Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)

1970-09-27 / nr. 804

Pag. 2 Monumentul gotic din M­ihă­ileni La intersecţia drumu­rilor ce leagă Frumoasa de Mihăileni şi Racu de satul Livezi, in timpul E­­vului Mediu a fost inci­tată o biserică fortificată, impunătoare, unde intîl­­nim elemente de arhitec­tură medievală, asemă­nătoare celor existente la majoritatea monumente­lor gotice din Ciuc. Construcţia gotică din Mihăileni face parte din categoria bisericilor-sale cu clopotniţă. Planul se compune din cor şi navă, la care se adaugă pe latura vestică, turnul, care păstrează sub ulti­mul etaj, adăugat ulteri­or, o cornişă, care se aseamănă cu cea de la biserica din Racu. Corul e pentagonal şi poarta o boltă in arc frint, ale cărei pinze se sprijină pe ogive groase, care la rindul lor, zac pe console, compuse din cite trei inele suprapuse, despărţite prin cavete şi prevăzute cu scuturi he­raldice de tip frecvent pe la 1.500. Ogivele se prind în două chei de boltă, de­corate plastic. (Una cu o rozetă, iar cealaltă cu uneltele patimilor: cio­can, cui şi cleşte). Feres­trele nu-şi mai păstrează nici arhivoltele, nici mu­lurile iniţiale, suferind transformări in perioade mai recente. Nava este lungă de 11,11m şi lată de 7,59 m. Se pare că dimensiunile ei sunt cele iniţiale, deoa­rece in timpul ultimelor lucrări de zugrăvire, efec­tuate în anul 1968, pe peretele dinspre nord, in interior, s-a dezvelit o frescă ce se apropie în detalii de cea de la Del­­niţa, ambele databile pe la începutul veacului al XVI-lea. Sub clopotniţă, poate fi întîlnit vechiul portal, înalt de 1,85 m, lat de 1,75 m şi gros de 0,20 m. Are conturul gotic: mu­chii teşite, cu coronament dreptunghiular in partea superioară. Liniile conti­nue de la usciori, se com­bină in arhivoltă cu arcuri şi unghiuri drepte şi* în­cadrează discuri orna­mentate cu rozete. (De­cor ce aparţine anilor 1510-1520). împingerile laterale ale bolţilor sunt anulate de contraforturi înalte, trep­tate, construite din pia­tră brută şi învelite cu plăci de piatră ecarisate. Datarea monumentului este problematică. Majo­ritatea autorilor încearcă să stabilească anul exact pe baza unui singur ele­ment, fără să ia în con­siderare ansamblul ama- File din istoria artei nuntelor gotice. Orbán Balázs datează biserica, pe temeiul unui hronos­­tih, in anul 1552. Entz Géza şi Keöpeczi Sebes­tyén József vor să inter­preteze un scut heraldic ce decorează o consolă a corului, şi atribuie con­strucţia, cind lui Ioan de Sf. Gheorghe, voievod al Transilvaniei între anii 1457-1467, cind familiei Hunt-Pazmany. Balogh Jolán confruntă unele res­turi vagi de pictură mu­rală cu cele din Dirjiu, lăsînd, oarecum să se în­ţeleagă o datare a aces­tora, deci implicit şi a pereţilor navei, în prima jumătate a veacului al XV-lea. „Argumentul de datare a bisericii in prima jumă­tate a veacului al XV- lea, pe baza picturii murale, trebuie eliminat din cauză că în pictură apar elemente care apar­ţin Renaşterii“ (V. Vătă­­şianuu — Istoria artei feu­dale în Ţările Române, vol. I, p. 551). Aceeaşi autoare însă, aminteşte despre o in­scripţie în rune secuieşti, copiată de Szilágyi Sá­muel în anul 1749, apoi menţionată intr-o scrisoa­re a lui Németh József (preot la Mihăileni între anii 1757-1780), către Aranka György. Inscripția spune : „URNÁK SZÜLE­­TETI, FOGVAN ÍRNAK EZERÖTSZAZEGYESZTEN­­­DOBE ; MÁTYÁS, JÁNOS, ESTYAN KOVÁCS CSI­NÁLTÁK ; MÁTYÁS MES­TER, GERGELY MESTER CSINÁLTÁK" (Balogh J. - Az erdélyi Renaissance, p. 121). (De la naşterea domnului scrie 1501, au făcut Mátyás, János, Es­­tyán fierarul , meşterul Mátyás şi meşterul Ger­gely). Pe baza acestei in­scripţii şi a elementelor gotice