Informatia Bucureştiului, februarie 1967 (Anul 14, nr. 4191-4214)

1967-02-23 / nr. 4210

PROLETARE DIN TOATE ŢĂRILE, TINIŢI-VA ! INFORMA­ŢI­A ZIAR AL COMITETULUI ORĂŞENESC BUCUREŞTI AL P. C. R. ŞI AL SFATULUI POPULAR AL ORAŞULUI BUCUREŞTI Anul XIV­­ Nr. 4210 4 PAGINII 25 BANI Joi 23 februarie 1967 Ritm intens pe şantierul de la Otopeni SE CONSTRUIEŞTE A UN NOU AEROPORT INTERNAŢIONAL Bâneasa — vechea şi binecunoscuta poartă aeriană a ţării noastre — va ceda peste puţin timp locul unui nou aero­port internaţional, care se construieşte într-un ritm intens la 18 km depărtare de Capitală, în localitatea Otopeni. Construirea noului aeroport a fost ne­cesitată de creşterea traficului aerian internaţional şi de dezvoltarea transpor­tului de turişti pe calea aerului. Pe de altă parte, aparatele supersonice de mare capacitate cer piste foarte lungi şi cu rezistenţă mare. Or, în momentul de faţă aeroportul Băneasa nu satisface aceste cerinţe. Noul aeroport , care va permite a­­terizarea şi decolarea oricărui tip de avion, va fi dotat cu instalaţii moderne • Vor putea ateriza şi de­cola toate tipurile de avioane­­ Anunţarea curselor printr-un sistem electronic . Condiţii speciale pentru deservirea că­lătorilor de asigurare a securităţii zborurilor. De pildă, dirijarea avioanelor în timpul nopţii şi pe vreme rea se va face prin radiolocaţie şi cu ajutorul unor reflec­toare puternice, amplasate în betonul pistei, a căror lumină va străpunge în­tunericul şi ceaţa pînă la înălţimea de zbor. Aerogara va fi concepută în aşa fel incît să corespundă unei deserviri mo­derne pentru publicul călător. In afară de informarea auditivă prin interfon, că­lătorii vor fi încunoştinţaţi asupra o­­relor de plecare, sosire, şi a legăturilor solicitate, printr-un sistem de televiziune interioară, comandat de la un centru e­­lectronic. Vor fi amenajate spaţii spe­ciale, de unde se va putea privi panora­ma întregii activităţi aeroportuare, res­taurante, baruri, tonete, o florărie, o farmacie, magazine cu articole de arti­zanat. Clădirile vor fi tratate acustic, a­­sigurîndu-se o etanşeitate perfectă a ferestrelor şi uşilor. Aflîndu-se la jumătate de drum în­tre Europa occidentală şi Orient, noul aeroport românesc va deveni un im­portant punct de tranzit. O uzină în metalul nn permis de intrare care are Ţevi din polietilenă pentru irigaţii 9 25 000 Tone de metal economisit 9 Noi produse din P.C.V. Uzina de prelucrare a maselor plas­tice este, aşa după cum o recomandă şi titulatura, o întreprindere unde me­talul nu are „paşaport“ de intrare. In schimb, la tot pasul întîlneşti o materie primă care se afirmă tot mai mult : masele plastice. Cu ajutorul unor mo­derne maşini de injecţie şi al altor utilaje, aici se confecţionează anual zeci de tone de produse industriale din P.C.V. care înlocuiesc, cu succes, multe piese din ^«.(,„­ necesare unor maşini, instalaţii sau motoare. Specialiştii uzinei au pus la punct tehnologia de fabricaţie a unor ţevi din polietilenă necesare instalaţiilor de irigare. Acum, ţevile realizate experi­mental sunt supuse probelor de labora­tor la care au rezistat cu succes. In acelaşi timp, se fac pregătiri in­tense pentru asimilarea altor 13 pro­duse necesare utilajelor cu care este dotat Combinatul de fire artificiale de le Brăila- Intre altele, este vorba de diferite ţevi, piuliţe, şuruburi, care vor înlocui un număr