Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1970 (Anul 3, nr. 807-885)

1970-11-08 / nr. 840

Pag. 2 MIHAIL SADOVEANU ÎN VALEA FRUMOASEI M-am întrebat adesea ce l-o fi determinat pe Sadoveanu să-şi aleagă loc de popas în Munţii Sebeşului, pe Valea Fru­moasei, la Oaşa, unde şi-a durat cuib ca păsă­rile pentru migraţii anuale şi unde şi-a localizat po­vestirile din mai multe cărţi. Şi dacă cineva se va abate prin aceste locuri fără să se uimească în faţa arămurilor meşteşu­git înflorate din muzeul Sebeşului, sau să-şi piar­dă paşii printre atîtea vestigii romane, ori dacă nu va vedea cum cresc oalele din lut pe roţile din Sărd­aşi; şi dacă nu se va opri în edenicul loc, prăbuşit între verdea­ţa brazilor şi viile de pe dealul apus, satul în care de dinainte de 1.800 di­nastia pictorilor pe sticlă Poenaru şi-au dat pene­lul din mină în mină pî­nă astăzi cînd Maria, ul­timă descendentă, din a cincea generaţie a stirpei, pune cu evlavie, aurăria în rame, dîndu-i viaţă, a­­cela va fi un om cu suf­let sărac ! Iar cel care se va bucura de toate va zăbovi cu Mie Poenaru în­ţeleptul de 87 de ani, unul dintre pictorii pe sticlă cei mai mari ai neamului nostru dintot­­deauna şi-i va asculta destăinuirile despre icoa­ne şi despre Vlaicu, pe care l-a cunoscut în tine­reţe, iar apoi, în solitu­dine va medita înconjurat de culorile icoanelor strin­­se cu migală într-un mu­zeu de familie. Şi urcînd în el alte daruri, îşi va continua drumul spre Sugag, satul montan al doinei şi cintecului din fluier, dar mai ales al lui Moş Cernat, meşterul neîntrecut în sculptarea furcilor, fluierelor, linguri­lor, fuselor, căuşelor, pe care a lăsat semne de bijuterie. Un solomonar al locu­rilor mai există încă şi el poate fi dreapta călăuză celui ce arde cu adevă­rat să se lumineze. Este vestitul Ochi de Urs, per­sonajul sadovenian, aie­vea în carne şi oase, cu­fundat încă în mit. In apropierea Bradului Strîmb, aplecat peste apa Sălanelor şi a Sebeşului, lîngă casa lui Sadoveanu de la Oasa, Ochi de Urs a prins patimă pentru rai şi tainele pădurilor. Nu­mele său adevărat este Rudi Cernuta, cum îl în­tîlnim in alte scrieri sa­­doveniene. Cu el scriitorul a cutreierat cărările mun­ţilor după vînat şi a bă­tut malurile rîurilor boga­te în păstrăvi. Era o zi ploioasă de sfîrşit de iulie, grea de melancolii, cu cer lăsat peste brazi ca toamna, in faţa­ focului aţîţat cu lemn de brad, vorba lui Rudi Cernuta a început să curgă domoală . „Nu mai ştiu anul cînd l-am cunoscut pe Sado­veanu. Dar, de cînd a venit intîi, am fost îm­preună. La început el sta in Prigoara, la o casă de pădurari. Mai tîrziu, şi-a făcut casa pe care o vezi, la Bradu-Strîmb. Am fost cu el la pes­cuit şi la vînat prin toate locurile de aici în sus și în jos. Era un om tăcut. Rar scotea o vor­bă. Dar avea suflet bun. Cu mine stătea mai mult de vorbă, să-i povestesc întîmplări pe care nu le știa. Şe mai sta cu cio­banii, cînd îi întîlnea, îi întreba cum trăiesc, pe unde au umblat.... Mie, pentru că aveam ochi buni şi vedeam vî­­natul înaintea lui pînă departe prin păduri mi-a