureşti, cu pasageri îmbarcaţi la Praga şi Budapesta. Organele de stat româneşti au luat măsurile corespunzătoare pentru desfăşurarea zborurilor, atît pe liniile interne, cît şi pe rutele internaţionale, în cele mai bune condiţii de siguranţă. (Agerpres) GRUPUL ŞCOLAR DE CONSTRUCŢI TIMIŞOARA B-dul Tinereţii nr. 11 RECRUTEAZĂ din toate judeţele tineri între 15-18 ani, absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani pentru Şcoala profesională de ucenici la meseriile : • mecanici utilaje • instalaţii sanitare • instalaţii încălzire • zugravi • dulgheri-parchetari • zidari-mozaicari. înscrierile se fac pină la data de 20 septembrie 1970. Examenul de admitere se ţine intre 20-25 septembrie 1970. Elevilor reuşiţi la examenul de admitere li se vor asigura întreţinerea şi cazarea gratuită. Informaţii suplimentare se pot primi la secretariatul școlii, telefon 11895.