păstrate, se poate presupune că biserica medievală din Mihăileni, datează in esenţă de pe la 1500, dar, portalul de sub turn, precum şi alte amănunte sunt ulterioare acestui an. Biserica este înconjura­tă cu un zid de incintă, relativ scund, prevăzut cu ambrazuri (străpungeri pentru armele de foc). Nu s-a păstrat nici un element care să vină în sprijinul datării acestei fortificaţii, insă, forma aproape circulară, mete­rezele, piatra brută din care este construită, şi contraforturile, pledează tot pentru începutul vea­cului al XVI-lea. LIVIU CUSNEVICIU Joc cu proverbe ORIZONTAL : 1. - Lui îi șade bine cu drumul. * Pronume. 2. - Ea trece, pietrele rămîn - A face oale și ulcele. 3. — Trăiește din,,, învîrteli - Este de două ori ! 4. - Pentru cojocul fiecă­ruia — Un drum căutat. 5. - Insule de corali — Intră în piesă și el. 6. - A a­­lătura - E cu lipici. 7.-O întrebare - Una și una ! 8. - Chiar acum în Moldova — Vorba lui Arhimede a ră­mas proverbială. 9. — Cea de mătase nu se face din coadă de cîine - A­­demenit. 10. - Intărîtare - Lată, rău ! VERTICAL: 1. - Cea cu două intrări e greu de păzit - Unde-i cel mai bine. 2. - Prins de mîini și de picioare - Umblă cu basme. 3. — Să fie, că broaşte-s destule - Au rămas fără glas. 4. — Laudă-mă gură, c-am să-ţi dau friptură (pl.) - Cal de bătaie pen­tru rebusişti. 5. - A tunat şi i-a... a­dunat (fern.). 6. - II duce orbul in spi­nare (pl.) - Zgîrie brînză. 7. - Dar din dar (fern.). — Cine-o are, are par­te. 8. - Fular — Alifie. 9. - Merge un­de merge și suta - Probat. 10. — Nu­mai ochi și urechi (pl.). - Precum spun. DOREL SCHOR i i 11 mi 1 ■§ IBSRI m I n I m I m I hi I ■■ I ■■ I mb I mh I m I mi i n i mi i mi i mb i ■■ i ■ 6 ? ? 6 Io „Foaie verde, mărăcine. CURIOZITĂŢI Antarctida fără mantaua de gheaţă CU ZMEUL DEASUPRA MARII Antarctida este un imens continent muntos aco­perit cu o manta groasă de gheaţă. Aici se află cele mai mari rezerve de gheaţă din lume - milioa­ne de km3. Chiar la pol, de pildă, există 2.700 m3 de gheaţă. Măsurătorile efectuate cu ajutorul ul­trasunetelor au demonstrat că gheaţa din Antarcti­da este de provenienţă foarte veche şi în interior, la o adîncime de cîteva sute de m, ea are duritatea oţelului. Dacă s-ar putea presupune că această mantă de gheaţă ar putea fi dislocată, ar apărea o altă Antarctidă mult mai mică, alcătuită din nu­meroase insule. Zborul cu zmeie trase de bărci cu motor este un sport din ce în ce mai răspîndit in numeroase ţări. Evident şi în acest domeniu au fost stabilite recor­duri de zbor. Ultimul dintre ele şi cel mai impor­tant, după cum afirmă specialiştii, a fost stabilit re­cent de suedezul Kurt Aklef, care în 2 ore şi 25 minute a parcurs 85 km. PANOPLII DE FAMILIE Datele furnizate de F.R.I. arată că 63 de milioane de familii americane dispun de un veritabil arsenal de 66 milioane puşti şi 24 milioane pistoale şi re­volvere. Trupele americane, în schimb, sunt dotate numai cu 4.800.000 unități de arme de foc cu cali­bru redus. MjiML l'l’T'lju­ m iim­ 1 H||! O fetiţă îşi petrece vacanţa la ţară. In curte vede pentru prima oară un păun cu coada desfăcută. - Bunico, strigă ea, vino repede să vezi ce frumos a înflorit una din găinile tale. - Care este deose­birea între curentul e­­lectric şi fulger ? - Curentul electric costă bani, fulgerul es­te gratuit. W­­­hunii illul­­lllll ☆ Examinatorul il în­treabă pe viitorul pro­fesor : - Pentru ce ți-ai a­­les meseria de profesor. Spune-mi trei motive. - Iunie, iulie, august! ☆ - E adevărat că Ma­ry a rupt logodna cu tine ? - Da. Mi-a spus că nu mă mai vrea. - N-ai încercat să-i vorbeşti despre unchiul tău cel bogat ? -Ba da. Dar după a­­ceea Mary a devenit mătuşa mea ... - Ai avut vreodată păreri diferite de cele ale soţiei tale ?