spus Ochi de Urs şi m-a pus într-o carte. „Ca tine numai ursul ne vede", îmi zicea el. Lui Sadoveanu îi plă­cea să pescuiască mai mult prin luncile astea, vara cînd venea cîte o lună, o lună şi jumătate. Pe la 10 dimineaţa, după ce venea de la pescuit, se apuca de scris. El ştia ce scria . .. Scria toată ziua la masa din curte sau la cea din pridvor. Scria şi se uita peste Bradu-Strimb în lunci. Scria şi privea. Nu vedea pe nimeni în jurul lui cînd scria. Nu-i deranja nimic. Uite, cînd era fata mea, Margareta, mică, el scria un pridvor. Ea avea cam trei ani şi soţia lui Sado­veanu o lua la ei să-i ţină de urît. Acum, fata a venit azi, a venit mîine, l-a văzut că scria şi nu scotea o vorbă, şi odată l-a întrebat: „Dumneata eşti surd şi mut, nu ştii vorbi ?" De atunci, cînd se întîlnea cu ea, totdea­­una îi spunea: „Vezi că şi eu am limbă în gu­ră?"... Şi a­­ pus-o şi pe ea în carte ... De la Bucureşti îmi scria destul de des. îmi scria şi cînd urma să vină in timpul anului. Am avut multe scrisori de la Sadoveanu şi am avut multe poze cu el ... Mi le-au cerut unii oameni să scrie despre ele şi nu mi le-au dat înapoi. îmi pare tare rău... îmi erau aşa de dragi... Cînd a venit ultima oară la Oaşa, la Bradu- Strîmb, Sadoveanu era singur. Mi-a spus că la anul va veni cu soţia, dar n-a mai venit de loc, că s-a îmbolnăvit şi nu l-am mai văzut..­ ­. NISTOR * * * * *­­ * UN ŢĂRAN venit pen­tru prima dată la oraş pri­veşte nişte pijamale expuse şi îl întrebă pe vînzător: — Ce sînt astea ? —­ Pijamale. Se poartă noaptea. Doriţi una ? — Nu, mulţumesc. Eu noaptea nu mă duc nicăieri, dorm. EL — bătrîn, simte că nu mai are mult de trăit. Cheamă la căpătîiul său pe tîn­ăra sa soţie şi îi spu­ne : „Dragostea mea, săr­mana mea, ce vei face du­pă ce mor ?‘ EA — „Oh, m-am­ gînda eu la asta. O să-mi cumpăr o rochie maxi drăguţă de doliu cu un guleraş alb“. După o noapte de chef, un cetăţean se întoarce a­­casă pe trei cărări. îşi cau­tă cu disperare cheia de la uşă. în sfirşit, scoate din buzunar o ţigară şi o bagă în broasca uşii. Degeaba. Scoate ţigara din broască, o contemplă, dă din cap, apoi îngînă : „Nemaipome­nit! Se vede treaba că am turnat cheia !“ — BILETUL dv. este pentru München, iar trenul acesta merge la Nürnberg! — Si ! De ce nu spuneţi mecanicului locomotivei că circulă în direcţia inversă ? — CHELNER, mi s-au mai servit la viaţa mea fripturi de pui mult mai bune decit asta! — îmi pare rău, domnu­le, dar nu la noi! AUTOBUZUL este plin. Un călător se adresează unui tînăr de 16 ani care stătea pe scaun: — îţi dau 2 franci dacă cedezi locul doamnei! Tînărul primeşte oferta călătorului şi se adresează doamnei. — Poftiţi, luaţi loc. Femeia ezită un moment, apoi se aşează spunînd bă­iatului : — Jean, ai fost în stare să cedezi locul doar pentru 2 franci ? O FEMEIE intră într-o librărie şi îl întreabă pe vînzător : — Spuneţi-mi, vă rog, schimbaţi o carte cu de­fect ! — Fireşte. Ce defect aţi găsit ? — Nu-mi place sfîrşitul. TENTAŢIA pentru ... moda Gusturile devin pe zi ce trece, mai rafinate, mai pretenţioase. Dovadă concludentă in acest sens, a constituit-o recenta pa­radă a modei, prezentată la Casa de cultură din Miercurea-Ciuc, care a făcut sala neîncăpătoare. Această iniţiativă lăuda­bilă, gîndindu-ne la spri­jinul dat clienţilor de a­­veni în contact direct cu noua linie a modei, apar­ţine U.C.E.C.O.O.M.