însemnat din piesele confecţionate, pînă acum, din metal. La serviciul producţie s-au primit multe comenzi şi din partea Uzinei „Steagul roşu“ Braşov şi a mai multor întreprinderi de panificaţie şi con­strucţii. Astfel, nu peste mult timp vor fi asimilate un număr mare de fitinguri cu inele metalice de diferite dimensiuni (începînd cu cele de 20 mm și terminind cu cele cu un diametru de 50 mm), piese de schimb pentru camioane şi un nou model de navete destinate transportării plinii. După calculele specialiştilor uzinei, în acest an produ­sele industriale din mase plastice care se vor executa aici vor înlocui circa 25 000 de tone de metal (cifra se referă numai la principalele sortimente), cu 5 000 de tone mai mult faţă de 1966. In ce priveşte bunurile de larg con­sum, în 1987, vor fi asimilate şi execu­tate,­ în cantităţi industriale, un număr de 10 produse noi. P. Toacă Strada văzută de­­ştefan iureş Merg pe stradă şi caut afişul. Simt imperios nevoia să-l văd. Ştiu, undeva la dreapta sau la stingă, undeva înainte sau în urmă, există locuri unde ceva se petrece şi merită a fi cunoscut de dumneata, de mine, de un milion de locuitori ai acestui oraş , un eveniment ar­tistic, o comunicare publică a unor noutăţi ştiinţifice, un schimb de opinii între specialişti într-o problemă de larg interes, o expoziţie a modelelor de confecţii pen­tru primăvară etc., etc. Dar unde, exact ? In ce moment, exact ? E de datoria afişului să mi-o comunice. Că se va fi publicat în vreo pagină de ziar, cu mărunta li­teră corp 6, că radioul va fi dat şi el - vorba volant - informaţia respectivă ? Tot ce se poate, îmi fac auto­critica pentru că n-am observat şi reţinut. Afişul e însă primul şi cel mai în măsură să mă facă atent, ca un binevoitor care, la colţ de stradă, cu discretă amabi­litate, mi-ar reţine braţul : „Mănuşa dumneavoastră, poftiţi, vă rog !". imposibil, astfel, să-mi las mănuşa uitat° Pe jos­ imposibil să n-o trag pe mină ori măcar să n-o înfund adînc în buzunar. într-o vreme se discuta, cu multă competenţă, în orice caz, cu excelente intenţii, problemele ţinutei afişului . UNDE-­ funcţionalitate, vioiciune, bun gust, varietate... Acum, însă, situaţia pare depăşită în minus. La ce bun să dezbaţi calitatea desenului, caracterul literelor, rapor­tarea culorilor şi alte subtilităţi grafice cînd, înainte de orice, constaţi că afişul, ca mijloc practic de informa­ţie, a dispărut aproape ? Merg pe stradă şi caut afişul. A fost el cumva devo­rat de alte variante publicitare ? Distribuitorii produc­ţiei de hîrtie consideră acest sector prea insignifiant ca să-i mai acorde cota cuvenită? Panourile nu mai găsesc locuri optime de expunere în Bucureşti ? Nici o explicaţie nu rezistă. In schimb daunele, fie şi de ordin spiritual, mi se par regretabile. Un singur exemplu : Holul Casei scriitorilor din calea Victoriei 115 găz­duieşte o interesantă manifestare artistică : un micro­­festival de plastică şi poezie aflat acum, dacă nu mă înşel, la a doua ediţie. Şase pictori şi şase poeţi şi-au dat aici întîlnire, reprezentaţi prin cîteva dintre lucră­rile lor recente — uleiuri expuse ca în orice altă expo­ziţie, versuri tipărite într-un caiet-program. Cele două compartimente de creaţie traduc în limbaje proprii, în ipostaze diferite, cu interpretări personale, o gîndire artistică de factură modernă, ce tinde să definească, exteriorizînd-o, cunoaşterea