­­ -Da, dar ea n-a ştiut niciodată. - Ai un aer cam trist, îi spune un prieten ce­luilalt. Ce ţi s-a întim­­pat ? - Am rupt logodna cu Janine. - Imposibil ! - Ba da. Tu te-ai că­sători cu cineva care are o mulţime de a­­venturi ? - Oh ! Cred că exa­gerezi. - De fel. Te-ai lega pe viaţă de o persoană egoistă, leneşă, vanitoa­să, instabilă ... ? - Bineînţeles că nu. - Ei bine, nici Janine! Ea : - Nu asculţi nicioda­tă ce-ţi spun ! El (cufundat în lectu­ra unui roman poliţist) : - Am numai aerul că citesc, dar te ascult cu atenţie. Ea : - Nu cred , te-am în­trebat dacă aş putea să-mi cumpăr o haină de blană şi tu ai răs­puns „da" ! ț­­ . : i. .Itri — Un alt monument istoric celebru din județul nostru - Castelul din Lazarea. /­ ­ Economică ORIZONTAL : 1. — Mari unităţi eco­nomice. 2. — Cetate de foc bănăţeană - Sculptor în fier. 3. — Sfîrşitul lui Si­­sif I - Lucrează ogorul - Balast. 4. - Perete cu multe geamuri — Tact ames­tecat . 5. — Metal elastic - Necunoscu­te unei economii socialiste. 6. ... -Vechi orăşel lîngă Zărneşti cu o mare fabrică de biciclete - Elucidare ini­ţială I — Carte­a 7. — Usturoi răsturnat lîngă o pană de lemn I - Metal moale şi greu (pl.). 8. — O are şi economia pe a ei­­ ... — Deal, sat dobrogean, centru de extracţie şi prelucrare a granitului. 9. ... London, port în A­­frica, cu un mare trafic comercial — Una din principalele artere fluviale din Europa — Cureluşă de meşină. 10. - Teşite I — Marfă asigurată (masc.). 11. — E mare şi-n Egipt - Berbeci (reg.). — Bilanţ financiar cotidian. 12. - Sute de ani - Verbul risipitorului — Virtej în abis ! 13. Munceşte la cuptoare — Verigi preţioase. VERTICAL :1. - Amenajări agricole, care în următorul cincinal vor cuprinde o suprafaţă de 2,5 milioane hectare - Indicativ valoric. 2. — Cu, Al, Zn etc. — Noul tip de autoturism realizat la u­­zina din Piteşti. 3. - Ţese I — Lichidat — Capă I 4. - Indicator de bază în di­namica unui stat — Verbul navigatoru­lui. 5. — Model tip - Repet ! — Bot. 6. Capitala unui stat european cu care ţara noastră întreţine vechi relaţii co­merciale - 3.14 — Adaos vital spre ti­nereţe fără bătrîneţe. 7. — Mecanism grăbit. 8. — Atom pronominal — Cap iluminat I - Disc optic. 9. - Nota tra­ducătorului - Produs de bază al unei mari uzine orădene - Cămăşi înflorate. 10. — Unitate economică dunăreană ce oferă condiţii şi resurse deosebite — Negaţie - Banc terminat . 11. — Indispensabilă unei economii moderne. 12. — Aspru la vorbă - Urbă alintată. 13. — închide la birt ! — Chirurgie mi­nieră. LADISLAU H. HARGHITEI AGATHA CHRISTIE LA 80 DE ANI „Cui ii pasa cine l-a u­­cis pe Roger Ackroyd !" •— întreba o dată un critic englez. Răspunsul scurt este: milioane de oameni au gustat misterul, intriga şi deznodămîntul romanului poliţist de care, la apari­ţia lui, nu-i păsa, intr-ade­văr, nimănui. Ghiduşă prin natura ei, Agatha Christie publică pri­mul său roman­, „Misterioa­sa afacere a stilurilor‘‘, pen­tru a respecta termenii u­­nui pariu, de a scrie un roman poliţist „care va avea succesA ciştigat rămăşa­gul şi nu s-a oprit aici. Chiar şi fără pariu, mai devreme sau mai tirziu, un talent atit de evident ar fi izbucnit în cele din urmă. Au urmat „Asasinii ABC", „Asasinatul din Mesopota­mia“ — scris după o călă­torie în Mesopotamia — „Moartea pe Nil“, căci A­­gatha Christie călătoreşte şi in Egipt, venindu-i i­­deea să-şi plaseze acolo ac­ţiunea viitorului ei roman, „Întîlnire cu moartea", „Moartea d-nei McGinty“, „După funeralii“ şi lista poate continua pînă la com­pletarea ei cu „Pasagerul pentru Frankfurt“ — cel de-al 80-lea roman publicat o dată cu aniversarea a 80 de ani de viaţă. Titluri