-ului şi Uniunii judeţene a coo­perativelor meşteşugăreşti. Cele 140 de modele pre­zentate în faţa spectato­­rilor, au reliefat cu priso­sinţă priceperea coopera­­torilor-croitori, arta desă­­virşită de a intui modele­le cele mai plăcute, a­­plaudate la scenă deschi­să de cei prezenţi. S-a observat o combinaţie reuşită a miniului cu maxi, care a încîntat pri­virile multor spectatori. De asemenea, varietatea stofelor, din care au fost confecţionate costumele, nominalizînd pe cea de „Covasna", a dat un plus de reuşită acestei iniţia­tive. Cooperativele meşte­şugăreşti „Oltul” din Miercurea-Ciuc, „Voinţa" din Odorheiu Secuiesc, „Străduinţa" din Cristuru Secuiesc, „Munca colec­tivă" Topliţa, „Lacu Ro­şu" Gheorgheni, prin re­prezentanţii lor, au făcut o bună propagandă noi­lor modele de care dis­pun. Atît costumele pentru femei, cît şi cele bărbă­teşti au demonstrat inte­resul manifestat de coo­perativele meşteşugăreşti, de a fi mereu conecta­te la sursa noului. Fără îndoială, această paradă a modei care a polarizat curiozitatea mul­tor cumpărători s-a bucu­rat de un succes remar­cabil. Dar acest lucru constitue doar un prim pas spre împlinirea dorin­ţelor celor prezenţi. Fiind­că multe din modelele prezentate, vor fi căutate de clienţi, meşterilor crea­tori I® va reveni sarcina de a confecţiona cu a­­celaşi gust, cu acelaşi ra­finament artistic, costu­mele solicitate. GH. CHIPER '-t'WVv *4$»« • -EriWtWl.'’ "­­■*, ' *V ­------------­Giuvaergiu al nestemate­­­­lor folclorului ardelenesc, I Dumitru Sopon, se apro­pie cu căldură şi pătrun­dere de arabescurile su­fleteşti ale genialului său ■ compozitor. Temperamen­tul, calităţile sale voca­le, ii permit să redea cu autenticitate neasemuite-I le producţii populare şi cită bucurie, cită emoţie in fiece cintec descoperit .. pe o gură de rai" I a incomensurabilului spa­ţiu mioritic, cintec ce-l va include apoi cu grijă în repertoriul său. I Obişnuit să încarce at­mosfera cu vitalitatea sa nativă, volubil, Dumitru Sopon rămîne tăcut şi meditativ în faţa a ceea ce venerează — producţia populară — o pastorală doinită tînguitor, ori un blid cu lut din degete şi braţe de oier. I I Cu cîtva timp în urmă,I am avut plăcuta ocazie să-l întîlnim. A.ţ^îff # I la cîteva întrebări : -Ştim că stagiunea a­cestui an a Filarmonicii de stat din Cluj, al cărei­­ solist sinteţi, a început pe meleagurile judeţului Harghita cu spectacolul „Cîntă Cluju-n toată ţara" ! — Da, deschiderea sta­giunii din acest an am făcut-o pe meleagurile frumosului dumneavoastră judeţ. Am dat spectacole Le­la Gălăuţaş, Topliţa .. . Programul a cuprins cîntece populare, doi­ne, jocuri, romanţe, momente vesele interpre­tate de maestrul Zeno Turdeanu. Cei aproximativ 25 de membri ai ansam­blului s-au bucurat de o primire foarte călduroasă din partea publicului.