unor zone ale realităţii puţin comune. Pictorii, îndeosebi, cu un talent poten­ţat de tinereţe (media de vîrstă , 28 de ani) ne oferă în cadrul acestei expoziţii un prilej de meditaţie asu­pra capacităţii­­ şi obligaţiei­­ artistului contemporan de a pătrunde tot mai mult, prin intuiţie sau analiză, în esenţa şi structura lumii reflectată, invitîndu-ne, tot­odată, să-l urmărim­­i cu atenţie, cu solicitudine, pentru a face descoperirile împreună cu el. Satisfacţiile finale, s-o spunem, răsplătesc concentrarea privitorului. Dar dacă virtualul consumator de artă trece prin dreptul numărului 115 de pe calea Victoriei, nimic nu-i spune că acolo, în afară de redacţia revistei „Secolul XX", mai poate găsi şi alt reflex al creşterilor crea­toare. A, ba da, era să uit: pe gardul-grilaj, în drep­tul unui ulm venerabil, o inscripţie previne : „Arbore ocrotit". Foarte bine­­ ulmul, deşi neameninţat de nimeni, merită să iasă din anonimat. Dar nici expoziţia amin­tită nu merită ignorarea publică. Există un afiş, un unic exemplar, expus în... vestibulul casei ! Merg pe stradă şi caut afişul... INTR-UN MOMENT DE IMPAS Un număr de peste 50 de femei de la întreprinderea „Tînăra gardă" şi-au spus părerea, în cadrul unei consfătuiri organizate de redacţia noastră, în colaborare cu Comitetul orăşenesc al femeilor şi Consiliul local Bucureşti al U.G.S. despre fac­torii care concură la consolidarea familiei. Răspunzind la întrebările: „Vă ajută soţul în căsnicie?“, „Cum vă apăraţi fericirea căminului ?", „Ce importanţă daţi „lucrurilor mici“, de fiecare zi ?", interlocutoarele noas­tre au afirmat cu convingere că menţinerea armoniei în cămin, par­ticiparea plină de solicitudine şi înţelegere la rezolvarea tuturor pro­blemelor privind viaţa familială, sunt obligaţii ale ambilor soţi. — Eu mi-am dorit nespus de mult un cămin — mărturiseşte Elena Chiţu, o femeie tînără şi frumoasă. Dar n-am avut tăria şi nici price­perea să-l menţin. N-am putut să înving un moment dificil ivit în căsnicia mea. Intrat într-un anturaj nesănătos de „prieteni“, fort­ul meu soţ îşi neglija tot mai mult familia (n­­ci naşterea băiatului nu l-a dez­meticit), se credea îndreptăţit să mă umilească, era brutal, egoist, ne trata­­pe mine şi pe copil) de la înălţimea unor drepturi de stăpîn pe care şi le atribuise singur. Di­vorţul a rupt firul vieţii noastre comune, ne-a despărţit drumurile, ne-a prăbuşit aspiraţiile... De 5 ani Elena Chiţu se îngri­jeşte singură de creşterea şi edu­caţia copilului ,• de 5 ani fostul soţ a uitat că are un fiu­­şi, bineînţeles, Ileana Barbu (Continuare ta pag. a 3-a) CARICATURA ZILEI de Nell Cobar LOR LE-AU TREBUIT SASE LUNI PlNÂ S-AU HOTARIT SA ZICĂ „DA" ! — Mi-aţi făcut repartiția în spațiul locativ al soției? — Da !... BULETIN ...METEORUTIER In urma măsurilor lua­te, de către unită­ţle de drumuri naţionale, s-a reuşit ca toate şoselele din ţară care au fost înzăpe­zite, să fie redate circula­ţiei. singurul drum naţio­nal pe care circulaţia este îngreuiată este drumul nr. 22 Rîmnicu sărat — Brăi­la. Aici lucrează utilaje de mare randament pentru curăţirea platformei. Starea vremii : suntem in­formaţi că în cursul ultimelor 6 ore în partea de nord a ţării cerul este acoperit. In sud este senin. Ninge uşor în zonele de munte. Vîntul bate cu intensificări uşoare, în special în Moldova şi sud­­estul