ca „10 negri mi­titei", „Cărţile pe masă“ — au constituit puncte cul­minante in cariera acestei strălucite scriitoare. In am­bele romane întîlnim ele­mente din toate romanele specific americane de „serie neagră“. Asemenea lui Simenon, A­­gatha Christie păstrează în romanele sale un personaj principal, faimosul Hercule Poirot, un omuleţ caraghios cu cap în formă de ou, bă­­trânel şi cochet. El dispreţu­ieşte munca de rutină — i­­dentificarea făptaşului după amprentele digitale, de pil­dă, instrumentul său princi­pal fiind întotdeauna „the little grey cells“ micile ce­lule cenuşii, cu ajutorul că­rora, din fotoliul său, stră­bate prin absurditatea detaş­liilor pînă la detectarea a­­devărului. Analizînd romanele scrii­toarei britanice, criticii nu au ajuns la concluzia că mi­lioanele de cititori smulg din miinile librarilor cărţi­le Agathei Christie pentru stilul sau sintaxa lor. A­­tunci pentru ce o citim pe a­­ceastă „lady însetată de sin­­ge “ ? Pentru nemaipomeni­tele situaţii de mister, pen­tru omenescul, deşi pare pa­­radoxal acest cuvînt pentru cit singe curge în romanele ei, pentru că pedepseşte vi­novăţiile de care oamenii se lovesc adesea şi pentru care uneori Codul penal nu prevede pedepse. I. DUMITRESCU COMOARA DIN MW NEAGRA Istoria legendarei co­mori din Marea Neagră s-a născut o dată cu un episod puţin cunoscut din perioada războiului Cri­mea. In noiembrie 1854 naviga spre portul Bala­­klawa vasul britanic „Prințul", încărcat cu medicamente, mantale de iarnă şi 30 de barile de aur, bani pentru plata soldei ofiţerilor şi solda­ţilor. Ajuns lingă Sevasto­pol, în dimineaţa zilei de 14 noiembrie, vasul a dispărut ca prin farmec, înghiţit fără urmă de un val gigantic. Presa vremii a publicat atunci declaraţiile unor martori oculari despre violenţa uraganului care a tîrlt in adîncuri o în­treagă escadră: „furtuna luă atunci vasele, ridi- cîndu-le în aer ca pe simple coji de nucă". După război căutătorii de aur au început să se agite, imaginea barilelor de aur atrăgindu-i ca un magnet. Scafandri italieni, norvegieni, ger­mani, americani au cer­cetat rînd pe rînd nisipul fin al mării. Prin 1900 tezaurul scufundat lingă Balakiawa devenise le­gendar, exagerîndu-se, bineînţeles, şi cantitatea de monede-aur. Ea a­­junsese acum la 6 mi­lioane de lirei... Vîlva creată în jurul comorii de pe fundul Mării Negre i-a făcut pe mulţi să se gîndească la cele mai năstruşnice modalităţi de a scoate din adîncuri metalul preţios. Una dintre ideile cu adevărat fantastice a fost şi aceea de a se închide rada portului Baklawa cu un dig, urmînd a se seca porţiunea unde s-ar afla vasul mult căutat... In 1922 o întîmplare readuce la ordinea zilei vestitul tezaur : un sca­fandru amator găseşte pe fundul mării­ cîteva piese de aur vechi de aproape un secol. In anul următor, o expediţie sovietică de scafandri găseşte cîteva epave de vase, nu şi enigmaticul tezaur... După aceasta, in 1927, îşi încearcă norocul şi japonezii care, găsind cîteva monede de aur ce au aparţinut tezauru­lui, îşi continuă temerara muncă din adîncuri. Atunci s-a întimplat însă un lucru ciudat. Corzile care-i legau pe scufun­dători au fost trase de cei din adîncuri, semna­­lizînd să fie scoşi urgent la suprafaţă. Reveniţi sus, oamenii erau îngro­ziţi. Ei au povestit că jos totul se zbătea. Că pă­­mîntul se cutremura. Fap­tul s-a petrecut la 12 septembrie 1927, dimi­neaţa. Zece ore mai tirziu a avut loc catastro­falul cutremur de la Ialta ... După cutremur, japonezii au continuat exploatarea fundului mă­rii, dar tezaurul n-a fost găsit . De atunci nu s-a mai auzit nimic despre epava „Prinţului" şi bogata lui încărcătură. Există supo­ziţia că englezii şi-ar