­­ Sunteţi, de-acum, ui­nul dintre cei mai cunos­cuţi „truveri" ai cintecului popular, în speţă cel ar­delenesc. Aţi însoţit an­sambluri şi formaţii în străinătate, cu prilejul di­feritelor evenimente cul­turale internaţionale. A­veţi o activitate bogată.­­ Pînă în prezent „am" 6 discuri. Intenţionez să înregistrez un disc mare, cu 8 cîntece. Caut, cerce­tez, adaptez cîntece noi — noi pentru publicul larg, pentru că ele sînt cîntece bătrînești de cele mai multe ori, — cu care îmi reîmprospătez repertoriul. Trebuie să vă spun că uneori tehnica preluării cîntecelor este dificilă, pentru că multe și-au pierdut tematica. In plus, nu trebuie să te abaţi de la original. Cît priveşte spectacolele prezentate în străinătate, cea mai mare plăcere am avut-o înso­ţind ansamblul sindicate­lor din Oradea cu spec­tacolul „Nunta de pe Cri­­şuri", prezentat cu ocazia Festivalului internaţional de folclor d­e la Karl- Marxstadt - R.D.G. - un­de am obţinut medalia de aur.­­ Amintiri ? — La Plaven, tot în R.D.G., pe scena unei gră­dini de vară de 4.000 de locuri, arhiplină, au jucat 12 perechi de dansatori bihoreni. După spectacol directorul localului mi-a mărturisit că niciodată n-a avut asemenea emo­ţii Temperamentul şi voi­­ciunea dansurilor inter­pretate au pus la o în­cercare nemaiîntîlnită sce- Cît pe ce să se deri­de atîtea bisări. Dar, în schimb. .. - Cînd v-aţi început ca­riera artistică ? in 15V»7, cînd am obi­­de două ori conse­cutiv premiul I. pe arma­tă. Atunci mi-am pus pro­blema profesionalizării. - Alte preocupări în afara cintecului popular ? - Pe-aproape. Colecţio­nez obiecte de artă popu­lară. Pentru mine este o mare plăcere să zăbovesc cîteva ceasuri în camera de­ acasă împodobită cu şterguri, blide vechi, şi, cu ajutorul soţiei, să le datăm. Poate vi se pare romantic, dar încerc să-mi închipui vremurile şi ca­de atunci. Cînd am meşteresc piese de mobilă populară. Mă bucură mult cînd întîlnesc oameni inimoşi, îndrăgostiţi de melodiile populare — şi-i întîlnesc peste tot­­ pentru că ful­­nostru are ceva de care am pornit Şi la care ne întoarcem. întot­deauna. Turneul prin ju­deţul Harghita a fost o de bucurie, pentru mulţumesc. astfel care Discuţie consemnată P. MIRCEA UN RAPSOD AL CIMTE­CULUI DIN TRANSILVANIA na me ţinut. meni timp. d­oru la de HARGHITEI Calambururi geografice BAIA MARE — oraşul în care. . . te scalzi. BUŞTENI — staţiunea . . . lemnelor. CARAS — un peşte... într-o apă curgătoare. CAZANE — vase pentru fiert. .. Dunărea. CĂLĂRAŞI — oraşul. . . cavalcadei. CONSTANŢA — loca­litate cu nivel. .. sta­ţionar. CORABIA — un oraş... plutitor. MARAMUREŞ — jude­ţul cu nume alcătuit din. . două cursuri de apă. MANGALIA — port... carbonifer. ROMAN — un oraş. . . imperiu. RETEZAT — masivul fără. . . vîrf. SCĂRIŞOARA — o ma­să de gheaţă. . . pe care te urci. GOLF — joc. geogra­fic. Panoramic cinematografic „Omul de la Mancha", comedia muzicală pe ca­re Jacques Brel a mon­tat-o acum doi ani pe scena unui teatru pari­zian, va fi transpusă pe ecran. Cavalerul tristei figuri va fi interpretat