ţării. ...METEOROLOGIC INSTITUTUL METEOROLOGIC COMUNICA : Azi, la ora 8, în Bucureşti, temperatura aerului a fost de 2 grade. Ma­xima de ieri in aer a fost de 10 grade, iar minima din cursul nopţii de minus 1 grad. Timpul probabil de miine . Vreme călduroasă cu cel mai mult senin noaptea si dimineața. Vînt potrivit din sec­torul vestic. Temperatura minimă va fi cuprinsă intre minus 1 si plus 1 grad, iar maxima intre 10 si 10 grade. Comunicare despre literatura paşoptistă Paşoptismul a marcat o epocă în li­teratura română de o efervescenţă pa­triotică şi a căutărilor al căror ecou a rămas peste ani. Pentru profesori, elevi, studenţi şi cei interesaţi să afle date noi despre această epocă, Socie­tatea de ştiinţe istorice şi filologice, filiala Bucureşti, organizează mîine, la ora 18.30, comunicarea intitulată „Cla­sicism, preromantism şi romantism în literatura paşoptistă“, pe care o va pre­zenta conf. univ. paul Cornea, în sala Muzeului de istorie a oraşului Bucu­reşti, din bd. 1848 nr. 2. In EDITURA POLITICĂ a apărut: DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI IN ANUL 1966 Comunicat cu privire la îndeplini­rea planului de stat de dezvoltare a economiei naționale a Republicii So­cialiste România pe anul 1966. . Se inaugurează „Studioul de poezie“ Organizat de către Universitatea populară Bucureşti şi Uniunea scri­itorilor, „Studioul de poezie“ se des­chide mâine printr-o manifestare in­titulată „Bună dimineaţa, primăvară!“, ce va avea loc în sala din str. Bi­serica Amzei nr. 5-7, la ora 20. Participă actorii : Geta Angheluţă, Ioana Bulcă, Ileana Sandu, Liliana Ţicău, Ludovic Antal, Octavian Costea, Emil Hossu, C. Papaverescu. Cuvîntul introductiv va fi rostit de Eugen Simion. îşi mai dau concursul o formaţie de chitare şi Sergiu Cioiu. Manifestările „Studioului de poezie* vor avea loc lunar. • Tipuri noi de mobilă la C.I.L. „Pipera“ In centrul preocupărilor colectivului de proiectare a mobilei din Combi­natul de industrializare a lemnului „Pipera“ se situează și elaborarea noi­lor modele de mobilă care să satis­facă exigențele sporite ale cumpără­torilor şi să se încadreze armonios în noile apartamente construite. De o deosebită atenţie s-a bucurat diversi­ficarea mobilierului pe funcţiuni, creîndu-se prototipuri de mobilier şi garnituri de mobilă pentru copii. în acest sens s-au realizat patul „Dănuţ“, pupitre şi scaune pliante, precum şi camere pentru copii „Pipera“. Pro­ducţia viitoarei fabrici de bucătării ce se va termina anul acesta se con­turează de pe acum prin executarea în trei variante a prototipurilor de garnituri de bucătării „Zorile“ I, I1 şi III, în componenţa acestora intră materiale cu modele noi de p.f.l. în­nobilat, materiale adecvate condiţiilor speciale de funcţionare a tipului respec­tiv de mobilier. Nu au fost neglijate • Dublă expoziţie de pictură Duminică, la amiază, va avea loc, la Galeriile Fondului plastic, din bd. Magheru nr. 20, vernisajul unei duble expoziţii de pictură. Vom putea face cunoştinţă cu cîteva din lucrările Ioanei Olteş (aproximativ 20 de ule­iuri şi opt piese de ceramică) şi ale Sandei Popescu Sărămăt (circa 20 de uleiuri). Lucrările oglindesc preocuparea celor două expozante pentru o tematică variată — peisaje, naturi statice, compoziţii. Cinematografia Central se redes­chide miine. Reno­­­­varea sălii şi schim­barea mobilierului au pregătit cinema­tograful