fi recăpătat aurul pierdut, ■ca şi aceea că el s-ar mai afla încă pe fundul mării. MESCAICE cinogenezei nu poate fi rezolvată decit printr-o muncă minuţioasă mole­­cular-biologică şi biochi­mică. Acesta este rezul­tatul la care a ajuns „Centrul german de cer­cetare a cancerului" din Heidelberg (Republica Fe­derală a Germaniei) după un congres internaţional de oncologie de la Hous­ton (S.U.A.). Ce-i drept, există însă astăzi sisteme mai noi şi mai exacte de analizare­ a carcinogene­­zei. Savanţii germani au înregistrat şi ei succese în acest domeniu, de exem­plu prin folosirea ordina­toarelor la diagnosticare. Alte posibilităţi diagnosti­ce le prezintă termografia, care este măsurată prin radierea căldurii existente în corp. Se ştie că dilema cercetării oncologice re­zidă în faptul că o tu­moare apare într-un mo­ment în care nu poate fi recunoscută printr-un mi­croscop electronic. Ceea ce acum cîţiva ani erau con­siderate drept prime simp­­tome canceroase, s-a do­vedit a nu fi adevăratul inceput. Din acest motiv, biologii și biochimiștii din lumea întreagă caută să elucideze, din punct de vedere biologic, „faza macroscopic mută" a can­cerului. Dacă ar urma să aibă loc în Republica Fe­derală a Germaniei ana­lizele profilactice spre care se tinde, ar fi nevoie de 3000 de medici specialiști. DEPISTAREA CANCERULUI CU AJUTORUL TERMOG­RAFIEI Heidelberg (DaD) - Nu există încă un medica­ment minune împotriva cancerului. Problema car- I. II. ANUL III. nr. 804 VRABIA - pasăre ne­cunoscută ? Deşi sîntem atit de o­­bişnuiţi cu vrabia, multe din caracteristicile şi o­­biceiurile ei ne rămîn ne­cunoscute siau încă neex­­plicabile. Se ştie, bunăoară, că este gregară, adică tră­ieşte în grupuri compacte. Bucureştenii observă însă cu surprindere, de cîţiva ani, masa de mii de vră­bii care populează copa­cii din apropierea clădirii viitorului Teatru Naţional, pe Bulevardul Bălcescu. Nimeni nu-şi poate expli­ca de ce se string tocmai acolo intr-un număr aşa mare, în anotimpul rece. După cîteva zboruri co­lective, se aşază pentru a-şi face somnul pe cei trei copaci, nu însă îna­inte de a ciripi vreme în­delungată, într-un cor a­­surzitor. Vrabia posedă o remar­cabilă capacitate de imi­tare. Se petrec mereu a­­semenea scene : o vrabie găseşte o băltoacă de a­­pă şi începe să se scalde, scuturînd din aripi şi ci­ripind. In clipele următoa­re, în acelaşi loc apar alte 15-20 de vrăbii sau chiar mai multe, care pro­cedează aidoma. Specta­colul este interesant şi inedit în felul lui , dar explicaţia nu i-a fost încă găsită. S-a observat că vrăbi­ile din unele regiuni îşi fac cuibul în cuiburile bîtlanilor, berzelor, ba chiar ale şoimilor negri şi ale vulturilor. Se pare că această asociere este avantajoasă, mai ales a­­tunci cînd pasărea care acordă azil vrabiei este periculoasă pentru duş­manii vrabiei. Vrăbiile se ataşează de asemenea cu plăcere de cuibul rîndu­­nelelor. Toate aceste ma­nifestări aduc a parazi­tism. Şi aceste cauze au rămas încă necunoscute. O altă curiozitate este numărul mai mare de masculi într-un grup de vrăbii. Se presupune că masculii se descurcă mai bine in lupta cu viaţa. Densitatea vrăbiilor pe su­prafeţele urbane este mult superioară celei de la ţară. Explicaţia este cău­tată de specialişti în lipsa aproape completă a ră­pitoarelor la oraş, în bu­năvoinţa oamenilor, ab­senţa insecticidelor. Majoritatea constatări­lor efectuate în legătură cu vrăbiile sunt deocam­dată însoţite de presupu­neri ; ele mai trebuie cer­cetate pentru a li se da explicația necesară, în a­­șa fel ca vrabia, această pasăre comună, să ne de­vină pe deplin cunoscută. Peisaj de pădure subterană în peștera Șugău din Valea Strîmbă.

Next