de actorul american Gregory Peck. * Actorul Leonard Whi­ting, ales de Franco Zefi­­relli pentru rolul lui Ro­meo, va fi interpretul fru­mosului matador în ecra­nizarea „Arenelor sînge­­roase”, celebrul roman al lui Blasco Ibanez. Misiu­nea lui Whiting nu este deloc uşoară, avînd în vedere că trebuie să în­vingă amintirile spectato­rilor legate de Rudolf Va­lentino și Tyrone Power, predecesorii săi întru rol. * Regizorul Albert Leitz („Jeronimo" — cu Burt Lancaster) filmează acum „Nitro". El a declarat că va investi 2 milioane de dolari în acest film care abordează tema revolu­ției boliviene. Vedetele etalate de această pelicu­lă sunt Raquel Welch și James Gardner. * Nelly Kaplan („Logod­nica piratului”) a pus la punct ultimele amănunte ale scenariului viitorului său film „Colierul lui Ptyx”, ale cărui filmări vor începe în decembrie. Pelicula derulează aven­tura trăită de un modest anticar. Viaţa îşi schimbă cursul obișnuit cînd, într-o noapte, pe o stradă pus­tie, anticarul întîlnește o femeie. Nelly Kaplan spe­ră să încredințeze lui Alain Delon rolul antica­rului; Faye Dunaway va întruchipa femeia mis­terioasă. * Un roman al lui Jules Verne va face obiectul u­­nui nou film; este vorba despre „Lumina de la capătul pămîntului" sub conducerea regizorului britanic Kevin Billington. Regizorul a sosit de cu­­rînd la Barcelona împreu­nă cu protagonista filmu­lui său, Samantha Eggar, pentru a începe filmările. * Intr-un centru comercial din Hamburg se va des­chide în curînd „cinema­tograful de tip nou" — „Cinema Shop 2001". Sa­la, avînd 400 de locuri, se află într-o pasarelă suspendată peste o stra­dă. Spectatorii pot să mă­­nînce, să bea și să fu­meze, iar după specta­col au la dispoziție un ring de dans. Deasupra sălii sunt amenajate un bar și o farmacie. Cuvinte încrucişate ORIZONTAL: 1. Autorul „Rapsodiilor de toamnă" ; 2. Comparativ pentru cu­loarea codrului cu frunze ruginite — Se culeg toamna ; 3. Aşa cum devine vremea toamna, mai ales noaptea — „Zîna melopeelor, spaima florilor şi doamna cucurbitaceelor" ; 4. Vitejeşte — Instanţă ; 5. Sfîrşitul toamnei ! — Se redeschid o dată cu venirea toamnei (sing.) ; 6. Timpul, uneori, toamna, a­­tunci cînd plouă şi se lasă frigul — în­cepe să fie rece ! - Salt înainte ! ; 7. Nu face nimic — Horbota zilelor de toamnă ; 8. Rudă prin alianţă — Fruc­te de toamnă ; 9. Centru de informaţii I — In toiul unui meci ! — Para . 10. Pre­nume feminin — Poet clujean, auto­rul poeziei „Impresie de toamnă" (vol. „Focurile sacre") — De la o toamnă la alta (pi.) . 11. Zi însemnată din noiem­brie — Jumătate roşu, jumătate mare I — Ajuns în toamna vieţii se spune că e bătrîn. 12. S-acoperă toamna, în parcuri, cu frunze-nger­enite - Toamna se dezbracă de mantia ei sărbăto­rească și acoperă pămîntul cu un co­vor galben-ruginiu. VERTICAL: 1. Culege toamna belşug de zile-muncă — Aşternută pe hîrtie ; 2. Din a timpului măsură - De toam­nă ; 3. Linişte — Toamna le dezbracă de podoabele lor verzi şi-apoi gălbui (sing). — Cresc o dată cu ploile de toamnă ; 4. Stare­a unui corp afundat — Tei ! 