pentru un repertoriu deosebit. Aici — după Cine­matecă — va fi pri­mul ecran menit să găzduiască cele mai valoroase opere ci­nematografice, in reluare... In fotografie: Sala pregătită pentru pri­mirea spectatorilor. nici camerele combinate pentru adulţi, care se vor putea găsi în magazine : confortabila garnitură „Ecran“ şi apre­­ciatul fotoliu-pat „Akar“, intrate deja în producţia de serie a secţiei de mobila. e încălţăminte pentru copii Colectivul Fabricii de încălţăminte „Carmen" a introdus în fabricaţie 17 modele noi de încălţăminte pen­tru copii, sandale şi pantofi în di­ferite combinaţii de culori. Colecţia prezentată la ultimele contractări (35 de modele) a fost în întregime ac­ceptată de organele comerţului. La aceste produse s-a lărgit şi numărul mărimilor. Cumpărătorii vor găsi încălţăminte pentru grupe de copii care se încadrează între numerele 22—23,5 (34—35). • ULTIMELE ȘTIRI SPORTIVE • La Sofia, in cadrul turneului masculin de vo­lei al Armatelor prietene, Honvéd Budapesta a În­vins pe T.S.K.A. Sofia cu 3—1, iar T.S.K.A. Mosco­va pe Legia Varşovia cu â—6. • Azi dimineaţă a sosit In Capitală echipa de ho­chei pe gheaţă Sibiri No­vosibirsk, care începînd de miine va participa la turneul dotat cu „Cupa Bucureştiului“. • Pe stadionul olimpic din Roma s-a disputat meciul de fotbal dintre formaţia locală A.S. Roma şi selecţionata U.R.S.S. Fotbaliştii sovietici au ob­ţinut victoria cu 1-0 (a marcat Voronin). « In sferturi­le de finală ale „Cupei campionilor e­­uropeni“ la baschet mas­culin, Ignis Varese a dis­pus de Partizan Belgrad cu 83—55, iar Simmenthal Milano de Villeurbanne Franţa cu 86—66. • Echipa feminină de volei a R.D. Germane şi-a început turneul în Cuba jucînd la Havana cu se­lecţionata ţării. Au învins sportivele oaspete cu 3—0 (la 6, 7 si 8). • In finala probei mas­culine de simplu din ca­drul turneului internatio­nal de tenis de masa de la Moscova se vor întîlni Dorin Giurgiucă și Amelin (U.R.S.S.). La feminin, Zoia Rudnova (U.R.S.S.) a eliminat-o in sferturile de finală cu 3—0 pe Maria Alexandru. Editura didactică a elaborat de curînd Atlasul botanic. Lucrarea, care va apărea în trimestrul următor in librării, cuprinde peste 150 planşe policrome, pe hirlie cretată, și se află în prezent sub tipar la întreprinderea „Arta grafică“. In fotografie , Maria Ciobanu efectuând retușul clișeelor pentru planșe. Atent FACE ! C! „ARTA DE GANG“ PROZELIŢI• •• Ştim cu toţii, în afară de locurile de desfacere a mărfurilor obişnuite — de orice fel — şi pe care producătorii lor se străduiesc să le obţină cit mai reu­şite, există şi locuri specializate în vîn­­zarea lucrurilor în primul rînd frumoase, între ele, se află şi magazinele Consig­naţia cu obiecte de artă, încărcate şi multicolore, cum se cuvine unor aseme­nea „magazine de antichităţi“, dacă e să ne amintim de fermecătorul roman al scriitorului englez Dickens, ele cu­prind obiecte purtind in mod poetic fie­care sem­nul unei bune intenţii, al unui gînd prietenos care a călăuzit cindva alegerea lui. Multe din aceste lucruri au intr-adevăr nu numai valoare obiectivă, dar şi farmecul puţin misterios al desue­tudinii lor, o discretă aureolă de ro­manţă, un parfum sentimental. Intre ele se găsesc exemplare de mare interes ar­tistic care merită cite o vizită, din cind în cind, la magazinele de tablouri şi alte obiecte de artă din pasajul Vila­­iTos sau la micul magazin de acelaşi rol din pasajul Comedia. Ele atestă competenţa celor care acceptă spre vin­­zare obiectele respective. Dar, iată că, o dată cu convingerea, întemeiată şi confirmată de succesul comercial, că lucrările intr-adevăr fru­moase sau ,oricum atractive au ecou in public şi sunt deci necesare, s-a născut ideea unora că de vreme ce e vorba de comerţ, să fie calităţi de „frumos“, pentru toate gusturile şi toate cerinţele, chiar şi pentru... lipsa totală de gust. Este vorba despre cele două Consignaţii din str. Smîrdan, dar mai ales despre cel situat la nr. 29. Primul este, în principal, destinat vînzării mobilelor de artă şi cuprinde piese de excelentă ca­litate şi înfăţişare. Cu atît mai contras­tante şi mai derutante devin printre acele mobile prezente, tablourile — dacă aşa se pot numi — care pe vremuri pur­tau numele de „artă de gang“, fiindcă acesta era sediul de desfacere. Din fericire, in magazinul respectiv, canti­tatea lor este redusă. In schimb, grosul se află alături, la numărul 29. Piesele sunt intitulate „picturi“, buchetar de liliac sau şatra de ţigani la foc în faţa cortului, ziduri naturaliste, pe jumătate înfăşurate în văluri şi dantele transpa­rente, şi „peisaje" de iarnă, totul pictat mizerabil, cu o neîndemînare şi un prost gust care fac inutilizabil măcar cuvîntul de pictură. Autorii acestor „opere“ nu există şi nici nu interesează, de vreme ce subiectele creaţiilor lor sînt atît de pasionante şi garantate la vînzare ! De altfel, atunci cînd din întîmplare s-ar putea ivi vreo lucrare cit de cit supor­tabilă, care are şi un autor avuabil, responsabilii au grijă să proclame vizibil acest lucru, printr-un bilet special aşe­zat pe tablou : „pictură de pictorul... cutare“. Este firesc să ne întrebăm cu toţii cum se justifică desfacerea unor ase­menea obiecte prin unităţile comerciale ale statului, atunci cînd atîtea foruri preocupate de răspîndirea culturii în mase duc o luptă susţinută pentru in­trarea în circulaţie a valorilor artistice autentice ? Cum se potrivesc existenţa şi succesul unei instituţii ca Muzeul Satului, unde, în exemplare atît de nu­meroase şi de variate, pot fi atestate gustul şi priceperea, rafinate, ale po­porului nostru în aranjarea unui inte­rior de locuit — cu încurajarea unor tendinţe care, dacă au fost sau mai sînt, e preferabil să fie lăsate să piară de inaniţie ? Dar, fiindcă tot vorbim despre ma­gazinele specializate în vînzarea fru­mosului — cotidian sau nu — să ne oprim o clipă la vitrina cooperativei „Tehno-metalica“ din calea Victoriei nr. 1. Acolo, alături de raioanele cu mo­bilă de lux, foarte îngrijit lucrată, se află un raion de produse ornamentale sau semi-uzuale, de bibelouri. Nu ştim cine inventează şi aprobă modelele acelor cuţite de tăiat paginile căr­­ţilor, ale ghivecelor de flori şi ale altor obiecte cu o destinaţie impre­cisă, toate lucrate din plastic (iarăşi!). Dar combinaţiile de culori stridente, unite cu tran­sparenţa materialului şi cu ornamentele metali­ce figurative (animale) sau cu intervenţia flo­ricelelor presate (imi­taţie) fac un efect din cele mai puţin agrea­bile. S-ar putea răs­punde: chestie de gust! Şi totuşi... treceţi şi ve­deţi... Amelia Pavel m COMISIA DE ANCHETA instituită în urma accidentului capsulei spaţiale „Apollo-1" la bordul căreia şi-au pierdut viaţa la 27 ianuarie cosmo­nauţii americani