5. Haină pentru moldoveni — Octombrie (abr.) — Ca murăturile ca­re se prepară toamna ; 6. Rîu în Gha­na — Cont curent ; 7. „Iţi mai aduci aminte, doamnă ?/ Era tîrziu şi era toamnă. . ." — Ploaie de toamnă ; 8. Aceea (pop.) — Eroina nuvelei „Ultima toamnă" de Fănuș Neagu - O scurtă evocare a trecutului ; 9. Formă de me­tamorfoză prin care trec unele insecte — A bubui ; 10. Canoe I — Grei de roade în fiecare toamnă (sing.) — Pe cerul de plumb al toamnei stau și prevestesc ploile ce vor veni (sing.) 11. începe o dată cu sfîrşitul toamnei — Ne bate o viaţă întreagă. Dicţionar: TIO. ADAM STOICA z I L E de T O A M IV UA ­ Sticlă (concurînd cristalul) din zgură - iată o adevărată performanţă (brevetată !) a ingi­nerilor NICOLAE TOLBARIU şi ŞERBAN VIC­TOR NEAGU de la Uzina de fier Vlăhiţa. ANUL III. nr 81­ 0 Ştiati că... NU CHIAR CA PASAREA FENIX Un ornitolog britanic a observat ciori cărora le place să-şi ardă pe­najul cînd aprinzi fo­cul în preajma lor. Oa­re nu o observaţie ase­mănătoare, făcută în antichitate, a contri­buit la făurirea legen­dei despre pasărea Fenix, care după cum se ştie, învie din pro­pria ei cenuşă ? BOTANICA ŞI MATUSALEM Cel mai bătrîn arbore din lume se află în Australia. El este un macrozomier care a împlinit respectabila vîrstă de 12 milenii. In ciuda vîrstei, n-a cres­cut cine ştie ce înalt. Are abia şase metri înălţime. I LAPTE ... BLOC Oamenii de ştiinţă au făcut o experienţă in­teresantă: au congelat laptele proaspăt muls şi, timp de 3 ani şi jumătate, conservat la o temperatură joasă, sub forma unor blocuri ca de gheaţă, el şi-a păstrat gustul şi cali­tăţile nutritive ca şi cum ar fi fost muls chiar atunci. CUI APARJINE FUNDUL MARII . Este o întrebare foarte controversată. Pentru ţinuturile de dincolo de platoul continental, statutul juridic al fun­durilor marine nu cu­prinde prevederi. Fron­tierelor terestre ale atlaselor noastre li se vor adăuga într-o zi frontiere submarine. Atunci cartografii vor avea mult de lucru ... DINTRE MARILE ORAŞE ALE LUMII densitatea cea mai mare pe km.p. respec­tiv 32.000 locuitori, a­­parţine Parisului. Ur­mează, in ordine, To­kio cu 16.000 locuitori pe km.p. şi New York cu 13.000 locuitori pe km.p. MAHMUDIA, UN NOU PORT AL JARII Apărut recent pe ma­lul drept al braţului Sf. Gheorghe, portul Mahmudia a fost con­struit îndeosebi pentru transportul calcarului din apropierea portu­lui la furnalele de la Galaţi. Primele cea­­muri, încărcate cu cal­car destinat combina­tului siderurgic Galaţi au plecat în cursă în luna februarie 1970. Pînă la sfîrşitul aces­tui an vor fi expediate de la exploatarea de calcar de la Mah­mudia, aproximativ 700.000 tone calcar. KUWEITUL este singura ţară din lume in care oriunde s-ar fora nu se dă de apă, ci numai de pe­trol. Alături de insta­laţiile sale pentru dis­tilarea apei de mare se află, din anul 1968, o mare instalaţie de desalinizare a apei marine. Este cea mai mare instalaţie de a­­cest gen din lume. Ea furnizează zilnic Ku­weitului 76 milioane litri apă potabilă — suficientă să satisfacă populaţia şi industria. F. ZÖLDI

Next