V. Grissom, E. White şi R. Chaffee, a făcut cunoscut că cercetările efectuate pînă în prezent nu au permis descoperirea cauze­lor accidentului. ■ POTRIVIT UNUI SONDAJ publicat de ziarul britanic „Daily Mail", popularitatea partidului laburist se află în­tr-o continuă scădere. Avan­sul laburiștilor asupra conser­vatorilor, care era de 7,7 la sută acum 15 zile, a scăzut la 3,3 la sută, cel mai slab procent de la alegerile ge­nerale din martie anul trecut. ■ CORESPONDENTUL A­­GERPRES, N. Plopeanu, trans­mite : La Zagreb se desfă­şoară reuniunea grupului de lucru „Pugwash" în problema securităţii europene. Din Re­publica Socialistă România, la reuniune participă Vladimir Hanga, profesor la Universi­tatea din Cluj. Participanţii dezbat diferite propuneri pri­vind reducerea pericolului nu­clear în Europa, îndeosebi crearea de zone fără arme nucleare din Scandinavia pînă in Balcani. Lucrările conferinţei vor dura pînă la 25 februarie. ■ CAMPANIA ELECTORA­LA din Franţa a intrat­ în faza ei decisivă. Ieri, au început la posturile de radio şi televi­ziune emisiunile de propa­gandă electorală rezervate conducătorilor principalelor formaţiuni politice care parti­cipă la bătălia alegerilor. Pri­ma mare confruntare publică a actualei campanii s-a des­făşurat ieri seară la Nevers între primul ministru Georges Pompidou şi Franţois Mitter­rand, liderul Federaţiei stîngii democratice şi socialiste. Cei doi vorbitori au expus progra­mele respective şi au purtat o discuţie în contradictoriu asupra punctelor divergente. ■ SECRETUL ABSOLUT men­ţinut la Geneva asupra a ceea ce experţii numesc „stadiul tratativelor exploratorii înain­tea negocierilor finale" ale rundei Kennedy a făcut pri­mele sale victime: ziariştii. Astfel, o telegramă din Bru­xelles anunţa miercuri dimi­neaţă că „s-ar fi încheiat un acord secret între americani şi vest-europeni în domeniul industrial al negocierilor ta­rifare din Geneva". Au urmat apoi dezminţirile şi din Bru­xelles şi din Geneva. Atît în cercurile negociatorilor ame­ricani, cît şi în cercurile co­munitare s-a dezminţit în mod categoric existenţa unui ase­menea acord secret, ceea ce a pus în dificultate pe toţi ziariştii acreditaţi la Geneva. ■ LUIND CUVÎNTUL în ca­drul unui seminar organizat la Washington, reverendul Wil­liam Coffin, capelanul Uni­versităţii Yale, a cerut între­gului cler din S.U.A. să-i încu­rajeze pe studenţi ca aceştia să înapoieze ordinele de che­mare în forţele armate ame­ricane. El a subliniat că în a­­cest fel actuala mişcare din S U.A. de împotrivire faţă de războiul dus împotriva po­porului vietnamez se va in­tensifica şi mai mult. DE ASTĂ DATĂ, lllu­i IN „DEPLASARE“ Pînă acum, antenele rubricii de faţă au funcţionat exclusiv în perime­trul Bucureştiului. Provinciali poposiţi in Capitală, ca şi bucureşteni, au de­velopat filmul unor impresii perso­­nale, încredinţîndu-ne, în pilule alb­­negru, concluziile şi sugestiile lor. Iată-ne, de astă­ dată, în „deplasare , la Cluj, gata să consemnăm as­pecte ale experienţei înaintate în deservirea cetăţenilor. Primii noştri ghizi pe această temă sînt... doi bucureşteni : DUMITRU CONSTANTI­­NESCU şi CARANFIL TEODORESCU, din Ministerul Comerţului Interior, în dubla lor calitate - de specia­lişti şi de locuitori ai Capitalei - ei ne-au relatat unele modalităţi folosite de comerţul clujean care pot fi preluate şi de către Bucureşti. „ Nu e vorba de o transplantare mecanică şi rigidă a ceea ce se cheamă „specific local“ ci de o mai elastică şi operativă adaptare a noutăţilor, în funcţie de cerinţele reale ale Capitalei - au precizat interlocutorii noştri. Dar să exemplificăm. Am pus unui număr de zece clujeni următoa-PROVINCIALUL ÎN BUCUREŞTI BUCUREŞTEANUL ÎN PROVINCIE rea întrebare : „Sînt mutat de cîteva zile în oraşul dv. Nu mi-am adus încă familia. Cum pot rezolva, în condiţii mulţumitoare, problema me­sei de prînz ?". Aproape in unanimi­tate, răspunsul a fost : „Abonaţi-vă la bucătăria de bloc“. Iar cîţiva au ţinut să adauge : „E o soluţie bună, chiar şi atunci cînd va sosi familia dv.". Să ne fie permis să­ afirmăm cu mina pe inimă că bucătăria de bloc clujeană este o gospodină „faină". Dar şi o organizatoare eminentă. In fiecare sîmbătă şi duminică te poţi înscrie, pe bază de abonament, pen­tru prînzul săptămînii următoare. Zilnic, ai de ales între două meni­uri, compuse din cite trei feluri de mîncare fiecare. Nici o specialitate nu se repetă în decursul unei săp­­tămîni, şi foarte rar în decursul a două săptămîni. Abonamentul (7 zile) costă 49 de lei. Plătind o taxă infimă, poţi cere ca meniul să fie trimis la domiciliu, la o anumită oră. Aşadar, ce este nou, deosebit, în această unitate faţă de sora ei bucureşteană ? a) sistemul extrem de avantajos al abonamentului ; b) transportul meniului la domi­ciliu ; c) varietatea mîncarurilor; d) înfiinţarea unor „sucursale" in majoritatea cartierelor. Fiindcă am vorbit de abonamente, să menţionăm că acest sistem este Sorin Heiban (Continuare in pag. a 3-a) D ALEE... Terminasem masa și mai stăteam la taclale cu un amic, cînd în restaurant intră un tip cu pălărie gri. Amicul meu tresări. — Privește-1! — îmi șopti el, e „Omul fără adre­să precisă“. Nimeni nu știe unde stă. Nici măcar el. Omul cu pălărie gri s-a apropiat de noi, ne-a urat „bună seara“, apoi ne-a în­­ miimtiuiiiiiiiiimiiiimiiinimiiiii MICROFOILETON iiiiimiimiiiiiiiiiimumiiiimiimii trebut dacă nu dăm voie să ia loc la masa noastră. — Poftim ! — Mulțumesc. Un co­niac, te rog, ceru el ospă­tarului. Şi am intrat în vorbă. Am aflat astfel că locuieşte în Bucureşti. Un­de ? Asta nu mai ştia. — A­­i fost vreodată pe şo­seaua Viilor? — ne întrebă el. Cam pe acolo locuiesc. Această şosea nu începe, cum se obişnuieşte, cu nr. 1, ci direct cu nr. 9. De ce ? Nu pricep. Dar n-are importanţă. Ei bine, în preajma acestui număr se FANTOMA află o străduţă locuită de zece familii. Acolo stau. E o uliţă discretă, căreia nu i s-a dat pînă acum nici un nume. E o stradă fan­tomă. O dată intrat în spa­ţiul ei, devii de nevăzut. — ? ? ? — Nu te văd nici poşta­şul, nici cei de la I.S.B. şi nici distribuitorii de bu­telii. Nu le fac nici un reproş. N-au nici o vină. In definitiv, ce să caute ei pe o stradă care nu figu­rează pe harta raionului ? Dacă n-am plăti impozite, lumina sau abonamentul la radio, am fi ajuns. In fi­nal, să ne îndoim de pro­pria noastră existentă ! — Așadar, n-aveti toate avantajele unor fantome veritabile... — Nu. Cînd ieșim din străduţa noastră devenim vizibili, plătim biletele la tramvai, amendă cînd tre­cem pe „stop“ şi bacşiş ospătarilor... Dar e timpul să mă fac din nou invizi­bil. Şi omul cu pălăria gri se îndreptă spre casă. O casă fără număr, plasată pe o stradă fără nume, si­tuată undeva pe şoseaua Viilor. M. Sipoș

Next